Home » Educatie » Citesti:

De ce elevii români nu sunt motivati sa invete la matematica?

Adriana Gorga decembrie 3, 2013 Educatie
155 comentarii 11,493 Vizualizari

Cum puteti vedea din graficul de mai jos, când vine vorba despre motivatia învatarii la matematica, elevii români raspund cu totul altfel decat ceilalti elevi din lume de aceeasi vârsta.  E o diferenta foarte importanta care merita sa fie analizata cu atentie.

(clic pe imagine pentru a o mari)

In ceea ce priveste OCDE, prima explicatie a motivatiei interne sau intrinseci a elevilor (aceea care vine de la ei insisi) pentru a invata matematica depinde de asteptarile pe care le au parintii de la ei.

« Elevii ai caror parinti au ambitii inalte in ceea ce-i priveste – care asteapta de la acestia sa obtina o diploma universitara si sa ocupe posturi de responsabilitate dupa terminarea studiilor – au tendinta sa fie mai perseverenti, sa se distinga printr-o motivatie intrinseca mai mare fata de ideea de a invata matematica si sa fie mai increzatori in capacitatea de a rezolva probleme de matematica  decat copiii ai caror parinti nu au asemenea asteptari pentru viitorul copiii lor ; toate acestea in conditii comparabile in ceea ce priveste mediul socioeconomic si performantele academice »  (Principaux résultats de l’Enquête PISA 2012, p. 18)

Cum explicati dvs. faptul ca elevii români sunt atât de diferiti in ceea ce priveste motivatia de a invata la matematica ? Suntem totusi tara care a initiat, in 1959, olimpiadele de matematica.

De ce elevii români sunt atât de nemotivati ?

Va multumeste explicatia din raportul OCDE ?

Credeti ca desconsiderarea scolii, despre care s-a spus de multe ori ca « scoate tâmpiti » are sau nu o contributie in demotivarea elevilor pentru a invata ? Isi pot ei spune : « la ce sa mai invat daca tot tâmpit ies cu sau fara scoala » ?

P.S. Cu ceva vreme in urma, am participat la o cercetare cu privire la determinantii motivatiei pentru invatare. Am scris, impreuna cu echipa din care faceam parte, mai multe texte  pe aceasta tema. Unul dintre acestea poate fi gasit la adresa urmatoare : http://www.unifr.ch/ipg/assets/files/DocsRechProj/Motivation/Synthese.pdf

Voi raspunde cu placere la orice intrebare pe care mi-o veti adresa cu privire la aceasta problematica. Motivatia invatarii este insa un fenomen foarte complex si prefer sa nu pornim discutia de la aspecte teoretice, de specialitate, ci de la modul cum vedeti dvs. , ca parinti sau viitori parinti, aceasta problema.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , ,



Currently there are "155 comments" on this Article:

  1. Cetatean spune:

    PISA 2012, despre Matematica:

    “Competenta in matematica reprezinta un puternic indicator al realizarilor viitorilor tineri adulti, influentand abilitatea lor de a accede la educatia superioara precum si viitoarele lor venituri.

    Tarile OECD investesc anual 230 miliarde de dolari pentru educatie matematica in scoli. In timp ce aceasta reprezinta o investitie majora, beneficiile sunt mult mai mari. Noul studiul OECD privind abilitatile adultilor a reliefat faptul ca abilitatile matematice au un impact major asupra sansei in viata a indivizilor. Studiul a aratat ca abilitatile matematice slabe limiteaza accesul oamenilor la locuri de munca mai bine platite si mai motivante; la nivelul societatii, inechitatea in distributia abilitatilor matematice in randul populatiei este strans corelata cu distributia bogatiei in cadrul unei natiuni. Pe langa aceasta, studiul arata ca oamenii cu abilitati matematice dezvoltate sunt mai predispusi sa faca voluntariat, sa se vada in postura de actori ai proceselor politice si nu de receptori pasivi, si sunt mai predispusi sa aiba incredere in semeni. De asemenea, corectitudinea, integritatea si implicarea in politici publice depind de aceste abilitati.

    PISA 2012 ofera tabloul cel mai cuprinzator al abilitatilor matematice dezvoltate in scoli, disponibil in prezent, nu doar in privinta cunostintelor elevilor in diferite domenii ale matematicii, ci si in privinta modului in care ei pot sa foloseasca aceste cunostinte. Rezultatul arata mari diferente intre tari in ceea ce priveste cunostintele si deprinderile matematice ale tinerilor la varsta de 15 ani. Diferenta de 245 de puncte care separa tarile cu cele mai bune si cele mai slabe performante matematice pe scala PISA reprezinta echivalentul a sase ani de scolarizare.

    Totusi, diferentele dintre tari reprezinta doar o fractiune din tabloul general al variatiei performantelor matematice ale elevilor. Diferentele existente in interiorul tarilor sunt inca si mai mari, atingand 300 de puncte, adica echivalemtul a mai mult de sapte ani de scolarizare. Abordarea nevoilor educationale a unei asemenea populatii diverse si micsorarea discrepantei dintre elevi ramane o provocare formidabila pentru toate tarile”.

    PISA 2012 Results in Focus: What 15-year-olds know and what they can do with what they know (Pagina 6)

    http://www.oecd.org/pisa/keyfindings/pisa-2012-results-overview.pdf

    Pe langa avantajele profesionale, aceste constatari ale OECD sugereaza si legatura stransa dintre abilitatile matematice si capacitatea de a ierahiza corect valorile si prioritatile, capacitatea de a sesiza esenta lucrurilor, de a sesiza conexiunile mai putin evidente dintre comportamentele sociale si consecintele acestora, dintre actiunile (masurile) politico-economice si efectele pe care acestea le produc. Aceste capacitati sunt esentiale si pentru a face diferenta dintre adevar si mistificare, dintre bune intentii si interese ascunse (manipulare). Ele se obtin doar printr-un sistem de invatamant care pune accent pe gandirea critica (logica – matematica), pe intelegerea fenomenelor si nu pe invatarea mecanica, asa cum din pacate este gandit invatamantul romanesc (interese egoiste?!). De asemenea, se pare ca abilitatile matematice sunt mai importante decat abilitatile lingvistice pentru bunastarea unei natiuni.

  2. pehash spune:

    Cele mai mari salarii din Romania sunt (in medie) in administratia publica. Tot acolo se concentreaza si cele mai mari cozi de topor care au norocul (sau ghinionul, depinde de punctul de vedere) sa se nasca in familii “cu pile”. Copilul vede, aude si intelege ce se intampla in societatea romaneasca mai mult decat ar trebui pentru propriul bine. Intelege ca educatia nu il va ajuta decat daca este foarte bun si pleaca din tara sau ajunge printre primii 4-5% dintre salariati care au un venit decent (peste 1000 euro) relativ la modelul ideal de consumator european. in rest, cu cat esti mai educat cu atat esti mai constient de ce se intampla si mai stresat => ignorance is bliss!

    Insa de departe principala cauza a lipsei de motivatie sunt convins ca sunt chiar cei care le predau. Nu direct, din vina lor, dar ce atitudine poate sa aiba elevul fata de profesor cand acesta din urma nu are nici un statut in societate, este cel mai prost platit salariat al statului roman si in ultima vreme doar cei mai slabi absolventi de cursuri superioare ajung sa predea? Cum sa inveti de la un om pe care nu-l respecti?

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Sa inteleg ca parintii nu au niciun rol ? Este vorba despre copii de 15 ani. Sa mai inteleg, de asemenea, ca inainte de a-si auzi proprii parinti care devalorizeaza ideea de scoala, copilul este demotivat de salariile mari ale unora de prin administratia publica ?

      “… in ultima vreme doar cei mai slabi absolventi de cursuri superioare ajung sa predea? Cum sa inveti de la un om pe care nu-l respecti?”
      Cum ar putea elevii sa-i recunoasca pe acei absolventi buni care aleg sa devina profesori ? Cine ar trebui sa-l invete pe elev sa-si respecte profesorii ?

      • pehash spune:

        La prima intrebare, cu tot respectul, cred ca ati ramas in urma un pic. Un elev de 15 ani in 2013, desi depinde complet de parinti, traieste intr-o lume complet diferita de cea in care a trait generatia care i-a nascut. Au la dispozitie mult mai multe directii de dezvoltare, modele de urmat, surse de informare (si dezinformare). Desigur, sunt si exceptii, parinti care reusesc sa isi impuna valorile, dar societatea in ansamblu cred ca are un cuvant mult mai greu de spus. Da, parintii sunt inca in prim plan cand vorbim de influenta societatii asupra copiilor, dar rolul lor este mult redus astazi. Cu sau fara un model in familie, e greu de contestat ca un adolescent de 15 ani nu intelege care sunt valorile societatii in care traieste.

        Respectul se castiga, nu se invata in familie. Un profesor bun va sti sa isi tina elevii curiosi, interesati.. Un profesor bun ar trebui sa fie capabil sa captiveze niste copiii de 15 ani si chiar daca o parte din ei nu vor sa invete materia respectiva, vor sesiza imediat diferenta. Un profesor corect stie ca notele se dau pe merit si nu isi va lasa elevii sa treaca anul daca sunt semianalfabeti. Chiar daca nu va fi pe placul multora, elevii vor sesiza diferenta.

        Desigur sunt si exceptii, dar pe graficul ala de la rezultatele PISA vedem media. Probabil ca ar fi si mai rau daca am vedea mediana.. pentru ca pe aia o vedem constant in rezultatele alegerilor din Romania.

        Va indoiti cumva ca un copil cu parinti dobitoci, dar profesori excelenti si o societate bazata exclusiv pe meritocratie, nu ar fi motivat sa invete?..

        • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

          “Respectul se castiga, nu se invata in familie. ”
          Nu cred, nu cred absolut deloc acest lucru. In rest, cred ca putem gasi un teritoriu de compromis.

          • respectul se castiga spune:

            Doamna, respectul se castiga, nu se impune. Un parinte nu poate impune unui copil sa-si respecte un profesor cand acesta din urma vine prost pregatit la scoala, nu stie sa se faca ascultat de elevi si nu impune prin personalitatea sa. Asa cum dv puteti sa va dati peste cap cu doctoratul de la Geneva, singura realizare intr-o lumea academica in care un doctorat e cea mai mica treapta, nu puteti impune respect cand aratati atata lipsa de inteligenta, de logica, chiar de proasta pregatire in domeniu. Nu va mai faceti iluzii: nu o sa respecte nimeni un profesor daca nu merita, asa cum nimeni nu va respecta o fosta profesoara agramata, tafnoasa si caraghioasa cu aere de expert in toate domeniile.
            Sunteti de rasul curcilor. Va statea mai bine exaltata si tremurand de emotie cand l-ati propus pe Andreo Plesu la ” presedentie”: erati macar amuzanta. Se pare domnul Plesu ca a ras cu mare pofta cand a citit despre ” presedentie”; are oroare de greseli penibile de la autointitulati intelectuali. Putetisa-lintrebati, daca nu credeti.

            • Stefan spune:

              Cred ca este cel mai dobitoc raspuns pe care l-am citit pe Contributors pana acum (desigur, in jos intotdeauna este loc). Nu meritati nici raspunsul meu (exclus sa se coboare doamna Gorga la nivelul dumneavoastra).

      • Nicku spune:

        Pai stimata doamna problema e simpla dar rezolvarea e grea pt ca nu se vrea sa se rezolvare problema educatiei in spetza a matematicii .
        Pitagora spunea ca inclusiv poezia contine geometrie .
        Dar a revenim la marea porblema . Este sistemul de valori rasturnat . Absolventii, Profesorii buni pleaca afara , de ce ? pt ca in tzara nu se pot intretine pe ei ce sa mai vorbim de familie . De ce? pt ca cei slabi ajung cu diplome de la facultati slabe sa ocupe posturi de unde pot decide . De avem facultati slabe ? De ce ? pt ca sistemul le permite sa faca asta . De ce ? pt ca RO are doua sisteme proaste si nefunctionale : sistemul juridic si cel financiar . De ce nu se schimba aceste doua sisteme ? Pt ca nu se vrea de catre cei care sint alesi .
        Bani are RO destui si pt invatamint si pt sanatate doar ca sint prost gestionati
        E un cerc inchis se pare . Revenind la matematica problema e ca dupa 90 sistemul de invatamint a intrat in picaj S-a dorit eliminarea examenelor tocmai pt ca cei carora nu le-a placut scoala sa se mindreasca cu diplome obtinute pe sub mina . Continuarea o vedem .
        Intrebarea mea e pina cind va fi aceasta bataie de joc .

        Referitor la matematica as sustine oricind reintroducerea acestei discipline fundamentale ca si examen de adimitere la liceu sau facultate exact cum a fost pe vremea raposatului

    • lia spune:

      Noua directie in care merge societatea am simtit-o si eu, pe pielea mea, cind fiica mea adolescenta fiind, mi-a dat aceasta replica “respectul trebuie cistigat ” vis-a-vis de parul alb al bunicii ce da in mintea copiilor, asupra mea ca parinte, cind incerc sa fiu autoritara si, da, catre profu de germana care credea ea ca o persecuta . Psihologii asa spun copiilor la scoala, “respectul se cistiga” , asa spun si profesorii tineri care au “chemare si har ” si isi saboteaza astfel veteranii meseriei de dascal din grup. La educatie civica li se spune despre drepturi ,protectia copilului si li se impuie capul cu o gramada de chestii convenabile pentru rebelii adolescenti. Nu li se spune despre responsabilitate, despre bun simt ,despre respectul intrinsec pe care un om de calitate il poseda. si apoi ne miram ca nu mai avem locuri la azil, (sa zicem ca am avea pensii potrivite pentru asta !), sau ne topim de doru copiilor care nu suna nici la sarbatori. e o uriasa capcana pe care lipsa valorilor morale ale intregii societati o transforma intr-o viata de cosmar. pentru toti. perceputa pe rind, de absolut toti membrii societatii. da, statutul profesorilor este cel care e, dar statutul lacatusului mecanic care e ? adica tre sa ai respect pentru dascal, pentru ca-si bate capu cu toti copiii, care sunt dotati diferit, dar fata de muncitoru care abia-si poate trimite copilul incaltat si satul la scoala nu tre sa avem ? adica efortul lui, fizic ,poate nu asa rafinat ca al unor dascali, nu merita respect ? sau minerii numai daca au lampite, topoare si-s in Bucuresti tre sa fie respectati ca membri ai societatii? eu cred ca respectul e obligatoriu in societate, intre toti membrii ei,si cu dublu sens, de la elev la profesor dar si de la dascal la discipol, si de la dascal la parintele \ala de-si trimite copilu la scoala cu greu, cu gindu sa ajunga mai bine decit el. si care plateste auxiliare, si manuale, si meditatii, si perdele noi, si retroproiector pentru doamna, si parchet in clasa. e o poveste lunga, dar m-am saturat sa aud de respectu care trebuie cistigat , si aceasta conceptie e raspindita exact in scoala, de cei care uita ca pina la urma in scoala se formeaza viitorii adulti. nu le place copiilor matematica ? eu sint disperata de programul fiicei mele din claa a IVa , invata 5 ore zilnic si vreo 3 isi face teme si apoi ar trebui sa faca suplimentar pentru marea nebunie de examen pentru clasa a Va . treziti-va. educati copii, formati oameni, nu toti vor fi profesori, doctori sau mai stiu eu ce profesii selecte. e mult prea mult, sunt copii obositi, surmenati, tristi, si e vina noastra ca nu reactionam la derapajul infiorator al procesului de educatie. copiii au nevoie si de joaca, si de socializare, de timp petrecut cu parintii dar si dascalii au nevoie de controale psihologice riguroase , multi dintre ei, in societate , intr-un grup oarecare, daca este un profesor ai sa-l recunosti imediat, de ce oare ?

      • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

        Multumesc pentru interventie care aduce in prim plan o problematica extrem de importanta. O adaug la celelalte pe care le-am retinut din alte discutii de pe acest forum si voi incerca sa revin asupra ei intr-un alt articol unde parinti ca dvs. sa-si poata spune punctul de vedere cu privire la modul cum vad ei problema formarii respectului. Caci e prea simplu sa spunem: “parintii trebuie sa educe respectul”. E important sa intelegem si cum pot sa o faca, cand si pana cand pot interveni, in ce complex de interactiuni dintre scoala, familie si societate se inscrie actiunea lor etc. Lucruri din acestea sunt prea importante si merita o dezbatere separata.

  3. iosiP spune:

    Stimata doamna, in mare v-ati raspuns singura:
    “La perception que les apprentissages scolaires sont importants en soi ou pour le futur ou au contraire le sentiment qu’ils sont inutiles joue un rôle déterminant dans la motivation.”

    Doriti o explicatie a faptului ca elevii romani considera invatamantul ca pe ceva inutil? Va sugerez sa faceti evaluarea (statistica) a nivelului mediu de educatie al personajelor aflate in pozitii de decidenti, si sa o corelati cu succesul material si social al acelorasi personaje.

    Sau cum spunea cineva: “daca n-am stiut cand sa ma opresc din invatat…” :(

    • lili spune:

      Subscriu.
      Am terminat facultatea in 1979 iar parintii mei, oameni foarte modesti si fara multa scoala au inteles in schimb cat de importanta este educatia noastra, a mea si a surorii mele si amandoua am invatat foarte bine si am terminat scoli inalte.
      Mama mea ne spunea mereu: invatati ca sa scapati de sapa, uite ca dna inginera(de la IAS-ul unde tatal meu a fost tractorist toata viata lui, pana la pensionare) o duce bine, nu are grijile noastre…
      Si noi am inteles mesajul ei – viata dnei inginere de la IASul ala era mult mai buna decat viata din familia noastra.
      Azi, ce mesaj sa le transmiti copiilor cand analfabeti ca Becali, Vanghelie au ajuns milionari iar politicienii cocotati in fruntea tarii nu dau nici ei 2 bani pe educatie sau pe oamenii educati, dimpotriva vezi numai clientela politica incompetenta peste tot, prin toate institutiile statului ?!

      • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

        Multumesc mult pentru aceasta interventie.

        Insistând sa faceti scoala, parintii dvs. au exprimat ceea ce raportul OCDE numeste “ambitii inalte” in ceea ce va priveste. Le-au justificat asa cum s-au priceput, folosindu-se de exemple din cotidianul familiei dvs.

        In comentariul dvs. uitati insa ca, la vremea respectiva, seful unic al statului era un cizmar. Daca parintii l-ar fi aratat tot timpul cu degetul ca pe analfabetii de Becali, Vanghelie sau alti politicieni ce respect pentru educatie ati mai fi avut ?

