Home » Educatie » Citesti:

Statul si educatia (Update) (Update 1: Câte ceva despre critica)

Adriana Gorga mai 22, 2013 Educatie
36 comentarii 1,418 Vizualizari

Update 1

Fiind destinat in primul rand comentatorilor, multi dintre dvs. ati inteles deja ca articolul acesta e in primul rand despre capacitatea de a dialoga si a dezbate in spatiul public.

Am adoptat o metoda activa de abordare a dialogului public, construind pentru cei interesati un spatiu de dialog. Singurele criterii dupa care mi-am ales interlocutorul privilegiat au fost sinceritatea, seriozitatea, responsabilitatea si consecventa fata de opiniile exprimate, oricare ar fi acestea. In cele din  urma, ma regasesc eu insami in aceste caracteristici, desi modalitatea in care-mi structurez ideile si mesajul pe care vreau sa-l trasmit sunt complet diferite.

Pentru mine, inainte de toate a dialoga inseamna sa incerci sa intelegi ce vrea sa spuna celalalt, sa-l intrebi pentru a te a asigura ca ai priceput, sa ai tu insuti o pozitie despre subiectul in discutie, sa identifici ce anume din discursul celuilalt iti creaza puntea de legatura catre ceea ce vrei sa transmiti si apoi sa-ti organizezi intr-un mod succint exemplele, argumentele etc. cu care sa-ti convingi atat interlocutorul, cat si pe cei care te citesc.

Dupa cum observati mai jos, cei mai multi dintre comentatorii ale caror interventii au putut fi publicate nu prea reusesc sa dialogheze. As spune chiar ca uneori te apuca plansul cand vezi cat de mult se straduiesc oamenii sa NU comunice intre ei.

Sloganul sub care as aseza mare parte dintre interventiile de mai jos ar fi acesta: “Noi criticam, nu gandim“. Cinci tipuri de critica pot fi identificate in aceste comentarii.

Puteti observa cu totii ca cele mai multe interventii publicate (si, credeti-ma pe cuvant, TOATE interventiile nepublicate) intra in categoria criticii agresive. Nu are importanta despre ce este vorba, eu vreau sa le arat tuturor ca sunt cel mai destept. Si sunt cel mai destept pentru ca stiu cel mai bine sa pun pumnul in gura, nu  pentru ca am abilitatea sa-i fac pe ceilalti sa ma aprecieze pentru ceea ce gandesc si comunic.

Pe locul al doilea ajunge critica ironica. E vorba despre a-l dispretui pe celalalt, de a sublinia faptul ca e insignifiant, ca el si tot ceea ce spune nu au nicio valoare.

Al treilea tip de critica, in ordinea frecventei in comentariile de mai jos, e critica interogativa: se identifica o problema si se pun intrebari asupra modalitatilor de rezolvare. Practica unei asemenea critici ar deschide oarecum un canal de comunicare daca intrebarile care se formuleaza nu ar fi prea mult contaminate de ironie. Sa o mentionam insa ca pe un element pozitiv.

Iar in final, cateva comentarii mai scot in evidenta (spre marea mea bucurie) si elemente de critica constructiva, exprimata prin contra-exemplu si/sau contra-argument. Faptul ca in acest exercitiu de comunicare si-a gasit loc si acest tip de critica imi arata ca nu totul este pierdut, ca mai putem comunica  pe teme de interes public.

Nu ne mai ramane decat sa echilibram balanta, reducand agresivitatea. O nimica toata, nu-i asa ?

***

Update:

Textul care urmeaza nu e pentru cititori, ci pentru comentatori. E pentru aceia care cred ca au ceva de spus in spatiul public virtual si incearca sa o spuna intr-un mod sincer, serios si responsabil. Tema raportului dintre stat si educatie este actuala si importanta.

Ideea acestei formule de articol mi-a venit in momentul in care am tot primit sfaturi despre cum ar trebui sa se schimbe scoala si sa treaca de la un invatamant clasic la unul activ. M-am intrebat atunci de ce n-as incerca si eu formula unui articol activ, un articol in care autorul si comentatorii isi inverseaza rolurile si isi asuma impreuna responsabilitatea mesajului final.

O asemenea formula de articol e o provocare atat pentru autor cat si pentru comentatori. Autorul nu-si permite sa-si aleaga interlocutori privilegiati dintre cei care sustin neconditionat aceeasi pozitie cu el, pentru ca dialogul devine plictisitor. Comentatorii isi cantaresc argumentele, pentru ca in orice moment pot fi pusi in situatia sa-si schimbe rolul si, implicit, responsabilitatea fata de pozitia pe care si-au propus sa o sustina. Si autor si comentatori isi masoara de asemenea ironiile, pentru ca un dialog consistent pe tema in discutie e in interesul tuturor.

Deocamdata foarte putini sunt cei care nu au avut nevoie de explicatii suplimentare pentru a se implica in aceasta noua formula de dezbatere a unor probleme de interes public. Le multumesc acestora si-i asigur de tot respectul meu. Pentru cei care nu au inteles, scriu aceasta introducere. Cine stie, poate pana la urma vom reusi sa mobilizam impreuna argumente pertinente pentru a face sa progreseze tema in discutie.

***

De ieri, am un dialog interesant cu unul dintre cititorii Contributors. Va las sa-l descoperiti in cele ce urmeaza si sa-i adaugati propriile argumente daca veti considera de cuviinta.

euNuke spune:

21/05/2013 la 13:33

Şcoala publică românească este in faliment. Aşadar, dezbaterile cu privire la o potenţială reformă din interior sunt la fel de inutile ca lamentările rudelor la un priveghi pe tema resuscitării răposatului, insă fără metode violente precum electroşocurile.

Sistemul este de nereformat, este mort şi deja intrat in putrefacţie. De aceea singura şansă a societăţii noastre este o revoluţie care să-şi propună îngroparea urgentă a sistemului public şi crearea cadrului legislativ pentru a permite naşterea unui sistem privat. Desigur, o revoluţie capitalistă. Una veritabilă, pentru că cea din 89 a fost anticomunistă in declaraţii şi pro-socialistă in fapte şi exact asta a realizat: eliminarea cultului personalităţii ceauşiste din şcoli şi înlocuirea lui cu un cult de tip fascist al statului providenţial [fascist pentru că entităţilor economice private li se tolerează existenţa sub condiţia acceptării statului de servi perpetui ai statului social]. Pe parcurs politrucii socialişti au adăugat şi o grefă naţional-ortodoxă pe trupul cangrenat al şcolii publice. Statul socialist şi-a asumat, in mod aberant, obligaţii sociale cu mult peste posibilităţile sale economice, iar aceste obligaţii le-a transferat in mod sistematic pe capul contribuabililor. Pentru că in timp aceşti contribuitori reali s-au împuţinat, statul a transferat şi mai multe sarcini asupra beneficiarilor serviciului public “gratuit”. Astăzi elevii primesc un volum enorm de informaţie toxică la un preţ exorbitant, preţ plătit de 3 ori: o dată prin impozite către bugetul public, incă o dată direct prin diverse taxe mascate percepute de către şcoli, profesori, editori-ciupercă şi, in cele din urmă de către elevii handicapaţi economic prin durata extremă de detenţie in lagăre, pardon, in şcolile publice, forţaţi astfel să întârzie propria lansare pe piaţa muncii şi câştigarea autonomiei materiale. Ca să scăpăm copiii din calvarul ăsta e nevoie ca norma de detenţie să fie desfiinţată. Norma de detenţie este acel principiu al obligativităţii trecut chiar in Constituţie. Un regim capitalist trebuie să abolească imediat monopolul statului asupra serviciilor educative, iar obligativitatea trebuie redusă la ciclul primar, la cei 4 ani necesari alfabetizării. Finanţarea educaţiei de către stat trebuie să privească exclusiv sfera administraţiei publice, a justiţiei şi a armatei, anume asigurarea printr-un sistem de burse deopotrivă de merit şi sociale a resursei umane necesare funcţionării statului. Orice altă formă de învăţământ e musai să fie scoasă de sub patronajul statului. La stadiul economiei noastre -de ţară bananieră lipsită de banani- chiar şi gratuitatea ciclului primar este un serviciu de lux, ale cărui costuri cu mare dificultate le-ar putea suporta din bugetul actual. Desigur, toţi politrucii şi culturnicii băştinaşi continuă să se adape din utopia lor socialistă şi nu le vine să creadă că economia se apropie de colaps şi că in momentul final nu o să mai existe nicio resursă pentru plăţile din sistem, iar şcolile, lipsite de orice finanţare, vor dispărea rapid pentru a se transforma in grajduri [asta deja se-ntâmplă in multe sate]. Tocmai de aceea este nevoie de o revoluţie: pentru a îndepărta de la putere toţi aceşti visători imbecili, incapabili să se desprindă de hoitul lor drag in care ţin captivi copiii noştri. Cu ei la putere ne vom scufunda şi noi incet in mocirla supravieţuirii la limită, apoi va interveni marasmul şi ne vom îneca bolborisind despre deşartele proiecte de reformă. Ultimele noastre frazeologii funebre vor fi: “ce-ar fi fost dacă”…”nici vorbă, io ştiu mai bine”, “să luăm aminte la alţii”, “pe cale democratică”.

