Home » Educatie » Citesti:

Prima (si ultima) scrisoare deschisa adresata “sistemului”

Stefan Vlaston octombrie 11, 2011 Educatie
14 comentarii 2,965 Vizualizari


Am asistat la o intreaga discutie legata de concursurile pe post din sistemul universitar. Ca la orice concurs, unii castiga, altii pica si fac scandal.

Nu stiu care este, pana la urma, logica rezultatului concursului de la Facultatea de Filosofie din Bucuresti. Nici nu e treaba mea sa stiu.

Vreau sa discut insa, mai pe larg, responsabilitatea „sistemului”.

Fiecare universitate, facultate,  are si va avea soarta pe care si-o doreste si pe care o merita. Cadrul general dat de Legea Educatiei Nationale permite acest lucru. Daca unii, membri ai comisiilor de concurs, inteleg sa promoveze oameni de mana a doua, in locul celor de calitate, cu opera stiintifica remarcabila, este, in primul rand, responsabilitatea lor si a colegilor din universitate (facultate), care-si accepta, resemnati, soarta cruda din anii urmatori: inchiderea portilor respectivei institutii.

Sa nu ne amagim. Oferta este mult peste cerere, candidatii la studentie au de unde alege. O diploma universitara nici nu mai este o miza, pentru ca privatii nu te angajeaza doar pentru ca le fluturi pe sub ochi o diploma. Ei vor sa stie si ce se ascunde in spatele diplomei, cu ce s-a ales posesorul ei in urma parcurgerii cursurilor universitare. Doar la stat mergea smecheria cu fluturatul, dar statul nu mai angajeaza, ii da afara si pe actualii angajati.

Apoi, se poate merge la studii in strainatate, in curand universitati de prestigiu isi vor deschide filiale in Romania, cand vor constata ca au clienti.

Asa ca, fiecare colectiv va trai asa cum isi pregateste acum oferta. Angajeaza oameni de slaba calitate, care ii vor goni pe studenti, asta e, isi merita soarta.

Multi se uita in sus la ministru. Sa faca el ordine in concursurile de angajare. Dar nu e asta rolul unui ministru. Nici nu are parghiile necesare. Nici nu e bine sa si le creeze. Maine poimaine vine un alt ministru care, eventual, le-ar folosi sa plaseze clientela partidului in posturi universitare. Un ministru nu tine loc de „sistem”. Ministrul Funeriu a reusit sa treaca un cadru legislativ corect, o legislatie secundara in curs de implementare. Mai departe e rolul sistemului sa profite de acest cadru. Sau nu.

Exemplul bacalaureatului din vara.

Daca „sistemul” de invatamant preuniversitar nu avea 40.000 de cadre didactice, inspectori, directori, care sa fi preluat mesajul ministrului, „faceti un bacalaureat cinstit”, aveam tot 80% procent de promovare, cum am avut in anii trecuti. Indiferent ce-ar fi facut si spus ministrul. Opreau camerele de supraveghere, gaseau smecheriile prin care sa fenteze regulamentul. Mai ales ca aveau in spate experienta ultimilor ani. Dar nu. „Sistemul” a vrut altfel. A vrut sa arate ca se poate si altfel. Si la sesiunea din toamna s-a intamplat la fel. Mai putin in judetul Mehedinti si in alte 2-3 judete, in care procentele de promovare au fost neverosimile. Aici abia intervine ministrul, care a trimis corpul de control, sa verifice cele cateva zeci de centre de examen. Daca se intampla acelasi lucru in toata tara, in mii de centre, nu existau resursele umane si materiale pentru verificarea acestora.

In privinta consursurile de angajare insa, fiecare facultate isi creeaza criteriile de concurs, in functie de specificul local, de interesele actuale si de perspectiva. Si de oferta de solicitanti ai postului respectiv. In virtutea autonomiei universitare. De unde sa stie ministrul care sunt nevoile si interesele, de la caz la caz.

In concluzie, soarta si-o mai face si „sistemul”, nu numai ministrul. Si candidatii la studentie, care trebuie sa invete sa aleaga acele facultati care le ofera  calificari cerute in piata muncii, nu numai diplome. Sa intrebe si sa afle pe mainile cui isi vor da banii si cativa ani din viata. Sa invete ca s-a terminat cu „veselia” diplomelor fara acoperire. Angajatorii privati nu se  uita la ele. Cu totii, universitari, studenti, angajatori, reprezinta „sistemul”. Care sa faca bine sa-si apere interesele.

Iar institutiile de invatamant, superior sau preuniversitar, care nu inteleg aceste schimbari, isi merita soarta. Vor muri de moarte naturala.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "14 comments" on this Article:

  1. Radu spune:

    Foarte optimist articolul… din pacate sunt necesari cativa ani pentru ca efectele noii legi sa se consolideze.
    Legat de “fabricile de diplome” … marea majoritate a angajatorilor din mediul privat nu mai angajeaza de multa vreme doar in baza diplomei; mai mult, multe cv-uri sunt eliminate din start din cauza provenientei diplomei. Marea piata pentru aceste fabrici a fost aparatul bugetar: cei aflati deja in posturi dar care aveau nevoie rapid de diploma pentru a-si pastra postul sau pentru a promova, respectiv cei care aveau nevoie de o diploma pentru a se angaja la stat. Atata vreme cat sectorul de stat isi mentine politicile actuale de angajare se va gasi in continuare clientela pentru diplome fara acoperire. Mai ales ca dupa fiecare ciclu electoral avem acelasi val de epurari/angajari pe linie de partid.

