Home » Educatie » Citesti:

Doi ani de regres pentru cercetarea din România. Ce urmează?

contributors iunie 23, 2014 Educatie
34 comentarii 4,302 Vizualizari

Am primit pe adresa redactiei acest comunicat semnat de mai multi profesori universitari, fosti membri ai Consiliu Naţional al Cercetării Ştiinţifice, în perioada 2011-2013. Reamintim ca in aprilie, anul trecut, conducerea CNCS a demisionat in bloc (vezi o referinta aici).

Sistemul de Cercetare-Dezvoltare Inovare (CDI), reprezentat în mare parte de institutele de cercetare şi de universităţi, este un vector esenţial al dezvoltării unei societăţi moderne, prin contribuţiile pe care le poate avea la creşterea eficienţiei economice, a bunăstării materiale şi a calităţii vieţii. Recent, sistemul CDI din România a fost plasat pe locul 26 (din 28) între ţările europene într-un clasament al cercetării şi inovării, în regres faţă de anii precedenţi (http://ec.europa.eu/enterprise/policies/innovation/policy/innovation-scoreboard/index_en.htm). Mai mult, doar cu câteva zile în urmă, Comisia Europeană a avertizat autorităţile române că trebuie să investească şi să facă reforme în cercetare/inovare, având în vedere că nivelul investiţilor publice şi private în anul 2012, în ţara noastră, a fost cel mai mic din Europa. De asemenea, profilul de ţară al României în acest domeniu arată că universităţile româneşti au rezultate nesatisfăcătoare conform tuturor clasamentelor internaţionale importante şi că numărul de coautori români ai publicaţiilor din alte ţări europene este unul dintre cele mai scăzute din Europa.

Aceste fapte reflectă o dată în plus performanţa foarte redusă a cercetării raportată la sistemele similare din celelalte țări ale Uniunii Europene. Transformarea sistemului CDI actual într-unul performant şi competitiv pe plan internaţional trebuie să reprezinte un obiectiv cu prioritate maximă al oricărei guvernări. Un sistem de cercetare performant generează beneficii importante pentru cetăţenii unei ţări, atât prin creșterea nivelului de educaţie şi pregătire profesională oferit de universităţi, cât și prin transferul rezultatelor cercetării și inovării către mediul economic.

Atunci când ne referim la eficientizarea sistemului de cercetare, pot exista, desigur, perspective sensibil diferite asupra modului concret de acțiune. Însă, dincolo de nuanțe, cheia transformării sistemului actual într-unul performant nu poate fi alta decât susţinerea excelenţei, ca reflexie a unui sistem de valori sănătos, aliniat la cele din ţările avansate din punct de vedere economic şi de civilizaţie, iar modalitățile de acțiune trebuie să fie convergente cu cele practicate în statele dezvoltate. Excelenţa este singurul nivel de performanţă a cercetării la care asocierea dintre competenţe, finanţare şi dezvoltare durabilă permite unui mediu de profesionişti să dialogheze inovator cu orice partener internaţional al domeniului şi să contribuie în mod real şi cu efect pe termen lung la bunăstarea întregii comunităţi. Astfel, măsura intenţiei de a transforma sistemul de cercetare românesc într-unul performant este reflectată de felul în care este respectată şi suţinută excelența. Mai mult, nivelul actual de susținere a excelenței în cercetare reprezintă un predictor bun al performanţelor şi competitivității viitoare. Din acest motiv, sintetizăm mai jos acțiunile din ultimii ani ale Ministerul Educației Naționale (MEN), care defavorizează sistemul CDI, pentru a trage un semnal de alarmă asupra direcției în care se îndreaptă sistemul românesc de cercetare.

Reducerea drastică a finanţării cercetării. Deși în ultimii doi ani criza financiară a fost depășită, potrivit asigurărilor oficiale, reluându-se creșterea economică, în mod inexplicabil bugetul cercetării a scăzut substanţial, contrar unor promisiuni de creştere, de la 0.45% la 0.25% din produsul intern brut (PIB), ceea ce arată că în prezent cercetarea este departe de a reprezenta o prioritate pentru guvernanți. Această valoare procentuală ne plasează printre ultimele locuri in Europa, unde, în marea majoritate a ţărilor, cercetării îi este alocat peste 1% din PIB, în multe cazuri chiar mai mult de 3%. În plus, Uniunea Europeană consideră că alocarea propusă de guvern pentru cercetare-dezvoltare din fondurile acesteia pentru perioada 2014-2020, este redusă în comparaţie cu provocările şi obligaţiile agenţilor economici şi cu promovarea infrastructurilor locale şi regionale.

Ca o consecinţă a acestei subfinanţări, în ultimii doi ani nu au fost organizate nici un fel de noi competiţii de proiecte în zona cercetării fundamentale. Mai mult, fluxul finanțării pentru proiectele aflate în derulare a fost puternic distorsionat prin reducerea cu circa 50% a finanţării pentru anii 2013 şi 2014. În particular, inexistenţa unui mecanism financiar de susţinere directă a cercetării doctorale, precum şi eliminarea programului PD, destinat finanţării programelor post-doctorale, reduc substantial perspectivele tinerilor calificaţi de a activa în cercetare în România şi amplifică procesul de “migraţie a creierelor”. În plus, ştiinţele umaniste nu se regăsesc în nici o formă de finanţare actuală a cercetării. Procesul de evaluare pentru programul Parteneriate 2013 a fost finalizat la nouă luni de la termenul stabilit iniţial, fără a fi respectate standarde minime de transparenţă şi obiectivitate.

