Home » Educatie » Citesti:

De ce ne trebuie educatie de calitate in Romania

Lorin Niculae iulie 28, 2014 Educatie
7 comentarii 1,259 Vizualizari

Mondializarea a adus cu sine, printre altele, comunicarea la distanţă, posibilitatea de a călători pe distanţe lungi şi consfinţirea dreptului fundamental al omului la liberă circulaţie. Odată cu acestea, o competiţie acerbă pentru ocuparea forţei de muncă a devenit realitate. Modelul anilor 1980, când posturile disponibile într-un oraş erau ocupate preponderent de orăşenii tineri, absolvenţi ai instituţiilor educaţionale ale ţării respective, s-a cufundat pe nesimţite în mediocritate, lene şi asistenţă, fiind înlocuit de mult mai dinamicul sistem al competitivităţii crescute generate de afluxul de migranţi ai ţărilor sărace sau în curs de dezvoltare. Aceştia, cu o disponibilitate mult mai mare la efort, cu o rigoare autoimpusă, cu mult mai puţine nevoi, au înlocuit cu succes forţa de muncă locală şi calificată, a cărei singură variantă de ocupare rămâne acceptarea unei slujbe necalificate şi prost plătite [1].

De exemplu, în 2010, unde în Anglia fiecare absolvent se lupta cu încă 69 de absolvenţi de universitate de profil pe un singur loc scos la concurs[2], participau şi un tânăr londonez şi un tânăr bengalez, împreună cu mulţi alţi tineri polonezi, români, bulgari, belgieni, camerunezi etc, fără să-i uităm pe tinerii chinezi. Diferenţa fundamentală dintre primul şi cel de-al doilea este că studenţul londonez a crescut în confort şi într-un sistem concurenţial relativ scăzut, de parohie, în timp ce tânărul bengalez reprezintă investiţia pentru bunăstare a unui întreg sat, sau a unei grupări de familii. Şcoala indiană selectează copiii geniali (iar baza de selecţie este de circa 50 de ori mai mare decât a unui stat european mediu), iar educaţia acestora, înţelegând prin aceasta accesul la cele mai bune şcoli din India, Europa sau America este plătită de întregul sat. Studentul indian, econom şi responsabil, odată cu obţinerea slujbei vizate, trimite remitenţe acasă, acoperind investiţia iniţială cu un profit acceptabil pentru întreaga comunitate. Motivaţia copilului bengalez este infinit mai mare decât a oricărui copil european cu care intră în competiţie pentru un post, şi, de cele mai multe ori, şi educaţia acestuia este superioară, cu rezultate evidente pe piaţa muncii[3].

Exemplul londonez este emblematic pentru piaţa slujbelor bine plătite din Europa[4] şi America şi o situaţie similară va apărea, foarte curând şi în România. Oricum, până ca această proiecţie să devină realitate, este suficient să ne gândim că mulţi absolvenţi români îşi caută job-uri la Londra sau Paris. Din acest motiv, asigurarea calităţii educaţiei în România devine o necesitate pentru ţară în general şi pentru absolvenţi în particular.

Cum s-a adaptat sistemul educaţional românesc la aceste realităţi?  În primul rând prin preluarea standardelor de calitate ale universităţilor prestigioase din Europa, prin aderarea la sistemul de standardizare a învăţământului european, sintetizat de declaraţia de la Bologna din 1999[5]. Din păcate, această standardizare a adus cu sine o proceduralizare excesivă a sistemului educaţional, generând o birocraţie care copleşeşte în egală măsură studenţii, cadrele didactice şi administrative însărcinate cu aplicarea ei. Ca de obicei pe meleagurile noastre, sistemul Bologna a venit peste învăţământul universitar românesc sub forma unei aculturaţii, o formă fără fond, care justifică, prin sute de dosare imposibil de verificat, nonsensuri grave. Preluând doar forma unui învăţământ de calitate, bazat pe competiţie, a fost eludat însuşi aspectul calităţii, pentru care nu mai există timp din cauza procedurilor administrative şi pentru care, cu siguranţă, nu există fonduri. Încă o dată, „arzând etapele”, forma bate conţinutul, iar învăţământul românesc îmbracă în nişte foarte strălucitoare veşminte administrative o calitate uneori găunoasă, arhaică, uzată moral şi material. Studenţii obţin credite transferabile (celebrele ECTS) la materii tehnice, învăţând după cursuri tipărite în anul de graţie 1980, pentru a da doar un exemplu.

