Home » Administratie »Global / Europa »Opinie » Citesti:

Eşecul regionalizării în Ungaria şi Slovacia. România încotro?

Gratian Mihailescu mai 26, 2013 Administratie, Global / Europa, Opinie
6 comentarii 1,316 Vizualizari

Principiul subsidiarităţii este unul dintre principiile centrale ale UE care prevede că deciziile politice din UE trebuie întotdeauna să fie luate cât mai aproape de cetăţeni. Este principiul de bază al UE şi apare stipulat in ultimul tratat al UE, cel de la Lisabona de peste 30 de ori. Guvernarea multi-nivel este un produs al principiului subsidiarităţii,  competențele fiind împărţite pe diferite nivele. Procesul  de luare a deciziilor este împărtășit de actorii de la diferite niveluri în dauna monopolizării de către guvernele naționale. Centrul şi Estul Europei ne oferă mai multe modele, unele funcţionale cazul Poloniei, altele nefuncţionale, cazul Slovaciei, despre guvernarea multi-nivel şi despre regionalizare. Cazul Ungariei este unic însă : după ce a funcţionat ani întregi la nivel regional, din 2012 Ungaria se îndreaptă spre o centralizare a resurselor şi a politicilor de dezvoltare regională. România spre ce se îndreaptă ?

Guvernarea multi-nivel

Majoritatea organizaţiilor europene care reprezintă interesele regiunilor la nivel european, promovează şi încurajează acest tip de guvernare. Comitetul Regiunilor este instituţia UE care are rol consultativ şi reprezintă adunarea UE a reprezentanţilor locali şi regionali, fiind organismul care încurajează construcţia europeană prin parteneriate între diferitele regiuni ale Europei, militând pentru o descentralizare regională prin intermediul guvernării multi-nivel. Un prim pas spre acest nivel de guvernare a fost făcut prin crearea regiunilor NUTS 2  (270 regiuni în Europa) pentru a crea şi implementa politicile de dezvoltare ale UE şi în special politica de coeziune reprezentată de cele două fonduri (Fondul Social European şi Fondul European pentru  Dezvoltare Regională). Aproape 45% din bugetul UE se duce pe politica de coeziune. Unele regiuni au autonomie administrativă, altele nu. Din Estul şi Centrul Europei, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria până în 2012 se bucură de un nivel de guvernare regional.  UE nu impune o anumită construcţie administrativă la nivel regional, nici nu ar putea, deoarece ar interveni în suveranitatea statului, însă recomandă crearea de regiuni care să gestioneze o parte a fondurilor de coeziune. Din păcate, din câte se pare până în prezent, România nu va avea parte nici în perioada 2014-2020 de o gestionare şi un management al fondurilor la nivel regional, programele fiind în continuare gestionate la nivel central. Şi atunci de ce se grăbesc guvernanţii să realizeze regionalizarea până la sfârşitul lui 2013 ? Un asemenea proces ar trebui să se realizeze în mai mulţi ani, pe mai multe paliere, cu implicarea sectorului privat şi academic, precum şi a societăţii civile. Regionalizarea trebuie făcută pentru un mod de guvernare eficient, multi-nivel, pentru o administraţie eficientă şi pentru reducerea disparităţilor regionale şi în cele din urmă pentru absorbţia fondurilor europene.

Centrul şi Estul Europei

Polonia este exemplul pozitiv despre care am scris de nenumărate ori atunci cand vine vorba despre guvernare multi-nivel, descentralizare şi absorbţie de fonduri europene. În Polonia, dezvoltarea societăţii civile şi a comportamentului democratic, precum şi creşterea activităţilor economice nu ar fi fost posibile fără reforma administrativă şi procesul de descentralizare, realizate în două etape, în termen de zece ani: 1989-1999. Procesul de descentralizare în Polonia este exemplul unui efort de succes al statului. Reforma a facilitat buna funcţionare a democraţiei şi a economiei poloneze şi a ajutat ţara în procesul de integrare europeană. Efectele procesului de descentralizare au dus la o gestionare eficientă a administraţiei publice, care acţionează la diferite niveluri, precum şi la îmbunătăţirea cooperării şi a concurenţei între diferitele nivele de administraţie. Factorii care au contribuit la acest succes au fost  stabilitatea , voinţa politică şi buna guvernare.