        • Stefan spune:

          Cizmar, cizmar, dar Partidul Comunist din Ro si Rusia si probabil din intreg teritoriu socialist a inteles ca pentru a fi o forta egala cu Occidentul este nevoie de invatamant si stiinta cel putin la acelasi nivel. In toata zona socialista au fost incurajate studiile si tehnologia, la toate nivelurile. Desigur, am fost “inchisi” dar din cate stiu Rusia a fost cea care a trimis-o prima pe Laica (cainele) in spatiu, apoi Dumitru Prunaru a plecat in spatiu cu alti astronauti rusi, statia orbitala MIR functioneaza si acum.
          Nu neaparat studiile conducatorului au dat directia societatii, ci incurajarea maxima de catre guvern. Nu exista catun fara scoala, liceul era aproape obligatoriu (cred ca erau 12 clase obligatorii), era o legatura continua intre scoala si industrie.
          Cand mergeai in practica de liceu la o Fabrica, stiai ca nu iti doresti sa fii doar muncitor. Vedeai exact de pe bancile scolii unde vei ajunge si iti puteai stabili singur nivelul de asteptare. (eu cand am fost la fabrica de sticla cu scoala stiam ca nu doresc sa suflu in tuburile acelea, ci doream sa fac desene si schite pentru produse. desigur ca nu am devenit desenator de schite, dar stiam ca doar invatand voi ajunge mai mult).
          Nu, atunci nu vedeam cizmarul ci vedeam Academicianca.

          • lili spune:

            Eu nu am stiut ca Ceausescu e cizmar pana dupa ’89!!
            Si oricum nu conta, conta ca noi vedam ca cei care aveau scoala aveau o viata mai buna decat cei care nu aveau..
            Azi, din pacate, ceea ce vedem arata altfel in Romania, majoritatea celor cu scoala si foarte bine pregatiti pleaca din Romania pentru ca nu e loc pentru ei, in varf vedem cocotata clientela politica imbogatita imediat ce intra in politica…
            Iar oamenii scoliti si educati pleaca in cele 4 zari pentru a se realiza, pentru a trai o viata demna.

        • lili spune:

          Vreau sa mai completez cu ceva: cred ca Republica Moldova o sa ne-o ia inainte cat de curand, cum deja se intampla cu Bulgaria!
          Ia vezi aici ce le-a cerut Premierul Moldovei Ministrilor sai!!!

          “Cunosc cel puţin cinci LIMBI? Ce le-a cerul PREMIERUL Republicii Moldova miniştrilor săi

          Premierul Republicii Moldova, Iurie Leancă, le-a cerut colegilor săi din Guvern să înveţe mai multe limbi străine. Mai mult, a spus că va discuta cu fiecare în parte, să vadă „cine şi cât cunoaște”.
          „Învăţaţi limbile străine, şi engleza, şi franceza. Este foarte important acest lucru. Chiar o să discut cu fiecare în parte să vedem cine şi cum vorbeşte şi axaţi-vă pe perfecţionarea cunoştinţelor dvs. Este foarte important”, a declarat premierul, citat de Unimedia.

          Jurnaliştii i-au întrebat pe unii membri ai Guvernului dacă ştiu limbi străine. Ministrul Agriculturii, Vasile Bumacov, a menționat că atât el cât şi echipa sa cunosc cel puţin…cinci limbi: „Vă rog şi pe voi să învăţaţi limbile străine. Orice limbă străină este o mare bogăţie. Cunosc mai multe limbi, am lucrat în ţări în care se vorbeşte spaniola, franceza, engleza. În Ministerul Agriculturii, echipa, ministrul şi trei viceminiştri posedă cel puţin cinci limbi şi au grade ştiinţifice”, a subliniat Bumacov. Viceministrul Sănătăţii, Octavian Grama, a spus că…„I speak little english”!
          Viceministrul Economiei Tudor Copaci a menţionat că ştie limba engleză şi puţin franceza.
          Iurie Leancă vorbeşte limbile: română (maternă), rusă, engleză, franceză, ungară şi bulgară.”
          http://evenimentul-zilei.com/

          Comparati cu analfabetii din Guvernul Ponta !!!
          Comparati cu ideile expuse de fiecare data de politrucul Ponta!!

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Multumesc pentru comentariu. Intr-adevar, peceptiile pozitive sau negative despre invatare si rolul ei influenteaza in mod determinant motivatia. Raportul OCDE merge mai departe, spunand ca un rol determinant in formarea unor perceptii si reprezentari pozitive fata de invatarea matematicii il au parintii. In ce masura e sau nu adevarat acest lucru ?

      • Stimată doamnă Gorga
        Rolul părinților în educația școlară este un factor esențial, însă nu unicul. Am absolvit secția Reală, cu oarecare aplicație către matematică, fizică, chimie și biologie. Mama (să o odihnească Dzeu) intervenea adeseori ascultându-mă la LATINĂ. Altfel spus, atât dascălilor mei cât și părinților le datorez o pregătire generală acceptabilă. Din păcate, profesorii trebuie să lupte (și nu toți au puterea să o facă) împotriva demonetizării (aș spune voite) a sistemului educațional și de învățământ.
        Spun VOITE, întrucât orice sistem bazat pe impostură (vezi România actuală) este profund interesat în a nu dezvolta independență materială și profesională. Tristă soartă pentru generațiile viitoare.
        Altfel, cu bune urări

  4. Mircea Paul Vasiliu VASILIU MIRCEA PAUL spune:

    Să vedem ce spune Omer Cerrahoglu, olimpic român la matematică

    “Pur si simplu avem un mod de a intelege matematica deasupra celorlalti, adica nu ne pierdem in calcule, noi vedem ideile din spatele problemei. De obicei, cand te uiti la un articol din matematica, ceea ce vezi sunt foarte multe calcule. Nu asta este important, ce conteaza este daca reusesti sa treci din partea de calcule si sa vezi ideile din spate. Abia atunci devii bun la matematica”

    Subscriu complet și adaug:

    Predarea matematicii NU ȚINE CONT DE LOC de cele spuse de acest tînăr realmente genial. Cărțile sînt pline de formule cu explicații minimale, profesorilor nici nu le trece prin cap să completeze, să explice, să demonteze. Culmea anti-cerrahoglismului (sau anti-pedagogiei) am văzut-o la profesorii care predau prin 1967-68 la Politehnica București: niște infatuați căzuți în propria admirație, scuipîndu-ne în cap tone de formule fără a le lega de realitatea fizică (urma să devenim ingineri, nu ?), niște sadici care practicau terorismul psihologic („ieși afară din examen și mă mai gîndesc dacă te trec sau nu” – urmau 6-7 ore de așteptare – eu n-am fost printre acele victime). În ciuda lor mi-a plăcut (și-mi place) matematica la nebunie.

    Din alt punct de vedere permiteți-mi Dnă Gorga să vă atrag atenția că încercați să discutați despre o problemă complet străină pentru Dvs. Cu tot respectul, NU AVEȚI COMPETENȚA NECESARĂ fiind de formațiune umanistă. Între a preda geografia (sau istoria) și a preda matematica (sau chimia) este o prăpastie peste care NU puteți sări, însuși obiectul fiindu-vă TOTAL necunoscut (mă refer la matematicile superioare nu la aritmetică, algebră elementară sau geometrie).

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Chiar ca nu va inteleg, cu acelasi tot respect. E vorba despre motivatia invatarii matematicii, nu despre metodele care ar trebui aplicate pentru a se preda matematica. Imi pare rau, dar sunt doua lucruri diferite.

      • Adrian spune:

        Motivația învățării matematicii? Depinde de la individ la individ, și matematica e diversă, incluzînd de pildă statistica, cea folosită în studiul PISA. Pe scurt, și un tocilar e atras de matematică, și un boem, și învățarea matematicii e un dialog continuu în mod real (nu pălăvrăgeală) între profesori și elevi

        • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

          E grav, daca va uitati pe grafic. Elevii români chiar ca nu inteleg ce cauta la scoala.

          • Adrian spune:

            Elevii din România nu văd cum și-ar putea îmbunătăți viața prin studiul matematicii. Asta ar însemna că au deja, la 15 ani, instincte foarte mult dezvoltate și atunci da, familia e în cauză că nu a explicat direct sau în comunitate diferența dintre viață și o sumă de instincte

            • monip spune:

              eu cred ca depinde de la copil la copil si generalizarile nu sunt bune….de exemplu al meu nu invata decat matematica..e singura materie la care se descurca singur si nu se plictiseste….
              celelate materii-romana, engleza…dezastru total….
              in acelasi timp, matematica din liceu in Romania este foarte grea si doar celor care sunt orientati spre inginerie si informatica le foloseste cu adevarat, restul ar putea sa studieze ceva mai util pentru viitorul lor

      • Un prieten spune:

        Chiar daca cea mai importanta, este doar o materie dintre probabil prea multe si in mod sigur prea stufoase, aproape echivalentul unor carti de telefoane. Se pretinde acumularea unui exagerat volum de cunostinte, metoda predominanta este memorarea, in detrimentul dezvoltarii logicii si a intelegerii fenomenelor, a stimularii creativitatii, a dezvoltarii personalitatii, samd. Multe ar mai fi de spus despre o scoala care a devenit tot mai putin atractiva, de aici si dezinteresul manifestat de majoritatea celor carora ar trebui sa le serveasca, o adevarata reactie de respingere. Pentru cei mai multi matematica este obiectul cel mai stresant, de neanteles si inutil. Efectele se resimt din plin.
        Un cititor reclama bibliotecarului proasta calitate a cartii pe care i-o imprumutase: “foarte multe personaje, nicio actiune” – din greseala luase cartea de telefoane.

      • Cetatean spune:

        Imi pare rau sa va spun: gresiti. Nu poti sa fii motivat sa inveti matematica doar cu motivatii extrinseci matematicii (chiar daca sunt necesare si acestea). Daca nu intelegi matematica, nimic nu te va putea motiva sa o inveti (sa iubesti matematica, nu nota pe care o primesti “tocind” formule si tipare de rezolvare a problemelor). Din aceasta perspectiva, metodele de predare si motivatia elevului nu pot sa fie judecate separat. Ceea ce spune dl. Vasiliu este o trista realitate. Multi profesori de matematica contribuie la aversiunea elevilor fata de aceasta (frumoasa) materie datorita metodelor lor de “predare”. Nici programa scolara si nici manualele nu sunt de mare folos. Din pacate, acest lucru se intampla incepand din ciclul primar, nu doar in cazul matematicilor speciale (aici dl. Vasiliu greseste, motivatia se construieste de la varste fragede, cu aritmetica si cu metode adaptate varstei).

        • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

          Bun atunci, parintii nu au niciun rol in motivarea copiilor de 15 ani pentru a invata. Societatea care striga in gura mare ca “scoala produce tâmpiti” de asemenea, nu poarta nicio responsabilitate. Si acest lucru e valabil doar in Romania si nu si in cele peste 65 de tari participante la PISA. Este ceea ce am inteles din raspunsul dvs.

          • Cetatean spune:

            Cred ca ati inteles gresit raspunsul meu. Parintii si societatea intra in categoria “motivatii extrinseci”, despre care am spus ca sunt si ele necesare (insa nu “strict necesare”, adica nu “indispensabile”). Totusi, un profesor de calitate sustinut de o programa scolara bine gandita poate sa repare ceea ce strica parintii si societatea si sa ajute elevii sa inteleaga si sa iubeasca matematica (sa creeze motivatie intrinseca, foarte puternica). In acelasi timp, nici un parinte (care nu se substituie profesorului) si nici o societate nu poate sa repare ceea ce strica profesorul cu metoda lui de “predare” care creaza elevilor aversiune pentru matematica.

            • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

              Inteleg din raspunsul dvs. ca marea majoritate a profesorilor români de matematica “strica” elevii cu metoda lor de predare si de aceea acestia ar fi cei mai demotivati dintre toti elevii din lume de aceeasi varsta si care au sustinut acelasi test.

            • Cetatean spune:

              @Adriana Gorga

              Daca recititi primul meu raspuns veti vedea ca am spus: “Multi profesori de matematica contribuie la aversiunea elevilor fata de aceasta (frumoasa) materie datorita metodelor lor de «predare»”.

              “Multi” nu inseamna “marea majoritate”. Totusi, numarul acestora este mai mare decat ar fi normal si din cauza programei scolare catastrofal gandita (de care nu sunt direct raspunzatori, insa sunt pasivi).

              Pe de alta parete, raspunsurile mele erau replici la afirmatia dvs. initiala: “E vorba despre motivatia invatarii matematicii, nu despre metodele care ar trebui aplicate pentru a se preda matematica”, afirmatie care elimina rolul metodelor de predare dintre factorii care contribuie la formarea motivatiei. Astfel rezulta ca profesorii pot sa influentaze motivatia elevilor doar prin povesti despre matematica si matematicieni si prin farmecul personal, nu si prin metodele de predare a matematicii (care poate sa fie bune sau rele). Ceea ce spun eu este ca metoda de predare, coroborata cu o programa scolara bine gandita (care nu incarca elevul cu informatii “indispensabile”, la toate materiile) sunt factorii cei mai importanti pentru dezvoltarea motivatiei elevilor, mai importanti decat familia si societatea.

            • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

              Eu inteleg ca nu vreti sa generalizati. Elevii români sunt insa cei mai nemotivati din lume. Ca sa justificam acest lucru ar trebui ca nu doar unii sau “multi” dintre profesorii de matematica sa predea aceasta disciplina folosind metode inadecvate, ci toti profesorii. Ceea ce, dupa cat se pare, nici dvs. nu vreti sa sustineti.

            • Cetatean spune:

              @Adriana Gorga

              Din pacate, in Romania stam prost la toate capitolele (metode de predare, familie, societate). Din punct de vedere pragmatic insa, cel mai usor de schimbat sunt programa scolara si stilul de predare. Mentalitatile adultilor (familia, societatea) sunt mult mai greu de schimbat. Acesta este un motiv in plus pentru care principala prioritate este reformarea inteligenta si reala a sistemului de invatamant (fara interese egoiste). Schimbarea programei scolare se poate face intr-un timp record, nu este nevoie decat de vointa politica (putem sa “plagiem” programa scolara a unei tari cu prformante de top in educatie :-) ). Recalificarea si selectia profesorilor dureaza ceva mai mult, insa nu trebuie sa asteptam sa se schimbe generatii pentru a se schimba mentalitatile in familie si in societate.

            • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

              E o analiza ce mi se pare pertinenta in raport cu situatia actuala a Romaniei.
              Schimbarile programei scolare, a metodelor de predare, a formarii profesorilor, a ritmului scolar pot fi impuse de o reforma inteligenta, cum spuneti foarte bine. Voi reveni asupra problemei caci e foarte importanta.
              Pe celalalt plan, al familiei, al societatii e intr-adevar mai dificil. Nu e insa imposibil. Pentru a putea schimba ceva in aceasta zona, trebuie sa intelegem mai intai care sunt factorii familiali si sociali care intra in joc in cazul motivatiei pentru invatare. E ceea ce-mi propun deocamdata prin acest articol. Poate aparea reductor si frustrant, dar mi se pare extrem de important ca parintii si viitorii parinti sa inteleaga faptul ca propriul comportament fata de scoala si educatie poate avea o influenta importanta asupra motivatiei invatarii copiilor.

  5. Dnul MP Vasiliu are dreptate spune:

    Domnul Paul Vasiliu are dreptate: cele doua, predarea unei discipline si motivatia invatarii disciplinei respective sunt strans legate. Rezultatele proaste la orice materie, la matematica in cazul testelor Pisa, pot fi interpretate si astfel: elevii poate ar dori sa invete dar daca materia e predata prost si nu inteleg, atunci o percep ca pe ceva greu si de nepatruns si isi pierd orice motivatie! Este logic si adevarat pentru orice materie.
    Pe de alta parte sa nu uitam ca matematica e o materie foarte grea si ca cei care reusesc sa o invete si inteleaga au, ca sa-l citez pe olimpicul Cerrahoglu : “un mod de a intelege matematica deasupra celorlalti, adica nu ne pierdem in calcule, noi vedem ideile din spatele problemei.”
    Cu profesori buni, mai bine platiti si motivati sa predea cat mai bine, poate ca si perceptia elevilor asupra matematicii s-ar schimba cat de cat. Nu vor ajunge toti olimpici sau foarte buni, dar suficient incat sa inteleaga probleme simple de logica.

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Am inteles, pana la urma cei care au scris fragmentul citat in articol din raportul OCDE vorbesc sa se afle in treaba.

      Va rog sa tineti seama ca nu am exclus faptul ca metodele mai putin adecvate de predare ar putea fi una din cauze. Da, ar putea fi una dintre cauzele demotivarii, dar nu sunt principala cauza care, dupa cum o demonstreaza anchetele PISA se afla in climatul familial nefavorabil scolii si educatiei.

      • intrebare spune:

        De fapt cine sunt cei care au scris acel fragment din raport? Au experienta de predare? Unde, cat timp,in ce fel de scoala, ce materii? Nu de alta, dar sunt multi care se cred experti in predare si educatie dar de fapt sunt doar niste functionari care interpreteaza niste date in mod personal.

        • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

          Raportul a fost realizat de OCDE. Asemenea rapoarte sunt realizate de specialisti si asumate de o intreaga organizatie printr-o procedura foarte complexa. Nu e vorba de functionari, ci de specialisti in educatie, oameni care au toate competentele necesare pentru a realiza un asemenea raport. Va rog sa nu confundati OCDE cu vreun Minister al Educatiei.

    • Mircea Paul Vasiliu VASILIU MIRCEA PAUL spune:

      Nu am vrut să încarc comentariul dar mă văd obligat să pun un pic de roz peste negru (fiindcă asta e realitatea): în ultimele două clase de liceu am avut o profesoară de matematică cu totul excepțională. Mică, dinamică, de un umor nebun (fără a bagateliza nimic) te ținea atent minut cu minut indiferent dacă asculta sau preda. Din cînd în cînd izbucnea: „Mă ! Voi înțelegeți cît de frumoasă e chestia asta ?”. Nu i-am găsit echivalent – nici pe departe – nicăieri în facultate. Sărmana de ea a murit devreme de o demență senilă precoce. Poate o fi fost și din cauza consumului nervos. Îi păstrez o amintire aproape de idolatrie.

      • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

        Am avut norocul unui profesor de matematica in liceu cu totul deosebit. De fapt, foarte multi dintre cei pe care i-a invatat matematica il respecta si astazi, cand nu mai e printre noi. A fost creat un centru de excelenta in matematica ce-i poarta numele.

        Demotivarea extrem de ingrijoratoare la care se refera acest articol are insa in primul rand radacini in mediul familial si in atitudinea ostila fata de scoala din societatea româneasca.
        Climatul familial si social nefavorabil scolii ii indeparteaza pe copii nu doar de matematica, ci de orice disciplina. Intr-un asemenea mediu si profesorii exceptionali pot fi foarte greu recunoscuti.

        • Stefan spune:

          Nope. exemplu concret: in cadrul familie noastre nu este vorba de matematica ci de biologie, unde profesoara copilului este imposibila. Nu are cum sa ne placa daca indiferent cat de straduim noi notele sunt numai de la 8 in jos. Deci ascultat seara lectiile pentru lucrarea anuntata, facut desenele din caiet si pus 8 doar pentru ca ochiul era desenat putin alungit sa incapa in el toate componentele si nu rotund? Iubire si placere cu de-a sila nu se poate doamna! Trebuie ingaduinta si incurajare din ambele parti.
          Da, destructurarea incepe de la varste fragere, scoala primara si gimnaziala. Daca profesorul face materia imposibila in primii ani … e cam tarziu.

          • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

            Profesorul joaca un rol extrem de important. Va trebui insa un alt articol ca sa discutam in detaliu situatii ca cea pe care o mentionati, unde, dupa cat inteleg eu, una din probleme este utilizarea notei ca sanctiune si nu ca motivare pentru a invata. Cui sa-i placa biologia daca orice-ar face, nu poate obtine mai mult de 8 ? Pentru a rezolva aceasta problema, cred ca ar trebui ca reprezentantii parintilor impreuna cu directorul scolii si profesorul respectiv sa discute si sa gaseasca o solutie.

  6. Cristian spune:

    Doamna Gorga, l-ati convins pe Andrei Plesu sa candideze la Presedintie ? Incercati sa fiti consecventa, sa va atingeti macar un scop nobil… Domnul Vasiliu Mircea Paul incearca sa va explice ceva, dvs. o tineti ”gaia matzu”, tot inainte, demna de aceeasi cauza nobila :) Intelegeti ca matematica (si dizertatiile ei ) nu poate intra intr-un compendiu scurt, bun de pus intr-un biblioraft , bifat simplu…. O seara buna !

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Imi pare rau, modul in care va formulati punctul de vedere nu permite un dialog constructiv.

  7. Peter Manu spune:

    Stimata Doamna Dr. Gorga

    Surprinde faptul ca nu ati inteles ca nu despre matematica e vorba aici, ci despre disciplina necesara insusirii unor notiuni abstracte.

    Am fost un elev foarte bun la matematica in timpul liceului. Dupa bacalaureat, am uitat absolut tot. In schimb, deprinderea de care vorbim mi-a permis sa inteleg notiuni abstracte de biochimie, biofizica, farmacologie si multe altele.

    Disciplina despre care vorbim nu se invata la scoala. Se invata acasa, de la parinti, si necesita efort si rabdare.

    Cu ganduri bune,

    P. Manu

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Se refera la ambele aspecte. Va rog sa recititi nota care insoteste graficul:
      “Note: The horizontal axis is based on values on the composite index of horizontal differential between schools, which, in turn, is based on the number of educational tracks, prevalence of vocational and pre-vocational programmes, early selection, academic selectivity, and school transfer rates; the vertical axis is based on values on the adjusted index of instrumental motivation for mathematics.”

      • Adrian spune:

        Cele două variabile nu sunt neapărat corelate. Asta susțin și autorii. Desigur încearcă o corelare “forțată” dacă tot le- au pus la un loc și rezultă acea linie. Urmează ca decidenții cărora le e adresat studiul să ia o .. decizie, partea cea mai “dură” a statisticii, știind sigur că sunt informații incomplete și unele aspecte vor fi neglijate sau înrăutățite.

        • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

          Corelatia nu presupune o relatie de cauzalitate. E vorba doar despre doua variabile si atat. O corelatie ne permite sa observam ca cei doi indici – motivatia si gruparea si selectia variaza. Ce legatura este intre aceste variatii nu stim. E posibil ca fiecare variatie sa-si aiba propriile cauze sau e posibil sa se influenteze.

  8. Paul_ spune:

    Cred ca problema apare incepand cu gimnaziul cand se pune foarte mult accent pe memorare-redare. Chiar si la matematica. Se invata retete. Sunt copii care nativ sau prin exercitiu au gandirea abstracta mai bine formata si acei se descurca ca rezolve si aplicatii de zi cu zi folosind matematica invatata la scoala.

    De altfel atat la comunicare cat si la stiinte, Romania s-a clasat cam pe acelasi loc.

    In legatura rolul familiei, poate pana la urma conteaza nivelul discutiillor din familie. Poate si familia este un pat al lui Procust. Cred ca, in acest sens, ar fi interesanta opinia unei doamne educatoare.

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Unul dintre motivele demotivarii il reprezinta, fara indoiala, cultura scolii romanesti bazata pe memorare. Vom discuta despre aceste aspecte in detaliu intr-un alt articol.

      Nu stiu ce intelegeti prin “nivelul discutiilor din familie”. Intr-un film pe care l-am mai recomandat pe aceasta platforma, Persona non grata ( http://mate-online-pentru-toti.blogspot.ch/2012/01/proful-online-ioan-ursu-persona-non.html ), de la minutul 24:35, il puteti auzi pe profesorul Ursu care povesteste o intamplare revelatorie, cred eu, pentru modul cum in unele familii instarite se pune problema scolii.

      • Paul_ spune:

        Multumesc pentru link. Trista povestea profesorului Ursu.

        Sincer nu inteleg de ce unii parinti prefera sa fie mintiti. Poate are legatura cu faptul ca notele din timpul anului conteaza destul de mult pentru admiterea la liceu. Sau poate fetita in cauza nu putea sa se descurce la matematica prea bine, parintii stiau asta si din orgoliu vroiau totusi ca fata lor sa aiba note mari. Oricum, meditatiile cu proprii elevi ar trebui interzise printr-un cod de etica al profesorului.

        Prin “nivelul discutiilor” m-am referit la cum discuta parintii zi de zi intre ei si cu copilul. Cred ca conteaza mult cum ii spui, de exemplu, unui copil ca nu are voie un anumit lucru. Poate fi argumentat sau poti sa ii interzici foarte simplu. De asemenea este perioada in care copii folosesc des “DE CE?”. Poti sa incerci sa ii raspunzi cat poti de bine sau sa ii spui sa nu te mai plictiseasca. Pana la urma conteaza cred disponibilitatea parintilor de a depune efort intelectual in ceea ce priveste relatia si discutiile cu copiii.

        • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

          Unii parinti prefera sa fie mintiti pentru ca pur si simplu sunt la capatul puterilor. Schimbarile care s-au produs in lant i-au obosit atat de mult (si pe cei care au reusit si pe cei care nu au reusit pe plan socioprofesional) incât nu-si mai asuma rolul de parinte asa cum au nevoie copiii. Voi incerca sa revin cu aceasta problematica la fel de ingrijoratoare ca si aceea a demotivarii elevilor.

          Cu privire la importanta comunicarii, va intalniti in opinii cu una dintre persoanele care intervin la acest articol. Si ma bucur ca este asa.
          “Irina spune:
          04/12/2013 la 13:35 (Editare)
          Asteptarile pe care le au parintii reprezinta doar prima explicatie a OCDE. Banuiesc ca sunt si altele. Probabil noi ne vom regasi cam in toate si este destul de greu sa alcatuiesti un top, toate fiind importante si urgente (de la calitatea profesorilor pana la puterea financiara a familiei).
          Sunt de parere ca asteptarile parintilor reprezinta o motivatie puternica, nu neaparat prima. As spune mai degraba implicarea parintilor, decat asteptari. Ca parinte, consider ca nu pot avea pur si simplu asteptari, fara sa comunic cu copilul meu, fara sa-l indrum, sa-l ajut, sa-i explic (si nu ma refer la probleme de matematica). Ar fi interesanta o reprezentare grafica si cu motivatia invatarii la alte materii.”

          • Paul_ spune:

            Cred ca schimbarea care a bulversat cel mai mult sistemul de invatamant este cea de care aminteste si d. prof. Ursu: accentul prea mare care se pune in ultimul timp pe note. Cred ca la originea acestei dorinte a parintilor ca elevii sa aiba note mari este decizia ministerului (cred ca in timpul d. Marga) de a lua in calcul notele din timpul anului pentru admiterea la liceu si respectiv facultate. Ceea ce spuneti dumneavoastra este corect. Parintii practic au raspuns cum au putut la o decizie care a bulversat intreg sistem de invatamant. Nu cred ca exista parinti rau intentionati, ci pur si simplu incearca sa isi protejeze copiii.

            • Mihail spune:

              Ideea cu mediile a fost a ministrului Adomnitei, ca sa nu-i streseze pe elevi cu examenele de admitere.

  9. Chiar eu spune:

    Am sa incarc sa dau si eu cateva explicatii. Anumite pareri sunt identice, altele sunt “plagiate” dupa academicianul Solomon Marcus, pe care l-am vazut acum cativa ani intr-o emisiune TV: Inapoi la argument. Cred ca emisiunea mai exista inca pe youtube.

    1. Prima idee ar fi aceea ca multi elevi nu inteleg matematica si la ce foloseste aceasta, mai ales dupa ce trec de aritmetica predata in clasele I-IV. Problemele de scoala generala sunt formulate un pic mai natural, incearca sa se refere la situatii reale. La gimnaziu si liceu totul devine mult mai abstract. La facultate .. nu mai spun! Poate vi s-a intamplat sa auziti oameni maturi spunand: “La ce ne trebuie radicalii? Cand te duci la piata trebuie sa calculezi radicali?” Si adevarul este ca, daca idealul tau in viata e sa te descurci sa faci piata, chiar ca nu iti trebuie sa stii radicali! Aici nu este vina oamenilor ca nu inteleg. Am incercat sa imi aduc aminte, de pe vremea cand studiam algoritmul de calcul al radacinii patrate, de o problema, care sa se refere la o situatie reala si care sa presupuna calculul radicalului unui numar care nu este patrat perfect. Nu imi aduc aminte de asa ceva. Problemele erau de genul: calculati radacina patrata a lui 13.
    Ori sa nu ne miram ca anumiti oameni nu se simt motivati sa invete notiuni, teoreme, formule, algoritmi, etc… a caror legatura cu viata reala nu o inteleg. Oamenii care au o “inclinatie” catre matematica o pot invata si aprecia chiar si in aceste conditii. Mie mi-a placut mult matematica, chiar predata asa cum se facea (se face???) in scolile din Romania, mai ales ca am avut la liceu o profesoara excelenta. Dar lucrurile devin tragice pentru cei care nu au “inclinatie” catre matematica!

    2. Oamenii nu inteleg cum ii va ajuta matematica in anumite meserii. Nu prea sunt oferite astfel de explicatii elevilor.

    3. Am observat ca pentru anumiti oameni de cultura, proveniti mai ales din zona artelor si a stiintelor umaniste, matematica nu are o importanta culturala foarte mare. Un om cult stie sa aiba o discutie despre literatura, istorie, teatru si opera, muzica clasica sau jazz… nu despre matematica. Sunt chiar intelectuali apreciati de societate, care se lauda cat de slabi erau ei la matematica in liceu si cat detestau matematica. Daca cineva ar spune asa ceva despre literatura, ar fi vazut ca un incult.

    • Adrian spune:

      Dacă țineți atât de bine minte nr 13, înseamnă că .. “ăla e”! Toată stima pentru cei care au propus exercițiul cu acest nr despre care, cum se va fi văzut în anii următori cu teorema Pitagora (“puntea măgarului” pentru cei de 15 ani prin anii treizeci) poate reprezenta perechea neordonată (mulțimea) de nr “normale” (naturale) 2;3. Ceea ce înseamnă că e bine să avem și “puțintică răbdare”.

      • Chiar Eu spune:

        Numarul 13 este ales la intamplare. Exprimarea mea a fost “Problemele erau de genul:”.
        Sa avem putintica rabdare pentru ce? Pentru a ajunge la teorema lui Pitagora… Problemele cu teorma lui Pitagora din manuale sunt la fel de abstracte si rupte realitate: se da dreptunghiul ABCD cu AB=x si BC=y. Sa se calculeze lungimea diagonalei BD.
        Eu ma refer strict la modul cum este predata in scoala matematica.

    • Ioana spune:

      Mi se pare putin reductionista ideea ca daca nu esti bun la matematica, esti interesat doar sa te descurci la piata. Nu e deloc asa. Poti fi interesat de o multime de alte lucruri, de la arte la gastronomie, fara ca asta sa te faca in vreun fel inferior. Mie nu mi se pare ok fetisizarea matematicii si impartirea copiilor in destepti (cei care stiu matematica) si mai putin destepti (care nu stiu). In primul rand ca matematica, asa cum se preda in scolile noastre, demotiveaza majoritatea elevilor prin volumul imens de abstractiuni care li se baga pe gat in dispretul total al curiozitatii oricarui copil sanatos care asteapta un raspuns la intrebarea, foarte fireasca, “de ce”. De ce trebuie sa invat tone de formule si de calcule complet decuplate de orice relatie cu realitatea? Cine le raspunde la intrebarea asta? Nimeni. Cel mult li se spune ceva de genul “ca sa ajungi manager la Coca Cola si sa castigi multi bani”. Eu am o fata la liceu si vad in jurul meu parinti care intra in panica daca copiii lor nu fac fata la matematica, in schimb nu li se pare nimic in neregula ca odraslele nu citesc nimic. Vad copii sufocati cu meditatii la matematica, indoctrinati din clasele primare ca o viata de succes inseamna cariera la banca sau multinationala si care la 16 ani au blazarea si obtuzitatea unor adulti de 50 – nu pentru ca parintii nu ar pune destul pret pe eduatia scolara, ci pentru ca parintii, disperati sa le “ofere” un viitor mai bun, adica mai banos, nu acorda nici o atentie inclinatiilor si personalitatii copiilor lor. Singura valoare in societatea asta a ajuns sa fie banul, asa ca nu e de mirare ca familiile asta vor pentru copii – fiecare la nivelul ei. Parintii lipsiti de educatie vad in matematica un balast abstract fara relevanta in viata reala, ceilalti vad in ea trambulina spre viata de succes asa cum o inteleg ei. Sanatoasa ar fi, in opinia mea, acea societate in care parintele ar putea sa-i spuna cu inima impacata copilului “nu esti bun la mate? nu e nimic, tu ai inclinatii spre muzica sau desen sau literatura sau tamplarie, cauta sa ajungi un foarte bun profesor de muzica sau un foarte bun tamplar si vei fi respectat si apreciat”.

      PS Din studiile PISA reiese ca la capacitatea de lectura elevii romani stau la fel de prost. Acest lucru nu ne ingrijoreaza?

      • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

        Multumesc mult pentru interventia dvs. care scoate in evidenta inca un aspect important pentru discutia legata de acest articol.

        Pe drept cuvant spuneti: “Vad copii sufocati cu meditatii la matematica, indoctrinati din clasele primare ca o viata de succes inseamna cariera la banca sau multinationala si care la 16 ani au blazarea si obtuzitatea unor adulti de 50 – nu pentru ca parintii nu ar pune destul pret pe eduatia scolara, ci pentru ca parintii, disperati sa le “ofere” un viitor mai bun, adica mai banos, nu acorda nici o atentie inclinatiilor si personalitatii copiilor lor”.

        Parintii la care va referiti, in toate bunele lor intentii, sunt prea speriati pentru a putea exprima si sustine asteptarile care sa conduca la reusita copilului. Nu discutam acum despre faptul cat de indreptatiti sunt sau nu sa fie speriati. Traim vremuri destul de incerte si e normal in cele din urma sa nu mai intelegem nimic din ce se intampla. Putem aborda problema intr-un alt articol. Acum nu vreau decat sa subliniez ca frica parintilor exprimata prin doparea copiilor cu meditatii la matematica poate fi un important factor demotivational.

      • Chiar Eu spune:

        “Mi se pare putin reductionista ideea ca daca nu esti bun la matematica, esti interesat doar sa te descurci la piata.”

        Nu am spus nicaieri acest lucru. Comenatriul meu se referea la faptul ca oamenii nu inteleg la ce folosesc toate notiunile, algoritmii, teoremele… pe care le invata la scoala. Nu vad legatura lor cu realitatea, utilitatea lor practica.
        Intrebarea cu radicalii nu am inventat-o, ci am auzit-o la o cunostinta a mea.

        • Ioana spune:

          Ati spus asa: Si adevarul este ca, daca idealul tau in viata e sa te descurci sa faci piata, chiar ca nu iti trebuie sa stii radicali!

          . Idealul meu in viata nu a fost si nu este sa ma descurc sa fac piata, totusi nu (mai) stiu radicali. N-am avut niciodata vreo inclinatie spre matematica si nu consider ca asta ma coboara in vreun fel. Consider ca nu toata lumea trebuie sa stie radicali, asa cum nu toata lumea trebuie sa poata canta la pian, sa scrie carti sau sa conduca firme. Exact despre asta am incercat sa scriu in comentariul meu anterior – prea multi parinti bine intentionati leaga reusita copiilor lor de performantele unilaterale intr-un singur domeniu, cel al stiintelor exacte si mai ales al matematicii. Multi copii care nu au inclinatii inspre astea reactioneaza prin demotivare si lehamite. E normal sa te intrebi, daca nu esti pasionat de matematica, la ce dumnezeu iti va folosi volumul urias de abstractiuni pe care niste oameni incearca sa ti le bage-n cap fara sa-ti explice ce vei face cu ele.

          Oricum, in opinia mea aceste rezultate slabe in studiile PISA nu se explica doar printr-o singura cauza, familia. Toata societatea romaneasca pune umarul la acest dezastru.

          • Chiar Eu spune:

            Remarca mea se referea strict a intrebarea cunostintei mele. Intreaga discutie despre radicali surprinde o necunostere a importantei si utilitatii matematicii, care eu cred ca se datoreaza modului de predare a cesteia. Nu va devalorizeaza nimeni!
            Ideea este ca scoala sa iti ofere cat mai multe informatii din cat mai multe domenii pentru a putea alege ce iti place si ce nu. Nu ai de unde sa stii daca iti place sau nu ceva, daca nu ai avut contact cu acel ceva!
            Toata discutia a plecat de la demotivarea elevilor de 15 ani de a invata matematica. De la liceu (aprox. 15 ani), in Romania te poti orienta spre profiluri care nu pun asa de tare accentul pe matematica. Daca nu iti place matematica, nu te duce la profil de mate-info!
            In cee ce priveste parintii pentru care conteaza “performantele unilaterale intr-un singur domeniu, cel al stiintelor exacte si mai ales al matematici” poate ca si ei considera asa cum si dumneavoastra considerati, ca alte domenii nu sunt importante:
            “N-am avut niciodata vreo inclinatie spre matematica si nu consider ca asta ma coboara in vreun fel. Consider ca nu toata lumea trebuie sa stie radicali, asa cum nu toata lumea trebuie sa poata canta la pian, sa scrie carti sau sa conduca firme.”

            Daca dumneavostra aveti acest drept, ei de ce nu l-ar avea?