    • Dintre bugetari mai trebuie dati afara vre 30% (E. Radulescu de la BNR). Asa ca de angajat…Iar cei care aveau sa-si rezolve problema fiind deja in functii, s-au cam terminat.

      • Radu spune:

        Dintre bugetari trebuie dati afara chiar mai multi. Din pacate nu sunt convins ca actuala sau viitoarea putere o vor face. Iar daca o vor face, vor folosi probabil alte criterii decat ar trebui.
        E adevarat insa ca piata pentru aceste fabrici s-a redus masiv in urma BAC-ului de acest an si se va reduce si mai tare daca se continua aplicarea corecta a noii legi.
        Ca o paranteza: sper ca noua lege va avea efecte benefice si asupra invatamantului la universitatile de stat. In ultimii ani angajatii din aceste universitati au devenit aproape neangajabili.

  2. Catalin spune:

    Din punct de vedere strict teoretic dl Vlaston are perfecta dreptate. Modul in care universitatile isi vor manageria resursele umane ( profesori universitari, asistenti universitari) va conduce la o reasezare a lucrurilor in normalitate ( sau ceea ce consideram a fi normalitate)… Problema este ca sistemul actual este mult mai bolnav decat am crede la prima vedere. Modul in care s-au fabricat profesorii de-a lungul unor foarte multi ani si mai ales ponderea “neavenitilor” din sistem fac ca viziunea domnului Vlaston sa poata deveni realitate intr-un viitor destul de indepartat.. din pacate multi dintre noi nu mai avem rabdare si ne dorim un sistem de educatie performant chiar si azi de se poate.. pt acest lucru se invoca necesitatea unor masuri ministeriale chiar si in zone care de regula tin de autonomie universitara. Sa nu uitam ca nu exista in acest moment o concurenta reala intre universitati iar cele straine atrag cel mult varfurile ( aceste varfuri sunt exceptia dar o tara nu se poate baza doar pe ele ).. situatia materiala a romanilor nu va permite unei familii sa isi permita asigurarea studiilor la filiale (posibile) a unor universitati de prestigiu… daca ne uitam cu atentie la scolile cu renume din strainatate sunt studenti acei elevi exceptionali ai Romaniei si tineri din familii cu potenta materiala mare… Trebuie gasit un leac care sa trateze mai repede boala invatamantului nostru.. si nu doar a celui universitar..

  3. George spune:

    Domnule, va rog sa imi dati o idee de raspuns la intreabarea asta: ce cauta tipul ala capabil si cu toate cele sa fie coleg cu aia de la Universitate? L-am intrebat si pe distinsul domn Liiceanu, dar nu a aparut mesajul pe blog.

    Daca omul e capabil si are toate actele, de ce nu face altceva, de ce se plafoneaza facandu-se asistent la o universitate dezastru?

  4. ina spune:

    despre scoala – Changing Education Paradigms :
    http://www.youtube.com/watch?v=zDZFcDGpL4U

  5. Iacob Merca spune:

    DA, ce cauta filozoful acela mare cu doctorat la Sorbona in cloaca din Bucuresti?

    Simplu. Si la Harvard si Princeton se dau doctorate proaste, bad doctorates. Primul doctorat pe care l-am vazut in SUA a fost o gagica din Brazilia. Adviserul era de la Stanford. Gagica arata bine dar stia ce spune cum inteleg eu olandeza. Pot citi olandeza dar nu pricep nimic. Cu toate astea gagica s-a intors in Sao Paolo si preda acolo, e Ph. D. in SUA. Se dau multe bad doctorates, pe banda. Univ. din Ohio era celebra cu 25 de doctorate in matematica intr-o singura vara!!

    Si la Sorbona e la fel, judecand dupa gagicile care s-au intors in Timisoara cu doctorate de acolo. Sunt catastrofale!! Si in Franta sunt fabrici de diplome, mai mari sau mai mici. Trebuie ca programele de doctorat sa-si justifice activitatea iar descoperiri mari nu se fac chiar asa usor….

    Poate ca nu e asa in cazul filozofului de mai sus dar ca regula observata de mine, in tara se intorc numai cei slabuti, care nu si-au gasit dincolo loc.

    Iar in ceea ce priveste sistemul de care vorbeste domnul Vlaston… am mai spus, e vorba de genetica. Pur si simplu genele nu ne lasa sa ne organizam si sa ne transformam intr-un popor care sa-si administreze propria tara. Ca japonezii, ungurii, olandezii etc. Deci domnul Funeriu va pleca si se va reveni la confuzia si coruptia de dinainte. Lasati orice speranta….