Din acest motiv, consider că asigurarea calităţii învăţământului românesc trebuie să depăşească blocajul procedural şi să evadeze din cămaşa de forţă pe care şi-a pus-o de bunăvoie, fără a avea puterea să o desfacă, înainte ca aceasta să se transforme într-o cămaşă a lui Nessus sub care încetinirea actualizării metodelor şi conţinutului învăţării să se cimenteze într-un defazaj iremediabil. Adaptarea produselor curriculare la realităţile sociale şi economice actuale, precum şi aducerea lor la zi sunt imperative. Introducerea de cursuri noi, utile din perspectiva absorbţiei de fonduri europene, este vitală. Aplicarea standardelor de calitate pentru procesul învăţării, axate pe conţinut şi nu doar pe forma transmiterii acestuia, poate asigura competitivitatea studenţilor români în raport cu ceilalţi, mulţi, cu care intră în competiţie pentru slujba la care aspiră. În acelaşi timp, o calitate crescută a educaţiei poate să atragă studenţi străini într-o măsură mai mare decât o face acum şi cu taxe mai mari. Crearea spaţiului pentru ca profesorii să-şi actualizeze permanent conţinutul cursurilor şi cadrului pentru cercetare aplicată, precum şi retribuirea corectă a cadrelor didactice în raport cu efortul creativ şi nu numai administrativ pe care îl depun rămân o sarcină de care Ministerul educaţiei naţionale trebuie sa se achite în cel mai scurt timp.

Nu în ultimul rând, calitatea certificată de generarea unor aptitudini şi, mai ales, atitudini, mai degrabă decât de păduri imprimate şi ştampilate, poate schimba societatea, adică mediul în care se consumă actul educaţiei pentru elevii şi studenţii români, cetăţeni europeni şi ai lumii.

* Articol aparut pe Blogul Fundatiei pentru o Societate deschisa

[1] în 2013, 47% dintre tinerii absolvenţi din Marea Britanie sunt forţaţi să ocupe posturi care nu necesită calificarea lor. http://www.ons.gov.uk/ons/rel/lmac/graduates-in-the-labour-market/2013/rpt—graduates-in-the-uk-labour-market-2013.html

[2] http://www.theguardian.com/education/2010/jul/06/graduates-face-tougher-jobs-fight

[3] în 2011, doar 40% dintre absolvenţii englezi puteau spera în obţinerea unei slujbe după absolvire, potrivit unui studiu efectuat pe un eşantion de 343.000 de aplicanţi. http://www.bbc.com/news/education-13425273

[4] In 2012, conform unui studiu al LFS, 50,2% dintre tinerii englezi renunţă la şcoală înantea vârstei de 16 ani. Pe acelaşi segment de vârstă, doar 10,4% din migranţii recenţi nu au finalizat şcoala. Pe segmentul de vârstă 1de peste 21 de ani, avem 20,07% pentru englezi şi un zdrobitor 53,6% pentru migranţii recenţi, ceea ce arată că migranţii sunt mai tineri şi mult mai bine educaţi decât tinerii locali cu care intră în competiţie. http://cep.lse.ac.uk/pubs/download/pa014.pdf

[5] Legea nr. 288/24 iunie 2004 privind organizarea studiilor universitare şi Hotărârea de Guvern nr. 88 din 10 februarie 2005

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "7 comments" on this Article:

  1. GigiM spune:

    Raspunsul simplu la intrebarea “De ce ne trebuie educatie de calitate in Romania”? e ca asa suntem noi mai fraieri :) Deci e normal sa avem nevoie de invatamant mai de calitate.