          • Cetatean spune:

            Datorita modului dezastruos in care este gandita programa scolara (care incarca elevul cu informatii “indispensabile”, la toate materiile) si a modului la fel de dezastruos al metodei de predare folosite de multi profesori de matematica (memorare de formule si tipare de rezolvare a problemelor, fara legatura cu situatii reale), multi oameni nu inteleg rolul educatiei matematice. Se observa acest lucru si din afirmatia dvs.: “Consider ca nu toata lumea trebuie sa stie radicali, asa cum nu toata lumea trebuie sa poata canta la pian, sa scrie carti sau sa conduca firme”. Abilitatile la cere va referiti se bazeaza pe inmagazinarea de cunostinte, exercitiu si aptitudini. Studiul matematicii (corect predata) actioneaza (in principal) la nivelul fundamental al dezvoltarii aptitudinilor, nu la nivelul dezvoltarii abilitatilor (abilitati care se “construiesc” pe fundamentul reprezentat de “nivelul aptitudinilor”). Aceste aptitudini stau la baza obtinerii abilitatilor necesare pentru a obtine performante in anumite profesii, precum si pentru a ierahiza corect valorile si prioritatile, a sesiza esenta lucrurilor, a sesiza conexiunile mai putin evidente dintre comportamentele sociale si consecintele acestora, dintre actiunile (masurile) politico-economice si efectele pe care acestea le produc (adica aptitudini si abilitati necesare fiecarui cetatean, daca ne dorim o societate performanta). Acestea sunt si concluziile din raportul PISA 2012, despre Matematica:

            “Tarile OECD investesc anual 230 miliarde de dolari pentru educatie matematica in scoli. In timp ce aceasta reprezinta o investitie majora, beneficiile sunt mult mai mari. Noul studiul OECD privind abilitatile adultilor a reliefat faptul ca abilitatile matematice au un impact major asupra sansei in viata a indivizilor. Studiul a aratat ca abilitatile matematice slabe limiteaza accesul oamenilor la locuri de munca mai bine platite si mai motivante; la nivelul societatii, inechitatea in distributia abilitatilor matematice in randul populatiei este strans corelata cu distributia bogatiei in cadrul unei natiuni. Pe langa aceasta, studiul arata ca oamenii cu abilitati matematice dezvoltate sunt mai predispusi sa faca voluntariat, sa se vada in postura de actori ai proceselor politice si nu de receptori pasivi, si sunt mai predispusi sa aiba incredere in semeni. De asemenea, corectitudinea, integritatea si implicarea in politici publice depind de aceste abilitati”.

            PISA 2012 Results in Focus: What 15-year-olds know and what they can do with what they know:

            http://www.oecd.org/pisa/keyfindings/pisa-2012-results-overview.pdf

            (Pagina 6)

  10. iosiP spune:

    Doamna Gorga, observ ca opinia dumneavoastra este clara si imuabila: principalii responsabili pentru situatia descrisa sunt parintii (doar o spune si raportul OCDE).

    Si-atunci marturisesc ca nu inteleg care este tema invitatiei la dialog (alta, desigur, decat aceea de a ne lamuri si pe noi ca aveti dreptate)?

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Daca nu ar fi fost o opinie clara, nu as fi ales acest citat. Eu nu vorbesc despre parinti, care vor ce este mai bun pentru copiii lor, fara indoiala, ci despre climatul familial in care scoala nu mai e o valoare. Cum stiti poate, nu am asteptat raportul OCDE pentru a sustine aceasta opinie.

      Invitatia la dialog a pornit de la concluzia raportului OCDE. Acesta este subiectul in discutie. De ce au sau nu dreptate cei care sustin acest lucru in raportul OCDE ?

      • iosiP spune:

        Climatul familial il reproduce – cu variatii individuale, desigur – pe cel social.
        Prin urmare, pentru a fi relevant raportul OCDE ar fi trebuit sa pondereze rezultatele cu un indicator sintetic al aprecierii generale a invatamantului in societate. Va garantez ca daca ar fi facut acest lucru elevii romani ar fi iesit fruntasi, intrucat orice nota impartita la zero da infinit.

        Lasand insa gluma (amara) la o parte, ar fi interesant de studiat raportul intre rezultatele obtinute si stimulentii sociali ai obtinerii acestora. S-ar putea sa aveti surprize…

        • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

          Daca scopul ar fi fost sa se furnizeze explicatii cu privire la determinantii climatului familial, atunci, fireste, indicele pe care-l propuneti ar fi fost necesar. Aici se discuta insa doar de impactul climatului familial asupra motivatiei de a invata, nu si despre ceea ce sta la baza climatului familial.

        • Stefan spune:

          Domnule IosifP, mi-am amintit de un articol recent cu o mama din China care si-a biciuit fata pe strada pentru ca luase o nota mica la scoala. Oricum, este de notorietatea cartea …. (nu am gasit rapid pe google) unei mamici americane de origine asiatica ce lauda tipul asiatic al invatarii, respectul si accentul maxim pus pe invatare. Familia nu poate fi rupta de societate.

      • Paul_ spune:

        Familia influenteaza atitudinea copilului fata de scoala. Probabil parintii de azi isi cresc copiii asa cum au fost si eu crescuti. Nu cred ca un fapt usor de constatat (majoritatea celor care urmeaza o facultate au parinti care au terminat o facultate) tine numai de factorul genetic.

        In cartea autobiografica a prof. Richard Feynman este un pasaj in care incearca sa dea un raspuns la aceasta intrebare. Profesorul alege intr-o dupa amiaza sa viziteze un cartier preponderent negru. Soferul taxiului, care era din cartierul respectiv, ii spune profesorului, ca singurii care au terminat o facultate de pe strada sa erau copiii unor indieni. Acestia ii indemnasera de mici pe copiii lor sa invete. Este clar din prezentare, ca pentru ceilalti vecini scoala nu reprezenta o valoare.

        Probabil cam asa stau lucrurile si la noi.

  11. HA spune:

    „Raţiunea carteziană [i.e. modernă, n.c.] se întemeiază în întregime pe premisa implicită după care mintea nu poate cunoaşte decît ceea ce a produs ea însăşi şi păstrează într-un anumit sens înăuntrul ei. Idealul ei suprem trebuie să fie, de aceea cunoaşterea matematică, aşa cum o înţelege epoca modernă, adică nu o cunoaştere a formelor ideale date în afara minţii, ci a formelor produse de o minte care în cazul acesta nici nu mai are nevoie ca simţurile să fie stimulate – ori mai curînd iritate – de alte obiecte în afară de sine.” (Hannah Arendt, Condiția Umană, Idea, pp. 232-233)

    „.. matematizarea fizicii, prin care renunţarea completă la simţuri în vederea cunoaşterii a fost dusă la bun sfîrşit, a avut în ultimele ei faze drept consecinţă neaşteptată şi totuşi firească faptul că, la fiecare întrebare pe care omul o pune naturii, i se răspunde sub formă de modele matematice cărora nu poate să le corespundă nicio imagine, dat fiind că o asemenea imagine ar trebui fabricată ţinînd seama de experienţele simţurilor noastre. [51]

    [51] Cu cuvintele lui Erwin Schrodinger: “Pe măsură ce ochii minţii noastre străbat distanţe din ce în ce mai mici şi durate din ce în ce mai scurte, descoperim că natura se comportă atît
    de radical diferit de ceea ce observăm la corpurile vizibile şi palpabile din jurul nostru, încît
    nicio imagine construită la scară mare după experienţele noastre nu poate fi «adevărată»”
    (Science and Humanism ( 1 952), p. 25). ” (op. cit., p. 236)

    pentru cei interesați doar de „practic” :
    „ceasul, unul din primele instrumente moderne, nu a fost inventat pentru a sluji anumitor scopuri ale vieţii practice, ci numai cu un scop cît se poate de “teoretic”, cel de a face anumite experimente asupra naturii. Fără îndoială, această invenţie, odată ce folosul ei practic a devenit
    evident, a schimbat întregul ritm şi chiar fizionomia vieţii omeneşti; însă, din perspectiva inventatorilor, acest lucru a fost un simplu accident. Dacă ar fi fost nevoie să ne bizuim numai pe aşa-zisul instinct practic al omului, nu a r fi existat niciodată o tehnologie despre care să vorbim şi, cu toate că astăzi invenţiile tehnice deja existente sînt înzestrate cu un anumit impuls care va da naştere probabil, pînă la un anumit punct, la îmbunătăţiri, este greu de crezut că lumea noastră condiţionată tehnic ar putea supravieţui, ne maivorbind de progres, dacă am reuşi vreodată să ne convingem pe noi înşine că omul este înainte de toate o fiinţă practică.” (op. cit., p. 238)

    n.c. – nota comentator

    Comentariu :
    Nu cred să se poată vorbi de „lipsa motivației” în studierea matematicii în vreun mod special, nu atunci când ea lipsește și în chimie, și în biologie, și în literatură, și în filozofie. În cazul matematicii e nevoie să fie spus totuși că matematica cere tot ceea ce nu are elevul / studentul mediu (adică normal, după o clopotul lui Gauss, de pildă) român. Matematica, chiar și cea elementară (vezi David Berlinski – Matematic absolut elementară, Humanitas, 2013) nu poate fi fentată. În fața unui caiet cu pătrațele șmecheria nu ține. Iar elevul/ studentul român e interesat doar de șmecherie : vrea să treacă repede peste corvoada asta care e școala și apoi să se căpătuiască pe undeva, dacă se poate din „a-ți trăi viața” vrea viață sexuală și senzații tari, lipsă de efort, comoditate existențială. Matematica nu oferă nimic din astea : ți se umezesc ochii când demonstrezi vreo inegalitate, dar de efort și nu de excitație.
    Tot cu o formulă a Hannei Arendt, se poate spune că motivația lipsește fiindcă elevul/ studentul român nu e deloc interesant/ motivat înspre „viața minții”. (Sper să-mi fie iertat că am apelat la o singură carte, nu am vrut să fac excavări bibliografice pentru un comentariu online)

  12. Stelian spune:

    Am sa incerc sa-mi amintesc despre matematica facuta de mine in scoala si sa o compar cu matematica facuta pe alte meleaguri. Poate deveni si asta o explicatie a faptului ca unii inteleg mai usor si sunt mai motivati. (Si am sa mai fac si alte comparatii, strict personale)
    Matematica facuta in scoala a fost mai mereu destul de abstracta. Dar fiind dublata de multe exercitii si probleme a intrat mai usor. Necazul a fost cind am dat de Gazeta Matematica. Modul de abordare al problemelor acolo era un pic mai diferit. Mai creativ, dar la fel de abstract. O data inteleasa si filozofia asta a mers binisor. Lasata deoparte o vreme (citeva luni) revenirea la ea a fost extrem de grea.
    Retin si acum capitolul din Insula Misterioasa cu determinatea unei inaltimi… Intotdeauna la scoala am avut parte de profesori buni, pasionati, destul de buni pedagogi… Si totusi impletirea notiunilor matematice cu practica a lipsit.
    Stupoarea a venit mai tirziu, cind dupa ani cu analiza matematica, algebre superioare, viata inginereasca mi-a oferit numai cele 4 calcule, de citeva ori niste ridicari la putere (intreaga…) si tot de citeva ori niste logaritmi. Evident ca derivatele, integralele si alte formule sunt de mult uitate. Iar despre integralele in 2 si 3 dimensiuni…
    Imi amintesc cu placere si o mai stiu destul de bine de chimia anorganica facuta in scoala generala, plina de experiente. Si ceva fizica, tot legata de experiente. Deci unde a fost ceva practic s-a sedimentat mai bine. Motivatie? Atunci era sa ai note bune, sa fii premiant, sa iei la un liceu sau la facultate. Era suficienta? Poate la mine a fost.
    Va pot spune ca in Canada matematica pina la sfirsit de liceu se rezuma la ecuatia de gradul I. Despre ecuatia de gradul II se discuta la colegiu. Cit despre ceea ce noi numeam “formule de calcul prescurtat”, una am vazut-o sigur, diferenta de patrate, cu explicatia privind suprafata spatiului verde cind ai un teren patrat si o casa patrata. ALtele nu. Poate s-or face, eu stiu?
    SUnt mai aplecati spre practica. Pun baza mai mare pe estimare.
    Si mai e ceva. Motivarea vine mult de la scoala. Notarea este o chestie personala. Iar profesorii gasesc totdeauna ceva bun, de incurajare.
    Si revenind la scoala romaneasca dupa 1989. INcet, incet s-a degradat. Exigentele au coborit, pretentiile vis-a-vis de culegeri, caiete speciale si tot soiul de alte prostii au crescut, iar actul educativ a devenit o gluma amara.
    Sigur, mai sunt ceva centre de excelenta. Si cred ca motivarea celor putini vine din mediul familial daca exista posibilitatea ajungerii intr-un mediu academic extern.
    E un titlu de glorie sa nu stii tabla inmultirii.

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      “Si cred ca motivarea celor putini vine din mediul familial daca exista posibilitatea ajungerii intr-un mediu academic extern.”
      Un comentator care semneaza Emil confirma aceasta ipoteza a dvs.

    • gdans spune:

      Confirm ca dupa terminarea unei facultati de inginerie nu mi-a folosit matematica din facultate.
      Puteam tot la fel de bine sa fac sah (pentru ca unii spun ca matematica dezvolta gandirea).
      Dupa cativa ani m-am specializat pe informatica si aici intr-adevar, este vorba de logica si aplicabilitate imediata, nu demonstratii sterile ca in matematica din facultate.
      Am inteles matematica si am avut note mari, problema este ca nu o aplicam dupa facultate,
      poate doar o mica parte in institute de cercetari.

      • Stefan spune:

        Confirm aceasta frustrare. Rapid imi in in minte denumirile bra si ket. Dar nu mai stiu la ce foloseau. Ma gandesc ca invatamantul era foarte performant atunci, cartile de teorie rusesti fiind baza. Teoreticienii rusi sunt acum conducatori in laboratoarele de cercetare din Vest. Metamaterialele au fost propuse teoretic intai pentru ca dupa ani sa apara primele evidente. Nu mai spun de First Principle pe care foarte putine grupuri lucreaza.
        Cred ca societatea noastra a risipit si risipeste aceste cunostinte.

      • Cetatean spune:

        Se pare ca aveti o aversiune fata de matematica. Totusi, remarca cu sahul este gresita. Pentru ca sa joci foarte bine sah nu inteligenta este esentiala ci memoria. “In 1996, Deep Blue, un calculator performant, l-a invins pe Garry Kasparov. Era prima data cand un campion mondial era invins de o masina”.

        http://tinyurl.com/pf23cxr

        Sper ca nu sustineti ca “Deep Blue” este o entitate inteligenta. In mod sigur insa, are o memorie enciclopedica. Omul poate sa compenseze cu intuitia (se pare ca nu este suficient), insa inteligenta joaca un rol relativ scazut in sah. In caz contrar, “Deep Blue” nu ar fi putut niciodata sa il invinga pe Garry Kasparov, fiind doar o masinarie “tampita”.

  13. Emil spune:

    În graficul ăla şi în fragmentul de text care îl însoțește sunt două sintagme care nu-şi au locul în România – “academic selectivity” şi “posturi de responsabilitate dupa terminarea studiilor”. Cele mai judicioase comentarii le-a făcut userul “pehash”, a atins exact latura demotivaţională şi contraselectivă a societăţii româneşti şi cum se reflectă ea în percepţia copiilor şi a familiilor lor.
    Vorbesc în calitate de părinte de copil olimpic de aur la matematică (numele asociat adresei de e-mail vă va convinge, sper). Iar copilului sunt ani de zile de când îi bag în cap că locul lui NU e aici în România. Amin.

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Multumesc pentru interventie. Furnizati informatii interesante asupra modului cum, ca parinte, sustineti motivatia copilului dvs. pentru a invata. Prin exemplul personal, confirmati astfel ceea ce spune raportul OCDE cu privire la motivatia intrinseca: elevii ai caror parinti au asteptari inalte de la acestia sunt mai motivati si au sanse mai mari sa reuseasca.

      Ceea ce in raport este exprimat prin “asteptari inalte”, dvs. exprimati prin “locul lui NU e aici in România”. In comentariul lui Lili de pe aceasta platforma, parinti din alta epoca isi exprimau asteptarile inalte prin “invatati ca sa scapati de sapa, uite ca dna inginera(de la IAS-ul unde tatal meu a fost tractorist toata viata lui, pana la pensionare) o duce bine, nu are grijile noastre…” Avem aici doua modalitati diferite, specifice celor doua societati, prin care familia justifica acelasi lucru: ca educatia e importanta.

      Putem, fireste, sa criticam faptul ca societatea actuala nu le furnizeaza parintilor referinte interne pentru a construi climatul familial favorabil invatarii, ca pentru aceasta ei trebuie sa faca apel la referinte externe de tip “invata ca sa pleci pentru ca viitorul tau este dincolo nu aici”. Ar fi vorba insa despre un alt subiect, tot atat de interesant, care ar putea fi discutat intr-un alt articol.

      • Emil spune:

        Opinia mea (de părinte în cauză) este că simplificaţi excesiv dacă aveţi impresia că aşa se motivează un copil / adolescent pentru a obţine rezultate deosebite la matematică. Şi pentru rezultate deosebite în general. Nu suntem în Caragiale, cu dl. Goe care ca să nu mai rămână repetent şi anul acesta, mam-mare şi mamiţica l-au dus la expoziţia universală. Nu poţi motiva un copil să lucreze 5 ore pe zi (outside the school) cu chestii din astea. Poţi, în cel mai bun caz, să îl faci să STEA 5 ore pe zi în faţa unui manual deschis. Discuţia e mult, mult mai largă şi depăşeşte cu mult cadrul şcolii.

        • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

          “Discuţia e mult, mult mai largă şi depăşeşte cu mult cadrul şcolii.” Am convingerea ca asa e. Legat de acest articol, ne ocupam de cat de mult depaseste aceasta discutie cadrul scolii pentru a intra in cadrul familial. In alte articole, vom lasa la o parte acest aspect si ne vom ocupa de alte deschideri.

        • Emil spune:

          O să punctez câteva :
          – modelele sociale “dă succes” din ultimii nu 23 de ani, din ultimii 60 şi de ani nu prea au arătat că efortul susţinut şi inteligent de învăţare ar corela în vreun fel cu succesul. Ba chiar cârcotaşii ar putea spune că din contră. “Cine-i harnic şi munceşte ori e prost ori nu gândeşte” nu e un slogan descoperit din 1990 încoace.
          - Ciclul vicios al statutului social (eu aş spune deliberat plasat la coadă, prin nivelul execrabil al veniturilor şi nu numai) al profesorului nu e de natură să atragă în profesia asta vârfurile pe care să le motiveze să rămână şi care într-o generaţie să răstoarne patternul ăsta al subdezvoltării care ia viteză. (O caricatură de-a lui Octav Mardale de acum vreo 10 ani aborda un dialog ipotetic care suna cam aşa “Domnule Năstase, profesorii solicită mărirea salariilor” “Ce vorbeşti dom’ne, păi de electorat educat avem noi nevoie?”)
          - Celelalte aspecte au fost atinse, într-o formă sau alta.
          A aprofundat tema dl. Mihai Maci, tot aici pe Contributors. NU mai reiau. Subscriu 100% la afirmaţiile domniei sale.

