Home » Educatie » Citesti:

De ce nu ajung copiii de la țară la liceu?

Cristina Tunegaru decembrie 3, 2015 Educatie
41 comentarii 2,302 Vizualizari

Suntem cu toții de acord că sistemul de învățamânt românesc trebuie reformat din rădăcini, dar o schimbare majoră este un risc politic de mare amploare, căci orice încercare de răsturnare a actualei stări de lucruri s-ar lovi de o rezistență incredibilă care l-ar arunca pe îndrăzneț la colțul rușinii. De aceea, cred că ideea de schimbare a învățământului românesc poate fi aplicată numai în pași mici. Unul dintre pașii la care vreau să mă refer în acest articol vizează învățământul rural.

Este bine cunoscut faptul că starea școlilor și calitatea actului didactic sunt inferioare în mediul rural. Aducerea învățământul rural la starea învățământului urban actual ar fi o mare reușită pentru sistemul care refuză să accepte cu ușurință schimbarea.

Este de asemnenea știut faptul că  mediul în care învăță copiii din satele românești trebuie îmbunătățit. Am fost profesoară într-o școală gimnazială din mediul rural și am putut lesne constata că elevii nu învață în condiții prea bune. Toaleta elevilor din fundul curții școlii stătea să cadă, iar cele două chiuvete de pe hol funcționau numai toamna și primăvara, când temperaturile nu scădeau sub 0 grade. Sobele din clase, prea puțin încălzite, nu reușeau să creeze o atmosferă acceptabilă. Încotoșmănați în haine, cu căciuli și mănuși, cu nasurile roșii nu se poate face școală. Copiii se prefac că sunt atenți, stau amorțiți în bancă. Băncile și scaunele stau și ele să cadă, sunt vechi și de proastă calitate. Despre cei mai ambițioși dintre acești copii, foarte puțini la număr, știi că vor ajunge la liceu, dar ceilalți? Copiii nu au acces la calculatoare, nu există o asemenea sală de clasă pentru ei. În bibliotecă sunt câteva calculatoare vechi, dar nimeni nu-i duce pe copii acolo.

Crearea unor condiții decente (căldură, baie în școală) nu numai că ar atrage copiii la școală, dar ar fi baza unui învățământ de calitate.

Ceea ce e însă mai puțin cunoscut e faptul că în școlile din mediul rural e nevoie de profesori calificați. În școala în care am lucrat, am fost prima profesoară calificată la disciplina pe care o predam, după mulți ani; și am primit în încadrare multe ore peste norma didactică tocmai pentru ca un număr cât mai mare de copii să aibă un profesor calificat. Încă din primele zile, s-a răspândit un zvon ca un zâmbet pe toate fețele care mă întâmpinau, eram doar doamna calificată, o doamnă tânără care îi va învăța multe. Cuvântul calificat se rotea pe buzele tuturor ca nicăieri altundeva. Și am știut că admirația aceasta sinceră venea din dorința copiilor și a părinților de a se bucura de învățământ de calitate; în școală, cei mai mulți profesori erau în pragul pensionării sau erau deja pensionari, iar de la câțiva rătăciți veniți din oraș auzeam mereu planuri de ducă în țări străine pentru munci sezoniere.

Unii profesori locuiesc în sat, dar mulți fac naveta. În fiecare lună completăm cereri și adunăm bilete de microbuz pentru decontarea transportului. Le lipim meticulos și le ducem la primărie. Din cei 900 de lei salariu, aproape 100 de lei sunt cheltuiți pe drum. În primele luni, primim aceste sume, apoi însă cererile noastre cu bilete lipite par că intră în gura balaurului care scuipă foc. Primarul cere să așteptăm, nu sunt fonduri pe moment. În biblioteca școlii nu sunt materiale didactice moderne pe care să le folosesc la clasă. Trebuie să cumpăr culegeri, să fotocopiez fișe la secretariat.

În fiecare lună se organizează consilii profesorale, la care nu lipsește primarul care ține o cuvântare măreață despre cât de mult admiră dumnealui școala și profesorii în general, dascălii care ne ghidează în viață. Știe și el cât de important e să existe în școală profesori de calitate. Apoi se așază pe scaun pentru câteva minute, respiră adânc și înșiruie toate realizările consiliului local din ultimii ani. Cu toții îl privim ca niște copii mici, ascultători, din băncile noastre.

După cuvântare, profesorii vor să vorbească în plen. Voci stridente îi cer primarului să se ocupe de centrala termică nou instalată în școala primară, dar nefuncțională. Primarul dă din cap aprobator, promite că va face totul imediat ce sunt bani. Cu voci slabe cerem și noi, cei de la oraș să ni se deconteze naveta. Dar ce suntem noi pe lângă copiii care stau în frig? De patru luni, nimeni nu ne ia în seamă cererile. Și de data aceasta, primarul ne cere să mai așteptăm.

De 8 martie, la un consiliu profesoral special organizat, primarul vine cu un buchet mare de trandafiri roșii. Fiecare doamnă primește câte unul, îl miroase, iar viața pare mai frumoasă. Tot atunci ni se promit case pentru profesori care urmează să fie construite pe un teren verde din apropierea școlii. Speranțe noi ne încolțesc în suflete. Dar cu fiecare lună care trece, toate se spulberă, nici măcar banii de navetă nu-i primim. Am plecat din sat și nu știu dacă în anul școlar următor elevii mei au mai avut un profesor calificat.

Principala diferență între a fi profesor într-un sat sau în oraș apare, înainte de toate, la nivelul veniturilor. Profesorul din sat pleacă în oraș pentru că acolo există părinți care sunt dispuși să plătească meditații pentru ca odrasla să obțină cele mai mari note la examenele naționale. Altfel spus, veniturile profesorilor din mediul urban sunt sporite prin diverse metode pe care le-am enumerat într-un alt articol (http://www.contributors.ro/editorial/%E2%80%9Evrem-salarii-mari-dar-sa-nu-se-schimbe-nimic%E2%80%9D/). În mediul urban, veniturile sunt în general mai mari, de aceea profesorii buni aleg să predea în școlile urbane.

Cei mai buni profesori din sat nu vor rămâne, ci vor prefera acele comunități unde își pot mări substanțial veniturile. Acesta este și motivul pentru care există o concurență atât de mare la ocuparea posturilor libere în orașele mari. Iar consecința acestui fapt este că în sat rămân numai acei profesori care nu sunt bine pregătiți pentru disciplina pe care o predau; și nici părinții din sat care ar vrea să-și mediteze copiii nu apelează la serviciile acestor profesori. Și pentru că în sate sunt mai multe posturi vacante decât profesori, apar de multe ori profesori necalificați.

