Home » Educatie » Citesti:

Schimbarea în educaţie

Radu Dumitru Rosca decembrie 14, 2015 Educatie
19 comentarii 1,112 Vizualizari

Recentul articol intitulat “Imposibila schimbare” [1] m-a convins să contribui cu opinia personală. Sunt de profesie inginer şi am trecut atat prin sistemul de educaţie romanesc cât şi prin sistemul de educaţie din Regatul Unit al Marii Britanii. Experienţa mea în educaţie vine din prisma elevului/studentului şi nu am nici un fel de experienţă ca profesor. Cu toate acestea îmi permit să formulez cateva opinii despre ceea ce ar trebui făcut.

In primul rand, autorul articolului, Mihai Maci vede totul printr-o prismă defetistă, “nu se mai poate face nimic”. Cu puţină dorniţă şi multă imaginaţie se pot schimba multe lucruri. Sunt adeptul unei schimbări profunde în educaţie, aşa cum a încercat să procedeze Daniel Funeriu care a fost fară doar şi poate cel mai bun ministru al educaţiei de după 1989. Sigur că educatia este o piramidă putredă, care o să te manance încet şi sigur dacă încerci să faci schimbari din varf. Nici o schimbare nu este ireversibilă, la un moment dat o să revină un ministru care să destructureze tot ceea ce ai reformat. Cu toate acestea unele elemente vor rămâne, şi o nouă cale se va deschide unde alţi oameni văd ceea ce trebuie făcut. In cazul domnului Daniel Funeriu, aproape toată reforma dânsului a fost ştearsă, dar măcar au rămas camerele de luat vederi la bacalaureat, ceea ce poate fi considerat un progres. Sunt convins că au rămas şi alte elemente ale reformei.

1. Doctoratele şi învăţămantul universitar

Problema doctoratelor plagiate se poate rezolva într-un mod foarte simplu şi fără să înfinţam 100 de comisii şi comitete. Ca inginer ştiu că sistemele automate sunt tot timpul mai sigure decât orice om. Noul ministru poate să cumpere un sistem de verificare pe calculator (cum există în multe ţări din vest) care să verifice daca mai mult de 5% (să spunem) din textul tezelor de doctorat este copiat din alte părţi. Desigur, cand spun că trebuie cumpărat un sistem acest proces trebuie să fie transparent şi să nu sfarşească precum cazul Microsoft. Cu acest sistem se pot verifica toate tezele, din 1989 pana în prezent precum şi cele care se susţin în acest moment. Orice teză care a picat acest test este automat retrasă. Se pot face şi verificări de către profesori după examinarea pe calculator, dar acestea trebuie să fie bine reglementate. Domnul Mihai Maci o sa sustină că toate tezele de doctorat o să se piardă brusc. Si acest proces poate să fie rezolvat simplu. Fiecare deţinător de teză de doctorat (susţinută în România) trebuie să prezinte o copie a lucrării sale (este imposibil să nu ai o copie in casă!). Cine nu prezintă copia în terment de un an pierde titlul de doctor automat. Teza de doctorat este susţinută în fata unei comisii de 4 – 5 profesori universitari. Profesorii care au aprobat o asemenea teză plagiată trebuie să fie exclusi din orice alte viitoare comisii pentru doctorat.

2. Echivalările

Cu toate că am terminat o licenţă şi un masterat în inginerie, în Romania sunt la nivelul liceului pe care l-am absolvit. Acest lucru este absolut ridicol. Nu există un sistem inteligent de echivalare a diplomelor obţinute în străinatate, nici macar nu este necesară o echivalare, este necesară o recunoaştere. Ministerul poate să publice o listă (revizuită anual) care să conţină numele universităţilor de la care acceptă orice fel de titluri. De exemplu, ministerul poate să considere top 150 universităţi din Regatul Unit şi să spună că acceptă orice titlu de la acestea. In acest fel se pot evita abuzuri (universităţi care dau distincţii şi titluri pe bani). Cel care doreşte să obţină un loc de muncă în România o să prezinte diploma de studii în strainătate, iar managerul de la resurse umane deschide calculatorul verifică lista de la minister şi vede dacă universitatea este acceptată în Romania. Este un sistem simplu şi transparent (de care se poate abuza dacă nu se includ instituţiile în mod corect), dar reduce enorm birocraţia.