  6. tudorp is spune:

    Felicitari.
    ” Maine poimaine vine un alt ministru care, eventual, le-ar folosi sa plaseze clientela partidului in posturi universitare. Un ministru nu tine loc de „sistem”. Ministrul Funeriu a reusit sa treaca un cadru legislativ corect, o legislatie secundara in curs de implementare. Mai departe e rolul sistemului”
    si comentariul meu la a doua si ultima scrisoare:
    http://www.contributors.ro/dezbatere/a-doua-si-ultima-scrisoare-deschisa-adresata-domnului-daniel-funeriu-ministru-al-educatiei-si-cercetarii-cateva-ganduri-despre-%e2%80%9esistem%e2%80%9d/#comment-
    Nu ca zic, da’vreau sa spun:
    doua:
    Cu ingaduinta Dumneavoastra, ma adresez: MAESTRE,
    (maestru = cel de la care profesorii au de invatat, profesor= cel de la care eu/noi am/avem, de invatat)
    Asadar, Maestre, adunati/identificati/sprijiniti/coagulati VALORI in jurul Dumneavoastra (la Bucuresti) dati mana/alaturati-va cu Iasul….. “ca la noi totul e inca de facut” cum spuneam in: http://www.adevarul.ro/liviu_antonesei/Un_alt-fel_de-_partid_7_519618036.html#commentsPage-2
    Cred ca numai asa poate fi dusa la capat reforma invatamantului.
    Nu fiti elite intelectuale izolate, UNITI VA!
    Nu Ministrul Funeriu este calea/rezolvarea ci Dumneavoastra/prietenul Dumneavoastra-fizicianul- si toti ceilalti care sunt izolati de sistem. Daca ministrul invatamantului era andronescu/marga/adomnitei aveati cui scrie…?
    si,
    1996, in plin program PHARE, fiind unul din cei 12 romani selectati sa fim instruiti pentru consultanta in management pentru agricultura si industrie alimentara -program finantat cu 3.4 milioane ECU/3,2 mil USD-, nefiind mebru de partid niciodata, am fost “descoperit” de mai marii vremii si propus pentru doua functii.
    La dicutiile finale am beneficiat de confidenta unui prefect care a fost explicit in argumente:
    “Domnule tudorp is, accepta functia. este o etapa scurta de acomodare, pana intri in SISTEM si vei descoperi avantajele….”
    Am beneficiat si de confidenta/sprijinul Presedintelui Senatului …. pentru accederea intr-o functie la acea vreme.
    NU am acceptat functia/functiile!
    Am fost inteles de proaspatul ministru al agriculturii. Ii multumesc si acum. Sa-i dea Dumnezeu sanatate!
    Si Dumneavoastra!
    zi buna

  7. albescu spune:

    Dl Vlaston face o mare eroare, considera ca la noi economia de piata e functionala. Las la o parte ca nici in Occident acest lucru nu e pe deplin realizat. Vezi bancile care desi au produs daune imensa nu a falimentat, si bancherii o duc bine mersi desi stalel respective sunt pline de datorii asa zis suverane. Atata vreme cat la noi va exista un amestec barbar intre politic si economic, igienizarea societatii prin metodele specig\fice economiei de piata nu se va face. Va dau un exemplu. Posibila masura politica a acesului celor care nu au luat bacalaureatul in universitati vor scoate din faliment tocmai acele universitati pline de asa zisi profesori de impostura care nu se vor sfii sa se prostitueze, cum au facut-o si pana acum. Puseuri de adevar, asa cum s-a intamplat la actuala sesiune a bacalaureatului fara sa fie incadrate intr-un proces mai amplu de asanare a societatii nu duc la nimic.

  8. Bună guvernare înseamnă responsabilitate. Iar MECTS are pârghii în acest sens, fără a se considera că este încălcată autonomia universitară:

    Art. 124. — (1) Răspunderea publică obligă orice instituție de învățământ superior, de stat sau particulară:
    a) să respecte legislația în vigoare, carta proprie și politicile naționale și europene în domeniul învățământului superior;
    …..
    c) să respecte politicile de echitate și etică universitară, cuprinse în Codul de etică și deontologie profesională aprobat de senatul universitar;”

    Art. 125
    “(2) Constatarea încălcării obligațiilor prevăzute la art. 124 se face de către Consiliul de etică și management universitar, format din 11 membri, după cum urmează: 3 reprezentanți numiți de către Consiliul Național al Rectorilor, 3 reprezentanți ai Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, numiți de ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului, câte un reprezentant numit de către Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior, denumită în continuare ARACIS, Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Superior, denumit în continuare CNFIS, Consiliul Național al Cercetării Științifice, denumit în continuare CNCS, Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, denumit în continuare CNATDCU, și un reprezentant al federațiilor naționale ale studenților.

    (3) Orice persoană fizică sau juridică poate sesiza Consiliul de etică și management universitar în legătură cu nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 124. În urma primirii unei astfel de sesizări, Consiliul de etică și management universitar are obligația de a investiga aspectele sesizate și de a răspunde sesizării în termenul de 3 luni. Răspunsurile la aceste sesizări constituie documente publice și se publică pe site-ul web al Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
    (4) Respectarea de către instituțiile de învățământ superior a obligațiilor prevăzute la art. 124 și a altor obligații legale aferente răspunderii publice, precum și respectarea de către Consiliul de etică și management universitar a obligațiilor prevăzute la alin. (3) constituie un interes legitim public pentru orice persoană fizică sau juridică română. Nerespectarea acestor obligații poate fi atacată în contencios administrativ de către orice persoană fizică sau juridică română, potrivit legii.”