    Mai complicata e partea a doua… dar cu cine sa il facem? Stiu ca multe state africane (si nu numai) isi trimit profesori sa studieze prin marile centre universitare, parca si noi faceam acum 200 de ani, dar n-ai cu cine…

  2. Andrei George spune:

    Suntem teribili de curioși- și un comentariu în minus- dacă dl. autor e cumva de părere că educația trebuie dată doar celor sprijiniți de comunitate și că n-ar trebui să fie un proces pentru toată lumea…

  3. Mihai spune:

    Autorul se tine de glume: “Cum s-a adaptat sistemul educaţional românesc la aceste realităţi? În primul rând prin preluarea standardelor de calitate ale universităţilor prestigioase din Europa…”

    Domnule, am studiat in Romania si in SUA. Nici 20 de ani de facultate in Romania nu fac pentru mine cat un an la o facultate din SUA.

    Cele doua experiente sunt paralele, nu pot fi comparate in nici un fel!

  4. lorin niculae spune:

    #GigiM: sunt multe cadre didactice care au studiat in strainatate, la universitati prestigioase, si care, intorsi acasa, nu prea au cum sa-si fructifice experienta, din pacate.
    #Andrei: in articol era vorba despre un fenomen existent, acela al sustinerii cheltuielilor generate de o educatie la nivel de invatamant superior (facultate) de catre o comunitate.
    #Mihai: tocmai asta puncteaza articolul, anume ca standardele preluate si raportate nu au intotdeauna corespondenta in calitatea actului invatarii, din pacate.

    • Mihai spune:

      #Lorin: universitatile din Romania nu au preluat niciun standard in realitate. Asta incerc sa scriu. Tot, repet, tot ce se facea in universitatea din SUA era diferit de ce se facea in universitatea din Romania. Nici macar pasii mari ai procesului de invatare nu au aceeasi ordine. Romania nu a preluat nimic! A preluat numai in mintea unora care se amagesc ca avem invatamant superior.

  5. Andrei George spune:

    Stimabile dle. Lorin Niculae- discutăm despre excepții aici. Altfel statul- ăla care e capabil de ceva- trebuie să susțină individul să-și dezvolte capacitățile. Și nu numai pe primul din comunitate- ci și pe al n-lea dacă dorește.

  6. Dedalus spune:

    Am remarcat sublinierea importantei mizei pe care un elev/student o are in educatia sa.

    Aceasta este o problema de sociologie, mai degraba decat de managementul educatiei.

    As separa insa aici doua tipuri de miza:
    a) pozitiva, in sensul ca este evidenta o legatura direct proportionala intre nivelul de educatie si calitatatea vietii
    b) negative, in sensul ca este de asemenea de asteptat ca un nivel de educatie scazut sa conduca la o calitate a vietii scazuta

    Calitatea vietii este diferita de nivelul de trai si ea depinde de educatie intr-o masura mult mai mare decat nivelul de trai.
    ———————

    Pentru Romania, exista inca o confuzie daunatoare intre nivelul de trai (masurat in cantitatea de bunuri si servbicii = nivelul nominal al veniturilor) si calitatea vietii, masurata in capacitatea de a-ti dori o diversitate cat mai mare de bunuri si servicii, nu neaparat evaluate in bani.

    Altfel spus, pentru calitatea vietii este irrelevant venitul nominal, deoarece acesta conduce doar la capacitatea de a-ti procura mai multe bunuri din aceeasi categorie (sa spunem , mai multe masini) sau bunuri mai mari din aceeasi categotie (o vila cat mai mare).

    Calitatea vietii consta in capacitatea de a-ti dori sa citesti un anume roman, de a culege cu mana ta mere sau de a te juca cu copiii tai samd.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Lorin Niculae


Lorin Niculae

Lorin Niculae e doctor in arhitectura si Directorul Departamentului de Construire Comunitara al Fundatiei pentru o societate deschisa. Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)