3. Sistemul universitar în general

Propun să se introducă un sistem de împrumut cum există în Regatul Unit unde îţi plăteşti cursurile după ce ai terminat facultatea. Este necesar să se facă un sistem de clasificare a calităţii universităţilor şi să se realizeze un clasament transparent. Pe baza acestui sistem statul poate să aloce finanţare în mod corect diferitelor universităţi. Un alt element esenţial este corelarea pieţei muncii cu sistemul universitar. Se poate face o analiză (o dată la 5 ani de exemplu) care să vadă de câţi doctori avem nevoie, de câţi ingineri, avocaţi la nivel naţional. Să spunem că această analiză descoperă că este nevoie de 300 de ingineri chimişti într-un an la nivel naţional. Atunci facultăţile pot să ofere (toate împreună) un număr maxim de 300 de ingineri, iar numărul locurilor să fie distribuit în funcţie de performanţa universităţilor. Desigur trebuie considerate şi locurile pentru studenţii străini, dar şi acestea se pot estima.

4. Competenţa şi evaluarea profesorilor

Este foarte greu să premiezi un profesor începător care face educatie de calitate comparat cu un profesor care a intrat în sistem acum 20 de ani. Salarizarea la nivelul liceului este pe grade şi vechime. Să presupunem că la clasa 9A avem un profestor cu vechime de 30 de ani. La clasa 9B avem un profesor tânăr. Profesorul cu vechime are salariul cel puţin dublu comparativ cu profesorul tânăr. Intrebarea care se pune este urmatoareă, şi calitatea educaţiei este cel putin dublă la clasa 9A comparativ cu 9B?

Se pot introduce camere de luat vederi ascunse care să evalueze profesorii în mod aleatoriu (o comisie se poate constitui la nivelul ministerului care să faca acest lucru). Aici lucrurile sunt greu de evaluat pentru că vorbim despre oameni, dar tot ar fi un progres. Profesorii competenţi trebuie să fie premiaţi şi motivaţi în mod corespunzător. Cei care subperformează trebuie trimisi să facă cursuri ca să îşi imbunătăţească actul de educaţie.

5. Relevanţa conţinutului

Materia predată (fie in scoală sau în universitate) nu are nici un fel de tangenţă cu această lume. Nu o să uit cum în prima oră de matematică în facultate am văzut scris de profesor df/dx in loc de f’(x). La început nu am inţeles absolut nimic din acest sistem de notaţie, dar apoi mi-am dat seama că este aceiaşi derivată de funcţie. La nivel teoretic educaţia în România este foarte bună, dar aplicarea teoriei este o problemă imensă. Cu alte cuvinte, multă lume poate să rezolve o derivată (sau asa îmi place să cred), dar puţini înteleg cu adevărat ce fac şi pot să o şi aplice şi în viaţa reală.

Un exemplu de teorie care este greu înţeleasă este întrebarea clasică de interviu: Scade temperatura unei incăperi perfect izolate termic dacă deschizi uşa frigiderului? Daca încaperea este perfect izolată termic, şi frigiderul este 100% eficient atunci temperatura rămâne constantă (căldura extrasă din interior este distribuită în exterior, în spatele frigiderului). Nu există însă un frigider 100% eficient, aşa că în timp încăperea se va încălzi (pentru că introduci energie electrica într-un sistem izolat: principul întai al termodinamicii).