Afectarea obiectivității evaluării proiectelor de cercetare. Prin eliminarea obligativităţii de a apela la experți internaționali pentru evaluarea proiectelor de cercetare şi prin folosirea de experţi români, a scăzut dramatic obiectivitatea evaluării, întrucât comunitatea cercetătorilor din România este relativ mică, în fiecare domeniu existând în mod inevitabil diverse relaţii de colaborare sau de concurenţă, ceea ce induce un plus de subiectivitate în procesul evaluării.

Neaplicarea evaluării institutelor de cercetare şi a finanţării pe baza performanţei instituţionale. Unul dintre instrumentele prin care poate fi stimulată excelenţa la nivel instituţional constă în finanţarea în funcţie de performanţa instituţiei, complementară celei individuale. Deşi s-au făcut eforturi mari, inclusiv financiare, pentru evaluarea institutelor de cercetare, în momentul de față finanţarea acestora nu se face ţinând cont de evaluarea performanțelor instituționale. În consecință, se alocă în continuare sume importante de bani din bugetul cercetării pentru institute de cercetare neperformante.

Eliminarea clasificării universităţilor. Finanţarea de către stat a universităţilor ar trebui să fie strâns corelată cu clasificarea acestora în funcție de performanţa ştiinţifică. O astfel de ierarhizare poate reprezenta un important instrument instituţional prin care Ministerul Educației să impulsioneze universitățile să stimuleze activitatea de cercetare. Din păcate, ignorarea acestei ierarhizări valorice a universităților în acordarea finanțării, conduce la o descurajare a inițiativelor de stimulare a cercetării de excelenţă în universități.

Acordarea titlurilor academice şi de cercetare pe baza unor criterii care nu stimulează excelenţa. Majoritatea noilor comisii CNATDCU, constituite în 2012-2013, au formulat noi standarde minimale pentru acordarea titlurilor universitare şi de cercetare superioare. Prin multe dintre aceste standarde, bazate în primul rând pe criterii cantitative, se încurajează pseudo-valoarea, în detrimentul excelenței. Astfel, parte din criteriile de apreciere, în unele cazuri formulate ambiguu, sunt orientate mai degrabă spre cantitate, putând fi satisfăcute chiar în absenţa oricărei contribuţii ştiinţifice originale şi de excelenţă.

Două repere izolate pot fi menţionate în contrast cu măsurile de contra-reformă menţionate anterior. Prin programul Bursa tânărului cercetător, lansat în acest an, tinerii sunt încurajaţi să se implice şi să se integreze în sistemul de cercetare din România. Deşi intenţia este lăudabilă, impactul pozitiv aşteptat va fi anulat în momentul în care tinerii cercetători se vor confrunta în mod direct cu sistemul nesănătos de valori promovat în mod implicit de măsurile menţionate anterior, reprezentat, de exemplu, de criterii viciate de promovare. Un al doilea reper legat de excelenţa în cercetare îl reprezintă proiectul Extreme Light Infrastructure (ELI) al laserului de la Măgurele, prin care se creează un centru de cercetare competitiv pe plan internaţional. Deşi acesta nu reprezintă o iniţiativă a actualei conduceri a MEN, iar o mare parte din bugetul alocat acestui proiect provine din fonduri puse la dispoziție de Uniunea Europeană, ELI este prezentat ca o dovadă a susţinerii cercetării de performanţă în România. Din păcate, lipsa de susţinere a cercetătorilor cu performanţe excepţionale, precum şi lipsa de predictibilitate a finanţării cercetării, tinde să estompeze utilitatea unei infrastructuri de cercetare de nivel internaţional, cum se preconizează a fi ELI.

Impactul negativ al aspectelor menţionate anterior se va extinde pe cel puţin câţiva ani şi va contribui la disiparea şi îndepărtarea resurselor limitate de excelenţă acumulate în sistemul CDI din România în ultimii ani, singurele în măsură să pornească motorul de performanţă al cercetării. În plus, în lipsa unui număr minim de cercetători cu performanţe de nivel internaţional, mare parte din fondurile alocate vor fi irosite. Astfel, sistemul CDI este împins înapoi în timp şi sunt distruse perspectivele acestuia, cu consecinţe nefaste pentru cercetarea din România în următorii ani.

Este important de observat că pentru corectarea majorităţii aspectelor menţionate mai sus nu sunt necesare doar resurse financiare, ci și voinţă de a le pune în practică. Solicităm actualei conduceri a CDI din România să renunțe la toate măsurile care blochează implementarea unui sistem de cercetare performant, în acord cu respectarea excelenţei şi performanţei potrivit standardelor internaţionale şi nevoilor reale de dezvoltare a societăţii româneşti.

