Home » Administratie » Citesti:

Fondurile europene între mituri și realități birocratice

Felix-Corneliu Ardelean martie 30, 2018 Administratie
10 comentarii 1,922 Vizualizari

Sunt puține sintagme mai uzitate în acest spațiu public românesc al tranziției permanente decât fondurile europene. Ele sunt invocate asiduu ca o formă de evadare de pe ultimul loc al clasamentelor europene reprezentând simbolic integrarea într-o Europă modernă.

Până în prezent România a trecut cu chiu cu vai peste primul exercițiu financiar 2007-2013, conform cadrului financiar multi-anual european de șapte ani și s-a lansat cu entuziasm în a doua perioadă de finanțare 2014-2020, entuziasm care a adus până în 2018 o rată de absorbție de un pic peste 10%. Cred că este deja cunoscut dar merită reiterat că rata de absorbție reală este reprezentată de sumele plătite efectiv de către Comisia Europeană. Sumele alocate, apelurile lansate, sume contractate sau plătite beneficiarilor sunt indicatori relevanți pentru bunul mers al sistemului dar când vorbim de rată de absorbție contează un singur lucru și anume câți bani am încasat efectiv ca stat de la Comisia Europeană.

În acest articol ne vom ocupa în special, din cadrul fondurilor structurale și de investiții, de cele gestionate de Ministerul Fondurilor Europene și Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. Cele două ministere au fost unite cam un an, acum iar s-au despărțit – așa e în relații. Probabil că nu era un domeniu suficient de important ca să beneficieze de o viziune strategică unitară pe câțiva ani. Pentru aceste fonduri, care includ în esență șapte programe operaționale, rata de absorbție este de sub 5%, cam 1,1 miliarde de Euro din 22,5 alocate. La nivel național suntem ”salvați” de fondurile pentru agricultură cu o rată de vreo 25%, cam 2 miliarde din 8 alocate.

Prin 2014 povestind cu colegi din domeniu ziceam plini de optimism că nu are cum să fie atât de rău ca în primul exercițiu financiar. Atât autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor, cât și beneficiarii, au acumulat experiență, au învățat cum se fac lucrurile, s-au familiarizat cu regulile europene. Limba engleză are o sintagmă perfect aplicabilă și anume ”wishful thinking”.

Cum am ajuns aici? Cine sunt vinovații? Cât din ce se aude în spațiul public e ”fake news” și cât e realitate? Voi încerca să răspund la aceste întrebări în acest articol din perspectiva birocratului, urmând ca, dacă subiectul prezintă interes din partea cititorilor, să elaborez fiecare aspect în articole viitoare. Este opinia mea fermă și argumentată că principala problemă a fost și este statul român și instituțiile acestuia.

Când a fost gândită structura instituțională pentru 2007-2013, aș vrea să cred că cineva a raționat în mod intenționat pe axa siguranță-eficiență. Astfel au fost copiate dar și create structuri, proceduri, ghiduri complexe, mergând pe ideea siguranței. Să poată să fie verificați beneficiarii de multe ori, să depună mii și mii de pagini de documente – preferabil în patru copii conform cu originalul, și să semneze pe fiecare pagină – să nu cumva să se fraudeze acești bani. Lăsând la o parte exagerările instituționale, consider că impunerea unor standarde cât mai sigure, în detrimentul eficienței a fost o idee bună, cu condiția relaxării și adaptării ulterioare la situația beneficiarilor, iar pendulul să vireze către eficiență pe măsură ce beneficiarii și autoritățile se familiarizează cu standardele europene. O abordare inițial relaxată cu puține măsuri de control arată o încredere în potențialii beneficiari, dar în condițiile în care corupția este o problemă istorică a României (bine că n-a intrat în vigoare încă legea defăimării), o astfel de abordare ar fi fost un eșec.

De la început construcția instituțională a fost neunitară. Dacă toate autoritățile de management erau în cadrul ministerelor, organismele intermediare variau de la agențiile de dezvoltare regională ale programului operațional regional care nu sunt instituții publice, la structuri publice în subordinea autorităților de management sau unele aflate în alte ministere fără nici o subordonare ierarhică. Acest eclectism instituțional a dus bineînțeles la lipsa unei abordări unitare care rămâne în prezent una din marile probleme ale sistemului de fonduri europene. Putem afirma, de exemplu, că un sistem care ar fi inclus 8 autorități de management corespunzătoare regiunilor de dezvoltare cu partea de asistență tehnică la nivel central ar fi fost cu siguranță mai eficient, dar evident că fondurile n-ar mai fi depins exclusiv de pixurile din cadrul ministerelor.

La nivel legislativ schimbările dese au intrat deja în folclorul național, dar în mod specific, în cazul fondurilor europene, problemele fundamentale au fost și sunt la nivelul interpretărilor neunitare, arbitrare în unele cazuri, ceea ce duce la ghiduri ale solicitantului cu prevederi neclare, ambigue, echivoce. Evident problematica achizițiilor publice, subiect ce merită elaborat independent, a afectat semnificativ verificările efectuate de autoritățile competente și procentul foarte mare de corecții aplicate. A obișnui autoritățile publice din România cu principiile de liberă concurență, tratament egal și nediscriminatoriu, transparență și o bună gestiune financiară este probabil o muncă de decenii. În acest sens prima reglementare coerentă a corecțiilor aplicate a venit foarte târziu prin ordonanța de urgență 66/2011. În perioada de finanțare 2007-2013 au fost aplicate mii de corecții financiare mai mult sau mai puțin justificate în valoare de sute de milioane de Euro. O analiză exhaustivă a acestora și a proceselor în instanță generate relevă că un procent semnificativ se datorează tocmai unei abordări netransparente și neunitare a reglementărilor comune.

