Home » Educatie » Citesti:

Povești horror din culisele educației românești

Ciprian Cucu aprilie 14, 2011 Educatie
46 comentarii 8,459 Vizualizari

De la critici sau laude la adresa noii legi a educației la veșnicele lamentări pe tema salariilor minuscule din sistemul de învățământ sau la scăderea încrederii în acesta, subiectul educației nației se regăsește astăzi mai mult decât oricând pe firmamentul discuțiilor publice.

Un lucru mi se pare însă că este omis din toată dezbaterea – probleme structurale profunde, probleme de mentalitate (cuvânt deja desuet, știu, dar potrivit) a oamenilor care fac (sau se fac că ar face) educație în România. Câteva povești din experiența mea de o parte și de alta a catedrei, sunt cred relevante pentru „starea lucrurilor”.

Prima poveste se petrece în anul de grație 2000, la examenul de Bacalaureat, liceu de informatică, provincie, examenul de specialitate (informatică):

Primim subiectele (trei sau patru întrebări de tip grilă și o problemă mai mare) și suntem informați că cineva din comisie va veni în curând să ne răspundă la eventuale nelămuriri despre cerințe. Copil cuminte(pe vremea aia), în așteptarea reprezentantullui comisiei citesc subiectele de două ori și pentru că acesta tot întârzia să apară, mă apuc să rezolv subiectele pe ciornă. Termin după vreo oră jumătate când apare – în sfârșit – o doamnă elegantă, în jur de 40 de ani, cu niște foi în mână. Îmi pregătesc întrebarea – aveam o mică nelămurire – dar nu mai apuc să o rostesc, pentru că începe doamna: „1 – b, 2 – a, 3 – d, 4 – d”, ne spune, iar eu încerc să mă reculeg și să înțeleg despre ce e vorba.

„Ce indicații sunt acestea și de ce în această formă criptică?!”, mă întreb în sinea mea, după care ochii îmi cad pe ciorna cu rezolvările. La punctul 1, răspunsul era b, la punctul 2 era a… primisem răspunsurile, dictate din fața clasei, să le audă toți viitorii informaticieni ai patriei. Doamna continua explicând cum s-ar putea rezolva problema, pe care nu o putea dicta (din păcate!) pentru că era prea lungă.

Povestea devine mai amuzantă la aflarea rezultatelor – unii din colegii mei, surprinși poate pe picior greșit de inițiativa comisiei – au primit nota 5, surpinzător când dictarea comisiei se ridica la minim nota 7. Mi-am exprimat mirarea de față cu „Doamna Dirigintă”, care m-a liniștit simplu: „eh, păi de fapt ei au luat 3 sau 4, dar s-a discutat cu comisia să ia 5 să treacă”.

A doua poveste e mult mai recentă și mă regăsește în postura de preparator universitar, evaluând proiecte de „web development”. Dintr-un motiv care îmi scapă, studenții primesc note pe aceleași proiecte și de la mine și de la profesorul responsabil de curs (doar cine-și mai pierde timpul cu dat examen și corectat lucrări?):

Domnul profesor mi-a dat 10 pe proiect”, îmi spune o studentă pe care o apreciez pentru efortul depus în timpul anului. Vine la ore, își face temele, mă întreabă, lucrează acasă. Din păcate nu are acel ceva – what it takes cum zic americanii, ca să fie o bună programatoare. Nu a prea studiat info în liceu și în mintea ei conceptele sunt foarte confuze. Proiectul ei (ca și cunoștințele, pe care le evaluez cu întrebări încrucișate din proiect) ar trebui să-i aducă o evaluare medie – un 6/7. Îi dau 8, pentru că e unul din cazurile fericite în care măcar are idee despre ce vorbește si apreciez efortul ei de a studia un subiect total nefamiliar.
Cred că dânsul știe la fel de mult ca tine”., a fost răspunsul meu instinctiv, scăpat într-un moment de neatenție (nu vreau, evident, să mă pun rău cu nimeni și nu știi care pereți au urechi). Din păcate, asistând la cursurile respectivului, știam că am dreptate, confuzia conceptelor fiind și în cazul dânsului la fel de evidentă.

A treia poveste, același context, același profesor, sunt invitat la o evaluare de proiecte la curs. Asist la prezentarea unui student, mult sub standardele pe care încercasem să le impun la laborator. Noi vorbeam de sisteme dinamice, de programare, de conținuturi cuprinse în baze de date, el prezenta o pagină statică, cu câteva poze și elemente de structură și formatare de nivel de maxim clasa a Xa. Situl web pe care-l prezintă este despre mărci de autovehicule, prilej pentru profesor să-l întrebe despre o marcă sau alta. Discuția continuă în această direcție, ajungând la detalii despre motorizări, cuplu de forță, cai putere și alte asemenea informații, timp de 10 – 15 minute în care privesc perplex la scena cu adevărat suprarealistă.