Adriana Gorga spune:

22/05/2013 la 1:18

Eu cred ca ceea ce spuneti dvs. nu e chiar atat de departe de ceea ce gandesc eu. Cand vorbesc de revolutie, eu ma refer la ritmul transformarilor, adica la schimbari cu efecte rapide (am explicat intr-un comentariu anterior), in timp ce dvs. va referiti la dimensiunile acestor transformari. Si eu, si dvs. insa suntem de acord ca e nevoie de schimbari importante in educatia romaneasca. Am vrea, si eu si dvs. ca aceste schimbari sa se produca repede pentru a ne putea bucura de rezultatele lor. Diferenta dintre noi vine din faptul ca eu am studiat prea multe reforme din educatiile altora ca sa-mi mai permit sa sper in rezultate fulger. De aceea voi sustine intotdeauna ca scoala nu se schimba durabil prin revolutii.

Nu suntem de acord in momentul in care vorbiti despre statul comunist ca despre un stat providenta. Nu, romanii nu stiu ce inseamna statul providenta pentru ca nu l-au cunoscut. Statul providenta nu a existat niciodata in Romania, din pacate. In Romania a existat statul-jandarm, nu statul providenta, ce nu s-a dezvoltat decat in societatile liberale occidentale.

Acest stat-jandarm nu a disparut in 1989, ci, precum cameleonul, si-a tot schimbat infatisarea.

Diferentele dintre tarile europene occidentale si Romania sunt mari in aceasta privinta. In Europa occidentala statul providenta isi transforma mecanismele de interventie, se distanteaza, devine stat-evaluator, dar nu se retrage in special din politicile sociale, deci nici din educatie. In Romania, statul jandarm continua sa fie atotputernic si sa ia diferite forme, cum spuneam mai inainte.

Discursul neoliberal rostit cu multa convingere nu e decat una din formele de legitimitate cu care acest stat-jandarm vrea sa se impuna in Romania post-comunista. Nu cautam niciun stat providenta, ca nu stim ce-i acela; nu cautam nici statul evaluator, caci nici pe acela nu-l stim – abia occidentalii se straduiesc acum sa si-l lumineze – cautam, din pacate, statul jandarm pentru ca acela face parte din inconstientul nostru colectiv”.

euNuke spune:

22/05/2013 la 14:07

Doamnă, ştiu că fraza mea se-ntâmplă să fie încâlcită, chiar prolixă, aşa că reiterez câteva idei şi vă rog să-mi acordaţi mai multă atenţie de data asta, desigur, dacă doriţi să păstraţi deschisă portiţa polemicii.

Eu nu m-am referit nicăieri la statul comunist ca fiind stat-providenţial, ci la statul actual in care trăim, pe care îndrăznesc să-l calific ca fiind socialist. Dumneavoastră pretindeţi că:

“Nu suntem de acord in momentul in care vorbiti despre statul comunist ca despre un stat providenta. ”

iar eu am scris aşa despre revoluţia din 89:

“pro-socialistă in fapte şi exact asta a realizat: eliminarea cultului personalităţii ceauşiste din şcoli şi înlocuirea lui cu un cult de tip fascist al statului providenţial”

Desigur, providenţial este in inimile, minţile şi/sau discursul socialiştilor. Nu in realitate. Socialiştii pretind şi că statul lor este binefăcător [welfare state] oricât de mult rău ar provoca cetăţenilor săi. Ca atare, când un liberal -nu neoliberal- vorbeşte despre statul-providenţial nu o poate face decât critic, eventual intr-un registru ironic. Pentru noi, pentru liberali, statul providenţial nu există şi nu poate exista. Acest tip de stat multilateral-dezvoltat se proclamă providenţial pentru că ai săi conducători se socotesc un soi de salvatori, de mântuitori. Gândiţi-vă la discursul generalizat in sfera politică pe timp de criză: cuvântul de ordine este SALVAREA, iar politicienii, deşi postaţi in funcţii publice de dinaintea declanşării crizei economice şi ca atare principali suspecţi, se privesc şi se etalează publicului ca medici, brancardieri ori şoferi pe ambulanţa-minune a Europei. Se “salvează” la foc continuu întreprinderi şi bănci -care devin astfel proprietate publică, state -care devin şi mai fragile şi dependente de ajutorul extern, minorităţi năpăstuite, instituţii publice, şcoli şi spitale, cetăţeni şi consumatori, ba chiar şi găinile sunt salvate de cruzimea mercantilă a fermierilor. Până şi abstracţiunile sunt salvate. Se salvează reforme, se salvează Euro, se salvează proiecte, se salvează securitatea globală şi pacea in lume. Până şi planurile de salvare -temporar abandonate de o partidă- sunt iute recuperate şi salvate de specialiştii in resuscitări financiare ai celeilalte partide intrate la guvernare.

Scuzaţi paranteza lungă asupra statului-providenţial. Revin la chestiunea reformei in învăţământ. Am susţinut şi susţin in continuare că o reformă nu este posibilă in România şi că este necesară o revoluţie capitalistă, dar nu pentru a produce un nou sistem, ci pentru a reveni la cel vechi, schiţat de Constituţiile din 1866 şi 1923. De ce? Pentru că întreaga clasă politică post-decembristă s-a perindat pe la guvernare şi şi-a dat astfel măsura priceperii şi ataşamentului faţă de ordinea proprietăţii private. Ataşamentul politrucilor faţă de capitalism şi ordinea proprietăţii private este 0 [zero]. Nu poţi obţine rezultate bune intr-un serviciu atunci când operatorii umani ai serviciului -in cazul nostru corpul didactic- sunt plătiţi mizerabil şi cu bani murdari. Mizerabil atât in raport cu ceilalţi operatori de servicii, cât şi cu colegii lor din ţările vecine. Cu bani murdari proveniţi din furt, escrocherii guvernamentale, mite şi fonduri şcolare ilicite obţinute prin extorcare [iar elevii încep să afle aceste lucruri şi normal că sfârşesc prin a-şi dispreţui dascălii priviţi ca slugi şi complici ai tâlharilor ministeriali]. Ca să schimbăm ceva e nevoie ca masa de beneficiari ai serviciului să fie redusă urgent, iar numărul ofertanţilor să crească pentru a apărea competiţia. Or, dacă numărul de elevi şcolarizaţi poate fi scăzut prin decizie la nivel guvernamental, numărul de şcoli private nu poate creşte la ordinul unor politruci desprinşi total de realitatea economică. Apariţia şcolilor private şi interconectarea serviciilor educative, publice sau private, cu pieţele şi întreprinderile nu se pot obţine decât prin liberalizarea învăţământului promulgată la nivel constituţional. Dar liberalizarea nu poate fi produsă de nişte politicieni socialişti, mai ales că aceştia sunt legaţi structural de şcolile statuli, având şi un interes material in conservarea monopolului etatist asupra educaţiei. Gândiţi-vă doar la câţi prim-miniştri, miniştri, deputaţi provin din mediul universitar public. La noi chiar şi universităţile private funcţionează ca anexe ale celor publice, cu o dublă finalitate: de a suplimenta in mod facil veniturile profesorilor din universităţile de stat şi pentru a împacheta in diplome birocraţia statului expandată după revoluţie. Acest aspect l-am sesizat incă din primul an de facultate, când am descoperit că o droaie de profesori de la Drept activau fără scrupule şi in mediu “privat”, fără să le treacă prin cap că in acest mod îşi sabotau instituţia de bază şi încălcau principiile şi normele de drept comercial in materie de concurenţă. Intr-o lume capitalistă este imposibil ca un angajat cu contract de muncă să-şi ofere in acelaşi timp serviciile la 2 sau chiar 3 entităţi aflate in competiţie directă. Deci, chiar profesorii de la Drept s-au dovedit a fi nişte socialişti sinecurişti. Iar dintre aceşti profesori 3 bucăţi au ajuns prim-miniştri. Evident, este ridicol să aştepţi vreo reformă in spirit liberal de la aceste specimene de nomenklaturişti reşapaţi şi cocoţaţi la vârful politicii. Ca atare, orice schimbare nu poate veni decât din exterior, in urma declarării falimentului sistemului actual şi înlăturării prin forţă a arhitecţilor şi profitorilor lui, profitori care, într-o piaţă liberă, nu ar fi angajaţi nici ca măturători de către managerii unor universităţi private [de unde şi disperarea şi frica lor de orice schimbare].

