Home » Analize »Educatie »Societate/Life » Citesti:

Romania educata securistic

Marian Zulean iunie 5, 2016 Analize, Educatie, Societate/Life
27 comentarii 8,714 Vizualizari

Dezvăluirile făcute de jurnaliști de investigație, precum Emilia Șercan, Sidonia Bogdan, Iulia Marin, Melania Cîncea sau Cristian Pantazi și Raluca Pantazi [i], au pus în lumina reflectoarelor problemele plagiatelor din școlile doctorale de științe militare, ordine publică și informații, ”mașinațiunile” de ascundere a unui fenomen mai puțin cunoscut publicului larg, ce conduc la ipoteza că ar exista un mecanism paralel și nedemocratic de selecție a elitelor puterii, fără respectarea criteriilor de integritate academică și a normelor democratice. Cazul Gabriel Oprea a fost doar hârtia de turnesol, care exemplifică gravitatea fenomenului și lipsa unor mecanisme de control a calității învățământului sau a unui mecanism de control democratic, în acest domeniu. Probabil că, fără moartea polițistului Gigină și fără tragedia ”Colectiv”, mecanismele de investigație juridică nu ar fi reacționat doar la investigațiile jurnalistice privind plagiatul și, poate, am fi avut azi un prim-ministru ”tehnocrat”, conducător de doctorate plagiate în științe militare. Dincolo de cazurile respective, destul de grave în sine, îmi propun să analizez cât de mare este răul, să explic fenomenul și să încerc să propun câteva soluții.

Științe militare, informații și ordine publică (sMIOP) în UE: Cum e România altfel?

Pentru a trage concluzii relevante este bine să vedem cum funcționează acest domeniu academic în Europa. Trebuie să comparăm ca să scăpăm de etnocentrism, spunea Mattei Dogan. Chestiunea de bază este aceea că, în majoritatea țărilor europene, domeniul respectiv nu este considerat o știință, ci o artă, iar transmiterea cunoștiințelor de la o generație la alta se face printr-un sistem de învățământ vocațional. De aceea, din cele 28 de țări ale UE, doar în Bulgaria mai există școală doctorală similară, pe domeniul științe militare, la Universitatea Națională ”Vasile Levski”. O carte foarte interesantă, a lui Sylvain Paile-Calvo, este în curs de publicare la editura UE, cartea fiind teza sa de doctorat, publicată la Luxemburg[ii].

Din analiza comparativă a lui Sylvain Paile rezultă că, în UE, mai sunt doar câteva academii militare care oferă doctorate în științe militare; dar științele militare sunt definite fie ca un domeniu social, fie ca unul tehnic. Astfel, Academia Regală din Belgia oferă posibilitatea unor studii doctorale în științe aplicate, cele două academii ale Bundeswehr oferă programe doctorale în domenii precum nanotehnologii, cybersecurity sau tehnologii aeronautice. Academia ”Saint-Cyr Coetquidan”, din Franța, nu oferă programe doctorale, cu toate că gestionează proiecte de cercetare, în domeniul istoriei militare și a RI, științe politice și științe sociale, informatică sau drept internațional. Dintre fostele țări socialiste, Cehia oferă doctorate la Universitatea de Apărare, dar în domenii precum economie, management, logistică, tehnologie militară, protecție civilă etc iar Slovacia, în domenii precum apărare și securitate, mecanică, comunicații militare și sisteme informatice. Țări cu tradiție militară, precum Austria sau Suedia, nu oferă deloc doctorate la academiile militare.

O situație interesantă o găsim într-o țară non-comunitară, Elveția, unde academia militară este o secție a Swiss Federal Institute for Technology și unde se studiază leadership, sociologie militară, istorie militară sau strategie ca subdomenii ale științei militare (dar nu la nivel de doctorat).

În SUA, cele 3 academii federale, U.S. Naval Academy (Annapolis), the U.S. Military Academy (West Point), US Air Force Academy (Colorado) nu oferă doctorate în științe militare ci doar training vocațional iar G.I. Bill permite ofițerilor de rang superior să facă doctorate la universități civile. Este celebru cazul generalului David Petreus, care a făcut o stralucită teză de doctorat în relații internaționale/studii de securitate la Princeton University, pe tema contrainsurgenței.