    Art. 218 “(2) Consiliul de Etică și Management Universitar se pronunță asupra litigiilor de etică universitară și are ca principale atribuții:
    a) monitorizarea punerii în aplicare a politicilor de etică universitară la nivelul sistemului de învățământ superior;
    b) auditarea comisiilor de etică din universități și prezentarea unui raport anual privind etica universitară. Acest raport se face public;
    c) constatarea încălcării de către o instituție de învățământ superior a obligațiilor prevăzute de prezenta lege;
    d) elaborarea și publicarea Codului de referință al eticii și deontologiei universitare, care este un document public. În arbitrarea litigiilor, Consiliul de Etică și Management Universitar
    se bazează pe principiile și procedurile elaborate în acest document.”

    Art. 299. — (1) Universitățile răspund public de modul de ocupare a posturilor didactice și de cercetare.
    (2) În cazul constatării nerespectării prevederilor legale în procedura de ocupare a posturilor didactice și de cercetare, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului poate
    aplica sancțiuni prevăzute de prezenta lege, pe baza unui raport întocmit de Consiliul de Etică și Management Universitar.”

    Problema este că MECTS îşi bagă nasul acolo unde ar trebui să funcţioneze autonomia şi invocă autonomia acolo unde ar trebui să se implice. Altfel spus, LEN nu impune nici o restricţie în verificarea concursurilor indiferent dacă discutăm de asistent sau lector (la nivelul Universităţii) sau conferenţiar, profesor (la nivel de Ministe, CNACTDU).

    PS.
    Dl. Vlaston, bună guvernare înseamnă şi să nu finanţezi mastere care, după propria ierarhizare, s-au dovedit a nu fi “de excelenţă” (ca profesor de matematică bănuiesc că sunteţi de acord că dacă A înseamnă cel mai bun, B nu are cum să fie “de excelenţă”).

  9. Emil Dumitru spune:

    EMIL STOICA spune pe blogul sau:
    Ca ecou la monologul Gabriel Liiceanu – Daniel Funeriu, Stefan Vlaston publica o scrisoare in care spune cam asa: “exista autonomie universitara, examenele le face fiecare facultate cum vrea ea, iar daca nu isi face bine treaba o sa dispara oricum caci angajatorii nu angajeaza doar pe baza de diploma si atunci studentii nu vor mai frecventa acea facultate. Studentii pot urma facultati in strainatate”.

    Exista o problema cu acest rationament si anume: este adevarat ca exista autonomie universitara si ca intr-adevar ministrul nu se poate implica in examene pe post. Insa nu aceasta este problema. Problema este de folosire a resurselor: de ce sa platim profesori si de ce sa le dam spre folosire spatiu in centrul orasului plus – si mai important – sa le dam chiar si timpul unui singur student pe mana daca ei nu sunt in stare sa faca performanta?

    Care sunt obiectivele unei universitati care consuma resursele – si asa limitate – ale societatii? Sunt aceste obiective discutate si acceptate de societate sau nu? Caci daca nu sunt, atunci domnii profesori care sunt autonomi, ar trebui sa-si semneze in mod autonom scrisoarea de demisie si sa-i lase pe altii in locul lor.
    This entry was posted on Tuesday, October 11th, 2011 at 1:54 pm and is filed under Educatie. You can follow any comments to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a comment, or trackback.

    { 26 comments to read … please submit one more! }

    Lucian
    11 October 2011 at 2:44 pm

    Bun Emil,
    si cum poate ministerul/societatea acorda resursele intr-un mod just ?
    Daca evaluarile se vor face pe bune, la un moment dat, finantarea va scadea in aceste facultati.
    Vezi alta posibilitate ?
    Emil Stoica
    11 October 2011 at 3:13 pm

    Lucian,

    din fericire exista anumite propuneri, chiar de 3 ani de zile:

    http://www.romaniacurata.ro/alaturati-va-cuc-25.htm

    Cine a impiedicat ministerul in acesti 3 ani sa scrie un mail si sa se intalneasca cu cei de la SAR?
    Doc
    11 October 2011 at 3:21 pm

    Emil,

    din cate citesc, CUC isi propune o actiune din interior, asa si trebuie sa fie. Acum, experienta ne invata ca cea mai buna cale de a sabota o initiativa din interior este sa proiectezi imaginea unui pericol extern. In clipa in care CUC ar fi denuntata ca o initiativa a puterii politice de a afecta grav autonomia universitara, sansele Coalitiei de a realiza ceva s-ar reduce drastic. Prin urmare, nu ar fi in interesul CUC ca sa afiseze o asociere cu ministrul de resort, pentru ca asocierea ar putea sa fie folosita impotriva lor. E un caz e tipul “ai grija ce iti doresti…”.
    Lucian
    11 October 2011 at 3:22 pm

    da-mi te rog un mail

    Emil: trimis
    Max Peter
    11 October 2011 at 3:26 pm

    Ce s-ar întâmpla dacă responsabilitatea celor din învăţământ s-ar “întinde” puţin şi după ce proprii elevi (de orice fel ar fi) ar termina forma respectivă de învăţământ? Dacă profesorii ar fi clasaţi/notaţi în funcţie de parcursul lor? În ce constă de fapt utilitatea profesiei pentru societate, dacă vorbim de un profesor care ani de zile “dă” numai rataţi? Întreb şi eu…
    Emil Stoica
    11 October 2011 at 3:27 pm