Adriana Gorga spune:

22/05/2013 la 14:52

Imi pare rau ca nu am timp sa raspund mai pe larg. Cateva opinii succinte.

Avem aceeasi opinie cu privire la statul de azi, dvs. il numiti “socialist”, eu il numesc statul jandarm de ieri care e neschimbat. Cred ca si eu si dvs. mai putem sa cautam cuvinte pentru a ne exprima mai clar, dar in esenta suntem de acord. Daca ma gandesc un pic, eu as spune chiar ca statul jandarm contine doua categorii: statul militian (cel dinainte de 1989) si statul politist (cel de dupa 1989).

Statul jandarm (indiferent de categoria la care ne-am referi) e diferit de statul providenta. Statul providenta a condus la dezvoltarea civilizatiilor occidentale, pe cand statul jandarm al nostru ne-a infantilizat si continua sa ne trateze ca pe niste prescolari facand totul sa ramanem dependenti de el.

Vreau reforme liberale in educatie ca cele pe care le mentionati. Voi sustine intotdeauna cu tarie acest lucru. Ceea ce nu vreau este ca aceste reforme sa fie platite cu pretul inegalitatilor tot mai mari in materie de educatie. Pentru ca asemenea reforme sunt posibile numai in conditiile in care avem o populatie educata, capabila sa le inteleaga. Reformele se fac in primul rand cu oameni, nu numai cu legi. Asemenea reforme sunt posibile, cred eu, doar in conditiile in care statul jandarm devine un stat evaluator, asemanator celui din majoritatea tarilor din Europa occidentala. Nu sunt posibile asemenea reforme care sa tina in frau  inegalitatile in conditiile unei dezvoltari desantate a comertului din educatie.

Si pentru ca e vorba de educatie, reformele de facut trebuie sa articuleze, sa lege ce schiteaza Constituţiile din 1866 şi 1923 cu ceea ce s-a intamplat in vremea comunismului cu ceea ce a urmat de la caderea comunismului incoace si cu ceea ce vor schita Constitutiile din 2030 si 2050. Nu ne putem intoarce doar in trecut, nu ne putem ocupa doar de prezent si nici nu ne putem inventa doar un viitor fara radacini.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "36 comments" on this Article:

  1. virgil spune:

    Doamna Gorga , Daca din punct de vedere administrativ putem vorbi despore o revolutie (dar in nici un caz de dreapta) dpdv a programei curiculare in nici un caz nu putem vorbi despre scoala de dreapta sau de stanga . Este o tampenie in care au mai cazut si fostul ministru al educatie altfel un bun cercetator in domeniu. Atata vreme cat in Romania programa curiculara se schimba in functie de obsesiile si orgoliile profesionale ale titularilor portofoliului de ministru scola romaneasca va fi contraproductiva desii continua sa produca oameni de calitate la aproape toate nivelurile . (numai daca ne gandim cati doctori au plecat din sistem in nici un caz nu putem vorbi despre “scoala scoate tampiti” ). Parere personala este ca daca vrem sa facem ceva in scoala trebuie sa incepem cu inceputul : PROGRAMA CURICULARA. Dupa aceea vedem cum implementam administrativ acea programa , criteriile de selectie si de promovare ale profesorilor , compnenta sociala (atata vreme cat avem abandon scolar la clasa a 8 din motive materiale in conditiile in care un copil ca sa fie pregatit in viata trebuie sa aiba cel putin 10 daca nu cumva chiar 12 clase)

    Restul meu de vedere sunt floricele pe marginea subiectului care nu ajunta in nici un caz sitemul

    PS. Va recomand sa nu va mai uitati in alte curti. Nu intodeauna in tarile despre care noi spunem ca sunt foarte bune de fapt educatia este pe sopnci cel putin in domeniul stiintelor fundamentale (fizica, chimie , biologie) si matematica . Cel putin in Canada programa curiculara locala este dublata acasa de mine cu cartile/manualele din Romania cu mult mai performante dpdv stintiific decat exista pe aici

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Si de-ar fi doar programa care se schimba dupa cum bate vantul si interesele !!!

      • virgil spune:

        Cand spuneam de programa Curicullara nu ma gandeam sa fie schimbata de tot felul de neaveniti (ministri, secretari de stat samd) ci de exemplu sub coordonarea Academiei si cu ceva in specialisti in stiintele educatiei se poate realiza o programa curiculara foarte buna. Sunt inca in Romania oameni si specialisti foarte buni care pot face asa ceva. Bineinteles politicul nu trebuie sa se atinga de acest lucru pentru ca de fiecare data cand politicul si-a varat coada a iesit un rahat (apud pact pentru educatie coordoinat de domnul Miclea)

    • iosiP spune:

      “un copil ca sa fie pregatit in viata trebuie sa aiba cel putin 10 daca nu cumva chiar 12 clase”

      Exact!
      S-a demonstrat stiintific ca slaba cunoastere a calculului diferential, corelata cu dificultatea de a realiza o analiza corecta a operei lui Sadoveanu, afecteaza capacitatea de a gletui peretii si reduce dramatic abilitatea de a culege capsuni!
      Si se mai intreaba unii de ce n-avem un Pavarotti national: e pentru ca Vali Salam a chiulit la orele de ecologie!

  2. Mihai Damian Mihai Damian spune:

    O discutie despre invatamant in acesti termeni reprezinta o pierdere de vreme.

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Fireste, pentru ca o asemenea discutie vizeaza principii si procese, nu clasamente la care nu stim cum s-a ajuns.

      • Mihai Damian Mihai Damian spune:

        Clasamentele la care va referiti in mod ironic sunt folosite ca referinta in mediul universitar si metodologia lor este cunoscuta. Altminteri ca si in cazul multor altor dezbateri si reforme autohtone preferm “principii si procese” originale cum ar fi privatizarea totala a invatamantului si alte mascari mai capitaliste decat in SUA unde de fapt (spune interlocutorul dvs) e un socialism mascat. Sigur ca se poate bate apa in piua pe aceasta tema la nesfarsit. Continuati daca va amuza si n-aveti nimic mai bun de facut sau de spus. .

        • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

          Nu e nicio ironie in mesajul meu precedent.
          Nu e vorba despre cat de cunoscute sunt metodologiile si nici macar de catre cine sunt cunoscute. Problema aici e cat de bine se cunosc limitele acestor clasamente si mai ales limitele utilizarii lor in politicile de invatamant si cercetare. Asta inseamna sa ne orientam spre discutia unor procese si principii de dezvoltare a unui sistem de invatamant.
          Ar fi o dovada de inteligenta sociala, cred eu, sa pastrati pentru dvs. critica persoanelor si, daca tot va dati osteneala sa interveniti in acest forum, sa va concentrati asupra argumentelor.

  3. Nenea Iancu spune:

    “Ceea ce a urmat de la caderea comunismului incoace”. Fraza asta m-a blocat, asa ca o las pe dna Gorga sa ne explice ce a vrut sa spuna cu “incoace-le” asta, ca eu nu vad unde putea sa “:urmeze”. Inapoi, incolo, la stanga, la dreapta, in ceruri?
    Multumesc.
    PS Sunt de acord cu dv ca reformele se fac cu oameni. Cu oameni de calitate, de preferinta.