România este altfel! Domeniul academic, denumit ”științe militare”, s-a dezvoltat fulminant, după 1990, în cadrul Academiei de Înalte Studii Militare (ulterior UNAp), dar și în celelalte academii militare, ale MAI și SRI. Astfel, în perioada 2009-2010, doar la UNAp existau circa 65 de conducători de doctorat și 466 de doctoranzi.  După aplicarea Legii educației nr.1/2011 s-a produs o restructurare și o recalibrare a domeniului de doctorat, în anul 2016 fiind anunțate doar 78 de locuri, pentru cei 30 de conducători de doctorat. Jurnalista Melania Cîncea a obținut cifrele de școlarizare în domeniile de studii doctorale de la UNAp și Academia de Poliție, din perioda 2000-2014, iar cifra este fantastică: Universitatea Naţională de Apărare “Carol I” a acordat 933 de titluri de doctor iar Academia de Poliţie “Alexandru Ioan Cuza” a acordat 455 doctorate, dintre care 232 în domeniul Drept iar, restul, în domeniul Ordine Publică[iii]. Dintr-un răspuns ulterior, obținut de la Academia Națională de Informații, rezultă că au fost acordate 68 de titluri de doctor în informații, între 2007 și 2014. Rezultă un total de 1500 de doctori în sMIOP, într-o perioadă de 15 ani, adică 100 doctori/an, majoritatea covârșitoare a doctorilor fiind civili din politică, administrație publică sau firme private. Un ofițer mai hâtru îmi mărturisea că, atunci când vizitează sediul ministerului și citește pe toate ușile șefilor ”gl.mr.dr” crede că a nimerit la… Spitalul Militar.

Surse din interiorul MAPN, MAI sau SRI povestesc că există cazuri în care șoferi ai generalilor sau chiar paznici de vânătoare au obținut titlul de doctor în științe militare sau ordine publică. Poate nu ar fi lipsit de sens să se redeschidă dosarul, din 2009, despre care vorbea jurnalista Ondine Ghergut, în care erau sesizate fapte de corupție în acordarea titlurilor de doctor și a titlurilor academice[iv].

Un alt domeniu de expansiune al învățământului militar este cel al ”colegiilor”, destinate instruirii militarilor și civililor interesați de domeniul studiilor de securitate și apărare sau care vor fi ocupa funcții în statul român. Există și în SUA o instituție cu profil asemănător, National Defense University, care acordă atât militarilor cât și civililor certificate executive dar și diplome de master, cum ar fi Master of Arts in Strategic Security Studies (CISA), Master of Science in National Resource Strategy (ICAF), Master of Science in Joint Campaign Planning and Strategy sau Master of Science in National Security Strategy.

Problema colegiilor românești este legată de expansiunea lor rapidă, de magnitudinea cifrei de școlarizare dar, mai ales, de impactul diplomei de absolvire a acestor colegii asupra procesului de ocupare a unui post de rang înalt în administrația publică. După succesul Colegiului Național de Apărare (din MapN) care, de la înființare (1992) până în prezent, a produs 3159 de absolvenți (conform site-ului actual al CNAp) au mai fost înființate alte două colegii: Colegiul Naţional de Afaceri Interne (al MAI) și Colegiul Naţional de Informaţii (al SRI).

O investigație recentă a Pressone dovedește că 1/5 dintre parlamentarii României din actuala legislatură au absolvit cursurile Colegiului Național de Apărare, 7 dintre ei fiind șefi de partide[v]. Investigația respectivă critică modul de desfășurare a cursurilor, calitatea profesorilor și lansează suspiciuni privind cheltuielile din bugetul paralel, derulat prin Fundația CNAp. Sunt convins că jurnaliștii de la Pressone vor extinde investigația și asupra celorlalte două colegii, care sunt mult mai puțin transparente, nu se știe nici numărul de absolvenți și nici bugetul derulat prin fundațiile respective, altfel vor fi acuzați de parti-pris sau că investigația focalizată pe CNAp este orchestrată de serviciile de informații. Cristian Câmpeanu, de la ”România liberă” cerea imperativ: ”Curăţaţi Academia de Informații și Colegiul de Apărare sau desfiinţaţi-le!”.

Dar expansiunea ”sMIOP” nu se oprește aici. A fost relevat, recent, cazul ”academiilor de consacrare”. Am fost printre primii care a semnalat, din 2015, faptul că există  alte 6 academii, paralele Academiei Române, care primesc alocații bugetare fără să fie condiționate de performanță, în timp ce ANCS nu a mai oferit granturi, timp de 4 ani. Între ele, Academia de Studii de Securitate Națională, ai carei membri (min. 50- max. 200 ), numiți de Gabriel Oprea, Toma Gheorghe și George Maior, primesc o rentă viageră de 2700 Ron doar pentru că au fost selectați de cine trebuie. Doi dintre cei trei membri fondatori au un indice Hirsch Scholar 2, echivalent cu al unui student postdoc român din domeniul științe sociale. Pentru detalii privind această academie puteți citi, între altele, articolul meu ”Academiile” – Aici sunt banii dumneavoastră!” sau pe cel al Emiliei Șercan, cu titlul ” Stâlpii societății. Cine sunt membrii Academiei de Științe ale Securității Naționale”[vi]. De remarcat că, mai există și o secție de științe militare de 22 de membri, în cadrul Academiei Oamenilor de Știință din România (AOSR), cu aceleași drepturi ca ale membrilor ASSN.