Prof. Dr. Mihai Dima, Prof. Dr. Alexandru Babeş, Prof. Dr. Radu Marinescu, Conf. Dr. Alexander Baumgarten, Prof. Dr. Gabriel Bădescu, Prof. Dr. Gabriela Cârja, Prof. Dr. Mihai Ionac, CSII. Dr. Flavius Solomon, CSI. Dr. Cezar Joiţa, Prof. Dr. Gabriel Ciobanu, CSI. Dr. Norica Nichita, Prof. Dr. Alexandru Kristaly, Prof. Dr. Gabriela Râpeanu – membri ai Consiliu Naţional al Cercetării Ştiinţifice, în perioada 2011-2013

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "34 comments" on this Article:

  1. sile spune:

    Lol, sustinerea excelentei intr-o tara care-l ia la suturi pe dl. Funeriu. Buna poanta.

    Poate ca viitorul cercetatorilor onesti in Romania e in domeniul privat (stiu, nu orice tip de cercetare se preteaza, dar nici Romania nu e o tara care sa poata cerceta in _toate_ domeniile). Odata obtinuta o sursa alternativa de finantare, statul poate ramane sa-si finanteze in continuare producatorii de maculatura cu orice procent din PIB doreste.

    • HansBrinker spune:

      Sigur ca cercetarea trebuie sa se faca la privat. Apoi, putem face si armata si politie private, pompieri si spitale private si, de ce nu, Parlament privat. Apologia asta a privatului imi face sila. Romania a devenit mai liberala decat SUA ori UK. Nu scapi nicaieri de tampenia asta. De parca Romania ar fi tara marilor antreprenori. Nu este, cele mai reusite afaceri private sunt Spiru Haret, trustul media al lui Voiculescu ori firmele lui Ion Nicolae.
      STATUL trebuie sa plateasca cercetarea, mai ales cea fundamentala, dar si mare parte din cea aplicativa. Si da, trebuie sa taxeze capitalul pentru a avea bani. O alta sursa ar putea fi impozitarea celor ce lucreaza in IT de ex. Si mai sunt multe alte gauri negre pe unde statul pierde bani in favoarea privatilor. De fapt, aproape toate afacerile de succes din Romania se fac cu statul. Paradoxal, multa cercetare se face cu bani din strainatate. De multe ori cercetatorii romani depind mai putin de statul roman decat firmele de succes.
      Dar nu asta e problema, bani exista, sunt sunt distribuiti incorect. Comunicatul de mai sus e justificat si binevenit. Subscriu! Sunt cecetator si recunosc ca toate problemele enumerate in comunicat sunt adevarate, iar solutiile sunt indicate corect.
      Mie mi-a placut carte si am devenit cercetator si nu vanzator de ace-brice-si-carice (adica antreprenor roman) apologet al privatului. D-aia imi permit sa-mi dau cu parerea!

      • sile spune:

        Nu e nevoie de antreprenori romani, se poate lucra peste tot prin UE cu minimum de deranj. Si nu spun ca statul trebuit absolvit de responsabilitate, incercam doar sa gasesc o alternativa la bataia de joc continua a statului.

        Si ma scuzati, dar stiind jaful din cercetare, eu nu sunt dispus sa bag un leu din banii mei de IT-ist in cercetarea romaneasca.

        • HansBrinker spune:

          Pai nici nu bagati vreun leu pentru ca nu platiti impozit ca IT-ist. Slava Domnului ca nu s-a ajuns pana intr-acolo incat sa fie intrebat oricine despre cum trebuie organizata cercetarea in Romania. Eu nu ma pricep la IT (dar oricum mai mult decat IT-istii la cercetare) si de aceea nu dau sfaturi pentru IT. Totusi, cred ca ar trebui sa-si plateasca impozitele ca orice cetatean.
          Sigur ca se poate lucra oriunde in UE (ceea ce si fac, de altfel), dar pentru antreprenori e mult mai greu sa devii angajat intr-o firma straina cu reguli stricte dupa ce ai fost sef de firma evazionista in Romania.
          Modele pentru dezvoltarea cercetarii din Romania exista garla. Exista si ceva cercetatori romani care ar putea sa le implementeze. Problema cea mai mare este subfinantarea cronica. Nici acum nu s-a atins nivelul de 1% din PIB promis solemn de catre Romania pentru 2007 la intrarea in UE.
          Aici nu e vorba de ce optiune sa luam ca tara. Asta s-a facut demult cand romanii au optat pentru intrarea in UE. Ramane doar sa ne respectam promisiunile (devenite legi intre timp) si sa alocam o suma justa cercetarii.
          Cu alte cuvinte D-le Sile, grupul de eminenti profesori si cercetatori ce semneaza comunicatul nu va intreaba ce sa faca cu cercetarea romaneasca (nu aveti calificarea sa raspundeti) si nici sa contribuiti cu bani (asta s-a hotarat deja), ci semnaleaza subfinantarea acuta si proasta administrare a cercetarii. Aceste fapte contravin angajamentelor asumate de Romania ca tara membra UE si pun in pericol dezvoltarea tarii.

          • Anonymous Coward spune:

            De vreo 15 ani sunt IT-ist. Am plecat dn cercetare pentru ca chiar daca eu eram dispus sa mor de foame de dragul cercetarii, pe cei din jurul meu nu eram dispus sa-i las sa faca la fel. Cred ca experienta in ambele domenii imi da intr-o anumita masura autoritatea de a vorbi despre ambele domenii.