În mediul rural, singura sursă de venit a profesorilor este salariul mic. Din partea consiliului local, profesorii primesc rareori un sprijin pentru transport. Iar sporul de rural este în prezent aproape nesemnificativ, în orice caz nu atrage profesori. Cred că profesorii trebuie încurajați financiar să rămână în învățământul rural, sporul pentru învățământul rural trebuie să fie demn de luat în seamă și atât de consistent încât să atragă profesori calificați și bine pregătiți.

Soluția pe care o întrevăd este creșterea salariilor profesorilor care predau în mediul rural, iar creșterea aceasta trebuie să fie substanțială. De exemplu, din finanțarea pe care o primesc consiliile locale, o anumită sumă va fi acordată profesorilor, ca spor de rural. Dacă aceste sume nu sunt folosite pentru atragerea profesorilor, în anul următor consiliul local pierde aceste sume. Iar această soluție nu înseamnă o dezechilibrare a sistemului. În condițiile pe care le-am descris, sunt foarte puțini profesori care acceptă să lucreze în mediul rural, iar creșterea semnificativă a salariilor pentru mediul rural va avea ca efect stabilirea unui echilibru al concurenței pentru titularizare în sat și oraș.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "41 comments" on this Article:

  1. Mihai spune:

    Cristina,

    Ideea ta principala de reformare a invatamantului rural este sa maresti substantial salariile profesorilor de la tara? Asta este tot?

    Vrei ca un profesor dintr-un sat uitat de lume sa aiba salariul mult mai mare decat un profesor de la liceul Sava din Bucuresti?

    Si ce rezolvi cu asta? Crezi ca il convingi pe profesorul de la liceul Sf. Sava din Bucuresti, care pregateste olimpici internationali, sa se mute la tara? Daca nu reusesti sa il convingi, care ar fi logica sa il platesti pe unu de la sat mai mult ca pe el??

    De costul vietii ai auzit vreodata?

    Cat il costa pe un profesor de la sat sa isi cumpere o casa de 70 de metri patrati si cat il costa pe un profesor din Bucuresti? Cat costa cosurile zilnice ale celor doi?

    Un profesor cu 15 ani vechime are cam 2,000 de lei brut. Dar 2,000 de lei au o anumita forta la sat si alta, mult mai mica, in Bucuresti.

    Cat crezi tu ca ar trebui sa ii dai unui profesor din mediul rural care are 15 ani vechime?? ce salariu?

    • donquijote spune:

      Poate il intrebati pe profesorul de la Sava ce salariu ar crede ca este suficient ca sa se duca la tara si sa pregateasca olimpici. De ce credeti ca un copil de la tara este mai putin dotat “by default” ca sa devina olimpic?
      Mai degraba cred ca s-ar gasi material mai curat la tara.
      Daca este s-o luam asa, un profesor care pregateste olimpici intr-un liceu de top are cam acelasi salariu cu unul care se face ca preda, intr-un liceu mediocru dar tot de la oras.

      Ideea este de a se “impamanteni” profesori de calitate si in mediul rural. Trebuie facute niste sacrificii pentru asta, inclusiv sa li se dea un salariu mai mare decat daca ar preda la Sava. Eu as merge si mai departe: sa li se asigure locuinte conforme (pe care eventual sa le poata trece in proprietate daca, de exemplu raman la post un timp mai indelungat, adica se stabilizeaza).
      Chiar credeti ca ar fi un pret cine stie ce mare rupt din bugetul tarii, fata de risipa care se face in prezent fara sa se realizeze ceva ? – luati de exemplu o autostrada care se construieste de 3 ori la pret umflat… Cu banii astia poti sa faci case bune la tara pentru o mie de profesori. Si, daca ai reusit ceva, macar partial, castigul este inestimabil,

      • Mihai spune:

        Dar de ce sa se duca profesorul de la Sf. Sava la un liceu de la tara? Care este logica?

        Exista o competitie si libertate. Fiecare profesor trebuie sa fie liber sa isi aleaga locul in care sa predea. Ca sa ajunga la Sava, profesorii intra intr-o competitie. Reusesc sa se angajeze acolo cei mai buni din tara, pentru ca este un liceu unde si-ar dori sa predea foarte multi oameni buni.

        Deci, daca cei mai buni profesori din tara se angajeaza la Sava, prin concurs, de ce sa dam la niste neica-nimeni salarii mai mari decat al celor mai buni profesori?? Care este logica?

        Daca urmam logica asta, ce facem, dam salariu de 10,000 de euro pe luna profesorilor care vor sa predea la o scoala pe care o construim la Varful Omu??

        Care este logica dorintei de a altera distributia profesorilor buni la nivel teritorial? De ce vreti sa mutati un profesor bun din Cluj intr-un sat din Giurgiu, platindu-i un salariu mai mare?

        Daca cei mai buni profesori vor sa predea in Bucuresti si in Cluj, rezultatul la ideile astea o sa fie ca niste oameni modesti care se muta la tara o sa castige mult mai mult decat profesionistii.

        Haideti atunci sa platim ministrii cu 100,000 de euro pe luna ca sa se mute la tara sa munceasca dintr-un sat din Teleorman. Si ce rezolvati cu asta? Asta e intrebarea.

        • donquijote spune:

          Logica este in a compensa dezavantajul de a preda intr-un mediu nefavorabil, astfel incat sa nu lasam copiii de la tara pe mana unor neica-nimeni cum ziceti dumneavoastra ca este normal. (Cum se compenseaza de exemplu faptul de a locui in Alaska)
          Era vorba despre a putea aduce si la tara oameni de calitate astfel incat sa se dea o sansa si acestor copii sa invete de la niste oameni dedicati meseriei. Daca faceti numai comparatie intre salarii ajungeti sa amplificati decalajul. Porniti din principiu de la premiza ca aia de la tara sunt mai prosti si nu merita mai mult. Si prapastia devine tot mai mare pentru ca numai acesti neica-nimeni vin sa predea la tara si doar pentru simplul motiv ca nu sunt buni de nimic iar postul respectiv nu atrage concurenta.
          Daca tinerii au posibilitatea sa primeasca o educatie scolara buna in sat, se poate dezvolta si acolo un mediu suficient de atractiv ca sa se intoarca si sa se stabilizeze, inclusiv ca intelectuali (profesori, agronomi, tehnicieni). Este un proce de durata, dar nu se porneste prin negarea dreptului la educatie.
          Vad si comentariile de mai jos in aceeasi directie. Cei de la tara sa ramana acolo ca n-au nevoie de carte. In schimb, cei care au avut norocul sa se nasca la oras pot beneficia de sanse. Si daca vor neaparat, sa puna mana de la mana sa-si faca scoli si sa-si plateasca profesori (ca si cum cei de la oras asa au facut)
          Este destul de ciudat, fiindca totusi, populatia Romaniei este in mare parte rurala. Eu nu cunsosc prea multe persoane care sa fie oraseni puri, fara rude la tara, sau macar cu mai mult de 2-3 generatii ca oraseni. Si atunci, de ce aceasta incrancenare impotriva satului?
          Aparent Romania este condamnata chiar de catre romani sa ramana o tara cu doua tipuri de civilizatie: la oras tot confortul / la sat numai mizerie. Ati vazut asta in tarile din vestul Europei?
          Nu cumva statul are obligatia prin constitutie sa asigure un nivel de acces la educatie egal pentru toti cetatenii? Daca admitem ca suntem un stat.

