Home » Educatie » Citesti:

O dezamăgire

Marian Popescu februarie 16, 2016 Educatie
3 comentarii 2,513 Vizualizari

Plagiatul în universitate a devenit o chestiune care a intrat în spațiul public nu de foarte mulți ani. Cazuri celebre acum, ale unor politiceni care au fost suspectați de plagiat, au indicat o vulnerabilitate de sistem. Dar nu numai acest lucru. Faptul că un întreg Consiliu Național de Etică a fost revocat de actualul ministru al Educației a fost și consecința acțiunii constante a Comisiei de etică a Universității din București încă din 2012, de când cu demonstrarea plagiatului lui V. Ponta. Acel Consiliu se ilustrase prin, cum a numit presa, “albirea” plagiatelor demnitarilor. Va rămâne acest lucru ca o pată neagră în istoria recentă a mediului academic românesc. Aceeași Comisie de etică a Universității din București a susținut și modificarea legislației privind reducerea pedepsei pentru deținuții care au publicat “lucrări ștințifice” în detenție. Mai mult, alături de rectorul universității, Comisia de etică susține, de multe ori solitar, din păcate, efortul de instalare a unei culturi a eticii și integrității în spațiul universitar românesc.

Iată însă că acestea nu înseamnă prea mult pentru dl. prof.univ.dr. Dorin Isoc, autorul unei lucrări serioase, cu unele pasaje, însă, mai obscure sau greu de înțeles (“Ghid de acțiune contra plagiatului”), pe care am citat-o de câteva ori în luările mele de poziție publică. Domnia sa a deschis un front larg la noi, prin site-ul “plagiate.ro”, în care sunt semnalate lucrări suspecte de plagiat.  Eforturile domniei sale sunt reale, iar publicistica sa e dedicată, de mai multă vreme, chestiunii complexe, complicate a plagiatului. Unde domnia sa dorește să facă ordine. Și o face acum cu…Comisia de etică a Universității din București!

Recent, dl. prof.dr. Isoc publică aici un articol unde, între altele, face și un …studiu de caz pe “Punctul de vedere” al Comisiei de etică a Universității din București, criticat pentru improvizații. Pentru că domnia sa se ilustrează în chestiunea plagiatului, este obișnuit, nu are cum să nu fie, cu proprietatea termenilor și claritatea punctelor de vedere. Dar…

  1. Critica începe cu o afirmație incorectă: “putem aborda spre exemplificare recentul raport Comisiei de Etică a Universităţii din Bucureşti constituită pentru analiza lucrării elaborate de dl.George Copos publicat în [2]. “  Nu este un Raport , ci un Punct de vedere, ceea ce e diferit. Mai grav, și de neînțeles pentru un universitar, dar …scuzabil pentru dl. Ponta, în 2012 când făcuse exact aceeași afirmație, e că dl. prof.dr. Isoc afirmă că Comisia de etică a UB  “a fost constituită” pentru analiza lucrării lui G. Copos. Nu, nu a fost constituită pentru acest caz. Comisia de etică a UB există din 2012, e numită prin ordin al rectorului pentru un mandat de 4 ani, conform regulamentelor academice. “Cazul” Copos a fost unul între altele.
  2. Improvizațiile pe care le vede dl. prof.univ.dr. Dorin Isoc provin dintr-o argumentație teoretică expusă puțin mai înainte. E vorba, în principal, de faptul că, în cazul plagiatului, statul deleagă universității răspunderi care nu sunt asumate integral. Statul certifică, prin diplomă, un titlu, dar în caz de plagiat, analiza și decizia sunt ale Comisiei de etică ce nu ar avea statul profesionalismului. Autorul se întreabă, deci, cum funcționează mecanismul dovedirii plagiatului. Mai ales când, de regulă, numai autorul tezei plagiate e făcut responsabil. Ceea ce nu e fair. De acord cu acest lucru, l-am expus și eu public. Dar autorul pare să facă abstracție de un cadru legal care funcționa: contestații privind decizii ale unei Comisii de etică universitare erau acceptate și la CNATDCU și la minister și la răposatul Consiliu Național de etică. Iar recentul cadru normativ supus dezbaterii publice încearcă să aducă o anume claritate formală pe care am analizat-o pe blogul meu. Dl. prof.univ.dr. Dorin Isoc nu are încredere în Comisiile de etică și o suspectează de improvizații pe aceea a UB, luând ca studiu de caz plagiatul Copos.