            Chiar daca nu e numita oficial cercetare, munca care se face in multe dintre firmele romanesti de IT e intr-o anumita masura cercetare, si intr-o mult mai mare masura decat munca anumitor colegi din cercetare care-si castigau banii traducand lucrari straine, pe care apoi le prezentau ca lucrari originale ministerului.

            Asa ca domnule Hans Brinker, mai incet cu pianul pe scari. Macar o parte dintre IT-isti stiu ce e aia cercetare, desi ei n-o considera ceva iesit din comun, ci o practica zilnic exact la fel ca un cercetator dintr-o institutie oficial numita de cercetare – in domeniul privat. Mai mult, domeniul IT e unul dintre putinele domenii in care firme, de obicei straine, investesc in cercetare in Romania. Ca urmare a activitatii sustinute in domeniu, facultatile capabile sa presteze servicii de calitate capata granturi de cercetare de la firme private. Spre comparatie, dascalii facultatilor cu studenti putini se roaga de acestia sa vina la examene ca sa-i poata trece, in loc sa se preocupe de ridicarea nivelului educatiei si al activitatii stiintifice. Ce activitate de cercetare credeti ca se poate desfasura intr-o asemenea facultate?

            Pe de alta parte, daca chiar ati avea habar cu ce se mananca cercetarea, ati sti ca mare parte din activitatea de cercetare, mai ales cea aplicata, din tari dezvoltate, se petrece in laboratoare ale firmelor private, iar alta mare parte e finantata din bani privati. Doar cercetarea fundamentala (gen LHC sau ESA) e finantata preponderent din bani de la stat, si chiar si acolo intervin diverse fundatii care sprijina activitatea de cercetare, la ale caror fonduri de asemenea contribuie semnificativ multe firme sau persoane private.

            Noi, cei din IT – una din putinele piete ale fortei de munca in care regulile pietei functioneaza chiar si in Romania – vedem zi de zi efectul benefic al unui mecanism fluid, neotravit de reguli arbitrare sau de interese oneroase, asupra eficientei si rigorii activitatii pe care o prestam (nu ma refer aici la cele cateva cunoscute firme de IT abonate la contracte cu statul). Nimeni nu te plateste pentru o aplicatie care nu functioneaza, sau care functioneaza prost. N-ar fi frumos ca si in cercetare sa nu se mai strice bani pe lucrari plagiate, ci sa se plateasca la valoarea reala a rezultatelor munca de cercetare? Ce parere aveti, ce efect ar avea asta asupra impostorilor care polueaza mediul academic romanesc?

          • sile spune:

            “Pai nici nu bagati vreun leu pentru ca nu platiti impozit ca IT-ist.”

            Va rog frumos, nu platesc unul din impozite. In rest stati linistit, dau lunar la stat mai mult decat iau altii salariu.

          • bugsy spune:

            @HansB – cu siguranta stiti ca orice drum incepe cu primul pas. Spre exemplul, in cazul colegilor dvs, cercetatorii romani, primul pas in drumul spre a face rost de bani pentru genialele proiecte de de C&I ar trebui sa fie ceva elementar, “basic” – sa invete sa completeze un CV in format Europass (essential atunci cand vrei sa aplici la un program cu finantare europeana). succes!

        • Stefan spune:

          Sunt curios cat din munca dumneavoastra de IT-ist o puteti considera cercetare? Cercetare si nu creativitate, nu confundati! Cunoasteti oameni care fac cercetare in IT? Integeti aceasta nevoie de a aduce ceva nou in tehnologiile software sau in implementarea hardware?

      • bugsy spune:

        Foarte bine! In calitate de cercetator la stat puneti mana, impreuna cu colegii dvs, scrieti un proiect si accesati o finantare disponibila prin unul din numeroasele programe europene destinate cercetarii si inovarii. Dar cu atitudinea de aroganta si suficienta pe care o aveti nu cred ca veti face nimic. Deocamdata dvs nu produceti nimic concret (cercetarea romaneasca = 0) iar antreprenorul privat pe care il luati la mishto va sustine (si) pe dvs ca pe multi alti asistati din Romania.

        • lucid spune:

          “Antreprenorii” privati din rrrominika sunt in majoritate smecherasi care pacalesc statul prin diverse forme de evaziune (salariu minim la angajati de exemplu). Banii la bugetul statului vin de la impozitele pe cladiri si masini ale populatiei (marea majoritate plateste), de la TVA-ul marilor lanturi de magazine (“antreprenorii” bastinasi evazioneaza la greu neavand case de marcat) si din diversele impozite si taxe ale marilor companii gen Renault, Ford, Lafarge, etc (IT-istii se site ca NU PLATESC impozite). Asa ca mai incet cu bietul “antreprenor” roman care este majoritar un infractor.

          • eu****** spune:

            Da, poate antreprenorul este un infractor, dar ce trebuie sa se intample cu el?
            Trebuie omorat sau ce se poate face cu el?