  14. Horatiu spune:

    Stimata doamna, in rezultatele PISA 2012, in tabelul 4.6a gasim urmatoarele: 82,8% din elevii romani sunt de acord cu exprimarea “My parents believe it’s important for me to study mathematics” si 77% cu exprimarea “My parents believe that mathematics is important for my career”. In continuarea dialogului mi-as permite sa va intreb daca aveti incredere in ceea ce considera elevii romani si daca, in aceste premise, mai sustineti afirmatia despre “climatul familial in care scoala nu mai e o valoare”.
    Predarea matematicii este intr-adevar o problema foarte serioasa a societatii contemporane, dar rezolvarea ei nu consta numai in conceptul de “Scoala pentru parinti” ci in doua idei, una expusa de acad. Solomon Marcus care a atras atentia ca matematica predata in scoala romaneasca este depasita de stadiul dezvoltarii societatii si a doua chiar in concluziile OECD: “tarile din Asia pun un accent deosebit pe selectarea si formarea profesorilor, ii incurajeaza sa lucreze impreuna si prioritizeaza investitiile in calitatea cadrelor didactice.”

  15. Paul20 spune:

    Iată și o primă reacție a Ministerului Educației:
    “Comunicate de presă
    Rezultatele României la testarea PISA 2012, în uşoară creştere
    03.12.2013″
    http://edu.ro/index.php/pressrel/20842

  16. Horia Cornean spune:

    Va propun un tip de problema dat la testul de anul trecut, sa vedem cati dintre comentatori stiu s-o faca.

    Gigel ia masina de acasa pana la brutarie si face sase kilometri in cinci minute. La intoarcere alege o ruta diferita si face sapte kilometri in zece minute. Cu ce viteza medie, in kilometri pe ora, a condus Gigel?

    • Adrian spune:

      Doar ce-ați spus că a mers un sfert de oră și a bătut drumul 13 km. Faceți dv socoteala la o oră cât ar veni..

      • Horia Cornean spune:

        De acord cu dumneavoastra, problema e simpla:) Si asta e una din problemele de nivelul 6, cel mai dificil, din test.

    • Paul_ spune:

      Sunt de acord cu dumneavoastra. M-am uitat pe intrebarile de la PISA 2012 si cred ca sunt mai usoare decat exercitiile de la Evaluarea nationala 2012. De exemplu este interesant care ar fi fost rezultatele daca intre testele de la PISA ar fi fost inclus si un exercitiu de tip II.5 de la evaluarea nationala (http://www.admitereliceu.ro/uploads/assets/subiecte2013/EN%202013_matematica_subiect_var3.pdf).

      Problema invatamantului romanesc este ca cam 30%-40% dintre elevi pot rezolva fara dificultate un astfel de exercitiu. Ceilalti probabil ca ar trebui sa se opreasca la exercitii cum sunt cele de la PISA. Acesti copii nu au capacitatea de abstractizare necesara pentru a urma programa actuala.

      O solutie care am citit-o intr-un articol al domnului Ştefan Vlaston in care se dadea exemplul sistemului de invatamant german unde incepand din clasa a V-a (sper sa nu gresesc) o parte din copii urmeaza o filiera vocationala mai apropiata de capacitatea lor. Din cate am inteles si in Germania se aplica un sistem asemanator.

      PS: Nu este o atitudine “elitista”. Acum 2 ani am avut o problema cu o teava care mi-a fost reparata de un instalator in 30 de min. Omul acela isi merita toti banii. Si castiga pe luna de aproape de 2 ori mai mult decat salariul meu de profesor.

      • Paul_ spune:

        “Din cate am inteles si in Germania se aplica un sistem asemanator.”=”Din cate am inteles si in Elvetia se aplica un sistem asemanator.”

    • Aurel C spune:

      Gigel are viteza de 72 km/h in localitate, daca presupunem ca brutaria e pe teritoriul unei localitati. Conform saitului Politiei Romane, in 2011, viteza limita a crescut de la 50 la 70km/h in 44 de localitate, care se adauga unei alte liste cu localitati unde viteza maxima era stabilita la 70 de km/h inainte de 2011.

      Posibile intrebari din partea mea pentru PISA 2014:
      1. Determinati probabilistic din ce localitate e Gigel.
      2. Care e probabilitatea ca numele de familie al lui Gigel sa fie Ionescu?
      3. Ce ati prefera sa faceti in timpul cand Gigel conduce masina spre si dinspr brutarie?
      4. Calculati costurile spitalizarii in cazul in care Gigel are accident. (Spagile nu se includ in calcul)

      • Adrian spune:

        Aveti dreptate. Imi cer scuze. Mie mi se parea doar ca e de luat o decizie. Adica ceea ce se trambiteaza peste tot de diversi , “vrem matematica aplicata”. Bineinteles ca, de pilda, timpul “mort” de la brutarie reprezinta o problema. Chiar daca ar fi neglijabil, presupunind ca Gigel a comandat anterior prin telefon, etc, etc. Si ca a mers cu 110 in afara localitatii. Adica, despre ce notiune de medie mai poate fi vorba, din aceea “aplicata”??

  17. msn spune:

    Doamna Gorga,
    va urmaresc articolele de ceva vreme si sunteti din ce in ce mai indarjita in raspunsuri. Si la articolul acesta, pareti dezamagita ca parintii nu isi pun cenusa in cap ca nu au ambitii si (mai) mari pentru copiii lor, eventual sa isi faca “critica si autocritica” – dupa modelul vremurilor nu demult apuse.
    Vin si eu acum cu un exemplu, poate o sa va nemultumeasca, dar altul nu am. Copilul meu este elev, este roman doar ca invata in Germania. Suntem un grup de 4 familii, toti romani, toti ajunsi pe aici tocmai pentru ca am luat scoala in serios si copiii nostri au intre 10 si 12 ani.
    Acum putem fi suspectati de multe, dar nu ca nu am avea ambitii pentru copiii nostri in ce priveste parcursul lor scolar sau ca propria noastra experienta de viata nu poate fi prezentata ca model copiilor.
    Si totusi – 3 din cei 4 copiii pomeniti vin de la scoala confuzi, matematica e o chestie abstracta si greu de inteles pentru ei, desi va asigur ca la modul cum e structurata programa aici pare mult mai intuitiv predata si ar trebui sa fie mai usor de inteles. Evident ca o luam de la capat acasa si nu cu exercitii in primul rand si cu explicarea notiunilor de baza, ca sa avem pe ce construi mai tarziu. E usor la ce concluzie vreau sa ajung: diferenta o fac invatatorii copiilor.
    Nemtii cred ca erau cu sufletul la gura in asteptarea rezultatelor PISA, ca aseara erau deja dezbateri televizate in prima time. Nu ca eu personal as fi avut nevoie de confirmari pentru concluzia mea de mai sus, dar s-a nimerit ca la Phoenix TV sa il aiba invitat pe John Hattie care a spus exact acelasi lucru: indiferent de modul de predare, de organizarea claselor, de…., de…. diferenta o face invatatorul!
    Interesant e ca emisiunea a continuat tocmai cu un reportaj despre o profesoara dedicata, care incerca si reusea sa ofere perspective copiilor proveniti din familii cu probleme. Reusea sa ii inspire, sa ii incurajeze astfel incat modelul din familie sa nu mai fie o piedica.
    Dumneavoastra insistati pe motivatia oferita de parinti, care e importanta, nu neg. Dar copilul pe masura ce creste isi cauta modele si in afara familiei iar in ultima vreme invatatorii. profesorii nu reusesc sa fie ceea ce ar trebui: oameni dedicati, care sa realizeze ca au o menire, nu un job.
    Si asta nu doar in Romania, unde le este atat de greu ci uite si in alte parti de lume.

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      In toate articolele pe aceasta tema eu plec de la premisa ca parintii sunt bine intentionati si vor ce e mai bine pentru copiii lor. Pot propune intr-un alt articol o discutie despre parinti si constrangerile sociale, politice, economice care ii fac sa aiba anumite asteptari de la copiii lor. Nu este vorba despre acest lucru aici, tot asa cum nu e vorba despre a da dreptate doar uneia dintre parti. In probleme sociale, ca aceasta, dreptate absoluta nu exista. De aceea e nevoie de dialog purtat insa pe baza de respect reciproc.

      Raspunsul dvs., ca si cel al lui Emil sau Lili de pe aceasta platforma confirma spusele raportului OCDE.
      Lili ne spune ca in anii 1970 o parte din reusita proprie s-a datorat faptului ca parintii i-au spus: ” invatati ca sa scapati de sapa, uite ca dna inginera(de la IAS-ul unde tatal meu a fost tractorist toata viata lui, pana la pensionare) o duce bine, nu are grijile noastre…”. Emil, parinte al unui copil cu rezultate internationale deosebite la matematica spune ca: “Iar copilului sunt ani de zile de când îi bag în cap că locul lui NU e aici în România”. Dvs. spuneti ca: “Evident ca o luam de la capat acasa si nu cu exercitii in primul rand si cu explicarea notiunilor de baza, ca sa avem pe ce construi mai tarziu”. Sunt trei forme diferite prin care parintii exprima si sustin interesul pentru scoala. Toate aceste forme diferite (in functie de epoca si de societate) pe care familia le gaseste pentru a sustine motivatia pentru scoala si educatie au o influenta decisiva asupra reusitei copilului. Vom putea discuta cu prilejul altui articol in ce masura profesorul are o influenta asupra motivatiei copilului de a invata. Fireste ca parintii nu sunt singurii care determina motivatia pentru invatare a copiilor. Profesorii, metodele de predare, curriculumul, contextul social, toate acestea si multe altele au un impact asupra acesteia. Nu putem sa le intelegem insa influenta daca discutam despre toate in acelasi timp.

      Comentariul dvs. semnaleaza inca un aspect important legat de anchetele PISA, care releva insa mai mult de problematica articolului precedent pe care l-am scris pe aceasta tema: “Nemtii cred ca erau cu sufletul la gura in asteptarea rezultatelor PISA, ca aseara erau deja dezbateri televizate in prima time”. Da, Germania a trait (si mai traieste poate) “socul PISA”. Pana la anchetele PISA, nemtii credeau ca au unul din cele mai bune sisteme de educatie. Criteriile PISA (la a caror elaborare au contribuit si cercetatori germani importanti) au aratat ca nu e chiar asa. Sunt extrem de importante dezbaterile ca cea la care va referiti. E nevoie sa abordam si sa intelegem educatia din diferite perspective.

    • Cetatean spune:

      Spuneti ca: “indiferent de modul de predare, de organizarea claselor, de…., de…. diferenta o face invatatorul”. Va asigur ca oricat de constient ar fi un profesor de matematica de faptul ca “are o menire”, daca “modul de predare” este prost, elevii nu vor intelege matematica. Iar atunci cand nu o intelegi, vei avea o aversiune fata de matematica, indiferent de calitatea umana a profesorului.

  18. Ela spune:

    Cred ca este esential ca,atunci cand se cauta solutii,sa se puna intrebari adecvate,adica,care “risca” sa produca idei constructive!
    Evident,daca ceea ce se doreste este doar o polemica suplimentara,atunci sunt suficiente intrebari care contin deja sursa disputei ,de tipul:”credeti ca desconsiderarea scoalii,despre care s-a spus deja ca scoate tampiti…etc.etc.”
    Daca vrem insa ca situatia sa evolueze intr-un sens pozitiv pentru toti,probabil ca trebuie tinut cont,in primul rand,de psihologia adolescentilor,de faptul ca,indiferent cine le da sfaturile cele mai folositoare(?),majoritatea lor le va ignora(!),pentru simplul motiv ca sunt la varsta la care nu suporta sa fie dirijati de altcineva!
    Ma intreb deci,daca nu ar fi cu adevarat util,ca acest grafic sa fie afisat in toate scolile,pentru ca elevii sa vada,cu ochii lor,cum le sunt evaluate performantele,cu cine sunt comparati si unde se situeaza? – ca apoi sa decida care le sunt prioritatile,ce pot face in viitor si ce nu…!?

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Este nevoie sa gasim un discurs adecvat copiilor de 14-15 ani prin care sa le aratam modul cum sunt discutate performantele lor. Ca si dvs., cred ca un asemenea demers ar face parte din procesul de reconstructie a motivatiei pentru invatare. Nu sunt convinsa ca un asemenea grafic i-ar convinge, dar cum nu mai lucrez in invatamant de multa vreme, prefer sa nu ma pronunt asupra modului concret cum putem explica celor de 14-15 ani cat de important este pentru noi toti ca ei sa obtina rezultate bune la testele pe care le sustin.

      “Evident, daca ceea ce se doreste este doar o polemica suplimentara,atunci sunt suficiente intrebari care contin deja sursa disputei ,de tipul:”credeti ca desconsiderarea scoalii,despre care s-a spus deja ca scoate tampiti…etc.etc.”
      Nu e o polemica suplimentara, ci un semnal de alarma adresat acelor politicieni si cadre din invatamant care promoveaza un asemenea discurs. Intrebarea, chiar daca retorica, li se adreseaza in primul rând lor. In al doilea rând, intrebarea se adreseaza si acelor parinti care au sustinut (si mai sustin inca) un asemenea discurs de denigrare a scolii si a educatiei. Tin sa precizez insa, nu parintii, speriati si ingrijorati de viitorul copiilor lor, sunt principalii destinatari ai intrebarii, ci politicienii si cei care lucreaza in invatamant si initiaza un asemenea discurs despre scoala. O parte din demotivarea copiilor poate fi explicata prin acest climat de neincredere in educatie din societatea româneasca.

  19. Punctul Romanesc spune:

    Invatarea este un mecanism psihic specific intelectului uman iar unul dintre declansatorii acestui mecanism este Competitia Externa care cere insistent individului sa se adapteze la exigentele Mediului.
    Motivatia mentinerii unui ritm de invatare adecvat depinde in mod decisiv de capacitatea intelectuala individuala care asigura productivitatea invatarii dar este hranita de Nivelul de Succes in Competitie.
    Productivitatea in Competitie este reteta oricarui succes.
    Eu am avut ca profesor de matematica in primul an de liceu pe un proaspat absolvent al Universitatii care a instituit – inca de la prima lectie – Principiul Competitivitatii.
    Metoda sa a fost drastic de eficienta: a extras din clasa doar treimea descendenta a clopotului lui Gauss. Restul au fost ignorati cu cate un 5.
    Doisprezece ani mai tarziu am aflat ca profesorul meu a obtinut un extraordinar succes la Olimpiada Internationala de Matematica cu Echipa Romaniei formata – in exclusivitate ! – cu elevii de la Liceul la care era titular.
    Asadar Motivatia Competentelor in Competitie este unul dintre ingredientele importante ale Retetei Succesului, in orice domeniu.
    Daca se doreste o extindere a bazei de Competente pentru a obtine o arie suficient de acoperitoare a Succesului atunci trebuie recuperat varful Clopotului lui Gauss.
    In Romania ultimelor doua decenii Competitita a fost innabusita cu buna stiinta de catre clasa politica.
    Rata de Emigrare a Competentelor este constanta sau in crestere.
    Rata de inlocuire a fortei de munca tinde spre un colaps din moment ce promovabilitatea la Bacalureat a ajuns subiect de tabloid iar Competitia pe piata Fortei de Munca este anemica deoarece insasi aceasta Piata este debila.
    Peste doi ani, statisticienii de la PISA vor fi nevoiti sa mute mai jos abscisa graficului daca vor dori sa vizualizeze si Punctul Romanesc.

    • Andrei George spune:

      Stimate domnule, profesorul dvs. trebuia dat afară din orice formă de învățământ, cu șuturi în fund. Domnia sa era plătit să învețe matematica la clasă- nu pentru nu știu ce vârfuri. Drept urmare probabil că a învățat 5 maximum 10 elevi iar restul- adică majoritatea- poartă matematicii aceeași dragoste neprețuită pe care i-o port și eu.

  20. Andrei George spune:

    Stimată doamnă Gorga,

    Haideți să discutăm despre motivații- văd că precedentul meu comentariu n-a fost OK pentru dvs. și a dispărut. Familiile celor care fac astăzi matematică sunt invariabil oameni care și-au făcut școala în anii 70-80- atunci când se făcea încă școală. Presupunem că un procent neglijabil- să spunem 2%- au urât școala din diverse motive. Un alt procent neglijabil- mai mic de 1%- vor accepta ca odraslele să aibă un nivel de pregătire mai redus decât părinții. Restul n-au nici un fel de motive- în afară de inconștiența societății începută în 1990 și continuată până astăzi- să refuze școala. Afirmația dvs. ”Climatul familial si social nefavorabil scolii ii indeparteaza pe copii nu doar de matematica, ci de orice disciplina. Intr-un asemenea mediu si profesorii exceptionali pot fi foarte greu recunoscuti.”. Climatul ”social” e cel mai simplu de schimbat- cu re-introducerea unui minim de disciplină care să facă 2 dintre actori (părinții și copiii) să înțeleagă că școala nu e loc de etalat bogăția muncită sau nu ci doar loc de învățătură. Odată ce am scăpat de această aberație (dacă pentru un bebeluș inconștienții părinți și bunici au cumpărat un costum ”de botez” cu 1500 Euro- cum va merge îmbrăcat acel copil la școală și ce valori îi vor fi insuflate ?) școala va bara drumul facilului în favoarea performanței. Și va reveni ca cea mai importantă metodă de a avansa în societate.

  21. Irina spune:

    Asteptarile pe care le au parintii reprezinta doar prima explicatie a OCDE. Banuiesc ca sunt si altele. Probabil noi ne vom regasi cam in toate si este destul de greu sa alcatuiesti un top, toate fiind importante si urgente (de la calitatea profesorilor pana la puterea financiara a familiei).
    Sunt de parere ca asteptarile parintilor reprezinta o motivatie puternica, nu neaparat prima. As spune mai degraba implicarea parintilor, decat asteptari. Ca parinte, consider ca nu pot avea pur si simplu asteptari, fara sa comunic cu copilul meu, fara sa-l indrum, sa-l ajut, sa-i explic (si nu ma refer la probleme de matematica). Ar fi interesanta o reprezentare grafica si cu motivatia invatarii la alte materii.

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Multumesc pentru interventie. Nu, asteptarile parintilor nu se regasesc in toate explicatiile pe care le avanseaza OCDE. Este prima explicatie doar pentru motivatia interna sau intrinseca (ceea ce e doar o parte, importanta e drept, dar nu unica, a motivatiei).
      Cu prilejul altor articole, voi incerca sa va supun atentiei si alte explicatii din partea OCDE. Acum insa discutam doar de influenta pe care o are climatul familial asupra motivatiei invatarii.

      ” As spune mai degraba implicarea parintilor, decat asteptari. Ca parinte, consider ca nu pot avea pur si simplu asteptari, fara sa comunic cu copilul meu, fara sa-l indrum, sa-l ajut, sa-i explic (si nu ma refer la probleme de matematica). Ar fi interesanta o reprezentare grafica si cu motivatia invatarii la alte materii.”
      Subliniati un factor motivational extrem de important pentru motivatia copilului pentru invatare. Daca unii dintre parintii care au intervenit in comentariile anterioare au vorbit despre mijloace incitative ca : “invata, sa ajungi ca X sau Y pentru care vezi bine ca viata e mai usoara decat a noastra” sau “invata pentru a putea pleca din Romania”, dvs. folositi comunicarea si sprijinul permanent pe care il oferiti copilului. Daca tinem seama de faptul ca societatea româneasca a fost extrem de bulversata in ultimii peste 20 de ani, dialogul dintre parinti si copii a avut de suferit. Lasand la o parte orice aspect ideologic, dintr-o data s-au complicat toate in jurul nostru. Chiar daca eram adulti cand s-au petrecut aceste schimbarile sociale, nu inseamna ca am inteles cu usurinta transformarile radicale care au avut loc. De aceea, parintii au poate tendinta sa se concentreze mai mult asupra problemelor grele cu care se confrunta ei si mai putin timp pentru dialogul adaptat fiecarei varste cu propriul copil. Si de aceea, motivatia copiilor pentru invatare poate avea de suferit.