Se întreabă autorul articolului,în legătură cu acest caz: “ii. Există o sesizare de plagiat. Este ea argumentată sau numai invocată?” Cum a aflat toată lumea, mai puțin domnia sa, da a existat o sesizare, a dlui drd. Cătălin Parfene, care a produs și dovezi. Chiar autorul a înștiințat presa despre ea, din care unele pasaje au fost, de altfel, și publicate.

3. Se întreabă autorul articolului, de parcă acum ar afla de aceste lucruri: “iii. Există o Comisie de etică. Ce legătură faptică şi funcţională există între Comisia de etică şi Universitatea din Bucureşti? De ce nu s-a ocupat de acest plagiat o altă universitate din România?” Depășind un pic stupefacția în fața acestor întrebări, nu pot să spun decât că o Comisie de etică universitară există conform Legii 1/2011, că între ea și universitate (nu numai UB, căci legislația e valabilă pentru toate universitățile) există legătura faptică, reieșită din modul în care funcționează, cel puțin deocamdată, universitatea românească (comisiile de specialitate prevăzute și de lege), a desemnării câte unui membru de către facultăți, în ședința Consiliului profesoral, apoi validarea acestei desemnări de către Consiliul de administrație și, finalmente, de către Senatul universitar. Apoi, rectorul semnează decizia de numire a membrilor Comisiei. (Reiau aceste fapte cunoscute în mediul universitar, pentru cine nu știe; nu-l pot suspecta pe dl. prof.univ.dr Isoc de ignoranță în această privință). Pare comică ultima întrebare: “de ce nu s-a ocupat de acest plagiat o altă universitate din România?” Legislația universitară stabilește că atunci când este vorba de un membru al comunității academice, și dl. Cătălin Parfene este ( e doctorand al UB), evaluarea sesizării o face Comisia de etică din universitate. Cadrul legislativ de acum asta prevede. Cum s-ar putea ca dl. prof.univ.dr. Dorin Isoc să nu știe, membrii unei comisii de etică nu au competențe profesionale pe toate domeniile, dar se pot pronunța în legătură cu forma plagiatului, adică, precum oricine are o instrucție elementară sau, hai să zicem academică, în legătură cu respectarea normelor citării, ale referențierii. Adică textul copiat illicit. Adică punerea față în față a unui text-sursă cu textul-țintă. Nu în legătură cu conținutul, situație în care o Comisie de etică, așa cum am făcut noi la UB, apelează la profesioniști ai domeniului pus în cauză de sesizarea de plagiat. Aici, era vorba de Istorie. Și am cerut trei referate de expertiză. Tot dosarul plagiatului Copos, inclusiv cele trei expertize, este postat demult pe site-ul UB. Dar dl. prof.univ.dr. Isoc nu s-a dus acolo.

4. Ce mi se pare, însă, mai grav, e în următoarea afirmație a dlui prof. Isoc, legată de citatul din Punctul de vedere al Comisiei de etică a UB în cazul Copos: “Comisia de etică consideră că există indicii clare ca dl. George Copos nu ar fi putut realiza acest tip de lucrare şi, deci, nu ar putea fi creditat ca autor (…). Nu are antecedente în ordinea activităţii ştiinţifice, nu a avut în detenţie condiţii de studiu al unor documente speciale (‘acte de cancelarie’ etc.). Semnificativ, documentarea dlui Copos se opreşte la anul 2005, an al susţinerii disertaţiei de către dl. Parfene.”