Aș putea continua cu un prieten, elev de liceu, a cărui profesoară de informatică le-a oferit ca resursă informațională un sit de prin 1996, cu o mulțime de elemente care nu mai sunt valabile; aș putea continua cu studenți care mi-au zis clar și răspicat că nu-i interesează decât diploma și că oricum nu (se) învață nimic în școală, cu studenți care se plâng că nu vin profesorii la ore, cu (alți) studenți care mă ceartă pentru notele mici primite pe motiv că nu sunt empatic față de imensa muncă pe care o au de făcut (sic!), cu profesorii care notează la examen cu 8 – 9 doar ca să treacă studenții care primesc pe activitatea de laborator note de 1 sau 2, sau cu zecile de bilețele și telefoane primite înaintea fiecărei evaluări cu nume de studenți care invariabil au avut „probleme” dar sunt „copii buni”.

Am să mă opresc însă, nu vreau să vă deprim prea tare.

Inspirați adânc și gândiți pozitiv: sunt doar povești, nu poate fi asta realitatea, nu?

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "46 comments" on this Article:

  1. CFG spune:

    La horror te sperii, la aceste povesti nu. Acestea sunt stiute si te fac sa … plangi :(

    Sunt sigur ca exista si altfel de povesti din invatamantul din Romania, mai putin cunoscute decat acestea fiind mai putine, din pacate. Poate se inmultesc povestile, cele putine, daca oameni care stiu povesti despre normalitatea din vest incep sa le scrie …

    • Doftorul spune:

      Am si eu o poveste horror: Cunosc o persoana cu 156 IQ, scriitor de cod nativ pt varii platforme, de la Power la x86 sau IA64, certificat de la Oracle Guru la CISA, CISM (ISACA), full line pe zona de IM/PM: PMbok RUP, PRINCE2, ITILv3, COBIT, certificat full line pe platforme enteprise HW IBM Power4,5,6,7, HP Rx si Superdome, full line pe CISCO, contributor creditat la ISO27001/27002, lead auditor 27001, full line pe PCIDSS pt payment gateways, vorbitor de 3 limbi straine la nivel avansat si care presteaza exclusiv la negru pt pravalii autohtone de IT din top5 pentru ca are doar 8 clase! Nu are “scoala” si deci in virtutea legislatiei obtuze din aceasta tara, daca nu esti absolvent de studii superioare esti incompetent si conform C.O.R. poti fi incadrat in varii pozitii insa nici una de calibrul experientei profesionale certificate si mai ales atestate de beneficiari in primul rand. La capitolul recomandari sta destul de bine, vre-o 3 recomandari semnate de secretari de stat si capi de ministere din aparare sau securitate si interne, plus proiecte cu grad inalt de vizibilitate gen sist de control de la Cernavoda, etc, etc.
      Evident, un astfel de om nu poate ocupa pozitii in aparatul de stat, nu poate candida la functii publice, are dreptul la munca limitat abuziv de prevederi legislative pt care nu conteaza decat cantitatea exprimata in ani petrecuti intr-o intitutie de invatamant.
      Mie mi se pare horror. Mai ales pt ca am avut ocazia sa cunosc mai multe persoane cu abilitati similare, CERTIFICATE si dovedite in proiecte internationale, care pur si simplu nu pot fi decat soferi, ciobani, mai nou baby-sitter dpdv al C.O.R… Asta mi se pare mai horror decat povestile de mai sus, faptul ca nu mai conteaza decat numarul anilor trecuti in istoric…

      • it_s__not_news spune:

        Si ma rog de ce n-a facut facultatea daca e asa ?

        Tare imi e ca iar mincam ce stim mai bine sa mincam in tara asta in afara de mici cu bere.

      • Thorgrim spune:

        Eu cred ca ori ne aburesti, ori cunostinta ta e un … sa zicem ca nu-l duce capul prea mult. Adica ala si-a luat tot carul ala de certificari, dar n-a putut sa-si ia un banal bacalaureat la un seral, bacalaureat pe care e in stare sa il ia orice cocalar? Si apoi o diploma la un IDD, gen Spiru?! Hai ca e cusuta cu ata fosforescenta :) )))

      • gabriel.pop spune:

        Eu nu-l cunosc pe domnul respectiv dar aici in USA asta este aproape o norma.
        Copii cu talent nativ la IT nu se mai duc la facultate pentru ca este numai pierdere de timp pentru ei. Eu personal cunosc o gramada de cazuri care cistiga mult peste $100 000 de la 20 de ani. Mai mult un prieten al meu isi ducea copilul de 15 ani cu masina de la o firma la alta sa le re zolve problemele de network . Cei care gindesc altfel sint cei care isi inchipuie ca o diploma foloseste la ceva. Cu diploma si fara cunostinte faci foamea in lumea reala.

        • it_s__not_news spune:

          1) De aia calitatea software-ului a scazut constant
          2) Una e sa faci suport (i.e. sa “rezolvi problemele de network”), si alta e sa intelegi ceea ce faci.

          Fara cunostinte serioase, te limitezi numai la suprafata IT-ului (si pot vorbi si in general, indiferent de domeniu).

          Draga domnule, nu mai raspindi idiotenii: o simpla cautare pe site-urile de job-uri arata ca americanii pretuiesc ceea ce pretuieste toata lumea, anume calificarile (si mai ales universitare).
          Oricum opinia asta da bine in State fiindca parintii nu mai au chef sa investeasca in educatia plozilor (da’ de ce? – fiindca e scump, si sistemul lor de invatamint – incluzind aici cel primar pina la liceu- e cam low-level; cu universitatile e altceva – sint high-level si scumpe).