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Am spus deja, dar repet cu alte cuvinte: atunci cand vrem sa facem transformari durabile nu putem ignora nici trecutul, nici trecutul recent, nici prezentul si nici viitorul. “Incoace-le” se refera la trecutul recent.

      Ca sa avem oameni de calitate trebuie sa ne asumam riscul sa-i educam. De ce e un risc ? Cu cat stii mai multe, cu atat esti mai greu de manipulat pentru ca-ti cunosti interesul. Cu cat stii mai putine lucrurile sunt mai simple.

      • iosiP spune:

        “Cu cat stii mai multe, cu atat esti mai greu de manipulat pentru ca-ti cunosti interesul.”

        Presupun ca s-au facut teste din care a reiesit ca tinerii care cunosc exact anii de domnie ai lui Stefan cel Mare sunt mai greu manipulabili?!
        Pe de alta parte insa, presupun ca asimilarea exacta a rezultatelor obtinute de catre popoarele migratoare poate, intr-adevar, sa determine un tanar sa-si cunoasca interesul ;)

  4. Peter Manu spune:

    ” Un regim capitalist trebuie să abolească imediat monopolul statului asupra serviciilor educative, iar obligativitatea trebuie redusă la ciclul primar, la cei 4 ani necesari alfabetizării. ”

    O fraza interesanta, mai ales pentru cineva, ca mine, care traieste de aproape 40 de ani in Statele Unite. ieri, in oraselul in care traiesc, a avut loc votarea bugetului scolilor (K-12). Votul este necesar pentru ca va determina cuantumul impozitului (school tax) care va fi perceput incepand de la 1 iulie. In acest moment, in oraselul in are locuiesc, aceasta taxa este de aproximativ 16.000 de dolari/an/casa (sunt numai loocuinte private, nu si blocuri). Taxa e platita de toti locuitorii, adicca si de cei care nu au copii in scolile oraselului. In alte orasele taxa este mai mica sau mai mare, depinzand de ofertele educationale ale fiecarui district scolar. Copii din afara oraselului nu sunt primiti in scolile “noastre”.

    Acesta este sistemul capitalist, in linii mari. In Romania statul nu subventioneaza educatia, ci asigura pace sociala. Spun ca nu os ubventioneaza, pentru ca o educatie de calitate ar costa incomparabil mai mult decat banii alocati acum. Suma modesta disponibila acum creeaza locuri de munca (prost platite, dar sigure) pentru o multime de oameni care nu si-ar gasi altfel loc de munca in economia falimentara a Romaniei.

    • euNuke spune:

      Domnule Manu, cu părere de rău trebuie să vă contrazic. Din păcate sistemul american descris de dumneavoastră nu este capitalist. In capitalism niciun individ nu poate fi obligat să suporte costurile unui serviciu pe care nu şi-l doreşte şi de care nu beneficiază direct. Sistemul finanţării autonome a serviciilor orăşeneşti este o reminiscenţă a comunitarismului burghez de secol 18 pe care peregrinii europeni l-au adus cu ei din Europa. Este un sistem mai echitabil decât cel etatist-socialist, dar in niciun caz capitalist. Dacă şcoala publică este unica ofertă de serviciu educaţional dintr-o comunitate atunci nu putem vorbi de o piaţă, ci de un monopol, unul soft, diferit de cel al statului, dar tot monopol. Desigur, in State există măcar posibilitatea homeschooling-ului, deci şcoala publică nu este chiar un univers concentraţionar precum in socialism.

      • Peter Manu spune:

        Mi-e teama ca “sistemul capitalist” despre care vorbiti nu exista aici. Doar ca sa inchei exemplul meu, in orasel exista 2 scoli elementare private (parohiale K-5) si un liceu privat (6-12). Se poate, intr-adevar, face si educatie acasa. Dar “school-tax” trebuie platit chiar si in aceste cazuri.

      • ardei spune:

        “In capitalism niciun individ nu poate fi obligat să suporte costurile unui serviciu pe care nu şi-l doreşte şi de care nu beneficiază direct.”

        A, pai totul devine foarte clar, v-a fost acordata prea multa atentie! Sistemul dv. nu se cheama capitalism, ci anarhism. In capitalism da, un individ trebuie sa suporte costurile unui serviciu pe care nu şi-l doreşte şi de care nu beneficiază direct. Asa este si asa a fost dintotdeauna. In ce tara din lume ati vazut dv. ca poate spune cineva: “eu n-am masina, nu-mi trebuie drumuri, nu vreau sa platesc pentru ele! Nu-mi trebuie Politie, nu vreau sa platesc!”.

        Cind o sa mai cresteti putin veti intelege poate utopia pe care o sustineti.

  5. euNuke spune:

    Vă mulţumesc pentru atenţia sporită, doamnă Gorga. Şi sper să mă iertaţi pentru cuvintele tăioase ce urmează.

    “Nu ne putem intoarce doar in trecut, nu ne putem ocupa doar de prezent si nici nu ne putem inventa doar un viitor fara radacini.”
    Întoarcerea nu se poate referi decât la trecut, mai exact, in cazul meu, la valorile trecutului modern al României. Cu cât abandonăm mai iute retrofuturismul comunist cu atât mai bine pentru cetăţenii români şi averile lor. De ce retrofuturism? pentru că ideologia lor, precum şi cea înrudită socialistă, îşi propune făurirea unei lumi în care inegalităţile dispar şi diferenţele dintre oameni sunt şterse. Modelul lor, chiar dacă nemărturisit, este comuna primitivă, iar viitorul luminos este acea lume imaginară in care proprietatea privată -văzută ca sursă a tuturor relelor- este abolită. Pentru comunişti viitorul este trecutul de aur al omenirii, acel stadiu gregar imaginat ca un paradis in care oamenii nu au o existenţă individuală ci colectivă ca membri ai unei turme. Această viziune are multe in comun cu creştinismul, şi nu întâmplător pentru că unul din profeţii de seamă ai acestei secte politico-religioase a fost in adolescenţa sa membru al unei confrerii creştine unde s-a îmbibat de escatologia antichităţii. Nevoia de sens al istoriei, sau in termeni moderni, de semnificaţie a bântuit omul fragil, abia întâlnit cu conştiinţa şi prea puţin desprins de imperiul simţurilor şi de patriarhalismul tribal, al acelor vremuri. Comunismul este fructul nostalgiei colective a paradisului pierdut. Comuniştii trăiesc intr-un viitor utopic inspirat dintr-o viziune primitivă asupra trecutului ce bagatelizează prezentul şi-l exclude din aria preocupărilor curente. De aici şi ratarea fiecărui moment prielnic de trezire ce caracterizează orice mişcare ori partidă socialistă.