        • Un copil de la tara, acum adult la oras spune:

          O realitate foarte exact descrisa. Si care, culmea, in unele privinte este mult mai dramatica decat acum mai bine de 20 de ani, cand eram eu eleva. Pe atunci, totusi, multi dintre profesorii din scolile de la tara aveau calificare, aveau institutul pedagogic sau alta forma de calificare. Profesorii erau mai buni sau mai slabi, dar macar vorbeau corect limba romana (!!!!!). Rar se intampla ca profesorii sa faca meditatii particulare, majoritatea copiilor de la tara nu-si permit(eau) acest lucru. In schimb se intampla adesea ca profesorul sa consume propriile resurse pentru a putea sa-si desfasoare activitatea. Mama ducea la scoala aproape toate cartile de povesti si manuale pe care eu nu le mai foloseam, dar si haine si incaltaminte pentru copii care veneau la scoala in miezul iernii incaltati in sandale. Da, veneau in sandale, trimisi de parinti pentru ca in scoala friguroasa macar ardea un lemn in soba… Unele lucruri s-au schimbat in bine, eu am facut naveta toata scoala generala cu bicicleta pana in satul vecin, acum copii sunt dusi cu un microbuz. Dar si multe lucruri au ramas la fel ori s-au schimbat in rau…

      • Harald spune:

        @ donquijote – încă înainte de naștere, copilul de la țară este adesea devaforizat, date fiind condițiile de viață și de muncă ale părinților. Iar de pe la 3-4 ani începe să fie defavorizat chiar el însuși, prin condițiile mai precare de igienă și hrană, cât și prin mediul în care trăiește, cu mult mai puține preocupări inteligente. În clipa când intră în clasa I, copilul de la țară are deja 1-2 ani de întârziere, comparativ cu cel de la oraș.

        Lozincile egalitariste n-or să schimbe asta, condițiile economice de la țară sunt cele care trebuie să se schimbe, însă asta va dura zeci de ani. Iar o anumită inegalitate va persista întotdeauna. Până și în Bavaria sau în Midlands, copiii de la țară au mai puține șanse (statistic vorbind) să atingă un nivel înalt de educație, comparativ cu cei de la oraș. Deci asta e cu-atât mai valabil în România.

        Ceea ce se poate face și ar trebui făcut este altceva: oferirea de asistență socială (masă și cazare) pentru cazurile cele mai serioase, astfel încât copiii să poată atinge totuși un nivel minim de școlarizare (să zicem 8 clase) indiferent de nivelul familiei din care provin. ”Olimpicii” sunt o mândrie națională prostească la români. În realitate, important e cum trăiesc cei mai defavorizați dintre copii, nu cei mai dotați. Dar în nesfârșita lui ”grijă față de om”, Ceaușescu nu a explicat astfel de lucruri, așa e? :)

        • donquijote spune:

          Suntem pe-aproape in acest topic.
          Eu m-am nascut la tara dar am avut sansa sa scap “la mustata” de sistemul de invatamant rural. Cunosc destul bine si sistemul olimpic, ceva devenit prea evident acum, un scop in sine si fara nicio relevanta pentru sistemul de invatamant. De fapt profesorii care pregatesc olimpici reprezinta o pierdere pentru invatamant, pentru ca ei se concentreaza doar pe copiii cu sanse de a deveni olimpici – ceilalti sunt ZERO. Nu mai am informatii despre copii olimpci proveniti din scoli de provincie. Mi se pare ca olimpismul a devenit o industrie.
          Eu pledez aici pentru a se investi substatial in viitor pentru a reconstrui si in mediul rural respectul pentru invatamant ca o conditie pentru reusita in viata ,ceva ce se exprima inainte prin “ai carte ai parte”, concept care ne-a facut pe noi, cei care venim din familliii cu parinti fara scoala sa ne concentram efortul in directia scolii.
          Este evident ca procesul este de durata. Dar nu poate sa se deruleze daca nu incepe.
          Acum vreo 10-15 ani eram intr-un sat din Apuseni si am vazut oameni care, trecând prin fata unui invatator salutau cu respect Invatatorul. Am avut senzatia ca se toarna un film dupa Rebreanu…
          Am vazut destule comentarii la acest articol din care inteleg ca opinia majoritara este ca taranii isi merita soarta, fie ca au ales un primar smecher, fie ca au votat cu aia care dau ceva. Daca oameni cu carte pot gandi astfel, cauza este pierduta. Putem sa vedem si peste o mie de ani satul in aceeasi mizerie.
          Statul trebuie sa se implice fiindca educatia este o problema nationala si nu trebuie lasata exclusiv la nivel de initiativa privata; cel putin, nu in acest stadiu de evolutie a natiunii.
          Si in Occident diferente intre sat si oras exista insa aceste diferente noi nu le putem evalua in mod obiectiv, fiindca nu avem un sistem de referinta comparabil. Poate ca o generatie de capsunari va fi mai eficienta ca motor pentru schimbarea conceptului decat o mie de dezbateri sterile pe net.

          • Harald spune:

            Asta cu respectul față de învățător ”devine după facultăți”, ar fi spus Moromete. Eram în clasa a III-a când am venit de la școală nemulțumit, furios și cumva uimit de propria constatare: ”Tată, eu cred că învățătorul ăsta e prost”. Am relatat incidentul concret care avusese loc, taică-meu m-a privit o vreme destul de gânditor, după care a zis ”Măi, tată, cam ai dreptate”. Am dubii serioase că un copil de la țară s-ar alege cu un asemenea răspuns din partea părinților, cred că ar fi mai mari șansele să aleagă cu vreo două palme. Cam așa merg lucrurile la țară cu respectul față de învățător.

    • andrei spune:

      De multe ori profesorul de la Sfăntul Sava nu are alt merit decât că a reușit să ajungă acolo. Atât. Nu e deloc model de profesionalism. Unii or fi. Dar deloc toți.