Cred că am prezentat destule date factuale, care dovedesc faptul că am asistat la un proces de creștere explozivă a domeniului sMIOP și de construire a unui domeniu de doctorat quasi-inexistent în alte țări europene, pe baza unui curriculum de secol XIX și a lipsei unor reguli clare și transparente de evaluare a calității învățământului și cercetării. Epifenomenul cel mai dureros este acelă că, odată obținută diploma de doctor în științe militare, posesorul ei devine profesor la o universitate civilă într-un domeniu conex. Alții folosesc această diplomă ca ”bilet de intrare” într-o funcție publică de rang înalt. Deci vina nu este, decât parțială, a academiilor militare ci a sistemului de promovare din viața civilă. Recent, sub pretextul ”dezvoltarii culturii de securitate” există chiar propuneri de a intra în universitățile civile și a dezvolta programe comune cu universități de prestigiu. Acest lucru ar putea fi benefic pe termen lung, după curățarea prealabilă a academiilor de plagiate doctorate și selecția profesorilor pe baza unor criterii acceptate internațional.

Dacă am arătat mai sus, cu date și cifre, cum este România altfel, ar trebui să ne întrebăm, mai departe: ”De ce e România altfel?”

O primă ipoteză este oferită de moștenirea istorică. Oferirea doctoratului și a titlului de academician unei analfabete, precum Elena Ceaușescu, a creat precedentul dar și apetitul noilor politicieni de azi pentru titlul de doctor. O altă ipoteză ar fi aceea că inovarea, în comunism, se realiza, mai degrabă, ca transfer tehnologic al produselor furate de către serviciile de informații (DIE) din Occident, așa cum mărturisesc câțiva rezerviști (I.M. Pacepa, de exemplu). O ultima ipoteză, de tip path-dependency, este aceea a existenței ”negrișorilor”, a unor subordonați care scriau teze de doctorat sau cărți pentru superiorii lor. Imi amintesc un sfat al unui colonel, care spunea că, dacă văd o carte cu 5 autori, dintre care primii 4 au titluri și grade mari, gen general dr.ing. X și un al cincilea, cu grad de căpitan, să fiu sigur ca ultimul este cel care a scris cartea. O ipoteză-corolar, pe care o lansez aici este aceea că am asistat, în România ultimilor 25 de ani, la o tranziție controlată, un fel de ”managed democracy a la russe”, în care normele controlului democratic civil au fost doar scrise pe hârtie dar nimeni nu a verificat serios funcționalitatea controlului democratic civil și internalizarea acestor norme. Faptul că asistăm la expansiunea sMIOP și chiar la crearea unor academii de consacrare, care nu au corespondent nicăieri în UE, trebuie să ia sfârșit!

Ce este de făcut?

Aș sugera, mai întâi, elaborarea unei strategii de re-fondare a domeniului, nu doar o reformă incrementală. Este evident că s-au făcut pași importanți, după LEN nr.1/2011, dar ea este doar o reformă incrementală. Pilonii pe care ar trebui să stea acea strategie ar putea fi:

  • ”Re-militarizarea” învățământului militar și organizarea sa ca învățmânt vocațional, în prezent oferindu-se absolvenților academiilor categoriilor de forțe diplome de administrație publică sau de inginerie și nu abilități, competențe și cunoștințe militare, necesare pe câmpul de luptă;
  • Evaluarea școlilor doctorale din domeniul ”științe militare, informații și ordine publică” și oferirea de doctorate profesionale, în cadrul acestor școli, diferite de doctoratele științifice; evaluarea ar trebui să înceapă cu verificarea tuturo tezelor de doctorat;
  • Semnarea unor parteneriate cu universitățile civile, pentru instruirea în domenii precum management, sociologie militară, relații internaționale sau studii de securitate, după modelul GI Bill, din SUA;
  • La nivel strategic să se organizeze programe de training vocațional de tip ”joint”, în care absolvenții să fie capabili să îndeplinească funcții ce țin de cele 3 domenii; științe militare-informații-ordine publică;
  • În final, am putea numi acest proiect ”Transformarea sistemului de securitate 2.0!”

NOTE_________


[i] Aceste investigații pot fi găsite, între altele, pe Contributors, Hotnews, Blog de investigații, Pressone sau arhiva revistei 22 și a ziarului România liberă.

[ii] Vezi Sylvain Paile-Calvo, “From European mobility to military interoperability – Exchanging young officers, knowledge and know-how”, EU Publishing Press, Luxembourg, 2016.