    Când am propus recuperarea unui sistem normativ stabil ce şi-a dovedit istoric viabilitatea am făcut-o cu gândul că structural, ca neam, noi nu ne-am schimbat prea mult de atunci încoace, şi ca atare in loc să preluăm modele străine contemporane, mai mult ar putea să ne ajute experienţa pozitivă a strămoşilor noştri ce au reuşit să smulgă Ţările Române din feudalismul cel mai crunt [să nu uităm că in sec 19 câteva instituţii băştinaşe incă practicau sclavia] şi in câteva decenii să le aducă foarte aproape de nivelul de civilizaţie din restul Europei. Statul, economia şi societatea noastră sunt extrem de înapoiate ACUM, şi in plus populaţia extrem de pauperizată şi decapitalizată de statul comunist şi de urmaşul său socialist. Ca atare, modelele străine sunt inactuale, imposibil de preluat şi implementat in România in stadiul ei de [sub]dezvoltare. In sfera politică nu există oamenii care să formuleze şi să aplice principiile reformei dorite de dumneavoastră. Iată că, aşa cum era de aşteptat, comuniştii au eşuat in planurile lor de modernizare prin colectivizare, uniformizare şi nivelare. Nu poţi să obţii modernitate reducînd individul la o rotiţă intr-un sistem concentraţionar menit să dezgroape şi reinventeze spiritul de turmă. In loc de comună primitivă am obţinut neofeudalism, iară nu neoliberalism cum îşi imaginează feluriţi intelectuali naivi şi optimişti. Iar de feudalism nu putem scăpa decât parcurgînd iarăşi etapele şi metodele înaintaşilor din secolul 19. Avem nevoie până şi de o nouă revoluţie de tipul celei de la 1848. Dacă ne gândim la ascensiunea recentă a forţelor clericale, atât in politică cât şi in economie, peisajul societăţii noastre rudimentare şi fracturate este întregit iar asemănarea cu societatea românească de inceput de sec 19 este izbitoare. Din păcate, liberalii de astăzi sunt mai puţini şi mai lipsiţi de influenţă, tenacitate, energie şi curaj decât cei de atunci. Liberalii recenţi incă aşteaptă cu deştu-n gură Salvarea trimisă de Europa. Europenii nu au ştiut cât de grave sunt rănile produse de comunism şi nici cât de adânci sunt tarele şi metehnele noastre anterioare şi au greşit enorm că ne-au deschis uşa cu atâta largheţe, ba ne-au şi tras înăuntru. Nu o să ne salveze pentru că au ei problemele lor şi nu mai au nici timp, nici bani, nici chef să-şi mai bată capul cu noi. Ei doar constată uimiţi dezastrul din educaţie. Autorităţile europene aproape că au abandonat lupta pentru reforma justiţiei, darmite pentru cea din educaţie. Suntem singuri, pe cont propriu. Am putea eventual să declarăm război Elveţiei şi să sperăm că o să catadicsească să ne răspundă şi să ne ocupe ţara iute. Asta pentru că este de necrezut că liberalii autohtoni o să se asocieze in vederea dislocării sistemului. Nu atâta timp cât cei mai buni şi mai sociabili dintre ei se sparie la gândul că orice reformă veritabilă cere nişte sacrificii:

    “Ceea ce nu vreau este ca aceste reforme sa fie platite cu pretul inegalitatilor tot mai mari in materie de educatie.”

    Da doamnă, chiar şi dumneavoastră vă temeţi de schimbări “radicale”. Dar inegalităţile nu numai că sunt inerente oricărei reforme, dar sunt şi fireşti. Iar ceea ce plătim noi in prezent nu este reforma, ci stagnarea şi băltirea in utopia egalitaristă care ne distruge lent copiii şi ne erodează avuţia.

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Si eu va multumesc pentru interventii. Sustinem pozitii diferite, dar nu contradictorii si am convingerea ca si altii pot sa gaseasca interes in acest dialog.

      In ceea ce priveste comunismul, cred ca suntem de acord. Vine dintr-o nostalgie, dar a fost pus in practica intr-un mod foarte pragmatic si bine orientat spre interesele celor de la putere. E o lume in care unii sunt mai egali decat altii dupa cum spune un cunoscut romancier.

      Mai putin ne intalnim din nou in ceea ce priveste intoarcerea in trecut. Eu nu cred ca mai putem recupera ceva decat la modul simbolic, intelegand mai bine acel trecut. S-au produs schimbari importante intre timp. Acceptarea acestui lucru nu inseamna insa ca trebuie sa preluam fara simt critic ce-au facut altii. Sunt clar impotriva copierii de modele din alta parte. Dupa cum putem invata din propriul trecut, cred ca putem invata si din ceea ce fac altii, din modul cum altii rezolva o problema pe care o avem si noi. O data ce vom fi priceput atat trecutul cat si solutiile pe care si le-au gasit altii, cred ca suntem pregatiti sa ne formulam propriile directii.

      Cred, de asemenea, ca europenii stiu mai multe decat credem noi ca stiu. O parte a germanilor au avut comunism, iar, inainte de asta, toti germanii au avut national socialismul. Spaniolii l-au avut si ei pe Franco, iar italienii pe Mussolini ….si as putea continua tot asa. Nu doar romanii au trecut prin perioade totalitare. Deosebirea majora pe care o vad eu este ca occidentalii nu se plang tot atat de mult ca romanii cand au de infruntat greutati. Stiti ca de curand Cristian Mungiu a fost ironizat de catre francezi, fiind reprezentat ca un cersetor. Doua probleme au fost considerate a fi la originea acestei ironii neinspirate: romii si ignoranta francezilor. Eu nu am vazut pe nimeni sa puna in discutie plansul romanilor cand se confrunta cu o situatie dificila. Ne plangem de mama focului, ca in istoria deja clasica pe acest forum, aceea a scolii care scoate tampiti, dar asteptam ca altii sa propuna masuri, sa le implementeze, pentru ca apoi noi sa ne plangem din nou ca nu sunt bune. Ei, lucrul acesta e drept, europenii nu-l inteleg.

      A accepta inegalitatile in educatie inseamna ipotecarea viitorului. Nu, asta nu voi accepta niciodata. Mi se pare paradoxal ca actualul ministru al educatiei, reprezentant de stanga, dupa cum se declara, nu are nicio problema cu acest lucru. Cand ambasadorul Frantei (ambasador al unei tari cu guvernare tot de stanga) i-a spus ca sistemul romanesc de educatie este bun pentru pregatirea elitelor, dar complet nepregatit pentru a reduce inegalitatile, guvernantul nostru s-a grabit sa-si puna pe Facebook mesajul, ca semn de mare apreciere. Nu a soptit un cuvintel in legatura cu ce are de gand sa faca pentru a reduce abandonul scolar, ceea ce era totusi central in spusele ambasadorului.

  6. ardei spune:

    EuNuke: nu aveti dreptate. In primul rind statul nu are monopol asupra serviciilor educationale. Exista licee private, gradinite private, facultati private. Astea din pacate in Romania sint simple fabrici de diplome: “vreau si eu o diploma de inginer constructor. Sigur ca da, va costa atit. Acum avem o superoferta, diploma de inginer + diploma de jurist, nu v-ar interesa?”.

    In al doilea rind nu imi place ideea asta cu “privatizam totul”. Atunci hai sa desfiintam statul, desfiintam politia, justitia si ne intoarcem cu citeva secole in urma. A refuza accesul la educatie unui mare numar de oameni pe motive financiare (n-ai bani? Ramii prost!) inseamna automat mai multi bani cheltuiti pentru politie si puscarii. Si trebuie sa existe cineva care sa poarta raspunderea, sa ateste cumva cunostintele dobindite de cineva, fie la stat, fie la privat. Doar nu vreti sa fiti operat de vreun doctor, fost mecanic auto, care a terminat medicina la Spiru Haret in 6 luni? Plus a mai facut si-un doctorat dupa aia in 3 luni, ca doar ce-i asa greu de gasit o imprimanta.

    Categoric sistemul actual este distrus, e si normal cind are in frunte plagiatori ca Ponta, Mang sau Andronescu, dar asta nu inseamna ca un sistem de stat nu poate fi bun. Ba da, poate fi foarte bun. S-au mai scris si aici articole despre modelul finlandez.

  7. Andrei George spune:

    Sunt curios dacă cineva realizează către ce se îndreaptă această discuție. În speranța că nimeni nu va mai șterge acest comentariu amintesc că:
    1. Educația este un drept, pentru orice stat care se respectă, din perioada postbelică încoace. Atâta vreme cât personalitatea se dezvoltă și competențele se îmbunătățesc pe baa educației- este un drept normal – fără de care n-ar exista noțiuni precum ”societate bazată pe cunoaștere” și ”dezvoltare durabilă”. Fără a fi ”socialist” precizez că cu 4 clase de școală se obțin doar ciobani- sau sclavi.
    2. Investiția statului în educație – dacă este făcută rezonabil- este ADUCĂTOARE DE PROFIT.
    3. Un stat normal își ține tinerii cât mai multă vreme în școală- și le oferă șanse suficiente pentru a urma un învățământ de calitate la toate nivelele, fără costuri exorbitante.
    4. Orice discuție despre ”capitalism” și educație trebuie să pornească de la cunoașterea unor minime noțiuni, nu de la lozinci demagogice. În acest sens este interesant de arătat- pentru stimații interlocutori- că acest capitalism a condus la ceșterea perioadei de educație de la 4 la 10 clase .
    5.Trăgând linie vom observa că orice societate care-și dorește dezvoltarea în continuare trebuie să se bazeze pe procese de educație continuă. Educația- fără culoare politică- este unul din puținele lucruri bune transmise de la diferitele generații- începând cu apariția statului modern în România.
    6. Nu trebuie să fii extrem de inteligent pentru a vedea la ce conduce lipsa de educație- o societate fără viitor. Ne dorim așa ceva ? Atașat- speranța unor naivi că am putea înlocui Bangladesh-ul ca mână de lucru ieftină- e o idioțenie. România este un contributor la societatea cunoașterii și la dezvoltarea procesului educațional- indiferent că există indivizi cărora nu le place așa ceva.