      • Mihai spune:

        A ajuns acolo prin concurs. Cei mai buni au ajuns acolo. Punct.

        • Hantzy spune:

          Mihai, e necesara o corectie: cei mai buni la un moment dat. Si cei mai aproape la acelasi moment. Dupa zece ani de profesorat la Sava nu e foarte sigur ca intre timp n-au aparut altii si mai buni. dar postul respectiv nu mai e scos la concurs pentru ca e titularizat.
          Si, repetand situatia la cele mai bune institutii de gen, rezulta ca noii profesori, poate cu un potential superior decat cei deja afirmati, nu au sansa de a concura pentru un post la tara. Poti dumneata atunci, cu mana pe inima, sa afirmi ca cel de la Sava e mai bun si punct?!

        • andrei spune:

          Eu zic să nu vorbim despre concursuri. Unii sigur au ajuns prin concurs. Care, apropo, oricum nu testează calitățile pedagogice. Alții, nu.

    • diasporean spune:

      [dupa o lunga traire in trei tari din vest]
      disputa cred ca este astfel rezumata; CUM ajung copiii la o scoala adecvata??
      Nu exista decat DOUA solutii alternative [si pe masura implementarii un mix din cele doua]:
      1. Se misca scoala – asta ne duce la teoria existentei unui liceu PERFECT in fiecare comuna.
      2. Se misca elevul -adica mai putine scoli [licee] dispersate

      In tari precum Italia/Franta [in UE] sau Canada/USA s-a ales varianta pragmatica adica a doua, estimand ca varianta 1 cere bugete practic infinite.
      Asa ca vezi elevi navetisti in trenuri, autobuze publice sau scutere. Se intampla si la noi in zona suburbana la Bucuresti, Cluj etc.

      Subliniez ca e vorba de liceu. In acest context trecerea clasei IX la gimnaziu e rezonabila.

      Vor avea acces elevii la licee mai bune? Evident
      Vor scadea nr de profi ai sindicatului? Evident! Si asa avem si explicatia inversunarii liderilor sindicali contra acelei parti a legii Funeriu.

  2. Kathy Bates spune:

    900 de lei iau numai “fraierii sistemului”, adică debutanţii în branşa didactică, atâta vreme cât nu au ceva experienţă şi câtă vreme insistă să rămână cinstiţi (adică nu fac măgării de genul “nu trec loaza dacă nu aduci porcul, sau invers”).

    Cei care au prins ceva experienţă au un venit nominal cel puţin dublu, şi, dacă au prins şi experienţă în corupţia tipică pentru comunităţile în care oamenii se cunosc toţi între ei, au şi metode de a-l suplimenta.

  3. Alexia spune:

    Un articol foarte bine scris si care puncteaza foarte bine realitatea din Romania.

  4. Decebal spune:

    Demersul este binevenit. Dar nu cred ca vor citi articolul cei care ar trebui sa-l citeasca.

    Scoala Generala nr. 1, din orasul meu (resedinta de judet) avea toaletele in curte, la vreo 50 m de scoala. Intr-adevar, era o anexa zidita, cu WC -uri “turcesti” si apa curenta, dar neincalzita.
    In liceu si in facultate am apucat “glorioasele” zile in care R.S.R. economisea energie – stateam in clase cu manusile in maini si le scoteam doar cand scriam. E drept, aveam profesori calificati. Si multi dintre ei erau chiar dascali. E drept, aveam parinti care intelegeau importanta educatiei.

    Vremurile se schimba, lumea se schimba. In esenta, e trist ca multi copii vin la scoala pentru corn si lapte si pentru ca la scoala e mai cald si mai luminos decat la ei acasa, dar important e sa vina la scoala. Poate ca, in timp ce se hranesc si se incalzesc, mai si invata cate ceva, daca au de la cine.

    De acord, avem nevoie de conditii confortabile in scoli. De acord, avem nevoie de profesori calificati. In plus, avem nevoie si de sadirea in constiinta colectiva a ideii ca educatia este importanta pentru copil. Mai importanta decat ajutarea familiei prin “mersul cu vaca, la pascut”, de exemplu.

    Dascalii trebuie sa recastige statutul pe care-l merita, in societate, iar statul trebuie sa-i ajute sa faca asta.

    Din pacate, uitandu-ma in urma, la “exuberanta” cu care TOATE guvernele post-decembriste au macinat Invatamantul, nu pot sa nu ma intreb daca nu cumva, in lumea de azi, e mai “convenabil” (pentru unii) ca educatia de calitate sa fie disponibila doar pe bani.

  5. cinic spune:

    [nu e off=topic].
    Avem 75% comune care nu strang suficiente fonduri pt acoperirea cheltuielilor.
    Dar nu comasam ca sa “NU SE PIARDA LOCURI DE MUNCA”. Presupun ca recunoasteti partidul MARE care spune asta.
    PS. Cati din copii din rural vor/pot/trebuie sa mearga la liceu?

  6. Adrian spune:

    Bunicul meu și fratele lui (săteni) au ajuns la liceu. Cred că sunt comunități și comunități, epoci și epoci… Poate imediat după Unire erau alte energii, alte deziderate. Sau, poate, oamenii au început să se ocupe de aplicarea reformei agrare (ca și după Revoluție) și, în fapt, era vorba de inerția epocilor anterioare de „stabilitate”.

    • Harald spune:

      Și bunicul meu a ajuns la liceu la Cernăuți, împreună cu fratele lui. Dar au ajuns în special fiindcă erau fiii dascălului din sat, adică au crescut de la început într-o familie de știutori de carte, ceea ce în urmă cu 100 de ani nu era regula, ci excepția. Mai târziu, bunicul s-a întors învățător în sat și le preda copiilor primele 4 clase. Pentru că majoritatea NU mergeau la liceu și mulți dintre ei nu mergeau deloc la școală. Trebuia să-i viziteze acasă și să le convingă părinții, iar unii părinți acceptau de rușine față de ”domnu’ învățător”, alții nici măcar de asta.

  7. Josef Svejk spune:

    Ceea ce se întâmplă în învățămâtul rural e trist, fără îndoială. Nu cred însă că va fi nici o schimbare sensibilă în viitorul previzibil. Asta pentru că oamenii de la țară primesc în mod constant exact ceea ce-și doresc: Ceva pungi cu alimente expirate, niște bere răsuflată, mici alterați pe alocuri și muzică populară stridentă berechet la chermezele dinaintea alegerilor. Altceva nu le mai trebuie.