      Da, ar fi interesant de examinat motivatia pentru invatare la toate materiile. Am intelege mai bine poate cum trebuie sa actionam pentru a-i sprijini pe copii si pe tineri. Poate sunt specialisti români in educatie pe care ii tenteaza un asemenea subiect de cercetare.

  22. Sorin C spune:

    Domnule Cornean.
    E usor de presupus ca un profesor universitar de matematica ca dv nu are timp de pierdut cu articole pe contributors, dar e pacat ca nu am citit un articol scris de un specialist despre ce inseamna aceste teste si despre situatia matematicii.
    Stiu ca domnul Mihai Damian si dansul un matematician foarte bun, fost olimpic, mai scria din cand in cand pe contributors, speram sa gasesc azi un articol al dansului, ca oamenii sa aiba o idee clara despre situatie.
    Vedeti si dv ce discutie si ce afirmatii despre matematica si mai ales nimeni nu se ingramadeste sa dea raspunsul la o problema pentru elevi de 15 ani, problema care se presupune ca i-ar ajuta in viata si ar fi la indemana tuturor!
    Prima care ar fi trebuit sa dea raspunsul imediat este autoarea articolului. Au trecut cateva ore de atunci, deci uite ca problema pune probleme.
    Grea matematica asta, bine ca toata lumea isi da cu parerea despre ea!

    • Horia Cornean spune:

      Analiza rezultatelor acestui test este complicata si un forum deschis ca acesta nu e locul optim pentru o analiza pertinenta si elaborata. Parerea mea e ca testul de ‘matematica’ e orice numai de matematica nu. Problema data de mine ca exemplu mai sus e doar ceva care masoara abilitatea de-a intelege un text si de-a-l transpune intr-o formula. Matematica adevarata e cu totul altceva.

      Faptul ca chinezii s-au descurcat mai bine la astfel de probleme care pot fi exersate de orice individ nu spune decit ca societatea chineza/sistemul lor de invatamant difera mult de ce gasim in Europa. Nu putem insa trage concluzia ca tinerii romani stiu mai putina matematica/au mai putin talent decat cei chinezi.

      • Camil P spune:

        Domnule Cornean, sunt 100% de acord cu dvs. De altfel printre cele 1oo si ceva de raspunsuri pe care le-am citit, este singurul care arata care e problema si nu o trateaza ca pe stadion, o mica barfa cu seminte si bere. asa cum matematica nu se face cu heirupisme si daca vor parintii.
        Chiar si faptul ca o singura persoana a raspuns partial la problema arata cata dreptate aveti.

  23. Sergiu spune:

    Buna ziua, parerea mea , oferita din punctul de vedere al unui inginer software, este ca principalul vinovat in ceea ce priveste lipsa de interes in stiintele reale este modul in care ele sunt prezentate si felul in care e construita programa si tematica cursurilor.
    Ca sa fiu mai exact: ceea ce se studiaza ca matematica in scolile noastre este deosebit de complex si incredibil de putin legat de orice lucru care prezinta interes pentru un copil.
    Ca sa citez din experienta mea: tot ce am facut legat de matematica pana in anul 2 al facultatii a fost abordat la un nivel pur teoretic,complet abstract (in sensul ca teoremele, metodele de calcul, etc. nu aveau un alt sens decat acela ca exista si eventual numele autorului).
    Rezultatul a fost 0 motivatie pentru studiul propriu. Adica am avut exact atata motivatie cat sa invat pentru examene.
    Am iesit din aceasta stare din proprie initiativa parcurgand materiale care ma obligau sa revin asupra unor segmente deja parcurse pentru a intelege comportamente ale lumii reale. O modelare matematica a lumii daca vreti. Odata revenind , am abordat aceste segmente cu mult mai mult entuziasm si interes decat o facusem anterior fiindca aveam ceva interesant in fata, mi se oferea un alt mod de perceptie si o altfel de intelegere a lumii inconjuratoare.
    Ceea ce se studiaza in matematica de scoala generala, liceu ca si in primii ani ai facultatilor cu profil real are aplicabilitate directa intr-un domeniu sau altul. Aceasta aplicabilitate nu e prezenta in modul de predare al cursurilor.
    Se poate ca pentru asta sa fie de vina programa incarcata care nu permite “explorarea” domeniilor de aplicare sau/si a profesorilor insuficient pregatiti .
    Considerand felul in care se castiga interesul unui copil sau adolescent pentru o activitate si privind apoi la matematica care la noi e predata ca o stiinta abstracta, complexa, pur teoretica, e evident de ce un copil nu va fi interesat de aceasta materie decat in cazurile unor intelecte ridicate sau a unor copii provenind din familii cu traditie in domeniu care incearca sa se afirme.
    La un nivel macro se poate considera si efectul media si strategia de buget a statului in care cercetarea ocupa un loc fundas si nu e stimulata fiind preferate in schimb circul mediatic si painea electorala :) .

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Curriculumul si metodele de predare reprezinta factori de motivatie. Sunt foarte importanti si merita o discutie separata. Deocamdata incercam sa intelegem, cu exemple concrete, modul cum mediul familial influenteaza motivatia copilului pentru invatare.

  24. adina spune:

    nu e vorba de motivatie pentru elevi.
    pur si simplu te doare capul de programa matematicii in scoli!
    ma uit la copilul meu in clasa a IXa si ma doare capul cand vad ce fel exercitii si probleme are.
    sunt convinsa ca daca le dai desteptilor din minister cateva din aceste exercitii,habar nu au sa le faca!
    despre ce vorbim?????

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Va inteleg ingrijorarea, e legitima, doar ca, daca o exprimati in acelasi mod si fata de copilul dvs. e un factor de demotivare a acestuia. E o problema care trebuie discutata de reprezentantii parintilor cu directorul scolii si cu profesorul de matematica daca vreti o solutie adecvata copilului dvs. Daca doriti insa o solutie pentru viitorul educatiei românesti, atunci da, in discutie pot intra negocierile cu ministerul pentru schimbarea programei. Cred insa ca sunteti constienta ca, avand in vedere temporalitatile diferite in care se produc asemenea schimbari, copilul dvs. nu poate beneficia de ele.

  25. Adrian H spune:

    Factorii motivanti desigur ca depind de la copil la copil in functie de parinti, modele, cadru social si datorita perceptiei ca studiul unei discipline abstracte nu are aplicare imediata in viata reala.

    Insa in opinia mea un factor la fel de important o constituie FRICA…care actioneaza ca agent puternic de-motivant.

    Ea se manifesta cam in felul urmator: trecerea de la ciclul primar la cel gimnazial este primul mare “hop” in urma caruia multi elevi se descurajeaza (spun ceva de genul “e prea greu si oricum nu pot sa inteleg”)…adica aplica o atitudine negativa.
    Cu meditatii si cu parintii stand de capul copilului promoveaza examenul de capacitate…dar hotarat sa nu se mai confrunte cu matematica (ma refer la marea masa a elevilor)

    Urmeaza liceul. Aici se mai prapadesc inca 75% tot descurajati ca e prea greu.
    Iarasi meditatii…iarasi sictir pe matematica….si apoi la facultate aceeasi abordare supra teoretizata care ce poate sa faca decat sa sadeasca viitorilor parinti ideea ca matematica este inabordabila.

    Aici ma refer, repet la 90% din elevi. Mai exista si ceilalti 10% care oricum invata.

    Cauza:

    1) matematica se invata prin studiu individual. ca urmare dorinta de a sta, de a citi, de a studia individual poate sa vina fie din familie fie sub forma anumitor modele.
    In acest context profesorii au datoria de a stimula elevul sa studieze…sa se confunte cu diverse probleme (matematice evident)…fapt care in mod evident confera elevului increderea ca va putea ataca si alte probleme (din viata reala).
    Insa daca profesorul (frustrat din varii motive sau prost pregatit) nu este capabil sa electrizeze clasa si mai mult….imparte 3 si 4…elevul va trage urmatoarea concluzie: SUNT PROST..adica nu inteleg si nici N-O SA INTELEG VREODATA.
    Apare asadar FRICA care paralizeaza combativitatea elevului si (incurajat de cuasi-modelele mediatizate) se gandeste cum sa fenteze sistemul…ca deh…..se poate.

    Ca urmare e vorba in opinia mea de o anumita cultura a MUNCII serioase (care la noi nu prea exista si este inlocuita de merge si’asa), facuta cu simt de raspundere si responsabilitate, dublata de convingerea ca POTI si ca VEI REUSI.
    Cum se pot aceste valori invata (a se citi-insufla): pe baza de modele…adica de EXEMPLE (parinti, mentori, profesori).

    Cand?

    Cu timpul…..

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Multumesc pentru interventie. Aveti perfecta dreptate. Frica – si a copiilor si a parintilor (subliniata chiar in aceasta dezbatere de o interventie anterioara) – este un fator de demotivare extrem de puternic despre care ar trebui sa discutam in detaliu.

      “Ca urmare e vorba in opinia mea de o anumita cultura a MUNCII serioase (care la noi nu prea exista si este inlocuita de merge si’asa), facuta cu simt de raspundere si responsabilitate, dublata de convingerea ca POTI si ca VEI REUSI.
      Cum se pot aceste valori invata (a se citi-insufla): pe baza de modele…adica de EXEMPLE (parinti, mentori, profesori).”
      Retin aceasta afirmatie si voi reveni la ea intr-un articol despre importanta perseverentei in societatea româneasca.

  26. Andrei George spune:

    Aș vrea să înțelegem un lucru- școala nu este pentru olimpici extraordinari care pleacă după aceea că le pute de România (ca să nu mă exprim elegant- ci realist). Școala ar trebui să fie pentru ca toți elevii să învețe matematica- și pun un accent special pe TOȚI. Orice profesor care nu înțelege asta poate să zică pa sistemului educațional, competențele domniei sale fiind mai căutate în agricultură sau piscicultură. Dacă un profesor vrea să facă pregătire specială cu olimpicii e de apreciat, eventual de recompensat- dar pe timpul domniei sale nu pe timpul de predare la clasă. Performanța unui profesor de matematică- și implicit salarizarea acestuia- ar trebui să depindă strict de performanțele elevilor domniei sale la teste similare celui PISA. Și evident că mă refer la TOȚI elevii. Sigur că e cel mai simplu să ne dăm elitiști- să spunem că facem doar cu cei care sunt olimpici- domnule profesor, nu ești plătit pentru asta !

    • LM spune:

      Subscriu intru totul. Mai mult, pot sa afirm ca vorbesc ca una care a facut aproape 15 ani parte din sistem (evident, al invatamantului) din Romania.
      Alegerea pe care multi profesori o fac – de a pregati doar o mica parte dintre elevi – este calea usoara. Personal, recunosc, mi-a fost mult mai la indemana sa pregatesc clasele de matematica-informatica pe care le-am avut decat sa captez atentia claselor de profil umanist – la sta cu siguranta a trebuit sa dau dovada de mult mai multa creativitate in actul de predare si recunosc ca a fost nevoie de multe ori sa fiu alaturea de curiculum, doar pentru a arata elevilor cu alte inclinatii ca matematica chiar poate fi frumoasa si aplicata in alte domenii decat cele abstarcte sau tehnice. Dar a fost si o provocare extrem de placuta in asta.
      Profesorul/invatatorul este mult mai mult implicat in crearea motivatiei decat familia. Aceasta afirmatie se poate face pentru fiecare disciplina in parte. Cati dintre dumneavoastra nu ati auzit copii exprimandu-se “(nu) imi place x materie pt ca (nu) imi place profu’/profa”? Insumand materiile despre care se poate spune asta, rezultatul este motivatia de invatare in ansamblu. Mai mult, o societate responsabila – dupa parerea mea – ar trebui sa degreveze familia de problema crearii motivatiei pentru invatare si sa ii lase doar problema cultivarii valorilor familiale, sociale si mai ales morale si sa treaca asta doar in sarcina scolii. Repet: o societate responsabila, care ar intelege de exemplu notiunea de “timp de calitate petrecut in familie”.

      • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

        ” Mai mult, o societate responsabila – dupa parerea mea – ar trebui sa degreveze familia de problema crearii motivatiei pentru invatare si sa ii lase doar problema cultivarii valorilor familiale, sociale si mai ales morale si sa treaca asta doar in sarcina scolii”.
        Nu cred ca se poate demisiona din meseria de parinte. Scoala si familia trebuie sa actioneze impreuna pentru motivarea invatarii.

  27. Cosmin spune:

    Buna ziua,

    Eu cred ca singura problema este prezentarea materiei incat elevul sa ii inteleaga utilitatea. Matematica nu ajuta doar la numararea corecta a restului primit la magazin. Dar, ca si alte discipline, ramane doar o amintire vaga si neinteresanta pentru ca nu a fost pusa in valoarea.
    Un exemplu, nu sigurul, din experienta mea. Mi-a placut informatica, am facut un liceu de profil, dar am fost foarte aproape sa nu o profesez. Si nu pentru ca nu imi doream. Dar ceea ce invatasem la scoala, era vag, fara un scop final. Am avut noroc, iar in ultimul an am avut parte de un nou profesor, care practic m-a facut sa imi placa foarte mult sa invat si sa lucrez in acest domeniu, prin dezvaluirea scopurilor care pot fi atinse prin cunostinte si aplicarea lor.
    O alta idee, este aceea conforma careia nu toti elevii trebuie sa fie buni la matematica. Trebuie inteleasa ideea asta si poate intr-o zi, scoala romaneasca va putea forma specialisti(sa nu aducem vorba de cei 50-100 de olimpici, sau elevi cu rezultate foarte bune, pentru ca procentual, reprezinta o exceptie).

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      E interesanta experienta dvs. Puteti insa sa-mi spuneti daca, din punctul dvs. de vedere, parintii au avut sau nu vreun rol in a va sustine sau descuraja pasiunea pentru informatica ?

      • Cosmin spune:

        As spune ca parintii au avut un rol neutru. Nu m-au sprijinit in directia asta, dar nici nu m-au impiedicat. Doar ca, am fost atentionat in repetate randuri sa nu cumva sa nu acord atentia cuvenita matematicii sau limbii romane, pentru ca ele sunt “de baza”. :)

        Eu as zice ca fiecare isi gaseste placere in a face ceva, atata timp cat are senzatia ca se pricepe la acel ‘ceva’. Ca sa aiba aceasta senzatie, trebuie sa inteleaga ceea ce face. Ca sa inteleaga, trebuie sa inceapa cu pasi mici, folosind ceea ce are la indemana(inclusiv cunostinte), ca sa atinga scopul final. In opinia mea, asta este prima treapta in procesul de descoperire a unei pasiuni, a unui domeniu in care o sa iti placa sa profesezi si o sa fii cu adevarat bun.

        • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

          Multumesc pentru raspuns din care inteleg ca parintii dvs. nu au fost intruzivi, ci au insistat asupra unui cadru de stabilire a prioritatilor. Este o strategie care da rezultate.

  28. NewLevel spune:

    E vorba de mai multi factori:
    1) la ce e buna? Si nu, nu ma refer la ce e buna in viata matematica, adica de ce sa ma chinui sa invat cind pot foarte bine sa fac o smecherie, ca X sau ca Y, si sa traiesc foarte bine. E vorba de aplicabilitatea practica. Tocmai citeam undeva ca Erathostenes, in antichitate, a ajuns la concluzia ca Pamintul e rotund si are o circumferinta de cam 40.000 km folosindu-se de umbre, de un baiat sa-i masoare distanta dintre doua orase si de geometrie. In scoala cu greu gasesti la ce e buna matematica in afara de a trece examenele pentru ca nimeni nu-ti explica.
    2) cine ti-o preda? Am avut o profesoara de fizica extraordinara si un profesor de matematica execrabil. La fizica invatam de drag, orele erau un exercitiu al mintii continuu. Si ne explica, ne dadea exemple clare, din viata, pe care le stiam. La matematica era dezastru, lunea, de exemplu, pentru ca era prieten cu profesoara de franceza si de sport si ne era si diriginte, ajungeam sa facem si cite 10 ore de matematica, intr-o atmosfera de teroare crincena. Pur si simplu ieseam mai prosti decit intraseram, mai extenuati fizic si psihic si cu o greata de matematica mai mare.

  29. trustman spune:

    Imi cer scuze, nu vreau sa fiu nepoliticos, dar daca dvs. aveti clar raspunsul la intrebarea din titlul articolului, scoateti semnul intrebari de acolo. Sa nu ne mai dam si noi cu parerea. Ramane cum au zis expertii PISA.

    Eu, ca si ceialalti, cred ca principala cauza este modul in care se preda matematica. Poate povestea mea va ajuta putin: din clasa a 6-a am inceput sa am probleme la matematica. Cu chiu cu vai am ajuns sa termin 8 clase. Apoi 10. (precizez ca problemele mele erau doar la matematica). In liceu mediile mele trimestriale la matematica erau 4 / 5 / 6.

    In scoala generala profesoara de matematica ne teroriza. Aveam de facut vreo 30 de exercitii pe zi (multe din Gheba). Daca nu rezolvam totul, eram marcati cu tema incompleta. La 6 teme incomplete, aveam nota 3. Acum socotiti singura care erau sansele de a obtine aceasta nota daca nu aveai parinti care sa fie profesori de matematica.

    Parintii mei au tras tot timpul de mine sa invat. Stateam cu culegerea Gheba, procurata de ai mei cu greu, trasa la xerox, pana la 11 noaptea incercand sa rezolvam problemele.

    Am trecut prin toate formele de invatamant din .ro (liceu, scoala profesionala, liceu la seral – treapta a doua). Peste tot matematica era predata prost. Astea sunt exercitiile, rezolvati-le. Nu ti se spunea la ce-ti foloseste. Nu aveai nimic concret de care sa te agati.

    Intre timp am terminat doua facultati. Una, umanista, in Romania. Una, pe profil economic, in Canada. La ultima am avut nevoie si de ceva matematica. Cu toata modestia, nu as spune despre mine ca sunt prost. Sansa mea in viata a fost sa dau peste profesori care sa ma impinga mai departe la materiile la care eram bun. Sunt convins ca au fost minic negocieri in cancelarie ca sa obtin sasele ala de pe trimestrul 3. Altfel m-as fi ratat. Dar eu am avut o sansa. Sunt convins ca altii nu au dat peste profesori care sa-i impinga inainte.