[iii] Vezi Melania Cîncea, ”SRI ţine departe de ochii presei numele doctorilor Academiei Naţionale de Informaţii şi cele ale îndrumătorilor lor de doctorat”, Timpolis, 19.11.2015, disponibil la: http://timpolis.ro/sri-tine-departe-de-ochii-presei-numele-doctorilor-academiei-nationale-de-informatii-si-cele-ale-indrumatorilor-lor-de-doctorat/

[iv] Ondine Ghergut, ”U.M. 15000 euro. În afacerea “Academia Militara”, 100 de ofiteri suspecti de coruptie”, România liberă, 13.03.2009, disponibil la: http://www.romanialibera.ro/special/investigatii/u-m–15000-euro–in-afacerea–academia-militara—100-de-ofiteri-suspecti-de-coruptie-148610

[v] Vezi Iulia Marin, ”Clepsidra puterii: Colegiul Naţional de Apărare”, Pressone, 11.05.2016, disponibil la: https://pressone.ro/clepsidra-puterii-colegiul-national-de-aparare

[vi] Articole disponibile la adresele: http://www.contributors.ro/editorial/%E2%80%9Dacademiile%E2%80%9D-aici-sunt-banii-dumneavoastra/ și  https://pressone.ro/stalpii-societatii-cine-sunt-membrii-academiei-de-stiinte-ale-securitatii-nationale/

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "27 comments" on this Article:

  1. Gogu spune:

    Acest fenomen nu poate fi separat de cel al acordarii de grade militare mari unor personalitati din politica si administratie, dar nu numai, fara ca indivizii respectivi sa indeplineasca conditiile minime necesare. Iar inflatie de titluri doctorale si universitare nu este un fenomen specific militar, este cat se poate de cuprinzator in societatea romaneasca. Cauze sunt multe. Intre ele e si nevoia unor persoane fara pregatire, fara calitati si realizari personale notabile, ajunse in pozitii importante, de a-si crea o imagine, o aparenta de valoare individuala pentru a se putea legitima in posturile in care se gasesc, dar si nevoia de a-si creste stima de sine.

    • Marian Zulean Marian Zulean spune:

      Nu sunt decat partial de acord cu dvs. Anume, sunt de acord cu prezumtia ca exista persoane fara pregatire care isi doreasc titluri si grade pentru a-si creste stima de sine. Dar asta nu insemna ca trebuie sa relativizam. Atitudinea tip ”toți e la fel” sau ”toți minte” ne-au dus la sistemul politic si administrativ actual si la lipsa de accountability (dare de seama). Fenomenul cu acordarea gradele militare s-ar putea sa aiba ca numitor comun aceleasi persoane sau grupuri de interese, vedeti cine a semnat decretul de avansare a jurnalistilor si altor persoane din societatea civila. Deci, NU toti sunt la fel si nici toate domeniile sau universitatile nu sunt la fel. Ati ratat argumentul, care arata povestea cresterii (si descresterii) unui domeniu academic quasi-existent in Europa si a dezvoltarii unui mecanism paralel de selectie a elitelor politice. Stiti ca nici 5% din absolventii de stiinte administrative nu isi gasesc loc de munca in domeniu? In schimba proportia de absolventi de colegii de aparare care isi gasesc loc de munca, chiar de secretari de stat, este de 20%, cum rezulta din studiu?

    • victor L spune:

      Acelasi personaj, Gabriel Oprea, a acordat cca 2000 de grade melitare unor civili. In secret, pentru ca avea puterea ca ministru al apararii.
      Gabriel Oprea, dottore plagiator si mentorul altor sute de plagiatori.
      Si, cum spune si autorul, dar mai voalat ca sa nu se supere nimeni, daca nu se intimpla drama politistului Gigina, il aveam pe Oprea prim ministru, ca nu degeaba discuta cu Mihalache dupa perdele la Cotroceni.

  2. victor L spune:

    Dupa articolele de semanlizare a unor plagiate semnate de ziarista Emilia Sercan (sa neglijam pe nesuferitul fost presedinte, care ne semnala pina la saturatie ca prim ministrul era plagiator ordinar), dupa articolele Melaniei Cincea de a afla macar ceva din culisle fabricilor de doctorate pentru tot felul de mosi Teaca, melitari ori ţivili, dupa articolele altor semnatari, a continua cu lamentarea dezvaluirilor in timp ce Justitia se da timida, ca Politia pe timpul lui Chitac, si nu se apleaca cu aceiasi osirdie ca asupra coruptilor, se pot intocmi, pentru urmatorul deceniu, toate tezele de doctorat cu aceasta tema: Nebuloasa Justitiei in legatura cu plagiatele.
    Moţăiala Justitiei in aceasta speta a nascut monstri.
    Dupa cum a lasat liberi alti monstri inchizind dosarele Revolutiei si Mineriadelor.

  3. Tirca Daniel spune:

    Pentru a reda impactul devastator din viata societatii civile, trebuie ca toate studiile si investigatiile acestea sa fie incheiate cu analiza impactului financiar determinat de nenorocitele astea de doctorate ce duc, nu numai la infestarea structurilor de conducere ale societatii cu tot felul de impostori, ci si la drenarea unor sume imense de bani de la buget, adica ne este bagata mana in buzunar ca la iarmaroc!