            • lucid spune:

              E foarte simplu: fiscul sa-si faca treaba asa cum a inceput sa si-o faca DNA:

              http://www.contributors.ro/economie/cancerul-care-ingroapa-economia-romaniei/

              Problema este complicitatea antreprenor evazionist-stat mafiot caracteristica rrrromanashilor. Repet: uitati-va de unde vin incasarile la buget si apoi intrebati-va de ce nu dau bon fiscal restaurantele, frizeriile, multe hoteluri, firmele mici de constructii, instalatii, reparatii etc sau de ce nu au case de marcat buticurile. Pentru ca sa fure “antreprenorul roman” drept compensatie pentru ca statul nu-si face datoria ci doar il mulge. Daca s-ar aplica legea americana din anii prohibitiei cand Al Capone a intrat in puscarie pentru inselarea fiscului nu am avea inchisori suficiente pentru 90% dintre “antreprenorii romani”. Sacul si peticul – statul roman si “antreprenorul roman”. O fi Petromul pacatos dar austriecii macar isi platesc taxele.

          • bugsy spune:

            Antreprenorii pe care ii jigniti asa usor angajeaza, acum, aproape 4 milioane de romani. Statul mai are doar aprox. 1,5 milioane angajati. Nu stiu care este mai hot si mai ticalos, statul sau antreprenorul. Desigur, din punct de vedere al unui asistat social, antreprenorul este ticalos, hot, profitor, ordinar,…….

        • Stefan spune:

          Ideea de “numeroase programe europene” e aruncata cu prea multa usurinta. Exact la fel putem spune politicienilor: puneti mana si scrieti proiecte pentru atragere de bani europeni! Exact la fel putem spune antreprenorilor: puneti mana sa scrieti macar un proiect de sustinere a tinerilor angajati pentru care statul, prin fonduri UE, va plateste 700 sau 800 roni/ tanar (nu mai caut suma exacta si regulile pe google). Exact la fel putem spune agricultorilor: puneti mana si scrieti un proiect pentru dezvoltare agricola. Exact la fel putem spune primarilor: puneti mana si scrieti un proiect sa mai asfaltati 3 strazi si sa puneti apa pe alte cateva. Samd!
          Exista proiecte in cercetare finantate prin fonduri EU dar tot atat de putine ca si proiectele sustinute UE ale agricultorilor, primariilor , antreprenorilor. Nu spun ca suntem o tara de retardati, dar ca si la fotbal, daca liga interna este slaba, nu multe echipe castiga meciurile internationale. Solutia este sa desfiintam liga interna sau sa sustinem si sa aducem antrenori buni?
          Daca renuntam si la cercetare, dupa ce invatamantul este varza, vom ajunge toti niste cusutorese.

          • ITst din Alba spune:

            “Exact la fel putem spune primarilor: puneti mana si scrieti un proiect sa mai asfaltati 3 strazi si sa puneti apa pe alte cateva. ”

            Haideti pana la Alba Iulia sa vedeti cum arata lucrul acesta in practica.
            Dupa ce ati vizitat cetatea, va rog mult sa mergeti si prin cartierele de blocuri, sa vedeti cum arata trotuarele, precum si disparitia tuturor garajelor si locurile de parcare frumos numerotate. Sa va ganditi ca toate acestea au fost facute cu mult inainte sa se demareze reabilitarea cetatii.
            Sa nu uit, daca veniti cu masina dinspre Cluj sau dinspre Apuseni, sa admirati si intrarea in oras, cativa kilometri de drum complet reabilitat, cu pista de biciclete, trotuar adevarat, etc.

            Deci da, din proiecte se pot face lucruri minunate. E perfect indreptatit cel care ii trimite la pregatit dosare. Cu atat mai mult cei din cercetare ar trebui sa invete de la colegii lor vestici ca salariile sunt mici, dar pot fi suplimentate din acest tip de activitate, proiectele de cercetare pe teme f bine definite, castigate in urma unor concursuri care le valideaza si viabilitatea temelor de cercetare.

            • Stefan spune:

              Va felicit si felicit primarul si echipa din Alba Iulia. Stiu de aceste realizari, recunosc, nu am ajuns inca in zona. Facand analogia cu domeniul cercetarii: si la Magurele se contruieste ELI. \
              Dar ce facem cu celelalte orase, cu ceilalti primari, cu celelalte institute? Ii linsam pentru neputinta?
              Daca vreti sa nuantam: ce facem cu ceilalti care nu pot? Cum ii ajutam, ce parghii gasim pentru a-i sprijini in demersul lor? Daca la Primarii se scoleste o echipa in a scrie proiecte (sau se plateste o firma specializata), la Institutele de cercetare probabil ar trebui facut la fel. Dar taierea banilor nu este o solutie.

      • ginel spune:

        Domnule Hans,

        Haideti sa facem schimb de job-uri. Eu sunt vanzator de ace-brice si carice. Nu mi-a placut cartea, am terminat doar liceul. N-am lucrat niciodata la stat.

        Prestez in medie 60 de ore pe saptamana. Cu un risc serios in fiecare an sa-mi pierd afacerea pentru care am muncit pe rupte ultimi ani.
        Rudele imi tot spun ca ar trebui sa ma relaxez si sa-mi iau un concediu din cand in cand. Pana si colegii imi spun ca ar trebui sa imi iau un concediu.

        De ce fac asta? Probabil pentru ca pasiunea care pe tine te face sa scrii hartii multe si sa te numesti cercetator o am si eu, pentru vandut ace brice si carice.

        Nu vand ace brice si carice, vand tehnologie, in toata lumea si ajung sa calatoresc circa 150000km/an. Cateodata am cate o saptamana cu 4 ore de somn pe noapte.

        Eu sunt sigur ca vreau sa facem schimb de joburi. Ce zici?