    Așa că ei îl aleg, consiglier local, primar, consiglier județean, deputat, senator, președinte, etc. pe omul de omenie care știe cu adevărat ce-i trebuie țăranului român dom’le! Nu le trebuie lor alde pațachina aia a lui Macovei, când domnu’ Năstase e atît de inteligent și de domn, apoi domnu’ Geoană e și el foarte inteligent și mare diplomat, apoi domnu’ Ponta uite ce bine vorbește, că n-a avut neam de neamu’ României așa prim ministru dăștept și priceput. :-) . Ca să nu mai amintesc faptul că se spune că domnul Dragnea e de la noi de la țară și uite-l ce înțelept e! Dom’le că zic ăștia că fură. Da nene, să fure! Da’ să ne dea și nouă ceva! Că uite că ăștia ne mai dă! Că ăia a lui Băsescu și Boc a tăiat salarii și pensiile la oameni și și-a făcut palate la Paris! ;-)

    Asta e. Ăștia sunt oamenii. S-a văzut cumva primar care ctitorește pe 75% din bugetul anual al primăriei ditai parcul versaillez, în care ajung să pască vitele, să nu fie reales cu scoruri demne de Zimbabwe, dacă omenește lumea cum trebui înainte de alegeri?! Ce dacă, comuna n-are apă curentă, nici canalizare și un copil s-a înecat în rahatul fosa septică a scolii? Păi nu s-a trăit foarte bine așa sute de ani? Copilu’ n-a avut zile, asta e! Ce școală dom’le?! Nu școli ne trebuie, ci pensii, ajutoare sociale și salarii la oameni. Că uite că vroia domnu’ Ponta săracu’ să dea mai mulți bani la oameni și harșt i-a luat neamțu’ gâtu’ ca să aibă pupăza aia a lui din ce șă-și ia rochii bătute în diamante de la Berlin.

    Atâta vreme cât oamenii se disprețuiesc cu pasiune pe ei înșiși și pe copii lor, nu e nimic de făcut. Binele cu de-a sila înseamnă de fapt rău. O știm cu toții de pe urma pustiirilor comunismului și a celor ale socialismului zilelor noastre. Sunt optimist de felul meu și am convingerea că România rurală se va ridica în final din înapoiere și abrutizare. Atât doar că mă tem că e vorba de cîteva generații. Și am totodată convingerea că orice încercare de sus de ardere a etapelor va eșua brio. Monstruoasa coaliție a pungașilor și prostovanilor se va ridica cu furie împotriva ei și nu va avea liniște până ce nu o va vedea strivită. Pentru că nici o faptă bună nu scapă nepedepsită – regula de aur a României :-)

    • andrei spune:

      Ce ușor e să te crezi superior cuiva doar pentru că ai avut ceva mai mult noroc în viață.

      • Josef Svejk spune:

        Puteți detalia un pic?

        • Harald spune:

          Adică un copil născut la țară nu a ales el să se nască la țară, așa a fost să fie. Există merite individuale, dar mai contează și condițiile. Una e când copilul află încă de pe la 4-5 ani că în alte țări e altfel (al dvs.sincer :P ) și alta e când are și la 12-15 ani impresia că mai bine ca la el în sat nu e nicăieri.

  8. Alin spune:

    Nu știu care este ordinea corectă, dar știu cum se poate reforma sistemul de învățămând: prin informatizarea predării și a evaluării. Schimbarea trebuie să plece de jos în sus, de la oameni ca tine, ca mine și ca publicul care te citește. Te invit Cristina să arunci o privire pe linkul asociat emailului meu. Nu îl public ca să nu se considere publicitate mascată.

    Visez la o zi când profesorii de limbă română vor avea noțiuni mai avansate de utilizare a calculatorului . Dacă literatura se poate preda mai greu prin mijloace informatice, gramatica poate fi excelent predată în mediul offline sau online prin mijloace informatice. Dacă măcar gramatica s-ar înțelege bine tot ar fi ceva.
    ———————————————————————–
    E bine să creștem preferențial salariile profesorilor din rural. Dar ar fi bine și să învâțăm acești profesori că metodologia tradițională de predare este insuficientă pentru a aduce rezonabil de rapid schimbările mult dorite. Și TOȚI profesorii, din rural sau din urban, trebuie să înțeleagă că este inadmisibil și aș spune ridicol dacă n-ar fi tragic, să transmitem cunoștințele esentiale pentru funcționarea unei societăți preponderent pe calea meditațiilor particulare așa cum se întâmplă în prezent la noi.

  9. Alex spune:

    Dar scrie undeva ca tre sa ajunga toti din rural la liceu?
    Dar de ce nu o scoala de meserii? O scoala de agricultura aplicata? O formare profesionala care sa ii dea in mina elevului de tara o meserie valabila acolo la el la tara?
    Ce sa faca cu liceul? Are bani de facultate?
    Stiu antreprenori in agricultura care ar plati oricit pt un tractorist bun.
    Sunt job-uri si businness-uri (traditionale sau nu) care se pot face si chiar face cu succes tocmai la tara. Manager de pensiune. Chelner. Bucatar. Sofer de utilaje agricole (nu e gluma sa conduci o combina..mai ales una din astea noi, de 200 000 euro bucata si computerizate).
    Pe de o parte…jelim ca imbatrineste populatia de la tara si ca pleaca tineretul. Pai pleaca si fiindca o diploma de liceu nu ii pune nimic pe masa si nici in buzunar, acolo la el la tara. Pina la urma cu bacalaureat cu tot tot necalificat va munci la oras sau prin Spania, eventual se califica la locul de munca punator de gresie sau parchet, instalator sau zugrav, cu dimploma gen Dorel.
    Ati incercat vreodata sa cautati sa angajati persoane mediui calificate si tinere in rural? Poti rupe ulitele cautind un mecanic auto calificat, un frezor sau un timplar sau un instalator (cu scoala si calificati, ca de Dorel care iti leaga apa rece in loc de teava de gaz e plina tara).
    Sa nu mai vb de meseriile si ocupatiile traditionale…un imens vid si o imensa piata …avem ii si stegauri si cioplituri din lemn “traditionale” made in china pe tarabele de prin orase sau magazinele se suverniruri.
    Iar ultima pe lista…nu credeti ca chiar meseria de “taran” are nevoie de un upgrade, de o suita de calificari si cursuri si pregatirea populatiei rurale pentru metode noi si eficiente in agricultura?
    Tinarul poate ar ramine in sat daca ar invata cum se face agricultura de sec XX …ca sa nu spun de sec XXI. El munceste acum – poate- alea 2-3 hectare ale familiei, cu metode de sec XVII. Se plinge ca nu merita sfecla sau griul….dar nu are know-how sa cultive capsuni, melci sau plante medicinale.
    La toate punctele de mai sus…nu liceul e tocmai “salvarea”. Ci o retea de scoli vocationale/de meserii / de ocupatii adecvate mediului rural si care sa ajute tinerii sa isi creeze sau propriile afaceri acolo, la tara, sau sa poata accede la job-uri de mai buna calificare/cistiguri.
    Cei care vor dori liceu…vor face oricum …si vor merge si mai departe spre facultate.
    Ruralul e o gaura neagra si imensa in economia nationala..peste 40 % din populatie este blocata si nu produce nimic din cauza ca e in rural.