Domnia sa spune despre asta:

“ Lipsa de respect nu este o calitate explicită pentru o Comisie de etică însă cerinţa de a respecta şi interpreta numai fapte indubitabile, da. Intreaga construcţie a acestei alegaţii urmează tehnica CNE al ANCS care discută de exemplu plagiatul Ponta fără a pomeni un singur cuvânt despre fapte, adică despre indiciile certe, probate.”

Resping hotârăt această interpretare, nebazată pe niciun argument. De fapt, o interpretare care nu ține cont chiar de fapte. CV-ul dlui Copos e public, de acolo se vede faptul că nu a publicat științific îniante de detenție. Comisia a citit regulamentul Administrației Naționale a Penitenciarelor pentru a vedea condițiile care i-ar fi permis dlui Copos să citească în detenție documente speciale precum “acte de cancelarie” vechi. Eu un fapt public că documentarea dlui Copos, în 2014, se oprește la anul 2005 când dl. Parfene a realizat disertația. Referatele a doi experți subliniază că subiectul abordat e unul foarte specializat, ar fi necesitat pregătire și documentare prealabilă pe care un deținut, fără preocupări și educație în domeniu, nu le-ar fi putut concretiza într-o carte cu același subiect ca disertația dlui Parfene. Era un fapt recunoscut public de către dl. prof.univ.dr Stelian Brezeanu că a coordonat disertația dlui Parfene, dar  că a dat și recomandarea dlui Copos pentru a certifica “abilitățile” de a realiza o lucrare științifică pe un subiect atât de nișat. Dacă dl. prof.univ.dr. Isoc ar fi citit aceste expertize, poate nu ar fi fost atât de grăbit să acuze Comisia de etică a UB de… improvizații. Sunt dezamăgit.

Domnia sa compară Comisia de etică a UB cu fostul CNE care a spus, fără să argumenteze, că dl. Ponta nu a plagiat. Comisia de etică a UB a produs argumentele, ale sale, dar și ale experților.

Și atunci, cum vă permiteți, domnule profesor să faceți o astfel de comparație, o astfel de eroare? Ea este ofensatoare la adresa celor care fac eforturi susținute de a diminua cancerul plagiatului în universitate.

Domnia sa nu acordă dreptul unei Comisii de etică să analizeze faptele, ci numai să le constate. Cum adică? Un fapt e, de pildă, că cineva a împroșcat cu salivă pe altcineva. Dar asta e din cauza unui strănut violent. Dacă constați împroșcarea numai, n-ai făcut nimic. Plagiatul, pe care îl caracterizați, de altfel, foarte bine, e un act “violent”. Când îl constați trebuie să constați, cât se poate, și altele: intenția, tipul de plagiat etc.

Nu văd care este substratul criticii, ca să nu spun, al “atacului” domnului prof.univ.dr. Dorin Isoc față de Comisia de etică a UB. Nu vreau să spun că această Comisie nu ar putea funcționa mai bine. Pentru acest motiv la Universitatea din București întreprindem, în conjuncție cu alte universități, cu ministerul Educației, demersuri în legătură cu modificarea cadrului legislativ și în această direcție.

Este o “încurajare” necolegială această pronunțare a dlui prof.univ.dr. Dorin Isoc.  De la un schimb de e-mail-uri de anul trecut, când ne încurajam reciproc și colegial pentru continuarea eforturilor privind construcția etică a universităților, la un sms prin care mă felicita pentru  Premiul GDS 2015 acordat mie și Comisiei de etică a Universității din București acum în februarie, ceva s-a întâmplat. Dar eu nu știu ce. Sunt dezamăgit.