    Doc: ministrul se putea intalni cu cei de la SAR, sa ceara metodologia sugerata de SAR, sa o analizeze la minister unde au mai multe resurse decat SAR, sa o imbunatateasca si sa o implementeze.
    Combo
    11 October 2011 at 3:36 pm

    Societatea acorda incredere facultatii respective prin intermediul studentilor care participa la cursurile facultatii. Resursele primite de la bugetul de stat sunt in functie de numarul de studenti. De altfel conform grilelor de evaluare curente facultatea este bine cotata. Drept urmare, ministrul n-are ce cauta in treaba universitatilor.
    Emil Stoica
    11 October 2011 at 3:53 pm

    Combo: este vorba de sistem in articol, nu de facultatea X sau Y. Iar ca sistem cum ne explicam ca e plin de studenti romani in Marea Britanie unde, in plus fata de cheltuielile cu caminul, transport, etc, studentii romani mai si paltesc o taxa de 4.000 de euro pe an?
    Stefan Vlaston
    11 October 2011 at 6:51 pm

    “de ce sa platim profesori si de ce sa le dam spre folosire spatiu in centrul orasului plus – si mai important – sa le dam chiar si timpul unui singur student pe mana daca ei nu sunt in stare sa faca performanta? ”

    Cine sa fie subiectul actiunii? Cine sa le dea, ca pluralul acesta vag ma pune in incurcatura? Noi toti, toata societatea? Cum sa facem asta?
    Am fost in actiunea CUC si stiu ce am facut. La recenta lansare a SNA (strategia nationala anticoruptie), am deplans faptul ca “ei”, cei indrituiti de legi sa faca evaluari, nu au in referentiale si criterii de integritate. Nu stiu daca a contat cumva observatia mea.

    Revenind la subiect: Ei, cei interesati, colectivul didactic, comisiile de concurs, parte a sistemului, trebuie sa nu “dea” sau sa “dea”. Altfel, cine altcineva????
    crap
    11 October 2011 at 7:18 pm

    daca imi numiti tara in care se aloca resursele dupa cum aveti pretentia sa se intample la noi, va propun ministru al educatiei.. am impresia insa ca nu prea aveti habar de ce se intampla pe afara, ceea ce face acest posibil demers inutil din start..
    Emil Stoica
    11 October 2011 at 7:30 pm

    crap: mai intai scrieti-va numele, prenumele si imi lasati o adresa de mail reala si pe urma putem vorbi serios.
    Corneliu M. Craciunescu
    11 October 2011 at 7:35 pm

    Problema Profesorului Vlaston e ca fiind inhamat politic nu poate fi credibil. In plus nu are experienta necesara sa abordeze probleme de invatamant superior. Mai mult, ignora opiniile din educer care nu sunt favorabile pozitiilor sale si le blocheaza la comentariile articolelor sale. Mie unui imi suna mai degraba a portavoce a ministerului decat a mediului universitar.

    Referitor la problema de baza, nu exista autonomie in abuzuri pe bani publici. Cine este investit cu prerogativele de dirijare a banului public, poate cere respectarea conditiilor de calitate si de valoare.
    Daca acest concurs era organizat intr-o universitate particulara, nu se putea face mai nimic.
    Fiind organizat intr-o universitate finantata din fonduri publice, ministerul are obligatia sa intervina, daca este sesizat. Si a fost.

    Problema reala e ca ministerul nu vrea sa intervina in nimic de teama avalansei de sesizari care ar urma si mai ales din disperarea de a nu fi angrenat in procese peste procese. Cum universitatile stiu asta, fac si vor face orice vor.
    Ca urmare totul este o mocirla, din care nu exista speranta sa se iasa.

    Nu autonomia e problema ci modul in care ministerului ii convine sa invoce autonomia, ori de cate ori ii convine.

    In cazul concursului de la Universitatea Bucuresti, postul reclamat s-a facut special pentru cineva (cu o distributie a orelor care sa i se potriveasca). De altfel, metodologia propusa chiar de minsiter favorizeaza pana la maxim clientelismul departamental. Si aici nu se mai poate invoca autonomia universitara…
    Emil Stoica
    11 October 2011 at 7:42 pm

    Stefan Vlaston: da, ati inteles corect: noi toti, societatea. Si, ca societate, suntem reprezentati de oameni politici, in cazul de fata de Ministrul Educatiei. Cred ca ne este clar ca nu CUC este responsabil de calitatea invatamantului superior, ci Ministerul Educatiei. Eu nu pot sa accept, asa cum faceti dvs. in articol, ca hai sa inchidem o facultate sau alta, hai sa pierdem timpul studentilor daca profesorii nu isi fac treaba. Realitatea este ca studentii si viitorii studenti nu prea au de unde sa aleaga si poate ca nu toti pot merge in Anglia. Daca imi place filozofia si sunt din Bucuresti, este logic ca o sa aleg Facultatea de Filosofie a Universitatii Bucuresti, eu nu stiu de o alternativa publica in Bucuresti si poate ca nici nu ar trebui sa fie.