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Nimeni nu va sterge mesajele, exceptand cazurile foarte rare cand folositi invective si cand nu se refera la subiectul in discutie.

      Nu se publica insa mesaje care intra in spamuri, ceea ce cred ca s-a intamplat cu mesajul la care va referiti (daca e asemanator acestuia de acum).

      PS. Nu ma intrebati in ce conditii intra mesajele in spamuri pentru ca nu stiu si nu sunt responsabila cu securitatea platformei.

      • Andrei George spune:

        Stimată doamnă Gorga,

        Problema majoră- în acest mesaj pe care-l popularizați dvs.- este exact ”anarhismul” sesizat de alt comentator- din păcate pentru mesajul în cauză, și anarhiștii sunt oameni cu cultură și care susțin educația continuă- cel puțin anarhiștii pe care-i cunosc eu.
        Revenind la mesaj- este profund imorală popularizarea unei concepții de genul ”4 clase ”- nu din punct de vedere socialist sau capitalist ci pur și simplu educațional- în momentul când peste tot în Europa s-a ajuns la 10 clase minimum- și nu ca urmare a eforturilor ”socialiste” ci pur și simplu datorită progresului societal. Un astfel de mesaj va prinde la guvernanți coborâți din copac și deveniți prima generație încălțată – și ne vom trezi că se fixează prin lege numărul de creioane pe care le poate folosi un elev anual sau dimensiunea cornului – mai degrabă dispariția acestuia. Evident că nu mai avem nevoie de cărți- pentru că cei cu 4 clase primare nu citesc- și poate că ar trebui să readucem și botnițele.

    • iosiP spune:

      1. Opt clase de “cultura generala” sunt arhi-suficiente pentru dezvoltarea aptitudinilor intelectuale (desigur, in masura in care nu sunt dedicate retinerii mecanice a unor informatii inutile).

      2. Dreptul unei persoane este limitat la actiunile care nu incalca drepturile celorlalti! Altfel spus, fiecare are dreptul la educatie dar nimeni nu este obligat sa sustina financiar educatia altora, mai ales in conditiile in care nu este de acord cu metodele si rezultatele obtinute (si nici nu le poate influenta).

      3. Educatia continua este o problema sociala care implica strict persoana si piata muncii (ambele presupuse a fi libere). Iar “societatea bazata pe cunoastere” se refera la cunostintele tehnico-stiintifice, nu la anii de domnie ai lui Menumorut sau la inaltimile exacte ale varfurilor Godeanu, Negoiu etc.

      • Andrei George spune:

        Domnule IosiP,

        Cu părere de rău, acele 8 clase (sau 4 cum susținea cineva) sunt suficiente doar pentru suficiența noastră intelectuală. Copilului- și aici mă refer la elev- îi poți dezvolta cultura prin ceea ce îi dai la început- cu aceste aspecte rămâne. Nu sunt de acord nici cu afirmația că nu trebuie să plătim noi- atâta vreme cât alte generații au plătit pentru noi- și câtă vreme cultura este singurul lucru care dezvoltă un popor. Să tăiem de la apărare- acolo unde banii se cheltuie 100% inutil- de pe la servicii- idem- și să dăm pentru educație- evident cu condiția să o avem optimizată și eficientizată. Nu anii de domnie a lui Menumorut sunt importanți- ci istoria în sine. N-am avut niciodată obligația să știu pe de rost niște ani de domnie (și am făcut istoria în anii 80) ci povestea ca atare- și am rămas cu un interes deosebit pentru istorie grație profesorului meu din școala generală.
        Dezvoltarea durabilă nu o poți face cu ciobanii cu 4 clase. Pur și simplu nu merge.

        • iosiP spune:

          Domnule Andrei George, va raspund oarecum in dezordine (de fapt, in ordinea importantei, asa cum o percep eu, desigur):
          1. Eu am fost nevoit sa invat datele legate de domnii si altele asemenea. Presupun ca ati avut noroc, dar nu generalizati…
          2. Cunosc personal directorul unui liceu bucurestean de prestigiu (am fost colegi la acelasi liceu pe care acuma il “pastoreste”). Ei bine, persoana respectiva mi s-a plans ca o parte dintre absolventi – olimpici la metematica si fizica, posesori de burse la universitati de prestigiu din UK, USA, Norvegia etc. – risca sa-si rateze cariera pentru ca “domnul de …” (cu scuze ca nu precizez: completati dumneavoastra cu orice materie inutila dar existenta in programa scolara doriti) a decis ca-i lasa corijenti daca nu invata la “materia lui” la fel ca la matematica/fizica/informatica/etc.
          3. Despre banii pentru aparare si altele asemenea nu ma pronunt! Stiu insa sigur ca de aparare beneficiaza toti (e “cam greu” sa organizezi apararea astfel incat sa nu includa proprietatea lui iosiP sau pe cea a lui Andrei George), in schimb de invatamant beneficiaza in principal parintii copiilor… aceiasi care au beneficiat de concedii maternale, alocatii si altele asemenea – si astea tot pe banii mei, desi nu vad ce baneficiu obtin din aceasta!

  8. DanielS spune:

    1. Problema educatiei

    Educatia este o problema rezolvata. Dupa revolutie mi-am dat seama repede ca o viitoare tara bogata are nevoie de cetateni buni. Iar cetatenii buni sint mai putin instruiti. Noi n-am cheltuit suplimentar pentru dezastrul actual al scolii de stat. Deci n-am pierdut nimic pina acum, iar sistemul s-a reglat natural: avem cetateni din ce in ce mai buni, adica mai slab instruiti.

    Rezultatele au aparut deja. Tara este mai bogata. Vom fi si mai bogati, pe masura ce generatiile instruite in scoala comunista vor disparea natural.

    Evident,avem nevoie de elite. Trebuie sa dam o sansa si invatamintului de calitate, privat. Dar acesta a aparut natural si se dezvolta odata cu tara. Inchei cu prima propozitie: educatia este o problema rezolvata in Romania.

    2. Problema statului

    Offf! Aici sintem in mare dificultate, intrucit toate democratiile intra in criza politica, odata cu criza economica. Nu avem cai batatorite, nu avem exemple care sa ne ghideze actiunile. Trebuie sa inventam un stat bun pentru cetateni buni (adica majoritatea neinstruita + niste elite), care sa prevada si sa ocoleasca crizele de orice fel.

    Aveti idei? Si ce daca?! Ati uitat ca lumea libera e alcatuita in majoritate din cetateni buni (adica neinstruiti)? Deci nu va mai ginditi la solutii inteligente care sa atraga electoratul. Ginditi-va la solutii simple, pe placul alegatorului. De fapt nici nu trebuie sa va mai ginditi. Alegatorul va alege politicieni simpli, care fac promisiuni, care gindesc pentru el. Tocmai el, politicianul populist cu mintea odihnita va gasi solutia aceea geniala si simpla. Si asta se va intimpla tocmai in ciuda noastra, a celor destepti, a celor cu pretentii intelectuale sau cu demnitate. Asta e! Vox populi, vox dei!

    • Andrei George spune:

      Oops, dle. Daniel, cred că glumiți. Cetățenii buni nu sunt instruiți ? Și la ce ar fi buni ?
      Cât despre ”elite”- din păcate pentru dvs. adevăratele elite nu sunt date de bani- altfel am avea copilul lui Prigoană reloaded 100 de generaii- ci de muncă și de rezultate. Faptul că dl.X- pentru mine o non-persoană- are bani și-și trimite copiii la Sorbona- este un non- fapt adică nimic.

      • DanielS spune:

        De acord cu dumneavoastra.

        Dar asta nu contrazice societatea cetatenilor buni, adica neinstruiti. Gluma mea este una serioasa. Ginditi-va ca in democratie cetatenii pot alege. Iar instruirea, educatia si mai ales efortul implicit, nu-s pe placul majoritatii cetatenilor.