  4. Tudor Avram spune:

    Marian, lucrurile, cred eu, sunt ceva mai simple si deriva din ecuatia de putere care s-a format dupa caderea regimului comunist. Fiind vorba despre o relatii de putere de tip securistic in care impostura, aparenta, inselatoria si, in general. lipsa de scrupule, de minima moralitate, sunt valorile pe care se fundamenteaza, fenomenul descris de tine deriva im mod firesc din acest tip de relatii care domina elitele puterii.
    Problema cea mai grava este ca nu avem elite care sa fie determinate sa se lupte cu acest tip de relatii de putere care transcend politicul, politic care la noi este un simplu mod de ascundere a realitatilor si de manipulare in masa.

  5. ioand spune:

    Avem o problema; prea multi doctori facuti “la apelul de seara”
    De ce ?
    Pentru ca o diploma de “doctor” in Romania este recompensata material.
    In mod normal o diploma de doctor nu este altceva decat o atestare a faptului ca ai facut si stii sa faci cercetare. Ar fi normal ca titularii sa fie recompensati pentru asta doar atunci cand ei lucreaza in domeniul cercetarii si nici intr-un caz atunci cand abordeaza alte domenii unde aceste competente (de cercetator) nu mai au nici o relevanta.

  6. Grammaticus spune:

    Plagiatele si lipsa competitivitatii, nepotismul in mediul universitar – sufocat de incapabilii – incapabili, nu mediocri! – cu pile – afecteaza direct economia Romaniei si implicit pe cea europeana (nu dezvolt aici, ar trebui dl. Cranganu sau altcineva de la Contributors cu mai multa patrundere si expertiza sa scrie o serie intreaga despre relatia dintre excelenta universitara, intelectuala si nivelul de trai, prosperitate, economie). Uniunea Europena si NATO ar trebui sa fie interesate direct in scandaloasa frauda care se numeste in prezent “invatamant superior” in Romania. In plus, instantele din Romania, sesizate cu actiuni care dezvaluie imensa frauda din “universitati”, tin cu PUTEREA si ar trebui facut un studiu statistic, nimic mai mult, vizavi de cauzele din contencios administrativ in care cei care au atacat nepotismul si concursurile trucate au avut castig de cauza.
    In ce priveste articolul , acesta explica mult mai bine nevoia de titluri a analfabetilor puterii decat o face dl. Cornea intr-un articol mult sub nivelul domniei sale in revista 22.

  7. Tani spune:

    Luati orice doctor in “stiinte” militare si puneti-l sa scrie un eseu in limba romana! Veti vedea cat de doctori sunt si cata stiinta au!

    • Marchi spune:

      Un eseu? Eu le-aș propune să scrie o frază coerentă, una singură! Ca să ne convingem (dacă ar mai fi nevoie) că ticăloșia, impostura și ignoranța merg mână-n mână…

    • Klopo_Tare spune:

      Ha, ha, ha! Pai se vede cu ochiul si timpanul liber… politicieni care se fac de bacanie in momentul deschiderii cavitatii bucale in public…

  8. F. P. spune:

    Impostura si plagiatul (de cele mai multe ori ultimul o aduce pe prima) sunt riscuri pentru orice domeniu. Dar frica de abuz nu trebuie sa impiedice uzul. O relatie intre stiintele politice si cele militare trebuie sa existe. Orice abordare care exclude o asemenea zona de confluenta este excesiva, dar mai ales neproductiva nici pentru politica, nici pentru securitate.

    Poate exista un domeniu academic sau doctoral care sa aduca valoare si pentru politica si pentru securitate? Da, cel politico-militar, care nu se intemeiaza pe profesia militara (ante) si/sau pe o cariera militara (post).

    Mai explicit, cineva care are o introducere sau specializare in domeniul politico-militar, indiferent de titlu (licenta, master, doctorat), fara a avea o profesie militara, obtinuta in invatamantul formativ de baza din armata, politie, servicii de informatii (adica in scoli si academii cu regim si profil militare) nu poate ocupa si nu trebuie sa ocupe, legal, nicio functie de comanda sau decizie in niciuna din cele trei institutii fundamentale de securitate si aparare.

    Un politician, deci, nu poate sa faca, printr-o scoala doctorala politico-militara, concurenta unui militar, la capitolul de prestigiu social al profesiei militare sau la cel de pozitie in sistemul militar. Cine urmeaza o scoala doctorala in stiinte politice de securitate si aparare nationala nu devine militar/politist/ofiter de informatii de profesie, ci este sau devine politician cu o viziune si o perceptie educate privind aceste domenii si, de ce nu, si aici este castigul, cu un potential crescut de responsabilitate/responsabilizare pentru politica de securitate si aparare.

    Educatia securista si educatia de securitate sunt doua lucruri diferite. In regimul totalitar antedecembrist, politica era inregimentata in armata (sau armata in politica), Nicolae Ceausescu, de pilda, care nu a fost militar de profesie, a facut o scoala politica, pe la Frunze parca, in virtutea careia a ocupat o pozitie de comanda strategica in Armata (pozitii de nivel tactic au fost ocupate de indivizi cu patru clase, scoliti intern ca ofiteri politici, pe la Oradea, Beius, Ineu).