          Vulpea care nu ajunge la struguri ….

  2. A. Briciu spune:

    si ce au povestile astea de a face cu reforma (dezastroasa) din invatamant? daca iti spun trei povesti minunate (si am mai mult decat 3) din invatamant suntem chit?
    ce vreau sa zic: ce are anecdotica cu treaba asta? in ce sens sunt astea probleme structurale? (hmm, poate nu inteleg eu ce inseamna ´problema structurala´ asa ca, te rog, exlica-ne)

  3. gogu spune:

    Mda. Din pacate astea nu sunt doar povesti. Este foarte frustrant – ca nu sa nu zic ca ti se face scarba si iti vine sa vomiti – cand stii ca te-ai chinuit 4 ani de liceu sa inveti o materie grea, sa ai rezultate bune la olimpiade, iar la bac toti colegii din clasa sa copieze dupa tine, sa ia 10, iar tu sa iei 9.45 :) . Iar la contestatie sa ti se spuna ca ai dreptate, dar nu pot sa iti dea 10 pentru ca e diferenta mai mica de 1 punct intre nota contestata si cea obtinuta dupa contestatie. Mi s-a intamplat asta si la informatica si la matematica. Iar mai tarziu, la examenul de licenta, toata lumea a avut raspunsurile la grile, toti am luat 10, indiferent de activitatea noastra din timpul facultatii (unii lucrasem in proiecte de cercetare, participasem la concursuri internationale – altii veneau la laboratoare doar ca sa discute ce discoteci s-au mai deschis in oras).

    • A_flj_ spune:

      @toti frustratii care se vaita de problemele invatamantului romanesc: voi nu pricepeti o chestie. Problema nu e in sistemul de invatamant, ci la cei care trec prin sistemul de invatamant. Cata vreme cei care merg la facultate vor doar o hartie, fara sa isi puna problema utilitatii acesteia, invatamantul n-are cum se reforma.

      Le propun astora de se duc la scoala doar pt. o hartie un exercitiu: sa se duca nu musai cu intentie de angajare la vreo 10 interview-uri, si sa posteze dupa aia aici pe site la cate interview-uri au fost intrebati de notele de la scoala. Dupa aia eventual sa se mai gandeasca ce valoare are hartia pe care o capata de la scoala.

      In mod particular in domeniul informaticii insa, exista un factor favorizant al calificarii scazute in RO. Anume, in RO inca vin foarte multe firme, pe langa cele care deja sunt prezente aici, care cauta doar forta de munca ieftina, fara a avea pretentii la calitate. Daca stii sa legi doua linii in C# sau Java, esti de obicei suficient de bun. Nimeni nu se uita la cat de bine te stii cu proiectarea, daca ai habar de algoritmi sau structuri de date, cat de bine stii matematica, daca ai auzit de design patterns sau alte chestii de specialitate. In conditiile astea, evident ca studentii care lucreaza din timpul facultatii au impresia ca ce invata la scoala e inutil. Da’ asta e o impresie gresita: ce fac ei la lucru (nu toti, doar foarte multi dintre ei) e frectie, care nu va fi in veci platita bine, ceea ce incearca sa-i invete putinii dascali informati si implicati e de natura sa le asigure candva, daca nu-s lenesi si cauta, un job cu adevarat bine platit.

      Evident, situatia e frustranta pt. putinii dascali care vor sa-si faca meseria, in loc sa participe la fabricarea de diplome fara valoare. Fara sa ma bucur s-o spun, problema lor e neadaptarea la piata. Cata vreme cei care-i platesc vor doar hartii, nu cunostiinte, ei vor sa vanda un serviciu pt. care nu exista cerere. Ce-ar trebui ei sa faca, daca vor sa schimbe situatia, e marketing. Am participat acum cativa ani la o intalnire intre oameni din firmele de specialitate, studenti din anii terminali si dascali. Generalizat oamenii din industrie s-au plans de slaba pregatire a studentilor. Generalizat studentii s-au plans de faptul ca ei de-abia atunci, chiar in cardul intalnirii, sunt informati despre ceea ce asteapta angajatorii (stiu, asta ii cam califica de naivi, daca nu chiar prosti, pe multi dintre studenti, dar situatia e putin mai complexa de atat). Si aproape generalizat dascalii, care nu cred ca se asteptau nici la participarea masiva de care s-a bucurat intalnirea nici la directia in care a mers discutia, dupa slabe incercari de protest la inceput, au studiat cu atentie parchetul cam pe tot parcursul intalnirii. Culmea, de-atunci au trecut cativa ani, si se observa o schimbare in ceea ce produce respectiva facultate. Daca dascalii precum asistenta care a scris articolul impreuna cu organizatiile studentesti si cu asociatiile patronale ar organiza mai des si in mai multe locuri asemenea intalniri, poate s-ar schimba mai degraba ceva. Initiativele legislative, oricat de bine intentionate ar fi, n-au cum sa se opuna legii cererii si ofertei.