Slovacia este exemplul cel mai bun când vine vorba despre eşecul procesului de descentralizare. Deşi Slovacia are opt regiuni care au o oarecare autonomie încă din 2002, autoritatea regională nu are nici o putere de decizie, ceea ce crează o asimetrie între descentralizarea funcţională şi cea politică. În domenii politice importante, decizia nu este luată la nivel de regiune, regiunile având doar rol de implementare a deciziilor şi direcţiilor de dezvoltare impuse de la centru. Conform unui document al Asociaţiei Regiunilor Europene (ARE), Slovacia are un indice al descentralizării de 36, în timp ce România la momentul de faţă are un indice de 43, ceea ce clasează România în faţa Slovaciei în topul descentralizării al  ţărilor europene. Faptul că Slovacia beneficiază de o descentralizare administrativă, nu o ajută să funcţioneze eficient la nivel regional. În Slovacia există un parlament regional, care nu are nici o putere de decizie. Regiunile nu pot lua nici o decizie, indicele  de descentralizare al administraţiei fiind unul dintre cele mai scăzute din Europa, 29, potrivit aceluiaşi document al ARE. Cât despre absorbţia fondurilor europene, Slovacia are un procent de 38.9%, ceea ce o clasează pe locul 22 în Europa (din 27), înaintea Cehiei (37% absorbţie), un stat care funcționează descentralizat. Deci procesul de descentralizare nu aduce o absorbţie mai bună a fondurilor europene, după cum cred unii politicieni români. Această descentralizare trebuie să fie funcţională, iar în Slovacia nu este.

Ungaria după ani întregi în care a funcţionat la nivel de NUTS 2, fără putere de decizie prea mare la nivel regional, pentru perioada 2014-2020 se pregăteşte de o centralizare a resurselor, prin dizolvarea Consiliilor de Dezvoltare Regională. Judeţele (NUTS 3) vor juca un rol important în viitorul politicilor de dezvoltare regională din Ungaria. Însă, potrivit profesorului Gyula Horvath, directorul Institutului de Studii Regionale din Pecs, centralizarea este inamicul regionalismului. Conform profesorului Horvath, guvernul de dreapta Fidesz refuză toate experiențele de modernizare ale fostei coaliții, având o ideologie conservatoare, înrădăcinată în cadrele teritoriale istorice (județe), și se opune măsurilor structurale și de coeziune ale UE. Între 1996 şi 2011 Ungaria a funcţionat eficient la nivel regional, având un indice al descentralizării de 44, clasând ţara pe poziţia 13 în Europa, alături de Polonia, Finlanda sau Suedia. Regiunile din Ungaria au şi o puternică autonomie financiară, având un sistem de distribuţie solidar, pentru a reduce disparitatea şi inegalitatea economică. Ungaria are un procent de absorbţie al fondurilor europene de 43%, ceea ce clasează ţara pe locul  18 din 27. De asemenea stă bine la capitolul lobby regional la Bruxelles, mai multe regiuni având deschise birouri de reprezentare regională, chiar şi oraşul Budapesta având un birou în capitala Europei. Conform profesorului Horvath, faptul că regiunea Sud Transdanubia a avut un birou de reprezentare regională deschis încă din 1996 la Bruxelles, a contribuit la succesul oraşului Pecs de a fi numit Capitală Culturală Europeană în 2010. Cu toate acestea, viitorul regiunilor şi al politici de dezvoltare regională din Ungaria este negru, odată cu alegerile din 2010, când partidul de dreapta Fidesz a câştigat majoritatea locurilor în Parlament. Ultimele modificări privind guvernarea multi-nivel în Ungaria au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2012, și a însemnat abolirea consiliilor pentru dezvoltare regională, şi trecerea agențiilor de dezvoltare regională în subordinea ministerului de resort, ceea ce înseamnă că pentru perioada 2014-2020 Ungaria va funcţiona centralizat.

România încotro?