    • Turcu spune:

      Ati pus punctul pe i cu antreprenorul din agricultura. I se mai spune agricultor, fermier …
      O mica analiza a conflictului de interese in care se gasesc primarii de la sate ar elucida o parte din situatia in care se gasesc satele si locuitorii lor. In loc sa se preocupe de propasirea satelor se ocupa de afacerile personale: arendarea pamintului taranilor (SRL pentru fiecare membru al familiei sale). Angajatii primariilor lucreaza pentru firmele lor, transparenta zero. Cel putin in cimpie saracia este lucie iar primarii sint milionari. Investitii locale, cresterea animalelor, industrie locala ? Bate la ochi averea acumulata. Asa ca se cumpara hoteluri la munte si la mare, se fac excursii in jurul lumii.
      A doua analiza interesanta ar fi despre modalitatea prin care mai mult de jumatate din pamintul statului a ajuns in miini straine (vindut, arendat, Voiculescu …). Subventiile de la EU ies din tara in loc sa fie investite local.

    • Kathy Bates spune:

      Alex: Când ai spus “învaţă ăla o meserie”, asta e înţeleasă din perspectiva unui tânăr urban. Asta nu e o laudă: în limbajul popular, urban mai înseamnă şi “unul din faţa blocului”. Învăţ să repar telefoane mobile, îmi fac atelier în bucătăria de la blocul meu comunist, pun ceva bani deoparte şi îmi iau BMW de la samsari. Asta înseamnă în prezent să fii meşter.

      Din punctul de vedere al banilor pe care i-ar putea face meşterul nostru ipotetic, e o idee bună. În fiecare lună bună şi cu mulţi clienţi poate scoate uşor câteva mii de lei.

      Dar asta presupune ca înainte de a fi pus mâna pe şurubelniţă să fi crescut în faţa blocului. Adică să fi fost obişnuit din copilărie cu mecanismele, electronicele, bemveurile, şi cu altceva: cu o lume formată de sute de mii de anonimi, care sunt posibili clienţi şi furnizori.

      Într-o lume în care toţi se cunosc între ei de la generaţia bunicilor la cea a nepoţilor, e mai greu să parvii. Mulţi urbani care şi-au cumpărat „casă cu grădină la ţară” sau în mici oraşe provinciale au fost de-a dreptul şocaţi când primele chestii pe care le-au auzit de la noii vecini au fost: să nu vorbeşti cu Gigel, că e beţiv, şi nici cu Costel, că e hoţ, şi nici cu Trăienel, că e golan, iar de Măriuţa din colţul străzii să ştii că e o curvă.

      Lucrează ca în secolul XVII fiindcă aşa trăiesc. Maniile şi obiceiurile lor sunt din secolul XVII. Cu relaţiile de clan, cu mamaie din capul satului şi cu mătuşa Mărioara, cu nunta la cort la care se cântă multe manele, cu duşmanii şi prietenii separaţi doar de un gard de scânduri putrede, ca în poveştile lui Creangă.

      Dacă vrei să îl ajuţi pe unul să capete un job cu mai bună calificare, trebuie să-l ajuţi în primul rând să scape din acel mediu. Să se mute de acolo. Nu doar 3 luni pe an în care culege căpşuni, fiindcă în restul timpului îşi păstrează aceleaşi manii pe care le-a avut şi înainte.

      • Alex spune:

        @Kathy Bates.
        Nu cred ca e chiar productiv genul de idee : sa faca liceu, sa isi ia bacul, sa se mute de “acolo”.
        Romania s-a creat pornind ca tara agricola, si si acum avem o baza materiala si populationala imensa blocata in rural/agricultura, dar nu e folosita/exploatata eficient.
        Ne strimbam de durere si jale cind luam iaurt grecesc si vinete egiptene si mere olandeze din magazine.
        Orasul se hraneste cu ce produce ruralul..si noi asta nu reusim , chiar daca avem 45 / din populatie in rural. Plus ca ne uitam la sute de mii de hectare nelucrate, sau lucrate prost.
        Nu cred ca doar plecatul de la tara e o solutie.
        Prin educatie se poate inarma populatia tinara (cita este inca) de la tara cu acele competente si skil-uri care sa ii faca sa priveasca in jur si sa zica..de ce sa merg la oras, sa trag 25 de ani de niste rate pt o garsoniera? Am o sansa buna pt mine si pt copii mei daca ramin aici, la tara. Stiu sa fac X Y si Z si imi pot lua si de aici de la tara BMWeu de la samsari, nu tre sa o ard in fata blocului.
        Ce e diploma de bacalaureat/liceul fara un parcurs academic ulterior…sunt doar niste hirtii care ingroasa numarul somerilor urbani.
        Prin necreerea de sansel educationale reale celor de la tara, ii impingem spre oras, spre urbanul unde (cu mici exceptii) nu vor vrea decit un lumpenproletariat pauper, incult, eventual spoit cu citeva diplome, indatorat, si neadaptat nici vietii urbane, si si dezradacinat de cea rurala. Practic continuam prin alte mijloace transferul fortat de populatie de la tara spre oras, inceput de comunism in anii industrializarii.
        Nu doar la oras si cu diploma de bacalaureat isi poate realiza omul fericirea si acoperi nevoile unui trai decent.
        Meseriile bine invatate si bine facute si aptitudinile profesionale moderne – mai ales in agricultura merita poate o atentie mai mare din partea sistemului educational decit fortarea tuturor sa treaca prin masina de tocat gen liceu-bacalaureat-oras.
        Stam literalmente pe o “comoara” de resurse umane (care necesita educatie) si naturale (pamint) si consumam via supermarketuri ce produc altii.
        sau..si mai rau, ne plingem ca vin strainii si cumpara terenul si fac agricultura pe tarisoara noastra populata 45 % de tarani.
        Daca se vor continua reflexele asta de mentalitate si educare de genul “orice viata la tara e mai rea decit cea mai rea viata de la oras” vom asista in nici 10 ani si la scandalosul fenomen de genul “antreprenor italian , 2000 de hectare, exploatare moderna – aduce in rominia muncitori sezonieri pt cules A B sau C din India, Bangladesh sau Zimbabwe”. Mi-ar placea sa aud atunci corul bocitorilor romini autentici……..cu liceul facut.