    In noile vremuri, politicienii nu mai pot merge in armata, insa fostii militari pot merge in politica, iar scolile doctorale de stiinte politice de securitate si aparare pot fi o interfata si pentru unii si pentru altii. Practica este peste tot in lumea occidentala, pentru ca s-a constatat ca este aducatoare de valoare, politicienii nu sunt incadrati in armata, insa fosti militari si ofiteri de informatii au acces in politica, incadrand comisiile de parlamentari si de experti ale celor trei puteri ale statului.

    Prin urmare, nu cred ca ar trebui sa ne refuzam singuri o valoare pe care toti ceilalti si-o adauga, dimpotriva, este o modalitate de a creste, la varf si nu numai, educatia si, totodata, responsabilitatea pentru securitate si aparare. Cu conditia refondarii, idee pe care foarte bine a punctat-o autorul.

    Ar mai fi o problema de categorisire, care ar aseza si mai bine lucrurile si ne-ar feri de confuzii. Noi operam, in prezent, cu trei categorii de militari: in activitate, in rezerva si in retragere.

    In categoria „in rezerva” sunt inclusi atat fostii militari de profesie, cat si cei care nu au fost militari de profesie, dar au obtinut un grad militar, prin cursuri de concentrare/mobilizare, pentru nevoi in situatii de necesitate sau urgenta. Nu este o categorisire tocmai corecta, pentru simplul motiv ca-i abordeaza pe toti rezervisti la gramada, fara a tine cont de criteriul profesionalismului, al profesiei militare (si, de ce sa nu o spunem, cam lezeaza orgoliul fostilor militari de cariera).

    Mai corect ar fi ca rezervistii care nu au fost profesionalizati (nu au fost militari in activitate) sa fie categorisiti ca militari „in rezerva”, iar fostii militari de cariera, care au fost profesionalizati si nu mai sunt in activitate, sa fi categorisiti ca militari „in retragere” (pentru un motiv sau altul: demisie, demitere, pensionare, boala etc.).

    In prezent, noi folosim categorisirea „in retragere” pentru o categorie de fosti militari care nu mai au nicio utilitate din punct de vedere militar, care sunt scosi din controalele militare pentru depasirea unei anumite varste de utilitate militara (dupa varsta de 65 de ani, cred).

    Actuala categorie, de militari „in retragere”, ar putea fi inlocuita, de pilda, printr-o formula mai prestigioasa, cred, de militari „seniori”. Ori, sa ramana „in retragere”, dar pentru cei care nu mai sunt in activitate si mai pot fi rechemati sa se folosesca categorisirea de militari „in retragere si in rezerva”.

    • Petre Opris Petre Opris spune:

      Se perpetuează un mit privind studiile militare ale lui Nicolae Ceauşescu în URSS şi este păcat.
      În perioada ianuarie – iulie 1953, generalul-maior Nicolae Ceauşescu a urmat Cursul Academic Superior (de comandanţi şi şefi de stat major de unităţi şi mari unităţi) de pe lângă Academia Militară Generală „I. V. Stalin” din Bucureşti, în timp ce îndeplinea deja de trei ani funcţia de şef al Direcţiei Superioare Politice a Armatei.
      Este posibil ca Nicolae Ceauşescu să fii învăţat câteva cuvinte ruseşti în închisori (unde a avut ocazia să întâlnească spioni sovietici condamnaţi la detenţie pe diferite termene) şi în lagărul de la Târgu-Jiu.

  9. dusu spune:

    inainte de 90, cei mai buni fii ai patriei se recunosteau intre ei datorita carnetului de partid
    azi, cum in partide mai intra si neaveniti, se vor putea recunoste datorita doctoratelor ce si le impart intre ei ; dar cum romini sint recunoscuti la intorsul armelor, la ce ar ajuta arta militara ?
    si ca veni cumva vorba, cica ubb ul a ajuns prima universitate moldoveneasca din Ardeal

  10. ion adrian spune:

    JOS SECURISTII! LA MUNCA CU EI!

    Ce fel de munca? Maturat strazile, sapat santuri etc etc

  11. Lavinia Stan spune:

    Felicitari, Marian! Articolul ar trebui sa fie publicat si in limba engleza, ca sa aiba o audienta mai larga!

    • Marian Zulean Marian Zulean spune:

      Draga Lavinia, multumesc de apreciere si de sugestie. Este binevenita! Initial, chiar scrisesem un P.S., in care anuntam ca voi incerca sa public (si) in limba engleza. Scriu de ani buni despre subiectele astea, mai ales in reviste academice, si pare ca, in Romania, nimeni nu pricepe sau nu vrea sa auda. Asa ca, fie trebuie sa scriu in limba dacă, pe care o pricep instituțiile romanesti, fie in limba engleza. In reviste academice am portile deschise dar cred ca lumea nu mai are timp sa citeasca, asa ca voi cauta platforme similare Contributors. Any suggestion?