România este un stat puternic centralizat, ceea ce a dus la neglijarea zonelor de provincie în favoarea capitalei şi la centralizarea deciziilor în structurile de putere aflate la Bucureşti. În România fondurile bugetare nu sunt cheltuite în locul în care sunt generate, de fapt sunt trimise mai întâi la centru, prelucrate de către un aparat birocratic dens şi sunt repartizate în teritoriu pe linie politică și pe baza unor principii arbitrare. Ultimele rapoarte ale unor think-tankuri confirmă distribuţia clientelară a fondurilor de stat care duce la o slabă şi neperformantă capacitate de administrare. Diviziunea administrativă românească este învechită, unele municipalităţi (mai ales comune), sunt falite şi dependente de alocările clientelare, de la centru. Din păcate modelul de descentralizare românesc care se prefigurează nu ia în calcul o reorganizare a comunelor şi oraşelor şi nu vorbeşte despre descentralizarea fiscală, condiţii de bază pentru o reuşită a regionalizării. Regionalizarea trebuie făcută pentru un mod de guvernare eficient, la nivel regional, pentru o administraţie eficientă, pentru reducerea decalajului de dezvoltare  între anumite zone şi în cele din urmă pentru o mai bună absorbţie a fondurilor. Pericolele care pot apărea se referă la o politizare a procesului de regionalizare, la creşterea birocraţiei şi a fenomenelor de corupţie la nivel local şi regional şi la adâncirea decalajelor între regiuni şi între zone ale aceleiași regiuni.

Cât despre absorbţia de fonduri europene pentru viitoarea perioadă, aceasta nu se rezumă la procesul de regionalizare ci la un management eficient şi la o programare eficientă a documentelor. Din păcate, Bruxellesul trimitea o scrisoare în martie 2013 către Ministerul Fondurilor Europene : « …Propunerea făcută de guvernul României nu întrunește încă minimele condiții de calitate și credibilitate pentru a permite un dialog informal eficient privind viitoarele documente de programare ». Conform colegilor de la cursdeguvernare, România riscă, însă, să piardă un an de absorbție și să nu se poată atinge de acești bani mai devreme de decembrie 2014, din cauza unor rateuri ale Ministerului Fondurilor Europene în elaborarea strategiei în baza căreia va solicita fondurile.

Viitorul politicii de dezvoltare regională pare să fie la fel de centralizat, (vezi exemplul Slovaciei) chiar dacă procesul de regionalizare se va realiza. Banii europeni vor fi gestionaţi tot la nivel central, de către Ministerul Fondurilor Europene, Agenţiile de Dezvoltare Regională  funcționând  în continuare ca simple ONG-uri de utilitate publică, fără a avea o putere de decizie in managementul Programului Operaţional Regional (POR) sau altor PO-uri.  Deci, politizarea fondurilor va continua şi pentru perioada 2014-2020, iar directorii de ADR-uri vor continua să fie la cheremul preşedinţilor de CJ, fără a putea impune o strategie de dezvoltare regională sau fără să aibă un cuvânt de spus despre finanţările din POR.

Ungaria şi Polonia au beneficiat de un lobby intens la Bruxelles, având birouri de reprezentare regională, pentru promovare şi atragere de fonduri. Ungaria şi Polonia au avut pentru perioada 2007-2013 câte un POR pentru fiecare regiune NUTS 2, în funcţie de nevoile specifice ale fiecărei zone. Componente ale programelor de resurse umane şi IMM-uri erau gestionate la nivel regional. Ungaria şi Polonia funcţionau la nivel descentralizat, având o administraţie regională şi o politică fiscală descentralizată, atunci când s-au apucat de fonduri europene.  România este slab reprezentată la Bruxelles, România va continua nivelul centralizat de management al fondurilor europene şi în curând va crea un nivel regional de administraţie publică, păstrând structura administrativă actuală. În România, banii vor fi în continuare distribuiţi clientelar, de la centru spre regiune în funcţie de culoarea politică a primarului de comună sau oraş. Şi atunci ne întrebăm : De ce creăm  regiuni, dacă totul va funcţiona ca şi înainte ?