        Toate cele bune,
        Ginel

      • Serban PETEU spune:

        Stimati colegi,

        (1) Ati observat ca doar unii membrii ai fostului “Consiliu Naţional al Cercetării Ştiinţifice, în perioada 2011-2013″ au semnat — si nu toti? Eu ced ca au fost “fortati” sa nu semneze.
        De ce oare, va intreb?
        (2) Daca v-as chema in Piata Universitatii sa protestam impreuna, cu afise politicoase ticluite fain, facute pe pinza mare alba, cu spray negru, ati veni si Dvs. impreuna si cu profesorii din Bucuresti semnantari — atunci ati veni cu totii cei care locuiti in Bucuresti? Probabil ca nu.
        De ce oare, va intreb?

        Ma opresc aici; pentru mine este evident: Romanii au idei bune; au dreptate — in cazul acesta cu siguranta — dar NU au curajul civic sa se manifeste, liber, acolo unde ar fi in vazul celorlalti concetateni, si acolo unde ar putea forma un val cetatenesc.
        Aceste ar fi scopul unei atare actiuni: un protest pasnic, care sa si educe “poporul” ca Romania are nevoi de stiinta (si cultura) creata local (evident nu in toate domeniile).

        In lipsa fondurilor acordate “Competitiv” (adica exclusiv cu evaluatori straini fara conflicte de interese), Romanii din Romania vor evolua intr-o “gasca de sclavi culegatori in livada altora”.
        Cui convine aceasta situatie, separe ca unora le convine.
        De ce oare, va intreb?

        –Dr. Serban Peteu, 23 Iunie, 2014.

      • iosiP spune:

        1. “Sigur ca cercetarea trebuie sa se faca la privat. Apoi, putem face si armata si politie private, pompieri si spitale private si, de ce nu, Parlament privat.”
        Se numeste “slippery slope” si este o eroare (flotare) logica binecunoscuta: extinderea unui rationament dincolo de intentiile interlocutorului.

        2. “Si da, trebuie sa taxeze capitalul pentru a avea bani. O alta sursa ar putea fi impozitarea celor ce lucreaza in IT de ex. Si mai sunt multe alte gauri negre pe unde statul pierde bani in favoarea privatilor.”
        Destul de greu de comentat, la o astfel de densitate de erori:
        - statul nu trebuie sa jefuiasca pentru a avea bani, pentru simplul motiv ca (inca) nu a demonstrat nimeni (in mod logic) ca statul trebuie sa aiba bani;
        - cei care lucreaza in IT sunt taxati – cu exceptia unui impozit – si va asigur ca platesc (per total) mai multe taxe dacat cei “nescutiti” care lucreaza in alte domenii;
        - ce inseamna “a pierde bani in favoarea privatilor”? Doar ca privatii prezinta o oferta mai atractiva pentru beneficiari. Desigur, statul are doua variante: (1) sa ofere servicii mai bune, eventual la preturi mai mici, sau (2) sa dea la cap privatilor, prin taxe si impozite aberante. Intrucat statul pare a fi incapabil sa aplice (1), hai cu (2), ca doar asa e “corect”… Sau nu?

        3. “Sunt cecetator si recunosc ca toate problemele enumerate in comunicat sunt adevarate, iar solutiile sunt indicate corect.”
        Felicitari! Atunci cercetati pe banii dumneavoastra, sa gasiti-va sponsori. Eu unul, ca vanzator de ace-brice-carice IT, va asigur ca nu sunt interesat de temele de cercetare “fundamentala” pe care le abordati (mai ales daca activati in “umanioare”) deci nu sunt dispus sa le subventionez. Va deranjeaza? – e dreptul dumneavoastra – la fel cum este dreptul meu sa nu va finantez.

        4. “Mie mi-a placut carte si am devenit cercetator si nu vanzator de ace-brice-si-carice (adica antreprenor roman) apologet al privatului. D-aia imi permit sa-mi dau cu parerea!”
        Mai sa fie! Ei bine, si mie mi-a placut cartea (trec peste diplomele obtinute, si nu la Spiru Haret ci pe cu totul alte meleaguri), doar ca am preferat sa vand ace-brice-carice pe care lumea le plateste, pentru ca are nevoie de ele, decat sa frec mentosanul facand “cercetari” care nu folosesc nimanui.

        Concluzia: daca activitatea dumneavoastra de cercetare este real utila, se va gasi un sponsor/cumparator pe piata libera. Iar daca nu, si ati ales o tema de cercetare care nu are relevanta decat pentru ego-ul dumneavoastra, atunci va invit sa v-o auto-finantati!

        • Eu spune:

          @IosiP:

          Prin natura sa, cercetarea vizeaza in primul rind perspectiva, viitorul. Nu este de asteptat ca entitati private sa-si permita un astfel de efort, cel putin nu la noi, deoarece interesul lor este limitat.

          Este deci rolul statului, ca garant al intereselor fundamentale ale societatii, sa-si asume aceasta sarcina. Aici intra si domeniile umanistice pe care dumneavoastra le expediati sumar. Este totusi necesar a ne cunoaste istoria, limba, cultura. Este necesara totusi muzica, pictura, filmul, arta in general.