    • petre spune:

      E bine pusa problema, si se poate pune si altfel: de ce ajung atatia copii de la oras in licee? si nu in scoli de meserii?
      De ce se permite sa faca toti prostii facultate?
      De ce masteratul (minim unul) e de la sine inteles iar doctoratul a ajuns o banalitate?
      Ne plangeam de uniformizare pe vremea comunistilor, acum incompetenta, prostia si tupeul, care nu apar in foaia matricola a unei diplome universitare, au ajuns sa aiba drepturi egale cu talentul, munca, dedicarea, sacrificiul.
      Inclin sa cred ca un copil facut sa invete o sa invete in orice conditii; la fel cum un cadru didactic cu talent si dragoste pentru meserie si pentru copii, o sa-si faca datoria in orice conditii.

  10. TC spune:

    e rau, e frig, e cald, e departe…totul e relativ si lipsit de precizie la noi in tarisoara!

    in Romania mai totul e la libera apreciere a tuturor neica-nimeni (*). solutia privind temperaturile e simpla: instalarea de termometre in clase, si scoala se tine doar cand vara temperatura e sub X grade si iarna peste Y grade. daca esti in paramatri, scoala functioneaza. daca nu, nu se fac ore in ziua respectiva si cineva e tras la raspundere. categoric se vor gasi bani. in asta consta _raspunderea_ autoritatilor, in “making things possible”. altfel, daca spunem din cele mai vechi timpuri ca “la noi nu se poate” nici nu se va schimba nimic _masurabil_

    similar, trebuie ca scolile sa beneficieze de toalete curate si functionale, cu hartie igienica si usi care se inchid. astfel copiii vor ajuta si parintii in stabilirea prioritatilor, astfel incat sa nu mai vedem atatia primitivi cu masini straine si WC in curte

    idem, pentru profesori – exista foarte multe platforme de invatat online. Romania e o tara bine conectata la Internet si calculatoarele/tabletele sunt ieftine. daca s-ar informatiza cu seriozitate scolile ar creste si numarul de informaticiei de toate nivelele (nu toti trebuie sa fie programatori la google/facebook/microsoft – decat manipulatori de marfa mai bine la relatii cu clientii), s-ar dezvolta si viata la sat (in tarile dezvoltate satele sunt un fel de orase mai mici, cu infrastructura, canalizare, spitale, scoli, pompieri, samd. – elementele normale ale civilizatiei) – intr-un cuvant, sinergii…

    (*) – totdeauna mi-am pus intrebarea de ce in Romania decide soferul cand sa porneasca caldura/AC/lumina interioara in mijloacele de transport in comun. Ca si metodologie, adaugi un termostat si o fotodioda. Temperatura Y grade? Porneste aerul conditionat. E intuneric afara? Porneste lumina interioara automat. Astfel se elimina discutiile intre pasageri si sofer, pensionarii care nu vor aer conditionat etc.

    • Harald spune:

      @ TC – teoria dvs.e aplicabilă în societăți civilizate, unde oamenii sunt obișnuiți de generații să facă ce li se spune. România e țara unde fiecare se descurcă singur și asta nu se poate schimba într-o singură generație.

      Internetul ăla la care azi e așa bine conectată România nu a fost adus de British Telecom sau de Deutsche Telekom ca serviciu ADSL pe două sârme de cupru, că alea două sârme de cupru nu erau disponibile peste tot în RO, cum erau în UK sau în DE. Internetul ăla a fost adus de niște puști care au cablat ani întregi cu UTP, iar ulterior RDS și Romtelecom le-au cumpărat rețelele pe doi lei. Și calculatoarele la fel, nu au fost vândute de IBM și de HP, au fost ani întregi asamblate tot de niște puști, din gunoaiele aduse de prin Germania.

      De dat sfaturi din fața monitorului e simplu: să vină cineva să facă, să vină cineva să dea bani. În realitate, ”pomana îngrașă, dar nu ține de foame”. Lucrurile de la țară nu se pot rezolva cum trebuie decât atunci când le vor rezolva chiar localnicii. Care nu sunt în niciun caz retardați: oricine își construiește azi o casă, și-o construiește cu baie și cu toaletă în casă. Problema e că mult prea mulți nu-și permit să-și construiască acea casă și încă locuiesc în cea construită de bunici. Aceea are toaleta în curte și de aceea la țară pare normal să fie așa.

  11. pehash spune:

    In mediul rural exista aceasta tendinta uluitoare (cel putin pentru mine) de a astepta sa li se dea totul de la centru. Vorbim de atatia ani de descentralizare, dar nimic nu se misca. Ce ar insemna descentralizarea? Pai ar insemna ca in satul ala cu copii si parinti care vor un profesor calificat sa se puna mana de la mana si sa se suplimenteze fondurile scolii pentru a acoperi banii de naveta, de incalzire, de reparatii etc. Tot asteptand cu mana intinsa la consiliul judetean sau guvern o sa mai treaca generatii…

    • Turcu spune:

      Cine are cu ce trimite copilul la o scoala particulara. Vezi exemplul dat de seful celui mai cinstit guvern!

    • phane spune:

      Pai de ce credeti ca nu se face asta – nu se pune mana de la mana sa se repare scoala, sau sa plateasca macar naveta profesorilor (100 de lei pe luna? probabil ar veni vreo 5 lei de copil pe luna).

      Sau de ce e mereu ales dom’ primar care da buchete de trandafiri, dar nu repara centrala sau nu deconteaza naveta (probabil pentru ca banii sunt “investiti” in alte chesti mai profitabile).

      Pentru ca nu le pasa. Scoala e vazuta cum era armata pe vremuri, o chestie obligatorie care-ti mananca anii degeaba, ca nu te ajuta la nimic.

    • cinic spune:

      ph. Care e structura consiliului scolar?
      Le ceri parintilor sau primarului sa bage mana in buzunar cand sindicatul poate bloca orice? Si nu neaparat din interesul public al elevilor?????
      Pana cand parintii+administratia locala nu vor CONDUCE scoala nu vom avea descentralizare.
      Fortez exemplul: la Vascauti se decide inlocuirea predarii latinei cu un curs de zootehnie.

      • pehash spune:

        Pana sa citesc mesajul tau eram convins ca scoala este in administratia primariei. M-am inselat?..
        Vin parintii sa repare scoala intr-o zi de sambata cu soare si “sindicatul” se opune? Vine primaria cu o caruta de lemne la sfarsit de toamna si “sindicatul” se opune?
        Scuze se gasesc, dar sa nu cadem in penibil.. Ce legatura au latina sau zootehnia cu subiectul articolului?..