Articol aparut pe Europuls

Europuls este o organizaţie non-guvernmentală formată din tineri români experţi în afaceri europene. Scopurile ei sunt îmbunătăţirea cunoştinţelor românilor despre Uniunea Europeană şi încurajarea unei mai bune comunicări despre România la nivel european prin schimburi de idei şi a celor mai bune practici. Europuls publică articole şi analize pe site-ul www.europuls.ro, organizează dezbateri, seminarii şi conferinţe.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "6 comments" on this Article:

  1. 1.Principiul subsidiaritatii si ,,apropierea deciziei de cetatean”, sint , axiome economice” valabile la societatile dezvoltate, in care economia nationala ,,duduie”, urmind ca si cea locala – regionala, sa fie adusa la aceeasi stare, prin dreptul/efortul ,,localilor” de a ,,transfera” parti din aceasta si la nivel local. In tarile inapoiate economic, regionalizarea este lipsita de fundamentele economice ,,nationale” capabile sa-i asigure succesul,ea fiind preluata ca toate celelalte actiuni desfasurate in UE – prin simpla imitatie, fie pentru a acoperi diverse scopuri politice,mascate numai de regionlzare.
    Intr-o tara in care economia nationala a disparut, iar cea straina ramasa, asigura o ocupare a fortei de munca in proportie de numai 20 la suta, nu poate fi vorba de politici de dezvoltare locala sau regionala, cel putin cita vreme insasi economia nationala, pe care sa se articuleze ,,dezvoltarea locala”, este inexistenta.
    In lipsa unui ,,proiect economic” national, care sa ,,organizeze” si ,,monitorizeze” activ si in timp real, dezvoltarea economica nationala (pina cind ea depaseste punctul critic de la care se produce autodezvoltare economica, sanatoasa, durabila) – ce fenomen sau imprejurare ar putea declansa si sustine dezvoltarea economica locala si ,,regionala”?
    2.O schimbare politica si economica majora si costisitoare, devine obligatorie din momentul in care se dovedeste ca vechea organizare politica si administrativa – economica si-a epuizat resursele de dezvoltare.Nu stiu sa existe studii si evaluari, din care sa rezulte, ca regionalizarea va aduce beneficii economice si sociale, de o dimensiune, care sa justifice imensele cheltuieli si dereglari (economice si institutionale), inerente acestei schimbari.
    Promovarea regionalizarii devine justificata, atunci cind dezvoltarea economica nationala si locala au atins un astfel de stadiu, incit devine obligatorie o alta ,,conexare” administrativa si economica dintre orase/comune cu economia nationala, printr-un ansamblu administrativ nou, ,,majorat” ca arie de contact, de la ansamblul judetului, la cel de ,,zona” economica sau istorica.
    Ori dezvoltarea economica nationala si locala – judeteana(cu exceptia unor judete) a involuat in ultimii ani, incit regionalizarea este lipsita de orice motivatie tehnica si economica in momentul de fata.
    3.Unicul motiv al regionalizarii, este intentia Guvernului Romaniei, care ,,ingropind” cresterea economica de 3-4 la suta pe an(si crearea unui milion de noi locuri de munca), vrea sa ,,plaseze” guvernatorilor si administratorilor politici locali, toate consecintele sociale negative (si protestele aferente) ale esecui economic guvernamental,care deja se intevede.
    Daca Guvernul ar reveni la efortul politic necesar cresterii economice de 3-4 la suta pe an, atunci regionalizarea ar demara sub bune auspicii economice, clasa politica fiind pusa la munca si responsabilitati personale, pregatindu-se astfel terenul ,,politic si economic” ,benefic regionalizarii.
    Lipsa programului de crestere economica, dovedeste insa, ca regionalizarea s-a planificat strict din motivele politice, cu intentia de a disipa/muta protestele populare pentru saracie si lipsa cronica de locuri de munca – de la Bucuresti, catre regiune/local, ceeace face ca esecul ei sa fie garantat.
    4.Regionalizarea este in egala masura, un SUROGAT economic vehiculat de multa vreme (alaturi de multe altele), de natura sa suplineasca stagnarea economica din ultimii 10 ani, care cu sau fara regionalizare, trebuia sa scota Romania, din criza lipsei a 5 milioane de locuri de munca si subfinantarii cronice, a sectoarelor bugetare.
    (Rog administratorul portalului sa-mi permita sa fac trimitere la numele meu, pe Google, unde este expusa, interventia din 22 nov. 2012, la ,,dezbaterea regionalizarii”,organzata de Universitatea de Advocacy Timisoara,in care am inventariat citeva considerente economice impotriva regionalizarii formale, de imitatie.”
    Cu multumiri,)
    .