  12. Dedalus spune:

    Mi se pare chiar simplu: cine termina o academie militara, are la indemana un doctorat itnr-o universitate civila in domeniul ethnic sau social respectiv.

    Pot ramane si doctoratele militare asa cum sunt, doar ca relevanta lor trebui mentinuta numai in invatamantul militar si atat.

    Problema nu e neaparat de sistemul doctoral, cat de relevanta acestor doctorate.

    Ca de altfel si cazul doctoratelor civile. Daca nu ar avea nici o importanta, nici macar in invatamantul superior ( cu exceptia poate a gradului de proifesor) ar disparea si industra doctoratelor ca atare.

    ===

    Radacina este cupa mine mult mai adanca: pentru ca sunt incapabili sa evalueze daca un om este sau nu potrivit pentru o functie sau un post, functiojnari si politicieni incompetent la randul lor au fixat drept critrii de avansare sau de marire de salariu – doctoratul.

    Asa, toti au scapat de raspundere: are omu’ doctorat, e bun. Nu are, nu e bun. Si gata! Asta e tampenia care sustine acest sistem bolnav.

    Este o tampeni inrudita cu cea de evaluare dupa articole ISI (cand pana si aia de au inventat sistemul spun sa nu fie folosit exclusive, noi fix asta facem…).

    Inlaturam cauza si dispare efectul. Altfel, degeaba ne incontram cu efectul…

  13. Emil spune:

    Sunt 7 ani de la “UM 15000 de euro”, cum s-a numit în epocă scandalul.
    Am văzut – citit o chestie realmente deşteaptă, nişte teste de cultură necesare a fi trecute pentru a accede la forme superioare de pregătire, pe la SRI. Sunt chiar mişto, nu credeţi că ar fi un criteriu suficient de selectiv ca să merite să fie generalizate în domeniile astea? Nu singurul, dar un prag imperios necesar؟

  14. Decebal spune:

    Un titlu de doctor poate fi o circumstanta atenuanta pentru numirea (politica a) unui incapabil intr-o functie de raspundere publica.
    Cei ce au interes ca structurile de aparare ale Romaniei sa fie invadate de incompetenti, nu pot fi decat dusmani ai Romaniei. Daca sunt straini, pot fi considerati inamici. Daca sunt romani, pot fi considerati tradatori. Daca actiunile lor afecteaza siguranta nationala, trebuie urmariti si pedepsiti. Asta trebuie sa se intample si asta se va intampla, mai devreme sau mai tarziu.

    Incet-incet, Romania va intra pe fagasul normalitatii. Indiferent cat de tare se zbat ticalosii sa impiedice asta, nu vor putea decat sa amane deznodamantul, nu sa-l modifice. Romania nu are de ales, trebuie sa intre in randul lumii. Sunt destui care nu vor sa inteleaga asta, dar Romania nu are de ales.
    Organizatiile in care recrutarile si promovarile se fac pe competente si merit le vor invinge pe cele in care recrutarile si avansarile se fac pe alte criterii. In economie, in politica, in “intelligence”, in societate… Se va intampla, este in firea lucrurilor.

    Un partid politic venit de nicaieri va avea, probabil, 25% din posturile de consilieri locali ai Bucurestiului. Un sfert! Este un pas inainte, in directia corecta. Alti pasi inainte vor fi facuti la sfarsitul acestui an, la alegerile parlamentare. In doua-trei cicluri electorale viata politica romaneasca se va insanatosi si-si va schimba fundamentele. Orientarea pro-occidentala a Romaniei va deveni solida si evidenta.

    • Harald spune:

      “În rândul lumii” nu e decât o expresie lipsită de sens, dar care oferă confort psihic multor români fiindcă a fost deprinsă în copilărie și este percepută ca fiind un lucru ”bun”. Însă ăsta nu e decât un mod de ”a ține pasul”, la fel cum ultimul vagon ține și el pasul cu locomotiva, că n-are de ales.

      2-3 cicluri electorale înseamnă 2024-2028, iar orientarea pro-occidentală a României nu va mai face doi bani, la fel cum naționalismul practicat în prezent la Tg.Neamț nu face doi bani. Ăsta e doar un mod de a ne consola că n-am pierdut vremea complet aiurea, însă e din aceeași categorie cu consolarea altora că ”n-a fost chiar așa de rău pe vremea lui Ceaușescu”.

      În societatea românească a avut loc un proces de selecție inversă, o selecție în cursul căreia corupții și incompetenții s-au îndreptat spre politică și spre administrație publică și conduc acum societatea, în timp ce persoanele capabile de a atinge un anumit nivel de competență s-au îndreptat spre alte țări. La alegerile din 1992 și 1996 ar fi fost de neimaginat ca publicul să voteze niște măscărici ca Ponta sau Oprescu. După 2-3 cicluri electorale asta devenea realitate, pentru că ăsta era noul nivel al electoratului.