        Nivelul actual al scolii romanesti reflecta disponibilitatea cetatenilor pentru educatie. Situatia nu este prea buna nici in alte tari civilizate. Paradoxal, dar apetitul pentru prostie este chiar secretul succesului economic. Exact prostie si bogatie isi doresc cei mai multi oameni, si chiar asta obtin. Realitatea reflecta aspiratiile oamenilor, iar societatea e construita pe calapodul alegatorului.

        Elitele financiare, intelectuale, artistice, etc. sint tolerate de majoritate, uneori chiar indragite. Insa preponderenta este antipatia pentru elite si pentru valori morale. In zonele de razboi, oamenii civilizati se transforma in bestii peste noapte. In oameni se ascunde un animal care abia asteapta sa se manifeste liber si natural. E adevarat ca oamenii cred in valori, insa prea putin. Asa cum am scris: cetateanul bun este cel neinstruit

  9. DanBruma spune:

    Pai sa faca eu-nuke o revolutie daca vrea. De ce ne anunta el dinainte ca vrea sa faca revolutie? Pai nu cumva nu cumva revolutia nu mai e revolutie daca e anuntata?

    • euNuke spune:

      Domnule Dan Bruma, vă mulţumesc pentru intervenţia deosebit de elocventă pentru susţinerea ideilor mele. Pentru dumneavoastră revoluţia este un proces ocult, violent, destructiv. Adică, fără să conştientizaţi, şi probabil in răspăr cu propriile concepţii progresiste, vă aşezaţi singur intr-o paradigmă politică de secol 19. Asta deşi, nu cu mult timp in urmă, modernitatea a produs o remarcabilă mişcare de răsturnare a unui regim totalitar cunoscută sub numele de Revoluţia de catifea. Gândul dumneavoastră pare că se-ndreaptă insă tot către modelele rudimentare de la sfârşitul evului mediu -conspiraţia de budoar, complotul militarist, conjuraţia de amvon şi congresul din beci. Chiar dacă, intre timp a răsărit acest extraordinar instrument pe care-l folosim noi acum…in dulcele stil tradiţional: pentru şuetă, iară nu pentru organizare. Pînă şi amărâţii ăia din Africa de Nord au reuşit să pună la punct o mişcare revoluţionară prin intermediul internetului -şi nu discut urmările preponderent nefaste- şi au făcut-o in condiţii de dictatură, riscînd totul. Şi-au anunţat intenţiile cu mult înainte, unii au intrat in puşcării şi totuşi au continuat. Revoluţia “mea” este de-a dreptul minoră sub aspectul dezideratului in raport cu cele amintite: nu-şi propune răsturnarea democraţiei, ci doar modificarea radicală a Constituţiei prin introducerea unor principii capitaliste in corpul său şi eliminarea tuturor articolelor ce conferă caracterul social statului actual.

      Ştiu că dacă vorbesc dinainte de scopurile unei asemenea acţiuni vă stric surpriza, dar, sper să mă scuzaţi, o revoluţie nu este înfăptuită cu gândul de a dărui ceva spectatorilor; din contră, o revoluţie capitalistă nu oferă nimic acestora, ci, in caz de victorie, le ia din drepturile sociale şi economice in schimbul consolidării celor 3 drepturi naturale: libertatea, viaţa, proprietatea. Asta nu înseamnă că dacă vom obţine consolidarea dreptului la viaţă statul vă va pune mâncarea pe masă, gratuit şi cu desert, eventual servite de un asistent social cu barbă albă. Nici vorbă. Un drept cetăţenesc nu presupune o obligaţie de a face din partea statului in raport cu fiecare cetăţean, ci o obligaţie generală de tipul apărării graniţelor ori a ordinii publice ori de garantare a legitimei apărări şi a portului de armă. Consolidarea dreptului la viaţă presupune de pildă restrângerea dreptului la educaţie până la nivelul in care cheltuielile obligatorii cu acest serviciu să nu pericliteze supravieţuirea unui cetăţean. In acest moment, cetăţenii din mediu rural sunt jefuiţi de autorităţi pentru că acestea -deşi şi-au asumat prin constituţie şi legi o obligaţie faţă de ei- silesc oamenii să plătească serviciul pretins gratuit şi oferit cu forţa copiiilor. După ce au închis sute de şcoli in mediul rural, aceşti copii au devenit nomazii de serviciu ai statului. Practic o puşcărie mobilă in care părinţii deţinuţilor sunt forţaţi să acopere toate cheltuielile pricinuite de excursia către lagărul de muncă. Aceste cheltuieli -preţuri ilicite ale unui serviciu pretins gratuit- depăşesc cu mult bugetul afectat creşterii copiiilor in gospodăriile ş-aşa pauperizate de socialismul fiscal [aş putea să-i spun direct feudalism pentru că numărul şi cuantumul birurilor este comparabil cu cel fanariot]. Ca atare, aceşti copii încep să facă foamea, nu mai vorbesc de excursii private, muzee, cinematografe, cărţi, hăinuţe noi, jucării noi, toate acestea au devenit un lux de neimaginat la ţară. Statul social nu numai că supune torturii educaţionale copiii, dar de-acum obligă părinţii să-şi priveze odraslele de cele mai simple bucurii ale vârstei, doar ca să împlinească dorinţa absurdă a unor satrapi etatişti de a ţine tinerii captivi şi imobili economic de-a lungul celui mai frumos deceniu din viaţa lor. Desigur, frumos in principiu.

      • DanBruma spune:

        D_le eunuke, chiar nu vreau sa va retin pentru ca aveti o revolutie de facut. Pe bune si fara nici o bataie de joc, faceti revolutia aia si mai vorbim dupa. Ma scuzati ca nu o sa particip dar nu sint deloc de acord cu diagnosticul dvstra si mai aproape cu nimic din ceea ce expuneti aici si apoi am altele de facut.

      • Andrei George spune:

        Stimată EuNuke,

        Numai pentru ”tortura educațională” și pentru ideea că vezi Doamne, la țară copiii sunt chinuiți pentru că merg la școală în loc să aibă grijă de gâște- eu m-aș fi strâmbat dacă vă aveam partener de dialog. Iarăși lucrurile pe care le spuneți dvs. despre capitalism sunt venite direct din rubrica ”Gâgă” a defunctei Săptămâna”- așa că haideți să ne lămurim:
        1. Statele moderne- democratice și capitaliste- cum le spuneți dvs.- au avut educația printre obiectivele revoluționare ale anului 1848- adică hăt departe. Capitalismul nu poate exista fără educație- iar timpul acestei educații este de la vârste fragede- nu în momentul când au trecut niște ani. Ce să vei- tot statele ”capitaliste” au introdus educația gratuită- până la 16 ani obligatorie- a în Germania- ca un drept al tuturor- și iarăși ce să vezi- prin școlile din Europa- inclusiv Germania- se mai cere uneori și o contribuție de la părinte- contribuție care, la fel ca în România- nu e dărâmătoare.
        2.Impresia mea sinceră e că nu v-a plăcut școala. Nu e nici o tristețe- anual sunt câteva mii de așa-ziși ”drop-outs” care au mai multe șanse de viitor în câmpiile mănoase ale muncii. Neplăcut este faptul că generalizați exemplul dvs. -atunci când cel puțin 95% din adolescenți au nevoie de cât mai multă școală. Studenții mei- pe care așa cum bine spuneți- îi feudalizez ca să vină la școală- au un scris de copil de clasa a II-a și o cultură generală uimitor de pauperă. Ce, fără cultură generală nu se poate ? Ba da, dar vom fi cu toții mai săraci. Spiritual, dacă mă înțelegeți
        3. Nu încercați să divagați aiurea- pentru că hăinuțele sau jucăriile n-au nici cea mai mică legătură cu fondul școlii.
        4. Sunt teribil de curios- de câte ori pe an deschideți o carte ? Nu că ar trebui neapărat- dar lgica dvs. expusă aici n-are nevoie de cărți. De fapt, n-are nevoie nici de educație pentru că dvs. faceți apologia unor reflexe pavloviene- „muncește și ești hrănit- nu mai ai nevoie de altceva”.