      • Liviu Coman spune:

        @A_flj_

        Foarte buna ultima ta observatie, legata de o mai mare comunicare intre piata (firmele angajatoare), formatorii de viitori specialisti (facultatile) si viitorii specialisti (studentii).

        Cred ca, indiferent de domeniu, acest lucru ar fi benefic, si ar avea rezultate palpabile intr-un timp foarte scurt, de la o crestere simtitoare a calitatii studentilor, la o abordare de catre facultati a unor subiecte de interes pentru piata, in detrimentul celor fara prea mare aplicabilitate (fie ca vorbim de tehnologii outdated sau de teorii care ar trebui studiate la super-specializari: masterate, doctorate, etc), la stagii de practica serioase in firme.

        Din pacate aceasta goana dupa “diplome” nu este cauzata numai de calitatea umana slaba a studentilor, ci cred eu, este mai degraba cauzata de un cerc vicios destul de greu de spart:

        Elevii de liceu, proaspat iesiti din bancile gimnaziului, incep repede sa se orienteze catre acele materii pe care ii intereseaza in mod direct – anume acelea care ii vor ajuta la admiterea la facultate sau in viitoarea meserie.

        Ideea aceasta, ca exista materii la care trebuie sa te chinui si materii optionale (“care n-o sa-mi trebuiasca niciodata in viata”) se perpetueaza si in facultate, unde curricula este, desi de multe ori bine intentionata, prea putin orientata catre cerintele de angajare “imediate”. Astfel studentii devin dezinteresati de multe materii si incearca sa-si obtina diploma “pentru ca asa trebuie”, cu speranta ca, o data angajati, vor avea timp sa-si faca experienta la locul de munca.

        Pe de alta parte, o data ajunsi la interview, sau chiar pe noua pozitie, descopera ca au lacune imense, care pot doar sa le stirbeasca din potentialul de crestere intr-o firma, de unde si criticile angajatorilor cum ca nu au oameni pe care se pot baza si care sa preia fraiele unor operatiuni din ce in ce mai complexe.

        Totusi, usurinta cu care, cel putin in orasele mari, se fac angajari pe pozitii, cum ai zis tu “de frectie” ii face pe cei mai tineri, proaspati liceeni sau studenti, sa considere ca, daca Xulescu s-a angajat la , atunci si eu pot, si-mi fac experienta acolo, cum face si el.

  4. Magnus Lucian spune:

    Hai ca-ti zic si eu povesti Horror:

    Eu m-am lasat in acul 5 (practic 7) de facultate (Calculatoare) din cauza unui dement care pur si simplu n voia sa ne treaca pe cativa. Lucrand (chestii pe care nu le invatasem in facultate) decid ca nu merita sa mai pierd INCA un an, si banii necesari prelungirii cu inca un an, plus chirie si intretinere in oras strain doar ca sa obtin o diploma.

    Un prieten e in aceeasi situatie, doar ca el isi permite sa se inscrie acum in ANUL 12 in Cluj la Automatizari Calculatoare, tot din cauza unui profesor plin de principii. N-are diploma, dar e manager de firma de IT cu multi angajati.

    Fain invatamantul asta.

    • Mihai spune:

      Nasol,
      Profesorii astia ar trebui sa fie in anul 1.
      In multe tari civilizate in anul 1 se face o triere la sange a studentilor. Cred ca asa e cel mai bine pentru toata lumea.

      • Thorgrim spune:

        Asa e si la noi. Sau cel putin la facultatea la care am terminat eu. Anul 1: macel. Profesori foarte severi, deja dupa semestrul 1 s-a cernut mare parte din pleava. La sfarsitul anului o treime deja abandonasera. Anul 2: nasol, la sfarsit mai erau cam jumatate din cei inscrisi in anul 1. Anul 3: dificil. Deja insa incepeam sa aveam materii interesante, mai simplu de asimilat daca te pasionau. Anii 4 si 5 au fost lejeri comparativ cu primii 2, desi la unele materii predau aceiasi profesori. Per total mie mi-a placut, n-a trebuit sa dau spaga, si notele au fost cam alea pe care le meritam.

    • it_s__not_news spune:

      Draga domnule,

      Apoi, facultatea nu e pentru toti. As vrea eu sa fie profesorii “plini de principii”, dar sa fie principiile corecte.

      Stai jos, nota 2.

      BTW, Inteligenta se coreleaza cel mai bine cu performanta academica.

  5. WolfyTM spune:

    din pacate stim cu totii ca realiatea prezentata de tine este atenuata mult, realitatea “reala”, cea din teren, nu se poate povesti fara a-i calca pe bec pe cei mari…

    Bafta oricum… la ce incerci sa faci, ai nevoie!

  6. andu spune:

    si care e morala? ca unii vin si predau scheme rasuflate? ca unii se fac ca muncesc? nu ti se pare cunoscut? se intampla peste tot in societatea, politica, economia romaneasca!!! de ce invatamintul ar face exceptie! am impresia ca cereti prea mult de la acesti oameni, profesorii, in conditiile in care nici noi, ceilalti, nu facem mai mult! ne complacem, viata merge inainte, asta e principiul. Made in Romania!