    Repet: eu cred ca este important, in orice moment, dar mai ales in perioade de criza, sa nu risipim resursele si asa putine cum sunt. Iar de folosirea resurselor in cazul de fata este responsabil, in numele nostru, al tuturor, nimeni altul decat Ministrul Educatiei. Mingea este in terenul lui si astept sa vad rezultatele.
    Stefan Vlaston
    11 October 2011 at 8:29 pm

    Nu poate tine ministerul locul a circa 400.000 de oameni angajati in sistem. In cazul bacului de asta vara, ministerul a propus o conduita, sistemul, reprezentat de 40.000 de oameni a dus la capat propunerea ministerului. Sa te uiti tot timpul in sus, la minstru sau la minister, e un fel de sindrom al tatucului. Recunosc, si am scris de multe ori, ca statul e responsabil de calitatea serviciilor aflate in piata. A serviciilor educationale, in particular. Dar “statul” inseamna oameni, cu calitati si defecte, cu interese. Pana la urma subsidiaritate asta inseamna, si asta trebuie facut: sa dam decizia in mainile celor pe care ii afecteaza. Atunci va fi o buna decizie. Cand studentii si profesorii vor presa pentru decizii corecte, vom avea un invatamant universitar de calitate. Nu poate un ministru sa tina locul unui milion de studenti si profesori in apararea intereselor lor. E o utopie si o pasare a raspunderii. Pana la urma ei sunt partea din sistem interesata sa-si apere interesele.
    Sa faca alesii totul? Nu fac nici ce ar putea sa faca. Ce sa le facem, data viitoare nu-i mai alegem. Si?
    Bogdan
    11 October 2011 at 8:40 pm

    Metodologiile de concurs sunt precum caietele de sarcini la achizitiile publice. Se fac ca sa iasa cine trebuie.
    Pe de alta parte, am inteles ca la acel concurs de la Facultatea de Filosofie 60% din punctaj conta activitatea didactica. Nu e ciudat pentru o universitate clasificata in categoria A, adica orientata spre cercetare? Probabil ca ministerul ar putea face ceva de genul: daca voi va organizati concursurile ca o universitate de categoria C (adica puneti accentul pe experienta de predare, nu pe articole publicate) atunci va trecem instant in categoria C si va finantam ca atare.
    psyconn
    11 October 2011 at 8:59 pm

    Mie imi displace aceasta “colectivizare” a facultatii. Societatea in ansamblul ei este mediocra si nu vad de ce ar trebui sa intervina in mersul facultatilor, decat daca vrem sa readucem mediocritatea la nivel de valoare nationala si sa reincepem crearea omului multilateral dezvoltat.

    Se discuta despre performanta ca si cum ar fi ceva masurabil. Un derivat din PIB ridicat la patrat si impartit la suta de locuitori. Ar trebui sa invatam sa recunoastem cand nu stim raspunsul [1]. A gresi nu este o catastrofa. Cand nu iti dai seama ca ai gresit, atunci apare catastrofa. Este suficient ca studentii sa stie la ce fel de facultate se duc. Filozofie mai este si la Iasi, nu e un monopol. Poate misiunea Facultatii de Filosofie a Universitatii Bucuresti este sa instruiasca profesori de liceu. Avem nevoie si de asa ceva.

    In ceea ce priveste risipa de resurse nu vad o legatura directa intre banii bagati in sistem si plusvaloarea intelectuala rezultata. Sunt de parere insa ca exista una invers proportionala intre numarul de maini prin care trec banii pana ajung la student si suma ramasa.

    [1]http://www.ted.com/talks/lang/eng/tim_harford.html
    mmmm
    11 October 2011 at 8:59 pm

    Intotdeauna si peste tot postul este scos ptr o anume persoana – chiar si la MIT ( a fost un mare scandal acum cativa ani !). Problema este ca in general in tarile civilizate discrepanta intre candidati nu este atat de mare ca la noi. In plus, la noi, in 90 % dintre cazuri cei care apreciaza sunt niste nulitati. Sigur ca Funeriu are ce sa faca ! Doar ca nu doreste. Are un loc caldut si tine mult la el. Ar putea face o extracomisie din afara universitatii (autonomia pe bani publici este o ineptie !) care sa studieze dosarele, candidatii, prestatia acestora… dar nu doreste. Eu nu sunt de partea lui Liiceanu, am mari indoieli privitor la opinia dumnealui. Eu solicit o extracomisie ptr ca si eu platesc taxe – Funeriu ar trebui sa lucreze un pic chiar si ptr salariul de mizerie pe care il primeste !
    Emil Stoica
    11 October 2011 at 9:01 pm

    Stefan Vlaston: dar dl. Ministru Funeriu este ministru peste un minister, sunt niste oameni acolo care cu asta se ocupa: cu implementarea deciziilor pe care dl. Funeriu le ia ca urmare a mandatului obtinut in urma unor alegeri democratice. Noi, ca societate, il avem pe dl. Funeriu ca reprezentant si ca manager in acelasi timp peste un ditai minister care are mii de angajati platiti din bani publici, are inspectorate judetene care au si ele bugetele lor proprii, etc.