          Reflectati la faptul ca, fara sustinerea de catre stat a unor cercetari ce pareau cu destule decenii in urma fara nici o valoare practica, astazi nu am fi avut industrie spatiala, adica navigatie prin GPS chiar la bordul automobilelor noastre, comunicatii prin satelit, acestea facind acum parte din cotidian.

          Cu bine.

          • iosiP spune:

            “Reflectati la faptul ca, fara sustinerea de catre stat a unor cercetari ce pareau cu destule decenii in urma fara nici o valoare practica, astazi nu am fi avut industrie spatiala, adica navigatie prin GPS chiar la bordul automobilelor noastre, comunicatii prin satelit, acestea facind acum parte din cotidian.”

            Perfect corect! Astept insa exemple privind umaniorele, incluzand – dar fara a se limita la – medievalism, studii privind religia (atentie: nu ma refer la istoria religiei) si/sau “Conceptul de eikôn în filosofia lui Platon”. Huh?

  2. val spune:

    Doar atat: 1989 – 3,2% din PIB alocati Cercetarii Stiintifice si Dezvoltarii Tehnologice; 2013 – 0,25% din PIB alocati aceluiasi domeniu.

    ORICE alt comentariu este absolut inutil!!!!

    • ginel spune:

      In 2007 – Romania a alocat 500 de milioane pentru cercetare. Am citit legea de buget.

      Cate articole in reviste de specialitate a produs Romania din banii aia?

      • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

        Standardele din 2007 erau nule, marea majoritate a acestor bani s-au risipit. Cu 500 de milioane, standardele Funeriu și o politică activă de reintegrare a unor cercetători de afară alta e discuția.

  3. Dedalus spune:

    Finantarea unor teme de cercetare pe baza curiozitatii poate fi acceptabila, dar nu preponderenta. Temele trebuie sa fie utile, chiar si in perspectiva.

    O prima directie de actiune ar fi stabilirea prin lege un fond “set aside” rezervat excluisiv pentru entitati private, de – sa spunem – 20% din total fonduri, fara posibilitatea de redistribuire.

    O a doua directive de reforma ar fi introducerea unui criteriu de promovare academica de 50% din punctaj format din recomandarea unu cercetator stiintific din strainatate, care sa sublinieze valoarea stiintifica a contributiei respectivului. De fapt, si cu multe zeci de ani inainte cam asa mergeau lucrurile.

    O a treia directive de actiune ar fi – stiu ca suna ciudat- reducerea cu 50% a fondurilor disponibile. Acea parte economisita ar trebui alocata exclusive dezvoltarii pedagogiei, metodicii si didactivii, fapt ce ar rezolva automat si incapacitatea profesionala cronica din invatamant/

  4. cineva spune:

    Destinul romanului capabil este sa plece din tara. Dragi romani capabili, destepti, harnici, nu va mai irositi timpul intr-o tara ca Romania. Strainatatea va asteapta cu bratele deschise! Mergeti unde sunteti respectati, nu persecutati de guvern si parlament! Daca ati plecat din tara si ati facut niste bani, luati-va si din rude, lasati Romania in urma, in curand va fi doar o ruina!

  5. Razvan spune:

    … stiti povestea cu ghepardul care este cel mai rapid animal dar care daca rateaza o prada e in primejdie sa moare apoi de foame pentru ca nu mai are energie pentru inca o cursa la viteza maxima ?

    Eh… situatie nu e diferita ca principiu. Marginalizati, pauperizati, stresati, de catre un sistem care consuma toata energia celui care a indraznit sa spere sa aiba o existenta onesta si decenta, profesorii nu mai au resursele interioare adesea pentru a se lupta pentru cercetarea lor. Ei au nevoie de un sanatoriu mai bine unde sa se refaca. Ore neplatite, cursuri aruncate cu lopata la intamplare si adesea fara legatura cu specializarea lui/ei, lipsa cronica de carti, de participari la conferinte in centre semnificative universitare, evaluari birocratice imbecile, si asa mai departe. Si brusc toata lumea vorbeste de excelenta… excelenta cand studentii fug sa isi ia diplome la sc gigi srl de la colt, cand bugetele sunt drastic taiate, sunt in fiecare zi esti practic santajat sa accepti numai mizerii care duc de rapa ceas de ceas un sistem care oricum nu a mers niciodata in ultimele generatii bine.