  2. O să vă repet până când o să vă plictisiţi… pentru că insistaţi în a nu deschide cărţile de specialitate: Nu există guvernare multi-nivel! Se numeşte guvernanţă multi-nivel!!!

  3. costica spune:

    De ce ?!
    Avea Petre TRutea o vorba potrivita: “aflarea-n treaba la romani” …
    Cam asta cred eu ca va fi rezultatul regionalizarii Romaniei, adica vor romane in continuare clientelismul, birocratia si incompetenta care vor inflori chiar la adapost de regionalizare….
    Mai zilele trecute Ministrul fondurilor europene vorbea despre corectiile financiare de vreo 700 milioane Euro pe care Romania trebuie sa le plateasca :
    “”Este normal ca statul, atunci cand a gresit prin a lasa persoane nepregatite in pozitii cheie, sa suporte acest cost. Acum analizam posibilitatea de a debloca situatia printr-un act normativ. Este, insa, de lucru, pentru ca vorbim despre un efort financiar substantial, aproape 700 de milioane de euro grosso-modo, pe toata perioada programelor operationale, numai pe achizitii publice”, a declarat ministrul Fondurilor Europene, Eugen Teodorovici.”

    Mama, mama, ce va fi de-acum incolo dupa regionalizare, cate si mai cate “va plati statul roman” in numele acestor corectii !!
    Halal regionalizare….

    • gygi spune:

      Te informez draga Costica, ca azi dl. p.m.Ponta a edictat o OG prin care Primariile pot intra in faliment … .
      Apropos de regionalizare si de fonduri regionale, … bla bla bla
      Unul din motivele cinice este stipulat chiar in preambul “volumul mare al arieratelor înregistrate de unităţile/subdiviziunile administrativ-teritoriale faţă de furnizorii de bunuri, servicii şi lucrări” .
      “Prezenta ordonanţă de urgenţă stabileşte … procedurile colective” Fraza aceasta o sa o tinem minte !
      Ca de altfel si retinerea de a mai participa la licitatii, … asa haotic. Grupat si sub un singur drapel.Cu 3 trandafiri. Daca mai vreti bani. Daca nu, …

      “criza financiară este starea patrimoniului unităţii administrativ-teritoriale caracterizată prin existenţa unor dificultăţi (?) financiare, prin lipsa acută (?) de disponibilităţi băneşti, ce conduce la neachitarea obligaţiilor de plată, lichide şi exigibile, pe o anumită perioadă de timp. Criza financiară este prezumată în următoarele situaţii”
      “autoritatea deliberativă este consiliul local al comunei, al oraşului, al municipiului, consiliul judeţean, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, respectiv consiliul local al subdiviziunii administrativ-teritoriale;”

      Prefaceri mai moncher !

  4. ion spune:

    Trebuie desfiintate judetele, comasate comunele si unele orase retrogradate de oras la comuna si de la municipiu la oras.

  5. Petre Opris Petre Opriş spune:

    În 1988, Nicolae Ceauşescu era criticat în Occident pentru că dorea să comazeze 7-8000 de sate (vezi Raportul final privind condamnarea comunismului, p. 420), iar în Europa de Vest s-a lansat Operaţiunea “Village Roumains” pentru salvarea acelor entităţi locale (falimentare, chiar şi în comunism).
    După 25 de ani, povestea revine în România, fiind livrată sub forma “UE este organizaţă regional şi România trebuie să facă la fel”. Adică, să se desfiinţeze/comaseze localităţile care nu au surse de finanţare, în aşa fel încât structurile locale mai puternice (viabile din punct de vedere economic) să preia de la guvern sarcina finanţării structurilor locale falimentare. În felul acesta, prin lansarea temei regionalizării, guvernul României (indiferent de culoarea sa politică) doreşte să scape de “cocoaşa” finanţării localităţilor falimentare, disipândând-o la nivelul regiunilor care se vor crea. Sper ca românii să nu voteze o asemenea aberaţie în momentul în care se va organiza referendumul pentru aprobarea noii Constituţii.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Gratian Mihailescu


Gratian Mihailescu

Graţian Mihăilescu este expert in dezvoltare regională si consultant în afaceri europene, în prezent încercând să înfiinteze un Institut de Dezvoltare Locală în Timişoa... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)