Eu și colegii mei continuăm, în condiții imperfecte, într-un context dificil, efortul de instalare a culturii etice, a integrității în universitatea noastră. Nu e nicio bucurie să ai de-aface cu malpraxisul academic, cu derogări de la etică și integritate. Îți dai seama cât de profundă e o realitate tristă, care trebuie schimbată. Dar uneori ardoarea de a arăta cu orice preț că ești posesorul adevărului, poate arde ceva mai de preț: încrederea.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "3 comments" on this Article:

  1. Sergiu Simion spune:

    Noua reforma morala sau pledoaria universitara tacita pentru impunitate si valorile penale

    “Aceeași Comisie de etică a Universității din București a susținut și modificarea legislației privind reducerea pedepsei pentru deținuții care au publicat“lucrări ștințifice” în detenție. Mai mult, alături de rectorul universității, Comisia de etică susține, de multe ori solitar, din păcate, efortul de instalare a unei culturi a eticii și integrității în spațiul universitar românesc.Iată însă că acestea nu înseamnă prea mult pentru dl. prof.univ.dr. Dorin Isoc, autorul unei lucrări serioase, cu unele pasaje, însă, mai obscure sau greu de înțeles (“Ghid de acțiune contra plagiatului”)…”
    Marian Popescu – O dezamagire
    (http://www.contributors.ro/administratie/educatie/o-dezamagire/)

    In anul de gratie 2016, dupa mai mult de un sfert de secol de la Revolutia din 1989 , citim negru pe alb detalii halucinante oferite presei de catre Comisia de Etica a Universitatii Bucuresti despre recomandarile de un comic involuntar si irezistibil oferite de catre unii conferentiari unor ” lucrari biografice” realizate de detinuti de drept comun :

    „…explicaţiile primite de la dl. conf.dr. Dan Pavel insistă pe ideea că lucrările biografice avându-l pe dl. Gheorghe Becali ca protagonist sunt relevante ştiinţific pentru că ar aparţine tipologic categoriei «Memoriilor» lui Winston Churchill ori «Confesiunilor» Sf. Augustin”
    (http://adevarul.ro/educatie/universitar/savantii-inchisorilor-gigi-becali-comparat-churchill-sfantul-augustin-profesor-i-a-semnat-lucrarea-detentie-1_56c084e45ab6550cb8caa985/index.html )

    Aceste “explicatii” au fost primite recent si cu o detasare olimpiana de catre onorata Comisie care se rezuma doar la faptul de a constata cu indiferenta ca acesti universitari :

    ” nu au constatat nefiind o obligatie normativa(s.n.) daca lucrarile publicate pentru care au dat recomandarile (s.n.) sunt lucrari stiintifice .” (?!)
    ( http://www.scribd.com/doc/299240277)

    Reactia Comisiei de Etica a Universitatii Bucuresti in acest caz este o prestidigitatie ridicola care se rezuma la reproducerea exacta a explicatiilor ridicole oferite de cei vizati. Pe de alta parte, si ca sa dam Cezarului ce este al Cezarului, o asemenea uluitoare colectie de paralogisme intr-un text scris, semnat si publicat de universitari romani nu am citit in toti anii care au trecut de la Revolutie si pana acum .
    Onorata Comisie exclude in mod foarte abil orice referire la normele deontologice si morale incalcate de cei in cauza respectiv la eventuale sanctiuni motivate prin situatia creata*). Paralogismele utilizate in acest scop sunt de-a dreptul triviale deplasand discutia de la cadrul deontologic si moral la cadrul legal existent :

    ” cele doua cadre didactice nu au fost in afara cadrului legal existent(s.n.), care permite si cere detinutilor recomandari de la universitati ”
    ” cele doua cadre didactice i-au cunoscut personal si de multa vreme pe cei doi detinuti ”

    Comisia de Etica mentioneaza in mod neutru faptul ca una din recomandari :

    ” …a fost data cu antetul facultatii si semnata de dna conf.dr. Monica Ardeleanu in calitate de prodecan”

    In cel de-al doilea caz, onorata Comisie reuseste performanta uluitoare de a constata ca aceasta recomandare …exista si nu exista in acelasi timp, cu alte cuvinte semnatarul ei a reusit sa faca o omleta fara sa sparga ouale . In logica originala a respectivei Comisii , acesta s-ar fi comportat exact dupa axioma triviala “participa, dar nu se baga” ramanand curat pe maini deoarece a facut totul fara stirea institutiei :