  7. alex spune:

    din pacate, asa este. toti ne suparam ca sunt corupti, uitand ca acestia nu se corup singuri. toti ne plangem ca se asteapta de la noi bacsis, uitand ca noi i-am invatat cu acest obicei. toti se plang ca exista delasare, uitand ca delasarea incepe (sau macar se continua) cu ei.

  8. Dacian spune:

    Multumim pentru povesti. Unele le stiam in alta varianta (versiune :) ).
    Cred ca am putea face un ditamai compendiu cu asemenea disfunctionalitati. Pacat ca nu exista solutie pe moment si mi-e mila de copiii care ies de pe bancile scolii si care nu stiu nimic din ce le trebuie intr-o economie de piata. Poate daca vor ramane in Romania, mai au o sansa cu o mica mita in stanga si-n dreapta, dar in restul Europei, nu au nici o sansa.
    Sunt putini cei care au parinti care se intereseaza de educatia copiilor si sunt si mai putini copii care invata singuri, fara sa fie impinsi de la spate.
    Se va ajunge in proverbialul blocaj din lipsa de creiere, daca nu ne vor invada alte popoare, gen asiaticii.

  9. “Un lucru mi se pare însă că este omis din toată dezbaterea – probleme structurale profunde, probleme de mentalitate (cuvânt deja desuet, știu, dar potrivit) a oamenilor care fac (sau se fac că ar face) educație în România.”

    Am acelaşi punct de vedere. Doar că nu este singurul lucru omis. Iar poveştile prezentate nu sînt singurele. Şi aşa cum unele sînt horror, există şi “love story”. Mai important este în ce parte se înclină balanţa.
    Îmi scapă însă, chiar şi după mai multe lecturi şi tentative de înţelegere, cum va reuşi LEN să le rezolve. ….Analiză-proiectare-dezvoltare-testare-implementare-monitorizare…Plan-Do-Check-Act….
    Relevă actuala lege “analiza” sistemului? S-a aplecat cineva cu adevărat asupra curriculei? Vrea cineva să trecem de la statusul de şcoală “informativă” la cel de “formativă”?
    Să înţelegem că atunci cînd programa este prea încărcată (am în vedere şi calitatea nu doar cantitatea), elevi nu vor rămine cu un capital de cunoştinţe solide; că ideiile nefiind înţelese dar sarciniile de lucru fiind prea mare se pierde interesul pentru şcoală?

    Mă uitam deunăzi pe situl Univ. Machester (probabil se ştie că în UK taxa şi la “stat” a ajuns la 3000 lire) şi am văzut o specializare cu 26 de studenţi în anul I….Oare ei ştiu de finanţarea per/student/elev?….

    În final îmi permit să sugerez un topic de dezbatere: De ce este bine să înveţi?

  10. Dedalus spune:

    “subiectul educației nației se regăsește astăzi mai mult decât oricând pe firmamentul discuțiilor publice.”

    Nu prea.

    Ca se vorbeste, sunt de acord, dar ca se urmareste o schimbare reala, asta nu ma poate convinge nimeni.

    Prin “reforma” am vazut ca se intelege cel mult o oarecare re-organizarea a structruii anului scolar si schimbarea in lege a partii de “principii”- care e oricum inutila.

    Sa zici ca vrei reforma educatiei nu e totuna cu sa faci reforma.

  11. Dănuţ spune:

    Am fost profesor de liceu. Şi merg într-un an la supravegheat la un grup şcolar oarecare. Vine directoarea în sală şi ne spune (supraveghetorilor) că unul dintre elevi e fiul unui deputat oarecare, deci … . Deci am jucat biscuit cu doamna cu care eram vreme de două ore.
    La altă şcoală tot la supraveghere, cred că la examenul de capacitate. De cum ajungem suntem invitaţi să servim masa (hrană rece, din belşug). Apoi, într-un pahar de unică folosinţă, ca să nu fie bătător la ochi, un săculeţ de pânză cu un medalion de aur în el. Pentru ce ?, întreb. Ca să joc iar biscuti şi X şi 0 vreme de două ore.
    Astea două la şcoli din Timişoara.

    Şi o fază simpatică la liceul din Gurahonţ , jud. Arad. Un băiat ce terminase o şcoală profesională reuşeşte să termine acolo liceul. La examenul de bacalaureat ajută membrii comisiei să se deplaseze cu maşina din dotarea familiei. Toţi mulţumiţi, dar vine vremea să dea examen oral la geografie. Pe bilet, subiectul: Dunărea Urmează dialogul cu membrii comisiei:
    Comisia: – Lungă-i Dunărea ?
    Elev: – Luungă !
    C: – Da’ lată ? … Mai lată ca şi-o vale ?
    E: – Mai ! Mai lată ca şi Crişu’ [Alb] !
    C: – Bine ! Ce culoare are ursul alb ?
    E: – Albu !
    Evident, nota 10. Şi mi-am adus aminte, aşa cum spunea cineva mai sus, că la bacalaureat la istorie am dat subiectele la toată sala, dar am luat notă mai mică decât unii dintre ei. Sau la română colegul din-naintea mea a luat 10, deşi bătea câmpii, dar profesoara care îl meditase (la altă materie) ţinea comisia de vorbă ca să marcheze momentul.
    Ajung să cred că viaţa în România, în raport cu oricare din instituţiile de stat, e un lung şi de frustrări. N-am mai spus asta niciodată, dar mi-am adus aminte acum de astea şi parcă m-a lovit din urmă.
    Şi ce e mai rău e că şi eu am jucat X şi 0, nedreptăţindu-i pe cei care n-au avut norocul să aibă un coleg fiu de deputat în sala de examen.