6. Diferenţa sat/oraş

Diferenţele de la sat la oras sunt imense în domeniul educaţiei. Sunt zone rurale în care elevii nu ştiu dacă pămantul se învarte în jurul soarelui sau soarele se învarte in jurul pămantului. Aici soluţia este să fie aduşi profesori de la oraş care să locuiască în sat cel puţin 5 ani urmând ca apoi să primească o poziţie în oraş la liceul/şcoala pe care o doresc. Se pot oferi şi alte facilităţi pentru profesorii din zona rurală, cum ar fi o casă, sau un salariu mult mai mare (pentru perioada în care locuieşti în rural). Acest lucru trebuie să fie făcut concomitent cu comasarea scolilor, orice şcoală care are sub 30 de elevi ar trebui închisă.

Am enumerat cateva din principiile ce se pot aplica în educaţie. Lista nu este exhaustivă (şi nici nu este în ordine, numerotarea este doar pentru structurarea articolului). Sunt multi care vor spune că sunt un idealist (şi cred că sunt), dar am încredere că multe asemenea principii se pot aplica (mai bine sau mai prost) şi ar avea un impact semnificativ pentru generaţiile viitoare. Nu putem să stăm pe margine şi să privim deprimaţi afirmand că nu se poate face nimic şi că schimbarea nu este posibilă. Cu vointă, determinare şi timp lucrurile se pot schimba. Sper ca aceste articole să fie citite şi de domnul ministru şi sper ca o parte din aceste solutii sa fie implementate.

Notă – actualizare

Am observat că ministrul are în plan introducerea unui software care să verifice doctoratele şi să identifice plagiatul [2]. Ideea este în linie cu ceea ce am sugerat eu mai sus şi este un pas spre normalizare. Apreciez şi ideea de a responsabiliza universităţiile, doar ele pot să retragă un titlu de doctor. Aceasta responsabilizare a universităţilor o să fie o problemă mai dificil de administrat, dar acest lucru se poate realiza prin aplicarea masurii sugerate mai sus de conectare a domeniului universitar cu cererea pieţei muncii. Universitaţile care tolerează plagiatul vor fi clasate mai jos (sau vor suferi sancţiuni) ducând la reducerea numarului de studenţi şi la final la închiderea acestora.

Referinţe

[1] Articolul domnului Mihai Maci:

http://www.contributors.ro/administratie/educatie/imposibila-schimbare/

Accesat ultima dată in 12/12/2015.

[2] Declaraţiile ministrului educaţiei:

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-20658293-interviu-exclusiv-ministrul-adrian-curaj-despre-plagiatele-lui-ponta-oprea-toba-cine-cum-verifica-acum-inainte-doctoratele-copy-paste.htm

Accesat ultima dată in 12/12/2015.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "19 comments" on this Article:

  1. Mihai_ spune:

    “Este necesar să se facă un sistem de clasificare a calităţii universităţilor şi să se realizeze un clasament transparent. Pe baza acestui sistem statul poate să aloce finanţare în mod corect diferitelor universităţi.”

    Un clasament corect facut de MEC este o utopie. Si apoi in functie de ce in faci?
    Daca tot suntem in domeniul ingineriei … cred ca mai simplu ar fi un clasament in functie de salariile la absolvire si la 5 ani de la absolvire. Datele pot veni de la fisc. Trebuie nu mai completate bazale de date cu Universitatea/ Facultatea absolvita.

    “Un alt element esenţial este corelarea pieţei muncii cu sistemul universitar.”

    Analiza asta depinde de domeniu. Poate de cati doctori sau profesori este nevoie se poate estima. Dar de cati ingineri chimisti, pe o perioada de 5 ani, in conditiile in care firmele fac relocari de la an la an este imposibil de realizat. Cel mai bun exemplu este Nokia. Tot clasamentul cu salariile o sa spuna daca exista cerere intr-un domeniu. Te uiti la derivata salariilor de la an la an dintr-un domeniu. :)

    • Radu Dumitru Rosca Radu Dumitru Rosca spune:

      Clasamentul universitatilor nu este o utopie. Se pot masura foarte multe criterii, cum ar fi: satisfactia studentilor (prin sondaj anonim), numarul de articole publicate in reviste internationale, numarul de brevete de inventie, rata de angajare dupa absolvire (sunt facultati in vest care se lauda cu rate de angajare de 90% in anumite domenii). Ideea cu verificarea datelor de la fisc este foarte buna si precisa, dar trebuie facuta in mod corect tinand cont de variatiile de salariu de la un domeniu la altul (de exemplu salarile in IT sunt mai mari decat cele din invatamant).
      Corelarea pietei muncii cu sistemul universitar se poate face pe media celor 5 ani. Chiar daca in cazul Nokia au disparut locuri de munca in primul an (sa spunem) cu certitudine au aparut alte companii care au umplut golul in timp. Un alt element este numarul de anunturi pentru locuri de munca care se fac intr-un anumit domeniu. Este adevarat ca este mai usor sa numeri toti inginerii la un loc (decat sa ii diferentiezi pe categorii). Datele de la fisc probabil ca ar ajuta doar partial in definirea pozitiilor din diferite domenii.
      In Marea Britanie statul da un imprumut studentilor si poate sa vada ce studenti reusesc sa isi plateasca inapoi imprumutul si in cat timp. Acest lucru poate fi usor reglementat de fisc.

      • Mihai_ spune:

        Clasamentul se poate face in functie de criteriile pe care le-ati enumerat si se poate realiza un clasament final (cu diferite ponderi). Situatia devine o utopie cand se va pune problema finantarii universitatilor in functie de clasament (practic se vor face presiuni sa se schimbe criteriile pentru ca finantarea sa mearga acolo unde trebuie; asa s-a intampat ultima data).

        Si daca se da publicitatii un clasament de genul acesta:

        http://www.payscale.com/college-salary-report

        care este problema?

        De ce trebuie un student sa termine facultatea pentru a afla care sunt salariile din domeniul respectiv? In IT salariile sunt mai mari decat in alte domenii. Asta este o informatie ca se cer absolventi din domeniul. Mai mult, daca salariul mediu este in crestere sau in scadere este iarasi o informatie despre care absolventii de liceu pot sa tina cont.

        In legatura cu “estimarea” numarului necesar de locuri de munca, nu cred ca o agentie guvermamentala a putea realiza asa ceva. Chiar daca ar fi corect facuta statistica, in momentul in care se va incerca corelarea cu cifrele de scolarizare vor apare “influente politice”. Pe cand niste numere care vin de la fisc dintr-o baza de date sunt dificil de “influentat”.

        PS: Si in Romania sunt specializari in care in ultimii 5 ani procentul care s-au angajat in domeniu variaza intre 70% si 100%.

        • Radu Dumitru Rosca Radu Dumitru Rosca spune:

          Dupa clasarea universitatiilor fondurile se vor distribui per elev. Ceea ce o sa fie diferit este insa numarul de locuri intr-un domeniu pe care universitatea poate sa il ofere. Sa luam un exemplu simplu, universitatea X este prima in clasament la medicina (de exemplu). Universitatea Y este pe locul 10 in acelasi domeniu. In acest caz, universitatea X are alocate 150 de locuri pentru elevi, iar universitatea Y are alocate 20 locuri pentru elevi (in vest exista multe universitati cu clase mai mici de 25 de elevi).
          Este foarte bun si simplu clasamentul pe care il propuneti dupa modelul prezentat. Salarizarea in fiecare domeniu ar trebui sa fie o informatie usor accesibila tuturor (ar ajuta si firmele sa stie daca platesc salarii competitive sau nu).
          Daca studentii ar plati facultatea (cu un imprumut de la stat) intr-un mod similar cum este in Marea Britanie si fiscul ar colecta datele privind rambursarea imprumutului ar fi usor de estimat si competitivitatea universitatii si numarul locurilor de munca. Este un sistem similar cu ceea ce ati propus dumneavoastra.
          Asa cum spuneti salariile mai mari in IT sugereaza ca exista o cerinta in acest domeniu pe piata. Acest domeniu ar trebui sa fie un punct cheie pentru majoritatea universitatilor care ar trebui sa incerce sa satisfaca piata si asadar sa ofere mai multe locuri studentilor in IT.