    Ieri vorbeam cu un prieten care are o firma de instalatii. Vrea sa angajeze un ucenic, un tanar abia iesit de pe bancile scolii pe care sa il formeze si sa il aiba angajat. Imi spunea ca nu poate sa ii dea prea mult… cam 1200 si dupa 2-3 luni cand incepe sa se dezmeticeasca sa ii dea 1400lei. … Ma gandeam ca e salariul unui lector. Cine e zevzecul care vorbeste de excelenta la banii astia ? Nu am cuvinte decente pentru a imi exprima dezgustul pentru astfel de mofturi. Singurul mijloc pe care inteleg acesti oameni sa il ia in considerare este inchiderea unor scoli… pentru ca asta inseamna evaluare. Logica lor e simpla. Sistemul este ineficient pentru ca este aglomerat. Dam afara din scoli si din oameni si raman mai multe resurse. Ha! Asta o cred ei. Nu se va intampla asa. Si mai ales nimic nu ne face sa credem ca brusc cei ramasi, cu mai multe resurse vor fi mai eficienti. De ce ? Pentru ca sistemul e corupt si vor supravietui universitatile mari. Asta s’a si vrut de la bun inceput. Dar asta nu inseamna ca vor ramane cei care merita. Nu. Pentru ca insasi sistemul de evaluare este la pamant. Dovada ca toti s’au napustit la revistele ISI ca la o Mecca a invatamantului pentru o umbra de evaluare. Tocmai pentru ca ei, mici birocrati ajunsi intamplator in functii publice, nu au criterii. Nu mai au nici macar o idei despre cum s’ar putea evalua o cercetare. Pentru ca au renuntat de mult la autoritatea lor academica in folosul celei birocratice. Si cand ministerul spunea … ei faceau. Pana a fost prea mult si au trebuit sa accepte ca asa nu se mai poate…
    Numai ganditi’va ca toate posturile din invatamantul universitar sunt scoase la concurs cu dedicatie. Nu doar multe, nu majoritatea, ci toate ! respirati adanc si mai cititi o data cu voce tare. Numai uitati ce bordel s’a iscat cu bursele astea POSDRU. Majoritatea au fost impartite clientelei institutionale. Si nici macar oamenii nu erau de vina … pentru ca practic ii recompesau probabil pentru ani de privatiuni si de austeritate. Tot sitemul e in metastaza si dumneavoastra stiti prea bine. Cine evalueaza pe cine e mai putin important. Important este cine instituie iarasi acele criterii academice care s’au pierdut. Luati ceva altoi… de prin alta parte dar nici pe afara nu prea se gaseste altoi de buna calitate.

  6. Eu spune:

    Nu mai are ce urma atit timp cit Romania este o colonie …

  7. Alex spune:

    Intrebarea e ce vreti mai mult? Sa faceti cercetare cum trebuie, sa fiti platiti sunt asta si sa traiti o viata decent, sau sa locuiti in Romania. Nu poti sa le alegi pe amandoua.

  8. Bradut Bolos Bradut Bolos spune:

    Fara suparare, dar problema cercetarii a fost si este abordata fara realism de toate administratiile Romaniei.
    1. Nu se incurajeaza activitatile R&D ale agentilor economici. Fara consum nu exista o piata a acercetarii, fara o piata toti banii trebuie sa vina de la stat si vor fi inevitabil risipiti. Criteriile lui Funeriu ca si orice alte criterii care au fost elaborate sunt orientate gresit.
    2. Universitatile nu au posibilitatea de a concura cu competitia interna si externa pe piata muncii. In calitate de recrutori, universitatile au o oferta extrem deputin atractiva pentru tinerii capabili de excelenta. Fara a recruta cei mai buni oameni, cercetarea este sub semnul mediocritatii (sunt optimist).
    3. Universitatile nu au nici un mijloc legal de a rasplati excelenta si rezultatele.
    4. Nu a existat niciodata o politica de dezvoltare a resurselor umane din domeniul cercetarii. Etichetarea nu este acelasi lucru cu formarea.
    5. Resursele pentru cercetare nu au fost niciodata realmente disponibile.
    6 Nu s-a incurajat niciodata relamente o competitie onesta pe piata cercetarii.
    7. Nu a exsistat niciodata un plan coerent de combatere a migratiei cercetatorilor.

    • val spune:

      Revin cu comentariul de mai sus, poate reusiti sa intelegeti:

      Doar atat: 1989 – 3,2% din PIB alocati Cercetarii Stiintifice si Dezvoltarii Tehnologice; 2013 – 0,25% din PIB alocati aceluiasi domeniu.
      ORICE alt comentariu este absolut inutil!!!!

      Aceste valori sunt self-explanatory. Este inutila orice interventie, orice comentariu: romanii au dreptul la economia de carca (plugari, salahori, palmasi), cum le-a fost destinat de secole, nu la cercetare si dezvoltare!! Suntem ortodocsi – bizantini, nu catolici/reformati – occidentali. Suntem drojdia, nu crema. Ce este atat de greu de priceput?????

      • Eu spune:

        @val:

        Adaug: inainte de decembrie 1989, cercetatorii atestati aveau un supliment de salariu si concediu. Evident, cercetarea era finantata de stat. Acum prevaleaza mentalitatea de boutique.

      • Bradut Bolos Bradut Bolos spune:

        @Val. Cine are impresia ca Romania poate progresa si functiona ca o piata de munca ieftina la concurenta cu India, Pakistan, China, Bangladesh, Mexic, Brazilia, etc, se inseala. Niciodata nu vom putea concura la titlul de “cea mai ieftina forta de munca”. Orice strategie bazata pe aceasta directie este falimentara.

        Romanii au dreptul sa faca ce vor. In final nimeni nu ne poate tine cu forta pe post de sclavi pe plantatie. Si cercetatorii si profesorii romani au un viitor superb si luminos din secunda in care accepta sa plece din tara.

  9. Eu spune:

    @Bradut Bolos:

    Tara nu o poti lua pe virful incaltarilor, prea tinere domn.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

[editat] Nu exista o "sageata" spre mai complex. Sunt organisme unicelulare mult mai complexe decat...

de: man_and_twin

la "Lord Kelvin, Darwin și vârsta Pământului: O lecție de profesionalism științific"

Cauta articole

iunie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mai    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)