    “o recomandare a fost facuta fara a angaja institutional ( desi s-a folosit de calitatea de membru al acesteia -s.n.) facultatea respectiva ( conf. univ. dr. Dan Pavel care nu a trimis o copie a recomandarii )”

    Aceasta Comisie recunoaste totusi cu jumatate de gura ca profesorii in cauza sunt intr-o situatie ” producatoare de prejudicii aduse imaginii Universitatii din Bucuresti” ( aceasta este singura referire din tot textul la aceasta problema esentiala din punct de vedere etic si deontologic ) deoarece “au fost solicitati sa dea aceste recomandari pentru motivul ca sunt cadre didactice universitare” dari se limiteaza doar la consemnarea explicatiei triviale furnizate de catre cei in cauza care si-au motivat recomandarile (universitare -s.n.) prin faptul ca ” ii cunosteau personal si de multa vreme pe cei doi detinuti” ( sic!).

    Reactia “etica” a Comisiei de Etica este una monumentala si probabil va ramane consemnata in analele istoriei :
    ” Comisia de Etica apreciaza explicatiile oferite, chiar daca de nivel diferit , ca fiind nesatisfacatoare, putin atente la dimensiunea etica a intregului context…”

    Ea se rezuma cu cinism la o recomandare birocratica exact in stilul propagandei de partid de altadata . In esenta , onor Comisia de Etica demonstreaza o abilitate remarcabila de a scapa de cartoful fierbinte si de a solicita altor instante sa defineasca situatiile si ia atitudine in locul ei recomandand in acest sens Universitatii Bucuresti :

    ” sa avertizeze public ( mai exact, ce inseamna asta ?!-s.n.) – in sensul Cartei UB si a Codului de Etica ( adica ?! -n.n.) – cadrele didactice care au dat sau care vor sa dea ( sic! -s.n.) recomandari detinutilor pentru realizarea de lucrari stiintifice in detentie cu atat mai mult cu cat cei in cauza au observat imperfectiunea cadrului legislativ ”

    Nu prea este deloc clar ce inseamna ca Universitatea Bucuresti ” sa avertizeze public -in sensul Cartei UB si a Codului de etica – “, dar este cat se poate de clar ca lipseste orice referire la normele deontologice si morale incalcate de cei in cauza si la eventuale sanctiuni propuse de Comisia de Etica a Universitatii Bucuresti . Pentru ca aceasta onorata Comisie nu judeca, ea are numai un punct de vedere. Cu alte cuvinte, o mana spala pe alta si amandoua faţa.
    Pe cale de consecinta , onorabila Comisie de Etica a Universitatii Bucuresti ramane blocata in proiect respectiv intr-un punct de vedere si intr-o dilema perpetua de genul cine a fost mai intai : oul sau gaina, respectiv evita sa se pronunte exact in chestiunile esentiale care tin de ratiunea sa de existenta, daca nu cumva urmareste chiar acest scop.
    Documentul in cauza este lasat mostenire generatiilor viitoare si va ramane pentru eternitate atasat prestigiului si imaginii Universitatii Bucuresti care, in acest moment istoric si intr-o tara a Uniunii Europene, isi apara cu ghearele si cu dintii ciracii infratitii in mod etic si deontologic – prietenii stiu de ce – cu infractorii de drept comun.