  2. Marian Bastiurea spune:

    Din reforma Dl. Funeriu a ramas doctoratul. Nu primesti titlul daca nu ai articole publicate. Si mai ales ISI. Softuri exista, teza mea a trecut printr-o astfel de verificare inainte de sustinerea publica. Dupa sustinerea publica a tezei, depui teza la secretariatul scolii doctorale in doua exemplare: unul pentru arhiva universitatii si unul placa la minister. Deci exemplare exista. Simplu de verificat orice teza.

    • Mihail spune:

      Nu uitati Ordonanta 28/2011 si faimosul Consiliu National de Etica, ce analizeaza plagiatele VIP-urilor.

    • Radu Dumitru Rosca Radu Dumitru Rosca spune:

      Ma bucur sa aud ca au ramas si alte elemente ale reformei domnului Funeriu. In acest caz trebuie verificate doar tezele din trecut. Eu am sugerat sa aduci de acasa o copie a tezei in cazul foarte improbabil ca si facultatea si ministerul reusesc sa “piarda” teza pe care ai sustinut-o (asa cum insinueaza domnul Mihai Maci in articolul “Imposibila Schimbare”).

  3. Alte articole despre educatie spune:

    Spre o “instituție a profesorului” în universitățile românești, Contributors.ro. Texte cu valoare adaugata, 27.09.2013 (disponibil la adresa de internet http://www.contributors.ro/editorial/spre-o-institu%c8%9bie-a-profesorului-in-universita%c8%9bile-romane%c8%99ti/)

    Spre o mai adecvată ierarhizare a valorilor în sistemul academic românesc (Towards a more adequate “axiology” in the Romanian academic system), Revista de politica stiintei si scientometrie – serie noua, ISSN-L 1582-1218, Vol. 3, No. 1, pg. 55-59, martie 2014, disponibil la adresa de internet http://rpss.inoe.ro/articles/spre-o-mai-adecvata-ierarhizare-a-valorilor-in-sistemul-academic-romanesc

    Despre trucarea valorilor științifice (About the scientific values’ falsification), Revista de politica stiintei si scientometrie – serie noua, ISSN-L 1582-1218, Vol. 3, No. 4, pg. 304-309, 2014, disponibil la adresa de internet http://rpss.inoe.ro/articles/despre-trucarea-valorilor-stiintifice

    Educația universitară în ingineria calculatoarelor: spre o abordare cultural-științifică (Academic Education in Computer Engineering: Towards a Cultural-Scientific Approach), Revista de politica stiintei si scientometrie – serie noua, ISSN-L 1582-1218, Vol. 4, No. 3, pg. 204-208, septembrie 2015, disponibil online la http://rpss.inoe.ro/articles/educatia-universitara-in-ingineria-calculatoarelor-spre-o-abordare-cultural-stiintifica

  4. Dumitran spune:

    Interesant exemplul cu frigiderul. Si totusi, rationamentul dv nu cred ca este tocmai corect. Sa luam cazul unui frigider “ideal” (e important sa definiti notiunea de “ideal”, presupun ca va referiti la faptul ca lucrul mecanic se transforma integral in caldura cedata sursei calde, adica Q1=W+Q2, spre deosebire de un frigider “neideal” la care Q1=(W-DW)+Q2, desi daca va ganditi putin pierderile DW se transforma in ultima instanta tot in caldura care se adauga lui Q1, deci notiunea de “ideal” in cazul sistemului descris de dv nu are prea mult sens, cantitativ vorbind). Revenind, sistemul – camera – este unul adiabatic singura intrare fiind W, deci daca afirmati ca temperatura ramane constanta atunci nu se respecta principiul I. Temperatura creste intotdeauna, fie ca frigiderul este “ideal” fie ca este “neideal”. Si inca un lucru, este extrem de important sa definiti notiunea de “ideal” care aici nu are sens fizic, dar care pentru alte sisteme poate fi importanta.

    Succes!