        • cinic spune:

          ph, ca sa nu te instruiesti numai din mesajul meu, citeste legea.
          Primaria ACOPERA cheltuielile mentanantei cladirilor plus detergenti, harite igienica etc.
          NU ARE nicio atributie la salarii, nici la curricula, nici la investitii.
          Asa ca evolutia scolii e in mana ministerului prin BRATUL necrutator al inspectoratelor scolare judetene.
          [vezi vreo evolutie din '89 pana acum?]
          Consiliul Scolar are puteri “verbale”: nu poate elimina un profesor abuziv, nu poate elimina un profesor incompetent, nu poate selectiona un prof mai capabil diin trei candidati.
          Chiar si acolo unde are competente, sindicatul profilor este forta conservatoare.

  12. Caliman Eugen-analist dezvoltare economica spune:

    1.Cu siguranta, ca d-na Cristina dezvaluie adevaruri scolare grave, insa deocamdata ,,ireparabile”, intr-o tara esuata economic si social.In realitate, scoala de la ,,tara” este la fel de prezenta si in orase, unde parintii (multi dintre cei cei trei milioane de angajati cu salariul minim pe economie sau fara serviciu), nu pot asigura meditatii, nici mediu absolut propice studiului sau calculatoare.
    Intimplator ,,meditez” copii din clasa a V-a, care cu tot efortul profesorilor, la matematica (in masa) nu fac fata cerintelor (programei) scolare, din doua motive:primul este caracterul prea abstract al materiei (multimi si astfel de probleme), pentru care nu au gindirea abstracta necesara.Cauza este slabiciunea scolii de clasa 1-4, iar a doua lipsa lecturii – ei necitind pina la 12 ani, decit o carte sau doua de povesti, neavind un inceput de o astfel de gindire, de la 5-6 ani!
    Alta cauza, este incapacitatea parintilor de a cunoaste situatia scolara, deoarece copiii nu vin cu carnetele de note la scoala, existind interdictia de a nu-i primi la ore in lipsa lor.
    Ocupati cu problemele lor, parintii vin rareori si la sedinte cu parintii, aflind acolo ca copiii lor au note dezastruoase la matematica si istorie, nu-si fac lectiile, spunind acasa ca nu au de scris si invatat.Acest lucruri le-am aflat, participind la o sedinta cu parintii a elevilor ,,meditati”.
    2.Nu exista un sistem INFORMATIC de legatura SCOALA – PARINTI, prin care sa exsiste o comunicare permanenta si ,,completa” privind evolutia copiilor, iar pe de alta parte sa poata fi efectuate meditatii ,,publice” pentru elevi, de catre profesorii de SPECIALITATE.Parintii sint in genere incapabili sa se ocupe sistematic de elevi, deoarece la matematica de pilda (si pentru mine ca profesor,cu studii superioare) exista exercitii ,,problema”.Evolutia stiintei si societatii a facut ca intre zestrea de invatatura scolara a parintilor la matematica (si in general in zona ,,metodicii” de invatare) sa existe o diferenta ca de la cer la pamint!
    a.De bine de rau, copiii au ce minca si sint ingrijiti satisfacator in marea lor majoritate, asa ca exista multe alte cauze, incit marea majoritate sa nu faca fata cerintelor scolare,Lipsa informarii si a relatiei functionale scoala-parinte, este PRIMA cauza, remedibila printr-un sistem informatic al scolii, care ar costa mult mai putin decit o reforma generala a invatamintului – imposibila cu saracia (noastra) nationala.
    b.Incapacitatea cronica a parintilor de a face fata cerinelor de educatie stiintifica si scolara, este a doua cauza a esecului scolar.Copilul este pus sa invete, dat nu este ,,invatat” cum sa memoreze/inteleaga si apoi sa reproduca lectia singur, ca exercitiu facut acasa.Educatia ,,didactica” a parintilor este INEXISTENTA in Romania!
    c.Un sistem informatic la nivel de oras/judet, care ar acoperi si comunele, ar avea darul de a pregati parintii cu teme concrete de supraveghere scolara, cu indicatii asupra modului in care se invata la diferite obiecte, asupra modului in care INTERNETUL creaza o cultura scolara minimala.De pilda, la lectia de istorie:,,Cetatenii Greciei”, exista pe NET ,,lectii intregi”, de la Wikipedia si pina la referate scolare si universitare!La MATEMATICA, ar putea fi predate exercitii ,,standard” pentru fiecare din lectiile la matematica.
    d.Din clasa a V-a se face INFORMATICA, iar un sait scolar, ar putea initia copiii asupra unor lectii/evolutii personale pentru copiii de acest NIVEL, care sa-i ajute sa depaseasca virsta si clasa lor in acest domeniu!Altfel, cum vom face fata concurentei Indiei de pilda, care lanseaza pe piata, milioane de IT-isi anual?
    3.Fara indoiala, ca rezolvarea problemelor materiale si finaciare relevate de autorul articolului, sint de natura de a schimba din temelii situatia invatamintului romanesc, alimentat acum, cu resurse financiare sub nivelul de avarie.
    Pina atunci insa, cind politcii isi vor asuma un ,,proiect national postaderare, de reconstructie industriala” (care va avea si el primele rezultate abia dupa un an, doi), trebuie facut IMEDIAT ceeace se poate face cu resursele existente!Proiectul national, local sau regional informatic, care sa asigure legatura SCOALA-PARINTI -ELEVI si o minima pregatire la obiecte scolare grele pentru virsta de 12 ani, este cel mai la indemina si imediat realizabil!Cu conditia ca cine are urechi sa propuna solutia, iar politicienii si guvernul, sa vrea sa faca imediat, ceva absolut necesar…

  13. nogdarin spune:

    Do(a)mn(isoar)a Tunegaru, doua lucruri:
    1) Crearea, nu creearea
    2) Cunosc profesori din mediul rural care isi suplimenteaza substantial veniturile din meditatii

  14. Vasile spune:

    Dupa mine solutia pentru invatamantul rural este urmatoarea: Transportarea copiilor in fiecare zi , de la tara catre scolile mari din orase . Avantajul mare ar fi prezenta copiilor in scoli performante cu dotari si profesori calificati in atmosfera de competitivitate



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Cristina Tunegaru


Cristina Tunegaru

Licențiată în filologie, master în domeniul Literaturii, profesoara de limba română și limba engleză, cu o experiență de 5 ani la catedră, interesată de domeniul pedago... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)