        • euNuke spune:

          Domnule AG, văd că tot insistaţi să vă bagaţi in seamă cu mine deşi ar fi trebuit să vă fie clar că reciproca nu este valabilă: nu mă interesează opiniile dumneavoastră despre mine şi nici nu obişnuiesc să hrănesc trollii. Dar, o să fac o excepţie de data asta, din maliţiozitate. Impresia mea, mai mult sau mai puţin sinceră, este că dumneavoastră sunteţi un bugetar amărât plătit de stat să citească diverse fiţuici şi opuri şcolare din care vă străduiţi să memoraţi câte ceva ca să aveţi ce pune pe masă, pardon, pe pupitru unor copii ce v-au fost încredinţaţi pentru dresaj nu de către părinţi ci de către răpitorii lor. Eh, cam asta este diferenţa dintre noi: eu aleg in deplină libertate să citesc pentru plăcere sau din interes profesional sau pentru desăvârşirea educaţiei mele şi plătesc pentru această ciobănie personală, in timp ce dumneavoastră citiţi numai ce vi se dictează să citiţi şi primiţi un oscior de la stăpân dacă sunteţi cuminte şi înghiţiţi tot şi spuneţi săru’mâna pentru masă la sfârşitul festinului. Dacă aţi fi fost liber să vă informaţi şi din alte surse aţi aflat de un oarecare ciobănaş pe nume Wolfgang Amadeus Mozart care cânta din flueraş pe la curţile princiare deşi avea 0 [ZERO] ani de şcoală publică. Nu cred că era foarte înciudat de suficienţa şi mediocritatea lui, nici dezarmat in faţa societăţii ce preţuia deja diplomele şi şcolile înalte. Sau poate aţi aflat de un scriitor sărac şi semianalfabet pe nume Charles Dickens, care deşi a absolvit 0 [ZERO] ani de şcoală publică şi doar câţiva de şcoală privată [până la vârsta de 12 ani] a reuşit să fie admirat la maturitate de o lume întreagă pentru romanele lui. Să ştiţi că nu-i niciodată târziu să vă completaţi cunoştinţele de literatură, arte, economie şi chiar drept. Aş putea să vă recomand o bibliografie online de pornire dar nu vreau să persistaţi in marota gratuităţii. Prea v-aţi obişnuit să primiţi mură-n gură, fără să vă puneţi niciodată problema preţuirii muncii şi timpului altora. Iar resursele mele zilnice de altruism -ilustrate de efortul de a dialoga cu bugetari socialişti- sunt oricum epuizate, mult mai devreme decât de obicei. Vă asigur insă că aveţi toată compasiunea mea pentru starea de precaritate, şi vă ofer salutări cordiale şi..la recitire, domnule!

  10. Salut spune:

    Dna Goga, va felicit pentru ca l-ati promovat pe eunuke. Cred ca este cel mai inteligent contributor de pe forumul acestui site! Încerc sa-mi imaginez cum ar arata un art scris de el, după cât de concentrat își scrie comentariile.
    Scria un domn mai sus ca “d-le, asta nu e capitalism, asta e anarhie”. Stimabile domn, depinde spre ce capitalism reflectati d-vstra. Dacă e cel francez, cu aspiratii de 75% taxe si-un pol pentru Smart phone, îmi scot palaria. Unde îmi fac eu veacul, departe de a fi perfect, au dat o lege sa nu poti transfera sau debloca un Smart phone dacă treci de la un provider la altul. Sa innebunesti, nu alta. Am cautat o petiție, am semnat-o, alături de mulți altii, iar numărul semnificativ a fost atins. Legea a fost stearsa, dacă intelegeti. In general, nu-i ok sa plătești statul sa te facă si de alți bani. Nici sa te facă mai prost, mai sarac, mai puțin liber. Cordial!

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Nu e vorba de nicio promovare aici, ci de un dialog civilizat si serios.
      Respectul partenerilor de dialog arata de fapt cat de mult te respecti pe tine insuti.
      Nu cred ca poti convinge pe cineva cu ironii ca cele din mesajul dvs., ci cu argumente.

      • Andrei George spune:

        Stimată doamnă Gorga,

        Foarte ciudat acest sistem anti-spam care lasă să treacă atacul la persoană a lui euNuke dar oprește comentariile de bun simț. Două alte comentarii au dispărut în neant- și voi încerca iarăși să le rezum:
        1. Nu poți avea dialog cu cineva care nu are instrumentele pentru acest dialog.
        2. euNuke face parte dintr-o sectă care nu acceptă educația normală- considerând că acasă părinții pot da suficientă educație progeniturilor. Evident că cineva care nu merge la școală poate discuta doar la un nivel foarte vag despre școală. Idem, discuția despre stat nu are nici un fel de fundament atâta vreme cât respectiva sectă refuză orice element de civilizație.
        3. Aiurelile formulate despre școală, cu aducerea în discuție ”la derută” a unor nume precum Dickens- conduc doar către o distopie înspăimântătoare- o lume fără școală, adică întoarcerea la cavernă.
        4. În general comentariile publicate de către dvs. ca fiind ”interesante” dovedesc doar o educație lipsă sau precară- într-o sectă lipsită de bun simț.Cu senzația că dvs. faceți publicitate acestei lipse de gândire.

  11. SUTASU' spune:

    euNuke, aidoma celor mai multi, nu aveti habar de relatia socialism-comunism.
    In primul rand trebuie stiut ca nu exista socialism propriuzis ci, socialisme : “socialismul utopic”, “socialismul german de catedra”, ” socialismul Fabian”,”social-democratia”, “socialismul stiintific” – recte comunismul, “social-darwinismul” si national-socialismul” – nazismul. (Gasiti pe google destula documentare despre fiecare.)
    Ideologia comunista sau “socialismul stiintific” a aparut prin altoirea “socialismului utopic” cu “materialismul dialectic si istoric” scornicit de Marx, care a constat in prelucrarea Istoriei pe baza teoriei “materialist dialectice”, scornicita tot de el, careia i se spunea si “ateism stiintific”. Comunismul nu poate fi separat de socialism.
    Pentru Lenin socialismul reprezinta faza de tranzitie de la capitaism la comunism : ” Deosebirea stiintifica dintre socialisn si comunism consta numai in faptul ca primul cuvant inseamna prima treapta a societatii noi, care ia nastere din sanul capitalismului, iar al doilea cuvant inseamna o treapta ulterioara, mai inalta, a ei”(Opere alese, vol II. ed a II – a, rom.)
    Este adevarat ca ideea comunismului porneste de la asa zisa “comuna primitiva”( comunismul primitiv) dar acest fapt nu a fost niciodata ascuns. Iata cum incheie Engels lucrarea “Originea familiei, a proprietatii private si a statului” : “Noua societate va fi o reinviere – sub o forma mai inlta insa – a libertatii, egalitatii si fratiei din vechile ginti”. (pentru comunisti este una din lucrarile fundamentale ale ideologoei lor).
    Cine sustine ca intre crestinism si comunism ar putea exista macar un punct de tangenta,il rog sa arate unde a scris vreodata Marx ca universul a fost creat de Dumnezeu, ca mantuirea (salvarea) omenirii se poate realiza prin Iisus caci El este “calea, adevarul si viata” si de asemeni sa arate in care din Evanghelii le spune apostolilor ca nu exista Dumnezeu, ca religia este “opium pentru popoare” si ca-i indeamna :”sculati, nu-i nici o mantuire !”.
    Are perfecta dreptate doamna Adriana Gorga : ” Nu ne putem intoarce doar in trecut, nu ne putemocupa doar de prezent, nu ne putem inventa doar un viitor fara radcini” . Asa cum multi au spus-o, daca nu cunoastem trecutul, nu ne putem intelege prezetul. Fara cunoasterea acestora
    fie vom ramane incremeniti, fie ne vom arunca cu capul inainte. Efiresc sa ca in dezbaterea de fata sa se aduca in discutie socialismul si comunismul dar in ncunostinta de cauza. De aceea am scris aceste randuri. ( cautati pe Google STAFIILE COMUNISMULUI).



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Adriana Gorga


Adriana Gorga

Cercetător ştiinţific în domeniul dezvoltarii invatamantului superior la Universitatea din Lausanne, Elvetia, doctor in stiintele educatiei la Universitatea din Geneva (Elvetia... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)