    Nu este sindromul tatucului, domnule Vlaston, este vorba de buna guvernare si anume cum se cheltuieste banul public, cum este folosit bunul public si cum avem grija de viitor. Si asta cer eu: buna guvernare.

    Haideti sa va spun care cred ca ar fi fost un raspuns normal din partea ministerului: “dle. Liiceanu, va multumim pentru sesizare. De sesizare se va ocupa comisia de calitate a invatamantului superior, comisie condusa de X care va da raspunsul in 30 de zile.”. Desigur, X poate fi o somitate acceptata de toata lumea (inclusiv de dl. Liiceanu, inclusiv de CUC sau de SAR sau de societatea civila si de partide politice), poate fi chiar un strain cu premiu Nobel. Important este sa existe mecanisme de control care sa functioneze, iar asta este datoria ministerlui in frunte cu dl. ministru.
    Dan Masca
    11 October 2011 at 10:07 pm

    Dar de ce avem nevoie de minister si isj uri ?
    Elvetienii au un simplu departament al instructiei publice. Nu al educatiei.
    Americanii pina prin anii 70 nu au avut nici un fel de minister. Din anii 70 incoace de cind au facut ministerul invatamintul lor public s-a dus incet, dar sigur in jos.
    Comisii si comitete peste alti birocrati inutili.
    Corneliu M. Craciunescu
    11 October 2011 at 10:22 pm

    Conform Teoriei Vlaston, o tara cu 20 de milioane de oameni are nevoie de 20 de milioane de politisti, cand de fapt sunt suficienti 20.000 care isi fac treba fiind sanctionati de conducere cei care nu si-o fac.
    Cu cat sunt mai putin controlati si sanctionati pentru incorectitudine, cu atat apar mai multe ilegalitati. Cu cat sunt mai bine controlati, cu atat isi fac mai bine treba.
    Daca ministerul si-ar face treaba, nu ar prolifera abuzurile. Ele se extind tocmai pentru ca se stie ca nu exista consecinte. ca ministerul se ascunde ori de cate ori ii convine in spatele convenabilei autonomii universitare.
    Ce e interesant, e ca Presedintele educer Vlaston se preface ca nu stie ca pe forumul educer nu are nici un sustinator al pozitiilor exprimate, care sa provina din mediul universitar. Si atunci, nu e corect sa consideram ca e porta-vocea locurilor caldute din minister, neavand nici o tangenta cu mediul universitar?
    Stefan Vlaston
    12 October 2011 at 2:42 am

    Emil Stoica: 1. daca ministrul se “baga” peste bucataria interna a concursului, automat era taxat de imixtiune in autonomia universitara.
    2. Comisia de calitate este ARACIS, care este independenta prin lege, nu este subordonata ministrului.
    3. Si ministrul si ARACIS operau cu ce criterii, altele decat si le-a propus facultatea si comisia de concurs?
    Buna guvernare nu inseamna ca statul este “moasa” comunala in spatele careia sa aruncam toate neputintele si insuccesele noastre, ale cetatenilor din diferite zone de activitate. Soarta e asa cum ne-o facem noi, individual si in colectiv la locul de munca, mai mult decat ne-o face statul. Care traseaza niste reguli, cum e Legea Educatiei Nationale. Ce sa faca, sa ne bage biberonul in gura, ca la sugari??:)))
    Stefan Vlaston
    12 October 2011 at 2:46 am

    Dan Masca: asa este. Vrem descentralizare si subsidiaritate, doar in vorbe, cand e la o adica uitam si sa vina ministrul sa faca ordine. Nu se cheama asta duplicitate?
    Adrian Munteanu
    12 October 2011 at 8:55 am

    Dl. Stoica,

    Subscriu opiniei dvs. Este vorba de “bună guvernare”. Este vorba de interpetarea “autonomie univesitare”.
    Bună guvernare înseamnă responsabilitate. Iar MECTS are pârghii în acest sen, fără a se considera că este încălcată autonomia universitară:

    Art. 124. — (1) Răspunderea publică obligă orice instituție de învățământ superior, de stat sau particulară:
    a) să respecte legislația în vigoare, carta proprie și politicile naționale și europene în domeniul învățământului superior;
    …..
    c) să respecte politicile de echitate și etică universitară, cuprinse în Codul de etică și deontologie profesională aprobat de senatul universitar;”

    Art. 125
    “(2) Constatarea încălcării obligațiilor prevăzute la art. 124 se face de către Consiliul de etică și management universitar, format din 11 membri, după cum urmează: 3 reprezentanți numiți de către Consiliul Național al Rectorilor, 3 reprezentanți ai Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, numiți de ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului, câte un reprezentant numit de către Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior, denumită în continuare ARACIS, Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului
    Superior, denumit în continuare CNFIS, Consiliul Național al Cercetării Științifice, denumit în continuare CNCS, Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor
    Universitare, denumit în continuare CNATDCU, și un reprezentant al federațiilor naționale ale studenților.”