  12. hash spune:

    .. inca nu ti-a venit mamica studentului la scoala, cu plasa, sa incerce sa te ‘convinga’ sa-l treci la al 5-lea RR, inca n-ai experimentat toata gama :D

    pe mine m-a tinut 10 ani, pe urma am dat bir cu fugitii (si-am prins vremuri mai bune ca tine).

  13. sibianul spune:

    sunt student din 1999 (m-am lasat in 2004, si am reluat studiiile in 2010) pot spune ca intre anul 2000 si 2010 calitatea invatamantului a scazut enorm

  14. anarch spune:

    Problema “sistemica” a invatamantului romanesc este in primul si in primul rand lipsa totala a responsabilitatii profesorilor pentru rezultatul produs. In orice domeniu cel care presteaza un serviciu sau o munca este direct responsabil pentru rezultat, mai putin in invatamant.
    Sunt scoli – in special in mediul rural- unde sub 10% din elevi iau note de trecere. In mod normal acei profesori ar trebui demisi pentru incompetenta.
    Dar e mai simplu sa cautam problemele in afara decat sa privim lucrurile in fata….Atat timp cat profesorii “servesc masa” -credeam ca e de competenta ospatarilor da` in fine…- si joaca x-0 nu putem spera la mai bine.

  15. Dedalus spune:

    S-a ales praful de mult. Acum stam si radem.

    De ce s-a intimplat asa? Cine stie…

    Ce mai putem face?

    Nimic.

    • paraipan spune:

      Putem face ceva. Putem sa-l sprijinim pe ministru, mai ales in privinta orientarii finatarii “pe elev”. Initial n-am inteles…mi sa parut o prostie (asta e realitatea). Pana cand, intr-un moment de plictiseala am vazut “Asteptandu-l pe Superman”,un documentar excelent despre situatia scolilor americane. Pe scurt, si la ei e nasol, iar principalii vinovati sunt sindicatele profesorilor care se opun cu (mare) inversunarea la orice reforma.
      Cativa profesori pusi pe treaba au infiintat asa-numitele “charter-school” in sistem semi-privat unde chiar se face carte. Sigur, la noi “particularele” sunt scoli doar cu numele, dar in timp lucrurile se pot schimba. Sunt sigur ca majoritatea parintilor isi doresc o scoala serioasa pentru copii lor. Finantarea “pe elev” este primul pas prin care parintii pot spune “nu” delasarii si incompetentei, si pot muta copilul la o alta scoala, odata cu finatarea lui.
      Asa ca dom’ ministru, te rog ca pe viitor sa explici mai clar ce vrei sa faci, sa priceapa si aia mai grei de cap (din care cel dintai sunt eu).

    • se stie de ce s-a intamplat: invatamantul a ajuns vaca de muls a inspectorilor si sefilor de sindicat, care decideau ce manuale se vand si ce profesori sunt angajati sau isi pastreaza posturile. La fel si sanatatea: cei mai multi bani sunt inghititi direct de CNAS, prea putini ajung in spitale sau farmacii.

  16. DanSu spune:

    Alta poveste, un alt mod de “coruptie”.
    In Bucuresti, la o scoala (generala – doar ii invatam repede pe elevi), un copil problema, tatal unui vestit “gangster” ( :) caracterizarea baiatului). Intervine la directoare sa-l treaca pe baiat (clasa a VI-a) macar anul acesta sa poata si loaza sa ajunga in clasa a VII-a dupa doi ani istovitori de carte. Stiti care a fost mita oferita: “Doamna, daca-l treceti, de la anul il mut pe copil de la scoala asta”. :D .
    Pe directoare a convins-o (cred ca si eu m-as fi lasat convins ;) ).

    • DanSu spune:

      Cer scuze, “tatal” era vestitul gangster (cum spunea loaza: “Doamna, nu puteti sa-mi dati 4 pentru ca tata e gangster!” :D )

  17. Robert spune:

    Este crunta povestirea din articol. Confirm ca din 10 absolventi de AC intervievati, maxim 2 pot fi angajati. Restul este balast. Pana acum am intervievat aprox 150 de absolventi.

    • mslliviu spune:

      Largeste aria de cautare,… cand am dat examen de admitere, nu am reusit sa intru la sectia de calculatoare pentru ca 70-80% erau locuri rezervate pentru olimpici (si eu eram al 5-lea sub linie). Acum ma intreb cati olimpici nationali /an pot fi la materii care sa aiba legatura si cu it-ul.
      Personal am renuntat la Poli si am preferat sa invat IT singur si sa obtin o diploma mult mai usor in alta parte.

  18. Radu spune:

    Apreciez faptul ca lucrurile sunt spuse chiar un om care se afla in miezul lor.