      După aceste 2-3 cicluri electorale, cu Turcia și Ucraina în curs de aderare la UE, a menționa orientarea pro-occidentală a României va fi doar o glumă proastă. Exact cum s-ar lăuda astăzi austriecii cu orientarea lor pro-occidentală, când în realitate nu-i pasă nimănui de ea :)

      • Decebal spune:

        Hmmm… Pentru mine, “in randul lumii” inseamna cu privirea catre Vest. Daca peste 25 de ani vom fi la nivelul de-acum al tarilor europene dezvoltate, e bine. Trebuie doar sa ne pastram privirea catre Vest, chiar daca pentru unii lumina inca vine de la Est. Nu-i nimic bun pentru Romania, catre Est.
        “Selectia inversa” despre care vorbiti a fost posibila in conditiile “democratiei originale” (venita de la Est), care nu a permis inradacinarea statului de drept. De asemeni, distrugerea Educatiei a contribuit si ea decisiv.
        Asa ca, pentru mine, orientarea pro-occidentala nu e vorba goala si ar trebui sa ne intre in ADN, in ciuda celor care latra impotriva ei.

  15. Iordache Olaru Olaru Iordache spune:

    Domnule Zulean, felicitari pentru articol. Din pacate este o rusine pentru mediul militar aceasta practica a doctoratelor care submineaza increderea in ierarhia militara si afecteaza spiritul de corp. Cand eram activ am argumentat despre inutilitatea acestor doctorate dar si faptul ca practica doctoratelor militare in armatele occidentale este necunoscuta. In 2009, am cerut macar o reconsiderare a practicilor nocive din acest domeniu, cand am scris: “Schimbarea criteriilor de calificare la selecţiile pentru acordarea titlului de doctor în ştiinţe militare. Altfel, peste 10 ani, toţi ofiţerii de la gradul de maior în sus vor fi doctori! Exigenţa în ceea ce priveşte alegerea temelor trebuie reconsiderată, după cum şi racordarea la realităţile lumii militare de azi a profesorilor care coordonează doctoranzii. Lipsa ideilor vizând transformarea organismului militar caracterizează multe lucrări de doctorat, văduvite de soluţii aplicabile în procesul de reformă”. http://www.sroscas.ro/site/wp-content/uploads/Umilirea-Armatei-Nationale.pdf
    Deseori foloseam o butada la adresa doctoratelor in stiinte militare: “Cine copie dintr-o carte realizeaza un plagiat, cine copie din doua realizeaza o compilatie, cine copie din trei realizeaza o dizertatie, iar cine copie din patru realizeaza cea de-a cincea carte stiintifica sau isi ia doctoratul in stiinte militare”.

    • dusu spune:

      n am nimic daca se mai greseste in exprimare ; important e sa pricep ce vrea sa spuna omu
      da totusi ! exista copie ?, pers 3 sing a copia ? o dat accademia rominilor o noua regula la i din a ?

      • Decebal spune:

        Romanilor sau regatenilor?!… Mare atentie, la exprimare! Lasati loc de confuzii si va stricati imaginea!… :)

  16. Marian Zulean Marian Zulean spune:

    Multumesc tuturor pentru comentarii. Imi permit sa mai trag niste concluzii, dupa aceste comentarii, altfel comentatorii par foarte interesati de aspecte punctuale sau de partea surprinzatoare a analizei. Cred ca cel putin 3 fenomene/probleme sunt ingrijoratoare aici:
    1- asincronismul fata de trendul european- daca in tarile UE a avut loc o “decrementare” a stiintelor MIOP si reprofesionalizare ca domeniu vocational la noi a fost invers, au crescut si iar au crescut, producand cel putin 1500 doctori, 5000 absolventi de colegii de aparare si siguranta (cursul scurt?!!), 200 academicieni etc Ca termen de comparatie, chiar si la cele cateva academii militare care mai dau doctorate in stiinte militare, aceste stiinte sunt orientate catre subiecte STEM (science-technology-engineering-math). Doctoranzii Academiei olandeze de la Breda sunt in numar de 5/an, dintre care 4 au teze tehnice.
    2- o problema de competitivitate, pornind de la devoalarea lucrarilor plagiate si de la masurarea indicelui h al “academicienilor” ASSN (in medie 3). Pe de alta parte, avem o problema de intarziere in reforma, stiintele militare au inflorit in secolul XIX, este adevarat ca un Clausewitz se studiaza si azi in academiile militare ale lumii, dar ca arta strategica sau istorie.
    3- problema de democratizare- cresterea numarului absolventilor de doctorate sau colegii de stiinte militare si de securitate nationala si folosirea acestor diplome ca “shortcut” pentru obtinerea unor slujbe de functionar public de rang inalt sau de demnitar ne duc cu gandul la fenomenul “siloviki” din Rusia lui Putin, numai ca la noi este un proces mai subtil.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Marian Zulean


Marian Zulean

Marian Zulean este profesor la Universitatea din București. Domeniile sale de interes sunt politicile publice, studiile de securitate și sociologia militară. Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)