    • Radu Dumitru Rosca Radu Dumitru Rosca spune:

      Cred ca aveti perfecta dreptate si am fost intradevar neclar in explicatie in incercarea mea de a descrie sistemul pe intelesul tuturor. In intelegerea mea un frigider ideal (100% eficient) este in realitate un perpetuum mobile (si atunci nu s-ar consuma deloc lucru mecanic) ceea ce ar insemna o temperatura constanta in incapere. Desigur, un perpetuum mobile incalca principiile termodinamicii (si asadar este doar la nivel teoretic). In cazul real, se consuma lucru mecanic care este transformat in caldura si temperatura creste tot timpul.

      • Dumitran spune:

        Revin… Un frigider, ideal sau nu, transporta caldura de la o sursa rece la o sursa calda, ceea ce conform principiului al II-lea nu e posibil fara consum de lucru mecanic. Conceptul de “perpetuum mobile” din termodinamica este diferit de cel din acceptiunea comuna. “Perpetuum mobile” nu are sens in termodinamica daca nu i se precizeaza tipul (speta).

        • Radu Dumitru Rosca Radu Dumitru Rosca spune:

          Am încercat să explic o situaţie stinţiifică în termeni simpli, fără să definesc principiile termodinamicii (nu intentionez să confuz cititorii care provin din alte domenii). In acest caz aţi dat dumneavoastră răspunsul, vorbesc despre un frigider care transportă caldură de la o sursa rece la o sursă caldă fără lucru mecanic. Acest frigider este însa un perpetuum mobile de speţa a doua pentru că încalcă al doilea principiu aşa cum aţi sugerat şi dumneavoastră.
          As fi recunoscător dacă dumneavoastră aţi putea explica problema pentru un elev de gimnaziu fără să folositi termenii din termodinamică, entalpie liberă, entropie şi fără a explica principiul al doilea al termodinamicii care este greu de înteles.

  5. kinn spune:

    Uneori e mai bine sa te limitezi la ceea ce te pricepi. Asta cu adusul obligatoriu al unei copii a tezei, pe care sigur tre’ sa o aiba acasa in dulap, este o aiureala care sfideaza orice principiu legal si de bun simt.

    Nu stiu de ce inginerii ard de nerabdare a-si da cu pararea in orice. De obicei este vorba de ingineri IT, vad ca azi e o exceptie, e un chimist.

  6. Cristina Tunegaru Tunegaru Cristina spune:

    Propunerile dumneavostră sunt, în principiu, bune și împărtășesc multe idei pe care le-ați enunțat.
    Însă trebuie să mărturisesc că opinia defetistă a domnului Maci mi se pare legitimă. Dincolo de catedră, în cancelarii, lucrurile se văd altfel și ceea ce este foarte evident e că sistemul de învățământ este foarte rezistent la schimbare. Profesorii vor să fie lăsați să-și facă treaba fără să fie deranjați și orice încercare de schimbare, oricât de mică, se lovește de un zid de împotrivire. Funeriu a venit cu câteva idei bune, dar el a eșuat pentru că schimbările lui au fost prea brutale și a fost eliminat. Niciun ministru nu vrea să fie noul Funeriu, pentru că niciunul nu vrea să fie lovit cu pietre – metaforice desigur – și apoi înlăturat. N-a rămas mai nimic din ideile foarte bune ale lui Funeriu, din păcate. Schimbare trebuie făcuta foarte lent, în pași extrem de mici.
    Ați punctat foarte bine nevoia de evaluare a profesorilor, dar aceasta nu trebuie nicidecum făcută prin camere video ascunse. Nu, camerele trebuie să foarte evidente și toți participanții la actul didactic trebuie să știe că exista o cameră video și un microfon. Demersul didactic trebuie să fie public. Dincolo de această observație este nevoie și de alte metode de evaluare a profesorului, printre care evaluări naționale inițiale și finale, stimularea profesorilor metodiști să verifice profesorii etc.

    Apreciez inițiativa dumneavoastră de a continua acest dialog. Schimbare este mai aproape când se aud mai multe voci.