    Anno Domini,
    Universitatea Bucuresti, 2016
    http://www.scribd.com/doc/299240277/Punct-de-Vedere-Comisia-de-Etic%C4%83

    Surse :
    - http://www.scribd.com/doc/299240277/Punct-de-Vedere-Comisia-de-Etic%C4%83
    - http://adevarul.ro/educatie/universitar/savantii-inchisorilor-gigi-becali-comparat-churchill-sfantul-augustin-profesor-i-a-semnat-lucrarea-detentie-1_56c084e45ab6550cb8caa985/index.html
    - http://adevarul.ro/news/eveniment/cine-profesorii-coordonat-cartile-puscariasilor-laurentiu-streza-dan-voinea-Ips-teodosie-dan-dungaciu-dan-pavel-1_5690f4df37115986c64d090c/index.html

    Nota

    *) In recentul scandal al profesorilor universitari care gireaza operele coruptilor si infractorilor din puscarii s-a remarcat vocea singulara a profesorului Nicolae Manolescu care a declarat ca profesorii universitari care au girat operele celor aflaţi după gratii, pentru ca pedeapsa să fie micşorată considerabil, ar trebui supuşi unei judecăţi a Comisiei de Etică şi daţi afară din învăţământ, în cazul în care se dovedeşte că operele sunt falsuri (http://www.evz.ro/presedintele-uniunii-scriitorilor-solicita-ministrului-educatiei-ca-profesorii-care-au-girat-cartile-puscariasilor-sa-fie-dati-afara-din-invatamant.html) , dar aceasta reactie nu face decat sa scoata in evidenta exact lipsa de reactie a statului , a mediului universitar , a breslelor profesionale si a societatii civile inca tributare unei culturii a impunitatii sociale generalizate.

  2. AX spune:

    Dle profesor, legat de modificarea cadrului legislativ existent, analizand comunicarea de duminica a ministrului educatiei si articolul d-lui Miclea de ieri:

    http://www.hotnews.ro/stiri-esential-20798776-afacerea-plagiatelor-mircea-miclea-luare-pozitie-dura-noul-mecanism-pana-decembrie-nu-vor-pierde-titlul-doctor-decat-cei-care-renunta-bunavoie-legislatia-existenta.htm

    Rezulta o concluzie de bun-simt: in dorinta de a face bine, riscati sa complicati demersurile necesare. Cu alte cuvinte “de ce simplu cand se poate complicat ?”.

    In cazul UB nu ne indoim ca veti proceda corect, dar ce facem cu universitatile si scolile (pseudo)doctorale si “academiile” care nu au luat nicio pozitie fata de multitudinea de dovezi privind plagiatele- v cazul ANI, ASSN cu pepiniera de plagiate ale lui Oprea , coordonate de Oprea, ale rudelor lui Oprea si nu numai? Credeti ca se vor repezi infrigurati si degraba sa le retraga titlurile? Si daca nu, ce le poate face ministerul cu ministri care se dovedesc a fi membri in “academiile” emanate de acolo? Il vedeti pe actualul ministru sanctionand cumva IOSUD ANI? Sau pe un viitor ministru care la fel, sigur va avea conexiuni acolo (caci de la un timp, se pare ca toti au “legaturi” in diverse “structuri”…).

  3. un cetatean spune:

    Dacă merită să existe o dezamăgire atunci aceasta ar trebui să fie, cred, pentru faptul că majoritatea plagiatorilor dovediți sunt încă bine merci, huzuresc și continuă încă să aibă un cuvânt greu de spus în sistem.
    Ar mai putea fi, de asemenea, ușor dezamăgitor faptul că persoane foarte capabile și bine intenționate nu reușesc să coopereze așa cum ne-am dori, probabil din cauza unor chestiuni de orgolii (lucru des întâlnit în mediul academic). Este păcat, pentru că conjurația impostorilor pare să fie mult mai solidară și eficientă în acțiunile ei.
    Cu toate explicațiile domnului profesor Popescu, mă tem că anumite moduri de a pune problema din textele emise de distinsa Comisie de etică chiar ridică probleme – așa cum se vede și din comentariile domnului prof. Simion.
    Important este să învățăm ceva din asta.
    Sper că înțelepciunea va prima în fața orgoliilor și că vom reuși să demascăm și descurajăm impostura cu mult mai multă fermitate în viitor!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Marian Popescu


Marian Popescu

Marian Popescu este profesor al Universității din București, expert independent în comunicare, artele spectacolului și politici culturale. Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)