    La un curs de analiza financiara in Canada, profesorul ne-a prezentat un calcul pe tabla. A intrebat daca a inteles toata lumea cum se rezolva. Cineva a zis nu. A sters totul si a luat-o de la capat. Aceasi persoana a zis ca nu a inteles de 4 ori. Si, calm, profesorul a luat-o de la capat pana cand s-a convins ca toata lumea a inteles cum se rezolva. Cati profesori fac asta in Romania? Cati ar tine o clasa in loc 15 minute pentru un singur elev?

    Fiica mea este in clasa intai, aici in Canada. Ma uit pe cartile ei de matematica si mi le amintesc pe ale mele. Diferentele sunt uriase.

    Ma gandesc la frica pe care o aveam sa ma duc la scoala, ca nu cumva o problema sa fie rezolvata gresit (si asta intra la teme incomplete). Pentru fiica mea, singura frica este sa nu intarzie. Pentru ca-i place sa mearga la scoala.

  30. din experienta proprie spune:

    de parinte a doi baieti care cu greu si la insistentele parintilor au acceptat sa fac liceul la “mate-info” in loc de uman, va spun ca problema nu e simpla ci e compusa din mai multe probleme combinate:
    1. Materiile de tipul matematica, fizica, chimie, spre deosebire de celelalte materii, necesita mai mult timp alocat intelegerii si invatarii si necesita ore de lucru pentru rezolvarea de probleme, fara de care nu se poate intelege materia la un nivel rezonabil pentru a trece BACul la mate-info. Acest lucru presupune un efort suplimentar pentru un elev de real fata de unul de uman, iar elevii fac comparatie intre timpul liber pe care-l au unii fata de ceilalti si la fel compara si efortul si bineinteles ca isi doresc sa studieze ce e mai usor daca se poate
    2. Nivelul profesorilor este scazut, orice am spune, atat profesional cat si comportamental si nu vorbesc de mediul rural ci de buricul Bucurestilor liceu de elita, unde unul dintre profesorii de matematica isi face elevii “debili mintal”, “praf”, “terminati’. Vazut cu ochii mei comentarii pe extemporal. Cand spun de nivel vorbesc statistic, evident ca exista si profesori foarte buni si pasionati de meserie. Elevilor le plac materiile predate cu pasiune si e normal, caci cum sa le placa o materie daca nici profesorului nu ii place de ea cine stie ce? Oricat l-ar indemna parintii, daca materia e grea si proful e nasol…
    3. Programa este foarte incarcata si prost coroborata la cele 3 materii. Pe de o parte trebuie sa ne hotaram care sunt lucrurile de baza pe care trebuie sa le stie elevii conform testelor europene si pe asta sa se bata moneda la ore, nu sa se invete tot felul de chestii academice. Pe de alta parte, inca de acum 30-40 ani (de pe vremea mea!), exista subiecte la fizica care se predau inainte ca baza de rezolvare sa se predea la matematica. Asta duce la un blocaj suplimentar al elevului in fata unor materii care si asa nu sunt usoare.

    Plus alte problemute legate de nivelul manualelor, de temele pentru acasa, de timpul pe care profesorii il au pentru a aprofunda intelegerea materiei, de faptul ca profesorii intarzie la ore sau lipsesc des de la ore, de neimplicarea suficienta a parintilor, samd.

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Se vede ca vorbiti din experienta. Toate aspectele pe care le mentionati contribuie la demotivarea elevilor. Eu nu doresc decat sa incercam sa le discutam pe rând. Aici e vorba despre neimplicarea parintilor in educatie. Aveti perfecta dreptate cand spuneti: “Oricat l-ar indemna parintii, daca materia e grea si proful e nasol…”

      Gradul urias de demotivare a elevilor romani de 15 ani aratat de grafic poate fi explicat printr-un complex de cauze, dintre care acum discutam despre una dintre ele, cea care tine de climatul familial din România care e defavorabil scolii si invatarii. Parafrazandu-va, daca nu-i indeamna nici parintii, daca materia e grea si proful nasol atunci … copiii nu mai inteleg ce cauta scoala in viata lor.

      • eu nu cred spune:

        ca e de vina climatul familial, ci organizarea.
        Si mai precis aceasta organizare legata de mediile de absolvire care se iau in calcul la admiterea in diverse stadii de scolarizare. Asta duce la un comportament al parintilor bazat pe “sacosa pentru profesor”, astfel incat media anuala sa iasa cat mai mare, fara legatura cu stiinta de carte a elevului.
        De fapt in societatea noastra valorile sunt cu susul in jos si oamenii (inclusiv parintii si profesorii) nu fac decat sa se adapteze in stilul romanesc la aceasta realitate

        • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

          Coruptia si valorile sociale bulversate actioneaza in mod indirect asupra motivatiei de invatare a copiiilor de 15 ani. E vorba despre faptul ca au o influenta puternica si directa asupra parintilor si, prin intermediul acestora, asupra copiilor. Familia este un filtru important care, desi nu poate sa elimine acesti factori demotivationali, are rolul de a le atenua impactul asupra copiiilor.

          • este foarte corect spune:

            doar ca familia are aceasta influenta pana pe la varsta de 12-13 ani a copilului, dupa aceea copilul incepe sa isi faca pareri proprii avand la indemana o serie informatii de pe toate canalele media
            si zice asa: de ce imi trebuie mie scoala, sa ma chinui ca voi pentru un salariu lunar, mai bine ca Gigi Becali, ia uite ce de bani are si fara scoala
            sau:
            ma fac politician, acolo imi umplu buzunarele si traiesc bine, de ce sa ma chinui cu matematica? plagiez si nu e nicio problema…
            foarte greu convingi copilul ca nu asa trebuie sa-si alega drumul, orice om e tentat sa faca ceea ce este mai usor si aduce mai multi bani, mai ales daca nu se pedepseste…
            Si asta daca iti propui sa il convingi, probabil ca multi se lasa pagubasi sau unii nici nu incearca, spun dom’le, daca asa se fac bani in ziua de azi, lasa-l sa faca bani, nu ii mai trebuie scoala
            Si oricum, nu se poate sa comentam climatul familial de sine statator, este evident ca un copil ca sa fie motivat sa invete, si familia, si scoala si societatea trebuie sa fie motivate in acelasi sens, climatul familal nu are cum sa fie in contra curentului si sa obtina si rezultate!

            • Tare! spune:

              Observ ca dl Miclea fost ministru al Educatiei a atins, intr-un interviu publicat pe Hotnews, cam toate punctele debitate de mine mai sus si in plus, aflam ca in sistem sunt de 5 ori mai multi profesori decat e nevoie.
              Deci iata solutia, sa se pastreze in sistem cei 1/5 profesori adevarati care au rezultate pe bune, 4/5 sa se dea afara, banii ramasi ajung sa se mareasca de 4 ori salariile profesorilor adevarati si cu asta basta!
              Ne invartim in cerc de 20 ani si sustinem un sistem de invatamant construit pentru profesori, nu pentru elevi! Si mai pierdem si timpul sa ne dam cu parerea despre…

            • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

              Ati reusit sa ma surprindeti. Intr-o prima faza chiar ca am crezut ca d-l Miclea a sustinut aceasta aberatie: ” sa se pastreze in sistem cei 1/5 profesori adevarati care au rezultate pe bune, 4/5 sa se dea afara, banii ramasi ajung sa se mareasca de 4 ori salariile profesorilor adevarati si cu asta basta”. Am citit interviul si ma bucur ca nu e asa.

              Diagnosticul pe care-l face sistemului românesc de invatamant mi se pare corect. Sunt putini profesori buni in sistem. Mi-e teama insa ca incriminarea in bloc a corpurului profesoral in maniera in care procedeaza d-l Miclea va face in asa fel incat sa fie si mai putini oameni dedicati acestei meserii.

    • Experienta mea spune:

      Se poate invata toata Matematica de liceu (IX-XII) in sapte luni cate sase ore pe zi. Fara Profesor.
      Daca se parcurg absolut toate lectiile din manual si se rezolva absolut toate problemele care sunt propuse in manual iar in ultima luna se face o revizuire a intregii materii si o verificare pe probleme din culegeri atunci se obtine cu certitudine competenta matematica pentru o nota peste 9 la un examen de admitere.
      Eu am reusit. Si am plecat de la nota 5.
      E drept, sase ore pe zi doar Matematica. Astfel se mentine un nivel inalt al concentrarii, notiunile incep sa se conecteze intre ele si sa formeze o structura stabila care permite o rata constanta a acumularii cunostintelor.
      Daca un elev doreste sa-si imbunatateasca performanta la Matematica ii sugerez sa faca acest experiment in urmatoarea vacanta de vara. Va putea recupera in doua luni cel putin materia din anul precedent. Experienta obtinuta astfel o va putea fructifica in cursul anului urmator si, in anumite conditii, va putea lua avans fata de programa de liceu. In ultimul an de liceu va putea folosi timpul castigat pentru celelalte materii de examen.

      • Andrei George spune:

        6 ore pe zi de matematică ? E o pedeapsă crudă și neobișnuită pentru orice fel de elev- indiferent cât de vinovat este. Mult mai simplu e să scoatem toate tâmpeniile de teoreme de dragul teoremelor și să lăsăm ceea ce e cu adevărat util. Adică foarte, foarte puțin. Și să facem secții de matematică pe viață- pentru cei care sunt realmente pasionați.

  31. Punctul Romanesc spune:

    Lucian Blaga: “Matematica este o limbă şi o ştiinţă.”
    Intrebarea doamnei Adriana Gorga: “- De ce elevii români nu sunt motivati sa invete la matematica ?” nu-si va gasi un raspuns adecvat daca nu se raspunde mai intai la intrebarea:
    - Cum pregateste Familia si Scoala mintea elevului pentru a stapani structura limbajului formal folosit de Matematica ?
    Matematica este un Univers aparte in care se vorbeste un Limbaj Formal.
    Insusirea mecanismelor de utilizare a limbii materne precede insusirea treptata a mecanismelor de utilizare a limbajelor formale fara de care Procesul de Cunoastere nu este posibil. Nu intamplator cuvantul Matematica isi are originea in grecescul “mathema” adica studiere, invatare, stiinta.
    In plus, motivatia de a ramane aplecat asupra unui text scris intr-un limbaj formal nu se poate obtine doar din cuvintele lui Grigore Moisil: “Invatand matematica, înveti sa gandesti.”
    In fond reactia de respingere in fata sirurilor de semne fara sens la prima vedere este normala.
    Daca elevul va reusi depasirea acelui moment de respingere atunci va avea sansa de a descoperi frumusetea acestei Regine a stiintelor: Matematica. Castelul ei este Studiul Individual.
    Galileo Galilei: “Nu poţi să înveţi ceva pe cineva. Poţi doar să-l ajuţi să găsească răspunsul în el însuşi.”

  32. crap spune:

    Am citit tot felul de pareri aeriene, de la cum ca elevul trebuie sa inteleaga utilitatea matematicii (zau.. ce-o sa faca elevul de clasa a 7-a intalnind dreapta lui simpson sau facand exercitii gen modulo.. o sa zica ‘ma duc la piata sa cumpar o ratza si o modulez in baza trei’..) pana la ce progrese incredibile au cei care invata matematica in stilul occidental, iar la noi esecul se datoreaza memorarii si retetelor.. as putea sa fiu sarcastic la ultima gaselnita, dar ma abtin; e ca si cum ai spune ca cei mai buni studenti nu studiaza anumite rezolvari in matematica sau sah, ca pur si simplu au o inspiratie.. galactica!

    Mai intai, explicatia data de OCDE este foarte valida. Intr-adevar, copiii celor cu aspiratii inalte au rezultate mai bune; si am sa parafrazez ce spunea cineva mai demult: “de-abia la facultate am inteles de ce ma punea mama sa fac la germana si sa fiu printre cei mai buni la matematica, m-au avantajat enorm in viata”.

    Referitor la Romania, cred ca nu se intelege un lucru. Inainte ti se spunea ‘invata, maica, daca vrei sa ajungi ceva in viata’; ca un cismar ajunsese in fruntea statului era pur irelevant, ca nu ajunsese ales (si ca o paranteza fie vorba, cismarul ala a fost departe de a fi vreun prost; incultura lui s-a datorat in mare parte faptului ca in Romania de ‘aur’ interbelica, nu multi ajungeau sa aiba multe clase, majoritatea incepeau ucenicii pe la diferite firme/ateliere). In ziua de azi, la ce se intampla in Romania, cu inflatia de diplome si angajari pe pile, cred ca parintii au cam pierdut motivatia sa spuna ‘invata maica’. In prim planul societatii noastre sunt promovati mediocrii, chifle pline de tupeu se angajeaza in pozitii cheie, din doi care termina la fel cel mai bogat are de o suta de ori sanse mai mari la angajare, salariile nu prea asigura un trai decent, iar industria e cam varza.

    Deci motivatia e complexa.. o societate mizerabila, cu valori nepromovate si ignorate, o economie de doi lei, care introduce un stres al zilei de maine care face multi parint sa nu se poata concentra pe copii, si o promovare desantata a maimutelor, aberantilor, curvelor si anagramatilor prin toti porii societatii: televiziuni, ziare, intruniri, show-uri.

    Cred ca in pofida conditiilor de doi lei din tara se face carte la un nivel suficient de ridicat fata de ce-i afara, la un nivel care e respectat de altii. Poate unii ies sus in testele pisa, dar daca vezi ce stiu iti dai seama ca sunt destul de limitati. N-as pune mare temei pe niste teste in stilul carora alte tari poate si-au cladit sistemul, ca nu e obiectiv. Trebuie sa te uiti la curriculum si nivelul bac-ului, nu la ce spune testul pisa.

    Ca unul iese sus la testul pisa dar n-are habar de geometria euclidiana ptr ca in tara lui s-a scos din programa, mie nu-mi spune nimic. O sa spuneti ca e o metrica valoroasa, am sa va raspund ca e o metrica intr-adevar, mai buna decat nimic, dar doar atat.

  33. Emil spune:

    Laszlo Ratz – vă spune ceva nume ăsta? A fost profesorul de matematică al fizicianului Von Neumann şi al laureatului Nobel în fizică Eugene Wigner. (şi al altor câteva nume grele din matematici). Apropo de unele din concluziile reieşite din discuţia de mai sus.

  34. eugen spune:

    Practic pozitia Romaniei pe acel grafic este una viciata , nu stiu sigur in ce fel e viciata dar cel mai probabil de faptul ca in Romania a disparut invatamantul profesional si ca atare tot tineretul de 15 ani urmeaza un invartamant liceal obligatoriu , multi dintre ei insa , neavand ce cauta intr-un liceu. sau poate grupurile tinta pe care s-a facut studiul au fost neinspirat alese…sau o combinatie ,,
    cert este faptul , pot spune evident pt cei familiarizati , este practic imposibil ca in aceleasi conditii de `masurare` Romania sa fie un asa element asa singular cum apare pe respectivul grafic !nu spun ca trebuie sa fie lider ,dar si daca in Romania motivatia invatarii matamaticii ar fi minimul intregii Europe ,Romania nu ar putea fi asa distantata de restul tarilor care sunt destul de grupate . de aici sunt convins ca acest grafic este viciat intr-un mod sau altul, ca atare aceasta polemica pe forum nu-si are rostul

  35. Paul_ spune:

    Una din conferintele TED:

    http://www.youtube.com/watch?v=sXpbONjV1Jc

    Nu stiu daca solutiile date sunt cele corecte, dar cred ca multe dintre problemele ridicate sunt identificate corect.

  36. nnm spune:

    In formarea unui copil exista trei factori, familia, scoala si mediul. Ultimul are un rol din ce in ce mai mare, iar familia din ce in ce mai mic, parintii lucreaza tot mai tarziu, iar copiii interactioneaza mult mai mult cu prietenii (reali sau virtuali) decat cu parintii. Pentru a-ti tine copilul sub control trebuie fie sa fii excesiv de autoritar (lucru care oricum nu functioneaza 100%), fie sa ai foarte mult timp liber, fie sa fii foarte bun psiholog. Ori nu este cazul pentru marea majoritate a parintilor.
    Singurul factor pe care-l putem influenta este calitatea scolii, in familie nu putem interveni, iar mediul e greu de controlat. Iar aici statul roman face o mare greseala neglijand invatamantul primar. In conditiile fondurilor insuficiente, statul ar trebui sa renunte la gratuitatea invatamantului universitar si sa concentreze resursele pe cel primar.
    Randamentul gratuitatii invatamantului universitar este foarte mic, 50% dintre studenti fac o facultate “de gura parintilor” sau pentru ca e “cool” (cel putin asa era acum 10 ani si nu cred ca s-a schimbat ceva). Pe de alta parte, majoritatea absolventilor capabili pleaca din tara. Practic, pana la urma, ne alegem doar cu niste posesori de diploma. Invatamantul universitar ar trebui sa fie doar pe baza de taxa sau sponsorizare prin contract (inclusiv statul ar putea fi sponsor, dar relatia ar fi una contractuala cu drepturi si obligatii de ambele parti).
    Asfel s-ar realiza doua obiective, studentii ar fi mult mai motivati sa invete (pentru ca dau bani pentru asta, sau au obligatii), pe de alta parte fondurile ar putea fi redirectionate pentru cresterea calitatii invatamantului primar (in primul rand selectia si motivarea personalului didactic), pentru ca acesta e cel care formeaza o generatie.
    Ar fi cazul sa intelegem ceva de la americani. Daca nu ai un inginer bun, il aduci din Germania, important e sa ai muncitori buni. Ori noi, indiferent cat de buni ingineri sau doctori am produce, atata timp cat nu suntem capabili sa producem muncitori buni, nu avem nicio sansa. Trebuie sa incepem lucrul de jos, partea de sus vine apoi de la sine.

    • eu****** spune:

      Sunt si nu sunt de acord du Dvs.

      Familia a aratat altfel numai ca in procesul de modernizare al societatii s-a schimbat.
      DA, se poate schimba ceva si in familie – nu degeaba pleaca sa munceasca in strainatate multi romani si isi lasa acasa copiii in grija bunicilor – in cel mai fericit caz.

      Cati dintre noi nu ne-am lasat, macar o data in viata, singuri copiii pentru perioade relativ lungi?

      Cu cat vom avea in societate mai aproape de noi bunastarea, cu atat va fi mai fericita si mai unita familia.

      Societatea nu inseamna decat o suma de indivizi din care rezulta o norma.
      Si aceasta este guvernata si marcata de bunastare – este evident si o cultura, dar nu cred ca romanii chiar nu pot citi sau gandi matematic.

      Buna si sugestia Dvs. de a aduce specialistii de care ai nevoie – dar la omul sarac nici boii nu trag si deci iarasi ajungem la prosperitate!

      Dupa cum pare sunt multe legate de bunastarea noastra!
      Ce imi pare rau este ca cei valorosi nu pot ajunge pe pozitii de conducere si influenta mai repede si mai bine dezvoltarea societatii, inclusiv a invatamantului.

  37. eu****** spune:

    Am incercat in urma cu cca. 4 ore sa postez si nu am reusit.

    Sper sa reusesc de aceasta data – aici si acum.

    Cred ca performanta slaba din RO este si urmarea unei anumite precaritati in familie si in mediul acesteia.