  19. Nagy Zoltan spune:

    Catre autor.
    Sunt absolvent de informatica si lucrez momentan ca programator web, dar am fost si profesor. Tu ai facut o greseala imensa din punct de vedere didactic(am avut si eu laboranti ca tine). Tu ai cerut de la student 3 chestii ce nu ar fi trebuit. 1.)Imaginatie. Te astepti de la un elev/student care abia ce a invat o tehnica(sa zicem conectare la baza de date, sau apeluri tip ajax) sa stie sa le asocieze unu cu altu sau sa le adapteze unui nou set de cerinte. Asa ceva pur si simplu nu are cum, presupunand ca evaluam DOAR CEEA Ce ai predat nu si faptul ca elevul a studiat autodidact programare web. 2.) derivat din 1 Creativitate: Nu poti cere unui student abia familiarizat cu niste concepte sa vina cu ceva nou, nemai vazut. Mi se pare logic sa vina cu proiecte asemanatoare, si cat mai simple. Licenta mea a fost Conectarea paginilor web la baze date. Am facut un joc de loto(2 pagini, unu de admin unu de client) care se conectau la baza de date+securizare/logare. Am luat 10 pe lucrare. De ce? Pentru ca respecta cerinta(baze de date), era corect scris(= rula). Toata treaba mia luat cam 1 saptamana. Altii au lucrat mult mai mult si degeaba(chestii vizuale in flash etc, pagini dinamice=prin ajax sa se modifice doar o parte a paginii si tot atat au luate pe munca mult mai multa). 3) NERESPECTAREA programei predate(eroare grava de programator devenit profesor care cere ca elevu sa stie cat stie el, nu cat i sa predat). Intr-un semestru in mod logic nu poti aprofunda in detaliu fiecare chestie(de ex toate fatzetele load balanceingului la servere web si alte chestii de genu) ci ii predai din fiecare chestie la un nivel MEDIU niciodata elitist(greseala foarte grava de profesor incepator). Tu practic cereai de la studenti CERCETARE sa descopere ei singuri ceva, ceea ce nu se face decat la doctorat, sau daca e student mai bun, la master. Stii programare, dar nu si sa fi profesor. Scuze daca ti se pare jignitor

    • Geo spune:

      Aberezi, scuze. Autorul se referea la concepte de programare, nu la frectii trecatoare gen Ajax ( mai bine ii ziceau Axion) sau Java. Concepte, treburi care raman si de obicei se miros cu creierul. In ce le implementezi e altceva, chiar cu totul alt subiect. Si nu e crema de pe tort.

    • Victor D spune:

      @ Nagy Zoltan nu pricep logica.
      Ce progamatori rezulta din metoda de predare descrisa?
      Eu nu cred ca foarte buni. Programarea este grea tocmai
      pentru ca presupune o curba de invatare foarte abrupta
      si pentru ca nu iti cere nimeni la munca sa faci niste proiectele
      idioate.

      Situatia este similara la drept. Am de facut acum lucrari in engleza
      la serviciu. La facultate am facut engleza de clasa a 3-a.
      Am de studiat contracte, tratate si legi corelate. Nu am facut asa
      ceva in facultate pentru ca trebuia sa stim “baza”.
      Explicatie mai simpla: e mai usor pentru profi sa predea ce stiu ei
      nu ce avem nevoie ca sa muncim.

      Referitor la originalitate:
      Nu inteleg de ce pentru referate se poate cere originalitate, dar
      pentru proiecte se accepta proiecte clona. Originalitatea este incurajata
      in alte tari inca din scoala cu eseuri de analiza si argumentare. La noi
      se cere eseu la numar de pagini conform programei (dogma).

      + sa nu facem confuzia intre:
      scrieti un algoritm care calculeaza drumul minim intr-un graf – un set limitat de algoritmi de rezolvare
      (baza)
      si
      faceti o pagina web interactiva – un set urias de implementari si idei
      (utilul)

      Profii nu se pot ascunde in spatele programei. Programa nu e Dumnezeu. Programa poate fi schimbata
      sau ignorata. O lege stupida trebuie ignorata.

      Cand te angajezi nu te intreaba de programa ci de ce e necesar.

  20. bes spune:

    Din 12 candidati pentru un post de programator doar trei au stiut sa declare o matrice(in ce limbaj de programare au vrut ei). Asta spune mai mult decat suficient despre starea invatamantului.

    • Nagy Zoltan spune:

      @bes
      Nu invatamantul e devina ci individul. Orice invatamant ar fi, nu poate obliga elevul sa invete. Plus ca mai este un fenomen pe care tu nu tii seama. Uitarea. Eu in faculta am avut de aface cu matrici cam la sfarsitul anului 2(din 4). Pe urma chiar nu am avut tangenta, trecand la programarea orientata obiect(java, visual C++), unde vorbeam de clase, threaduri, sincronizare, alte chestii. Credema ca in 2 ani am uitat aproape in totalitate limbajul C, mai ales partea de pointeri si alocare, etc. Si azi, dupa 2 ani de la terminarea facultatii daca ma iei pe nepregatite nu sunt singur ca nimeresc o declaratie de matrici corect din prima, fara a avea un calculator in fata care sa imi zica syntax error lipseste cutare.