    Problema este că MECTS îşi bagă nasul acolo unde ar trebui să funcţioneze autonomia şi invocă autonomia acolo unde ar trebui să se implice.

    E mult de discutat pe acest subiect. Şi complicat.
    Emil Stoica
    12 October 2011 at 9:41 am

    Adrian Munteanu: multumesc mult de mesaj. Este mult de discutat si complicat. Din cauza asta cred ca trebuie sa fortam discutiile.
    Emil Stoica
    12 October 2011 at 9:49 am

    Stefan Vlaston: dar cine raspunde de cheltuirea corecta a banului public si de folosirea corecta a bunurilor publice? Ministrul sau cei de la Universitate? Cred ca sunt o persoana informata si corecta si, cu toate astea, nimeni nu e in stare sa ma convinga ca banii sunt corect folositi. Deci pe cine trag la raspundere de cum imi cheltuie banii din taxe? Cine ii aloca, pe ce criterii, cum masoara criteriile astea si cat de des? Daca nu e nimeni sa-mi raspunda, pai atunci e mai bine sa nu mai platim taxe, sa desfiintam ministerul, vindem cladirile iar universitatile autonome nu au decat sa ceara bani de la studenti si de la banci si nu de la mine, cum o fac dealtfel cu succes prin SUA si prin alte parti.
    Adrian Munteanu
    12 October 2011 at 10:07 am

    Cu plăcere.
    Din păcate cele mai multe discuţii legate de educaţia universitară au pornit bottom up, de la “copaci”, de la “fabrici de diplome” (nu am văzut nici unn document oficial, asumat, care să ne spună cu nume care din cele 102 universităţi din Ro sunt “fabrici”).

    Dacă abordarea ar fi fost top-down de la “principii”, perspectiva ar fi fost alta. Generalizările “dăunează” grav sănătăţii.
    Am spus că este complicat deoarece, în spaţiul public, dacă îndrăzneşti să comentezi asupra punctelor slabe din LEN sau din abordarea practică a ministerului, eşti etichetat apriori “contra” reformei. Mai mult, dacă vrei să susţii “reforma” atunci ar trebui să susţii orice abordare ministerială făcută “în numele reformei”.

    Sistemului educaţional nu îi pot fi aplicate 100% modelele consumatoriste din business. E prea simplu şi greşit să te uiţi la modelul american sau din UK şi să spui “să facem ca ei”. Se omite “contextul”, sistemul din care face parte subsistemul. Acum, noi încercăm să copiem nişte “sisteme” care suferă transformări pentru că au ajuns pe la finalului ciclului lor de viaţă….

    Spuneţi în text: “Problema este de folosire a resurselor: de ce sa platim profesori si de ce sa le dam spre folosire spatiu in centrul orasului plus – si mai important – sa le dam chiar si timpul unui singur student pe mana daca ei nu sunt in stare sa faca performanta? ”

    Un exemplu care susţine afirmaţia dvs. Ministerul finanţează masterate care, după propria clasificare a programelor de studii, sunt de categorie B, C, D, E. Adică nu sunt de “excelenţă”. Acest lucru se întîmplă deşi LEN spune că, prin excepţie, într-o universitate care nu este de “educaţie şi cercetare avansată” astfel de mastere se finanţează doar dacă programul cu pricina este “de excelenţă”. Şi mă întreb atunci ce înseamnă “responsabilitate publică”.

    Spaţiul public suferă de lipsa unei dezbateri profunde asupra educaţiei. Subiectul de la care a pornit postarea dvs. scoate în evidenţă un alt lucru despre care nu se discută: norma didactică şi de cercetare. Ce conţine, cum se formează, de ce se formează aşa după cum apare într-un anunţ de concurs…..

    ==================================================
    Pentru coerenta comentariilor referitoare la articolul d-lui Vlaston, am preluat schimbul de replici de pe

    http://www.emilstoica.ro/o-scrisoare-adresata-sistemului-de-ce-nu-sunt-de-acord-cu-stefan-vlaston.html?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+emilstoica+%28j+e+o+p+a+r+d+y%29

  10. claudia spune:

    Atata vreme e cat este vorba despre bani publici Ministerul este OBLIGAT sa se implice.
    In ceea ce priveste ”sistemul” care a oferit anul acesta un Bac curat, nu va faceti iluzii! Si in acest an s-a copiat, s-au gasit suficiente mijloace si portite de a pacali camerele. Mai putin decat in alti ani pentru ca profesorii din preuniversitar, o categorie si asa batuta de soarta, S-AU TEMUT pentru painea lor si nu au avut pentru ce sa riste. In Universitar situatia e cu totul alta. In baza acestei ”autonomii” pe banii altuia fiecare face ce vrea- incepand de la fisa disciplinei pana la prezenta la cursuri! Planurile de invatamant se schimba aproape anual in functie de x sau y, plata cu ora se da unor politruci sau potentati locali (care evident nici nu apar in fata studentilor) etc etc. Asa ca domnule Vlaston, mai coborati pe Pamant!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Stefan Vlaston


Stefan Vlaston

Candidat din partea ARD la Camera Deputatilor la alegerile din decembrie 2012 Profesor de liceu, director de liceu in perioada 1990-2008, Presedintele asociatiei EDU CER- Educat... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)