    Adica parintii nu mai sunt parintii de alta data: alearga de un serviciu la altul, sunt mult mai stresati, cu mult mai putin timp liber si deci mai putin aplecati catre copiii lor, in general. In ceea ce priveste mediul familial si acesta este afectat de conditiile economice si de permanenta alergare pentru rezolvarea unor nevoi imediate – ce mananc, ce imbrac, cum platesc facturile scadente astazi si maine – si cu mult mai putin legate de un orizont mai larg de timp – ce vreau eu sa fiu peste 10-15 ani, ce consider ca este posibil si mai bine pentru copilul meu…

    Romanii nu pot trai numai cu orez cum o fac chinezii, si nici nu muncesc ca acestia.
    Asta este – asa suntem crescuti si formati si nu ne vom schimba prea repede…

    Chinezii din Shanghai, din ceea ce cunosc, au un nivel de trai mult peste media din China, si deci pe langa factorii culturali cei economici si familiar – stabilitatea familiei – contribuie la obtinerea unei mai bune performante la invatura.

    La fel cum se intampla cu pasarile care au nevoie de un cuib si de o familie care sa le asigure la inceputul vietii cele necesare pentru a invata sa zboare si oamenii, cei mai mici, in special, au nevoie de o anumite stabilitate, predictibilitate si comfort material si spiritual pentru a se dezvolta.

    Nu este mare lucru – in fapt raportul nu este decat o analiza a dezvoltarii factorului uman afectat de mediul specific.

    Nu ma ingrijorez si nici nu dau vina exclusiv pe sistemul de invatamant – metode, manuale, s.a.m.d. – pentru ca in prezent internetul ofera cai suplimentare, gratuite, de instruire si de dezvoltare numai ca ai nevoie de un minim ca sa poti sa traiesti decent si sa te bucuri de viata – ceea ce inseamna ca sunt si alte elemente care contribuie la dezvoltarea resurselor umane, si poate mai importante si mai eficiente decat cele traditionale.

    Toate sunt legate in societate si cred cu tarie ca bunastarea, familia si cultura specifica sunt factori prea putini luati in discutie in analiza invatamantului.

    Daca s-ar face o analiza a disparitatii invatamantului in RO si s-ar cupla cu cea a veniturilor si a dezvoltarii culturale si familiale – recunosc ca ultimul termen imi apartin exclusiv – cred ca am putea vedea situatia si altfel corelata.

  38. Dan spune:

    Raspunsul la intrebarea din titlu este foarte simplu. Ca sa fii motivat sa inveti la ceva, inclusiv la matematica, trebuie:

    1. Sa iti explice cineva pe intelesul tau notiunile noi sau sa iei notiunile noi din alta sursa externa care le explica pe intelesul tau.

    2. Sa poti sa depui un anumit efort pentru a asimila, intelege si prelucra notiunile. Si pentru a face anumite probleme/teste.

    3. Sa efectuezi o anumita secventa de pasi pentru a asimila, intelege si prelucra notiunile.

    4. Rezultatul trebuie sa fie cat mai concret. In plus, cu cat este mai rapid de atins, cu atat motivatia poate fi mai mare la majoritatea oamenilor. (Una este sa iti ia sa rezolvi o problema 1 ora si alta daca iti ia sa o rezolvi 200 de ore. Evident, cand ajungi la avansati, este posibil ca problemele la care ai nevoie de 200 de ore sa le rezolvi sa te motiveze mai puternic)

    5. O persoana sa faca pasul nr. 3 cu succes de suficient de multe ori cat sa se creeze dependenta.

    Evident, exista driveri de motivare externa: bani, ca iti place de cineva, etc.

    De ce le plac copiilor jocurile pe calculator? Pentru ca le inteleg singuri sau dupa ce le explica altii cum functioneaza. Pentru ca este clar ce trebuie sa faci – apesi niste butoane, muti niste soldati in standa sau dreapta, este clar. Rezultatul se obtine rapid. Te bati cu o armata si vezi in 3 minute daca ii impusti tu pe ei sau ei pe tine. Succesul este foarte usor de identificat: ai castigat lupta, ai obtinut un punctaj mai mare decat ieri sau decat vecinul. In plus, cel mai probabil nu este niciun profesor sau parinte langa el sa ii spuna ca e prost, ca nu intelege nimic.

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Multumesc mult. E un articol interesant. Mi-as dori sa existe profesori de matematica romani care sa se pronunte asupra acestor aspecte.

  39. Matei B spune:

    Stefan, raspunsul e dur dar cred ca dna Gorga trebuie sa -si asume anumite lucrur, afirmatii si reactii. Eu l-as formula intr-un mod mai politicos dar esenta e aceeasi: respectul se impune, nu se cerseste! Impui prin realizari, ca profesor prin metoda de predare si atentia acordataelevilor, studentilor. Nu trebuie sa fii respectat automat numai pentru ca ai o functie, trebuie sa arati ca meriti acest respect. Un parinte nu poate convinge un copil- si nici nu trebuie sa o faca!- sa respecte scoala si profesorii daca acestea nu merita. Fiecare trebuie sa-si castige respectul celorllati nu sa-l cerseasca. Spuneam ca acel comentariu care v-a deranjat e dur dar de fapr spune niste adevaruri pe care dna Gorga ar trebui sa le accepte. Nu imi dau seama ce v-a deranjat, de fapt. Tonul merita discutat, spuhneam ca eu nu l-as folosi, dar parerile sunt aceleasi. Ceea ce s-a afirmat desper Dna Gorga, iar e adevarat, chiar daca e spus foarte dur. E pacat ca adevarul doare.
    Imi pare rau sa vad un subiect serios tratat de oameni care nu se pricep.
    Sa auzim de bine

  40. Stefan spune:

    Respectul “cetateanului” fata de doamna Gorga este o problema personala a lui cu doamna. O poate respecta sau nu, este o treaba strict personala. Dpmdv, acord respect egal tuturor oamenilor cu care intru in contact, fie ca este femeia de servici de pe scara sau liftiera, fie ca este seful meu ierarhic. Respectul pentru cetatean este o problema de educatie personala.
    Ideea ca “respectul se castiga si nu se cerseste” este mult depasita, imi aminteste de “epoca” cand doamna invatatoare (o respect, pentru mine nu este “tovarasa”) isi castiga respectul cu linia la palma si “seful de scara” prin “ciripeala”. Traim intr-o societate si intr-o lume pe care dumneavoastra poate ca nu o intelegeti (sau nu o mai intelegeti). Tinerii (imi permit sa ma inclus si pe mine alaturi de doamna G.) nu mai au nevoie sa demostreze. Sunt ei insisi si sunt liberi!
    Tendinta actuala (in marile universitati din afara) este ca profesorul sa fie cat mai familiar si accesibil, cat mai deschis. Respectul reciproc elev-profesor este apriori. De ani buni s-a spart bariera ce pozitiona pe o treapta superioara profesorul fata de elev. Profesorul nu mai “castiga” respectul, ii este acordat neconditionat! Nu mai este necesar “sa demonstrezi” pentru a fi respectat. Respectul a devenit o problema de educatie si atat. Punct.
    Doamna G. a pus in discutie o tema si o educatie normala ne indeamna sa vorbim despre tema si nu despre autor sau realizarile autorului. (Ce am putea spune despre picturile lui Vincent van Gogh stiind ca era un mare consumator de absint si si-a taiat singur urechea intr-un acces de nebunie? A, oricum romanii nu il mai pretuiesc pe Eminescu pentru ca au auzit ca a avut sifilis!). Olanda isi respecta apriorii artistii, Ro ii reneaga cat poate pentru ca “si-au pierdut” (reversul lui “si-au castigat”) respectul.
    Oricum, fiecare alege cum sa interactioneze. E o problema de alegere personala si eu respect orice alegere personala. Dumneavoastra nu puteti interactiona cu oameni pe care nu ii respectati si asta este. Nu respectati decat pe cei care demonstreaza ceva (si aici apare relativitatea) si asta este. Va respect parerea si va inteleg.

  41. lui Stefan spune:

    @Stefan Aveti dreptate: este o problema personala asa ca lasati-o sa ramana asa. Chestie de educatie, s anu te bagi in probleme personale.

    In materie de respect eu sunt de acord cu @ matei B: nu respecti o persoana pt ca are o functie sau un titlu ci pentru ca merita sa fie respectata. Ca sa intelegeti: nu-l respect pe Mang doar ca e profesor universitar si are doctorat, cum se subintelege din ce scrieti dv. Un universitar trebuie respectat pentru realizarile sale. Vreti realizari? Am citit cu multa surpriza ( foarte placuta) interventiile domnului H Cornean: asta da reusita, uitati-va pe pagina lui web sa vedeti realizari. Nu are nevoie nici de laude, nici sa-i ia apararea cineva. orice s-ar spune despre dansul si altii ca dansul, CV-ul sau este marturie a calitatii profesionale. In rest, mai vedem, nu orice zboara se mananca, nu orice doctorat inseamna reusita profesionala.

  42. Stefan spune:

    Eu il respect si pe domnul Mang dar imi este perfect indiferent. Faptul ca unii s-au impaunat cu titlul de doctor doar pentru a parea mai mult decat ceea ce sunt, nu ii face decat ridicoli pentru mine. Actiunile lor nu au legatura cu educatia mea de a trata oamenii in mod egal si cu respect. Un CV foarte meritos este o problema de alegere personala, nu neaparat un merit in fata caruia sunt extaziat.
    Cei mai merituosi oameni straini cu CV uri mult peste ale celor din Ro pe care eu ii cunosc sunt de o modestie si o deschiere uluitoare. Abia in momentul in care i-am cunoscut mi-am dat seama ca un geniu adevarat nu isi dezvolta doar o singura latura -partea unde este talentat, ci se dezvolta mai ales uman. Accesibilitatea, deschiderea si discretia sunt calitati rare. (Stau si imi imaginez cum s-ar terfeli meschin prin Conferinte geniile cu restul!)
    Va respect parerile si … imi pare rau pentru dumneavoastra si pentru limitarea aprecierilor oamenilor pe care o faceti. Cand vorbiti de CV-uri imi imaginez BMW-urile si Audi-urile din lumea manelistilor. E cumva aceeasi forma de respect doar ca nivelul este altul?
    Va recomand sa cititi Exceptionalii de Malcolm Gladwel (cred ca a mai fost recomandat de cineva mai sus). Veti intelege ca un om si pozitia lui in societate nu i se datoreaza exclusiv lui, ci unui intreg cumul de conjuncturi. Nu pot respecta mai mult pe Stephen Hawking decat pe liftiera de la noi. Pentru ca nu pot fi comparati si conjucturile celor 2 au fost total diferite. Desigur, si genialitatile (cu care ne nastem sau nu) sunt diferite.
    Eh, dar poate ca m-am straduit prea mult. Va respect timpul si pe al meu inclusiv.

  43. Cetatean spune:

    Cred ca dvs. confundati “comportamentul civilizat” cu “respectul”. Si eu pot sa am un comportament civilizat fata de un criminal in serie insa nu il voi respecta. De fapt, va contrazicieti singur. Spuneti: “eu il respect si pe domnul Mang”, dupa care afirmati ca cei ca dansul sunt “ridicoli pentru mine”.

    DEX: RIDICOL, 1. Care starneste rasul sau batjocura; caraghios.

    Interesant cum se impaca in viziunea dvs. notiunea de “respect” cu cea de “batjocura”!

    Relativizare notiunii de respect (si de valoare) poate sa duca la comportamente sociale aberante, cu efecte profund nocive pentru progresul unei societati, precum toleranta (uneori chiar admiratia – urmatoarea treapta pe scara respectului) fata de infractori, plagiatori etc., lucruri care se si intampla in Romania.

  44. eureka spune:

    Sint siderat sa vad ca exista oameni care au respect pentru un impostor si plagiator ca Mang! Inteleg ca oricine fenteaza sistemul, orice profitor care isi castiga viata prin furt, intelectual sau nu, merita respect!
    Si care exprima aceasta parere intr-o discutie despre scoala si calitatea ei. Opersoana careia, daca ii vorbesti de CV-uri universitare reactioneaza in urmatorul fel:

    “Cand vorbiti de CV-uri imi imaginez BMW-urile si Audi-urile din lumea manelistilor”. Imaginati-va.

    Fara alte comentarii.

  45. Cetatean spune:

    Comentariul de mai sus este pentru @Stefan.

  46. Stefan spune:

    Respect omul, nu si actiunile lui. Omul in sine este mai mult decat un CV pe un domeniu de competenta. Omul in sine nu este numai o felie. Si chiar daca nu mai exista in el nici o felie buna, pana la urma ori s-a nascut retard (scuzati-mi bruschetea) ori societatea si viata traita l-a inrait.
    Stiu ce este ridicolul. Dar doar actiunile sunt ridicole, nu si oamenii.
    Din contra, nefacand distinctia intre diverse actiuni ale unui om, se ajunge ca omul admirat pentru tenacitate, oratorie si chiar nesimtire sa fie admirat si pentru plagiere. Nefacand distinctia intre bucati, se ajunge la a se admira totul (cazul Van Gogh unde admiram artistul nu neaparat latura lui intunecata).
    Nu, nu e vorba de comportament civilizat, comportamentul civilizat e primar. Poate este prea subtil.
    Scuzati doamna Gorga pentru devierea de la subiect. Scoala si familia sunt subiecte foarte sensibile. Ca parinti am vrea sa stim ca impartim responsabilitatea cu scoala. Cei de la scoala stiu ca elevii le apartin doar 2-4-6 ore maxim pe saptamana. Ce se poate face in acest timp?

  47. Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

    Respectul se invata si se exerseaza in familie dupa care se practica in societate, in relatiile cu ceilalti. Atacul nejustificat la persoana e una din formele prin care se exprima lipsa de respect. Cei care ajung in situatia de a avea nevoie, pentru a se simti bine, sa loveasca in oameni si nu sa combata idei confirma, din pacate, demisia familiei in ceea ce priveste transmiterea unor valori cum este aceea a respectului. Nefiind invatati in familie cum sa respecte, au ajuns in societate fara aceasta competenta fundamentala.
    In ceea ce priveste relatia dintre scoala si familie, e o problematica ce va reveni, cu siguranta, in discutiile pe acest forum.

  48. Adrian spune:

    Daca doriti sa impartiti responsabilitatile, presupun ca spuneti “scoala” in sens larg, incluzind biserica si celelalte institutii laice de cultura. Modul treptat sau brusc in care se realizeaza “impartirea” se poate “integra”, presupun, prin actiunile-reactiunile “factorilor implicati”. De pilda daca gandim si actionam cu b mic sau B

  49. Cetatean spune:

    @Stefan

    Omul in care “nu mai exista nici o felie buna” e demn de mila, nu de respect. Repet: se pare ca nu intelegeti sensul notiunilor de “respect” si “admiratie”.

    Dvs. spuneti: “cazul Van Gogh unde admiram artistul nu neaparat latura lui intunecata”.

    DEX: RESPECT. Sentiment sau atitudine de inalta stima fata de o persoana; cinste; consideratie; deferenta.

    DEX: ADMIRATIE. Sentiment de incantare, de inalta pretuire si de respect fata de cineva sau de ceva.

    (NODEX 2002 – Noul dictionar explicativ al limbii romane, 2002)

    http://dexonline.ro/definitie/respect
    http://dexonline.ro/definitie/admira%C8%9Bie

    Dupa cum observati, in explicarea notiunii “admiratie” este folosita notiunea de “respect”.

    Vorbind despre “cazul Van Gogh unde admiram artistul nu neaparat latura lui intunecata”, deducem ca dvs. admirati (adica respectati, vezi DEX) artistul Van Gogh nu pentru calitatea sa de om ci pentru cea de artist, adica pentru realizarile sale (imposibil de atins fara “actiunile lui” – munca lui perseverenta). In acelasi timp spuneti: “Nu pot respecta mai mult pe Stephen Hawking decat pe liftiera de la noi”. Adica in cazul lui Stephen Hawking nu admirati (respectati) realizarile din moment ce le puneti pe picior de egalitate cu “realizarile” liftierei.

    Aceste contradictii sunt rezultatul confuziei in intelegerea notiunilor de respect si admiratie.

    P.S. Avand in vedere exemplul pe care l-ati dat, cel cu Stephen Hawking, tind sa cred ca la dvs. este vorba despre indoctrinare religioasa, care va face sa il detestati pe Stephen Hawking si astfel, incercand sa ii minimalizati realizarile (realizarile stiintei in general), fortati sensul cuvintelor pentru ca sa va sustineti doctrina.

  50. Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

    Vom reveni asupra acestei problematici daca exista interes pentru a fi discutata.

  51. LM spune:

    Din pacate, se poate dovedi contrariul: daca nu ar exista demisii din meseria de parinte, nu ar exista nici copii abandonati. Dar exista. Cum si cine le creaza lor motivarea pentru invatare? Modelul propus de dumneavoastra nu se potriveste in acest caz, iar daca modelul nu trata exceptiile, atunci, atunci chiar daca in mare poate fi functional, in detaliu da rateuri. Mai mult, sunt inca numeroase familiile – mai ales in mediul rural – care in mod constient incearca sa demotiveze copiii, din motive strict economice si lesne de inteles. Nu este nimic nou in asta, i s-a intamplat si lui Moromete.

    Deci motivarea invatarii cade mai cu seama in sarcina profesorilor, si abia apoi in cea a familiei. Eventual se poate afirma ca tot in sarcina profesorilor sta si motivarea familiei pentru sustinerea demersului ei de motivare a elevilor.

  52. Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

    Eu nu propun modele. Exista demisii de ambele parti, si a parintilor si a scolii. Aici am discutat cu precadere despre demisia din meseria de parinte. Cu ocazia altui articol vom aborda alte demisii grave in materie de educatie a copiilor.

  53. Anca Grigore spune:

    Stimata doamna,

    Elevii sunt tot mai demotivati intrucat in fata lor sunt cadre didactice nemotivate. De cateva saptamani particip la niste cursuri de formare pentru profesori. Din 100 de persoane, doar una singura a mentionat ca a venit aici ca sa invete, restul au venit doar pentru diploma. Cand au fost mentionate criteriile de evaluare, profesorii au inceput sa se planga ca le e greu, ca au programul incarcat. Unde ati mai intalnit asa ceva? Studentii-profesori sa negocieze. Apoi sunt mii de scuze pe care le aduc atunci cand intarzie, cand nu participa la aplicatii. Unul singur m-a privit cu ochi curiosi, unul singur care vroia sa invete, vroia sa afle ceva nou. E trist, insa e o realitate dura care te face sa te indoiesti ca persoanele acestea, care nu sunt ele insele dispuse sa dea tot ce e mai bun pentru a dobandi atat cunostintele cat si competentele specifice unui curs, vor fi vreodata capabile sa trezeasca curiozitatea si interesul elevilor.

    AG



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Adriana Gorga


Adriana Gorga

Cercetător ştiinţific în domeniul dezvoltarii invatamantului superior la Universitatea din Lausanne, Elvetia, doctor in stiintele educatiei la Universitatea din Geneva (Elvetia... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)