  7. Radu Dumitru Rosca Radu Dumitru Rosca spune:

    Eu am sugerat sa fie adusa o copie a lucrarii in cazul bizar in care universitatea “pierde” exemplarul. Eu am o copie a lucrarii mele de licenta acasa (dar si in format electronic pe calculator). In acelasi fel am si o copie a lucrarii de master. Probabil ca o asemenea masura nu se poate implementa legal (si inteleg si de ce, pentru ca fiecare poate modifica copia de acasa). In acest caz este cel mai bine cum a propus noul ministru sa se creeze un portal unde toate noile teze se vor publica. Desigur, ramane problema cu tezele vechi, exact ceea ce incercam eu sa rezolv.
    Nu cred ca o singura categorie socio-profesionala detine intregul adevar. Asadar si un inginer poate sa isi exprime o parere despre un subiect de interes general.

  8. un cetatean spune:

    Este bine că autorul propune soluții doar că problema este alta. Schimbarea este imposibilă nu pentru că nu ar exista soluții tehnice, ci pentru că cei care ar avea puterea să facă schimbările nu doresc de fapt aceste schimbari. De ce? Simplu: pentru că aceastea le-ar diminua puterea și veniturile personale cerându-le în plus un efort de adaptare. Marea majoritate a celor din sistem se opune schimbării. Aveți cumva soluții și la această problemă?

    • Radu Dumitru Rosca Radu Dumitru Rosca spune:

      Aceasta este intradevar marea problema a societatii romanesti in general (rezistenta la reforma, fie ca este in educatie, in sanatate, in administratie etc.). Nu cred ca exista o solutie miraculoasa, dar cred ca sa pot face pasi mici si siguri. Este esential sa cultivam responsabilitatea si sa semnalam fiecare lucru care nu este in regula. De exemplu, pana acum societatea a asistat pasiv la coruptia care s-a raspandit in administratie si care in cele din urma a dus la tragedii precum cea din clubul Colectiv. Este foarte bine ca au iesit oamenii si au protestat aratand ca anumite lucruri trebuie sa se schimbe. Acest lucru trebuie sa continue in viata de zi cu zi si fiecare neregula (oricat de mica sa fie semnalata) si pe cat posibil corectata. Poate tragedia din clubul Colectiv ar fi fost evitata daca cineva din primarie ar fi semnalat si ar fi spus ca aceste documente sunt insuficiente, sau cineva din inspectoratul pentru situatii de urgenta ar fi semnalat ca exista o problema, sau chiar cei care au intrat in club care ar fi verficat cate iesiri de urgenta exista si daca acestea functioneaza. Nu este nici un fel de rusine sa incerci iesirile de urgenta, sa vezi daca acestea sunt deschise sau nu (este chiar datoria ta sa o faci!). Responsabilizarea oameniilor va duce in cele din urma la un stat modern cu institutii bine organizate.

    • Radu Dumitru Rosca Radu Dumitru Rosca spune:

      As dori sa mai adaug ca apreciez foarte mult intrebarea dumneavoastra care este pertinenta. Este o intrebare dificila care nu are o singura simpla solutie. Dumneavoastra ce rezolvari vedeti?

      • un cetatean spune:

        Mulțumesc pentru răspuns.
        Eu cred că ”soluția” sunt tocmai oamenii ca d-voastră și alții care formează acea minoritate ce încearcă să facă ceva, oricât de mic, dar pozitiv pe calea progresului. Și, din fericire, întotdeana vor exista astfel de oameni care vor împinge lumea înainte în pofida tendințelor conservatoare ale majorității. Cu efort și multă răbdare vom vedea și schimbări în bine.
        “don’t give in without a fight” – aceasta este soluția



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Radu Dumitru Rosca


Radu Dumitru Rosca

Inginer chimist (BEng, MPhil, AMIChemE) în separarea prin criogenie a gazelor la una din cele mai mari firme de profil. Absolvent al unui Master în Inginerie Chimică Avansată (... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)