    • Geo spune:

      Pai, bine, moshule, prostii d’astea intrebi matale la interviu. Zi si matale ceva de yahoo messenger, de internet, de office. Nu te prosti cu structuri de date.

    • florin spune:

      @bes
      Irelevant exemplul daca nu il pui in context.
      Adica: daca toti 12 erau proaspat absolventi sau studenti in ani terminali atunci e relevant. Altfel, cum ti-a spus deja cineva, poate insemna ca omul nu a mai lucrat de ceva ani cu asta.

      Exemplul personal:
      Lucrez de aproape 10 ani cu baze de date. Si de curand am fost la un interviu. Una din intrebarile de incalzire a fost despre normalizare si despre cum se face trecerea de la o stare normala la alta. Initial m-am blocat. Nu am mai facut design de baza de date de cativa ani iar de la terminarea facultatii au trecut doua cincinale. Mi-am fortat creierul si am mormait ceva despre niste dependinte partiale si tranzitive, dar momentul in sine a fost cam naspa.
      Demonstreaza asta ca nu am invatat in scoala? Eu zic ca nu.

      • it_s__not_news spune:

        Eu zic ca da. Sint unele lucruri care nu se uita, odata invatate. Am mereu pretentia de la *oricine* care a terminat o facultate tehnica sa stie FN1, FN2, FN3. At least.

    • it_s__not_news spune:

      Si eu care ma distram intrebind de complexitatile algoritmilor de sortare / cautare /etc la interviuri. Sper sa nu cobor niciodata stacheta chiar asa de mult.

      @Zoltan: Daca ai uitat ce e un thread, ce e o regiune critica, etc nu o sa ajungi niciodata sa lucrezi cu mine. Ceea ce e bine pentru amindoi LOL

  21. Ciprian Cucu spune:

    @A. Briciu: Eu nu am facut nici o referire la legea actuala sau la reforma actuala: sunt multi mai priceputi ca mine care analizeaza aceste doua aspecte. Ce am incercat eu sa aduc in discutie este o criza profunda care *transcende* orice legislatie – o criza a oamenilor, a acelui desuet concept denumit *mentalitate*.

    Morala este undeva inspre ceea ce zice comentariul semnat “anarch” si anume lipsa de resposnabilitate, pe toate nivelurile, de la studenti la profesori si persoane aflate in situatii de conducere. Pana cand nu vom trage o limita sub care sa nu coboram nici pe bani, nici de mila, nici influentati de altii, impactul oricaror masuri luate va fi foarte scazut.

    @Nagy Zoltan
    Ai inteles gresit povestea – nivelul cerut era minimal si in concordanta cu programa. Ba chiar poate la limita inferioara! Nici vorba sa aduca ei ceva noutati, ci doar sa aplice tehnologiile facute la laborator de mine (nu ma pronunt despre curs), repetate si ras-repetate.
    Concret, cerinta era un sit web cu continutul extras dintr-o baza de date, iar proiectul studentului (si altor colegi) se rezuma la o pagina HTML fara baza de date…

    • it_s__not_news spune:

      Mentalitatea asta de care tot vorbim si pe care dam vina e de fapt consecinta unui lucru foarte concret: promovarea unor indivizi de joasa speta in esaloanele superioare.

      Ex: o pila promovata ca asistent universitar va deveni profesor cu timpul si
      fie 1) va sugruma din fasa orice ii pare mai rasarit – daca e un ins rudimentar [cazul cel mai frecvent in Romania]
      sau 2) va fi nesigura pe capacitatile ei (cu problemele psihologice aferente nesigurantei) – daca e un ins spalat [mai rar, dar posibil]
      In orice caz: 3) o pila va fi intotdeauna tributara “ajutatorului”

      Pilele astea sint si ele de mai multe feluri: unele vin pe criterii politice (fiul lui X), altele pe criterii financiare (fiica marelui bogatas Y), pseudo-intelectuale (fiul dl profesor Z). O intreaga discutie aici despre arta pilaraiei. Universitatea e un loc caldut, in care postul e privit ca o sinecura – ceea ce si e, daca nimeni nu-ti cere socoteala.

      Cind intorci o societate cu susul in jos, nu te mira care sint consecintele. In mom de fata, voi sinteti de vina ca nu va puteti curata singuri. Eu string bani ca fiul meu sa invete in alta parte (are abia un an, dar am inceput).

  22. ion spune:

    cunosc si eu un asemenea caz horror, acolo unde lucrez, la o institutie de invatamant superior
    exista o persoana numita “expert in retele si internet”, (apreciere facuta de un alt cap luminat, dar in niciun caz in informatica, chiar daca asta preda).
    respectivul habar nu are ce este un protocol de retea, chiar sustinea ca tcp este si udp, iar altadata spunea ca exista un anume protocol tcp, dar care nu e ip, e un tcp care nu are nevoie de ip :) ))))))))))



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Ciprian Cucu


Ciprian Cucu

Ciprian Cucu este Preparator Universitar la Universitatea „1 Decembrie 1918” la Departamentul de Matematică-Informatică și doctorand în Informatică Economică la Universit... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)