În exercițiul financiar 2007-2013, primele contracte au fost semnate prin 2009, cam la 3 ani după începerea programelor și beneficiind de prelungirea până în 2017 când au fost depuse ultimele declarații de cheltuieli la Comisie, am reușit să ajungem cam pe la 90% rată de absorbție. La sfârșitul exercițiului financiar normal rata era undeva pe la 60% și cu câteva măsuri de urgență din care se remarcă utilizarea proiectelor așa-zis retrospective s-a reușit creșterea acestei rate la nivelul de 90%. Proiectele retrospective, deși acceptate de Comisie sunt în esență semnalul unui eșec. Acestea presupun declararea la Comisie a unor proiecte finanțate din fonduri naționale care au rolul de a acoperi incapacitatea de absorbție prin proiecte europene. De exemplu, un drum finanțat din fonduri naționale se trece printr-un fitru procedural și se declară Comisiei care rambursează României costul acestuia crescându-se astfel rata de absorbție.

Gestionarea fondurilor europene presupune acoperirea tuturor fazelor proiectelor de la evaluare, selecție și contractare, trecând prin verficările de management, monitorizare și încheind cu controlul și durabilitatea acestora. Într-o întâlnire, cândva la începutul exercițiului financiar 2007-2013, un oficial al Comisiei m-a întrebat unde văd eu poziționate autoritățile de management, variantele fiind mai aproape de beneficiar, sprijinindu-l în implementarea proiectelor, neutru sau mai aproape de finanțator – Comisia Europeană, adică punând accentul pe actul de control și verificare strictă a respectării legislației comunitare. Răspunsul meu a fost neutralitatea, la care interlocutorul meu m-a corectat și mi-a spus că ar trebui să fiu mai apropiat de poziția Comisiei, rolul meu fiind cel de reprezentant al statului membru.

Pentru o scurtă perioadă am lucrat într-un stagiu de pregătire la o reprezentanță regională a Marii Britanii la Bruxelles unde aveam sarcina de a oferi informații privind oportunitățile de finanțare și a crea legături între instituțiile europene și partenerii britanici. Succesul se măsura în fondurile atrase pentru Marea Britanie. Ulterior, analizând dinamica de putere în cadrul Uniunii Europene, se poate ușor remarca că, deși idealurile unității în diversitate rămân valabile la nivelul unui viitor îndepărtat, realitatea prezentului pune accentul pe maximizarea resurselor. Altcumva spus, statele membre văd Uniunea ca o arenă de luptă din care trebuie să profite cât mai mult.

Este indubitabil că autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene pot și trebuie să facă mai mult pentru beneficiari, în cadrul legal oferit. Structura instituțională deficitară și interpretările neunitare ale legislației sunt două aspecte relevante dar una din recomandările constante ale Comisiei în auditurile anuale ale autorităților de management a fost simplificarea procedurilor de lucru și creșterea capacității administrative atât cantitativ cât și calitativ, sau altcumva spus, mai multă competență și eficiență și astfel ajungem la problema principală a sistemului de fonduri europene.

O birocrație este reflexia societății în care acționează. Autoritățile de management și organismele intermediare sunt pe tiparul oricărei instituții publice, o minoritate de oameni calificați, competenți și cu spirit civic, o masă mare de oameni specializați pe diverse domenii și obișnuiți cu o rutină a activității medii și o altă minoritate caracterizată de incompetență și nepăsare. Nu a existat niciodată un standard superior pentru accesul în respectivele instituții, ba chiar, datorită sporului de fonduri europene ce ajungea la 75% din salariu față de administrația publică normală, a atras numeroase, prea numeroase numiri politice. Numirile politice sunt o realitate a administrației publice în orice stat, indiferent de nivelul de dezvoltare (sugerez pentru cei interesați să urmărească scandalul iscat în jurul numirii lui Martin Selmayr din poziția politică de șef de cabinet al lui Juncker în cea de secretar-general al Comisiei Europene), problema fiind însă nivelul de competență.

Activitatea în cadrul unor astfel de autorități presupune un grad ridicat de responsabilitate și competență financiară, tehnică și juridică. Dacă la nivelul personalului de execuție în mod obiectiv se poate afirma că un procent de 70-80% îndeplinesc aceste criterii, la nivelul personalului de conducere acest procent scade semnificativ. Problema este agravată de lipsa abilităților de management la acest nivel, ce teoretic ar putea compensa o oarecare lipsă de specializare. Evident nu ajută provizoratul etern în care se zbat aceste autorități, miniștri, secretari de stat și directori schimbandu-se regulat. Toate aceste elemente duc la o abordare reactivă, amatoristă, lipsită de viziune a cărui rezultat este magnifica rată de absorbție prezentată la începutul articolului.

Pentru fiecare din elementele menționate mai sus există soluții punctuale, funcționale și eficiente. În măsura în care cititorii sunt interesați voi prezenta în articole viitoare abordările necesare specifice pe domeniile financiar, achiziții, corecții, management general și instituțional. Până atunci vă las cu constatarea obiectivă că încă suntem un stat net recipient de fonduri la nivel european dar negocierile pentru viitorul cadrul financiar sunt la început și viitorul nu sună foarte bine. Dacă nu ne vom ridica de urgență nivelul de competență, fondurile europene vor fi încă una – a câta oare – din șansele irosite de România.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre:



Currently there are "10 comments" on this Article:

  1. mike spune:

    “În măsura în care cititorii sunt interesați voi prezenta în articole viitoare abordările necesare specifice pe domeniile…..” Suntem interesati si asteptam cu interes solutiile pentru accesarea de fonduri UE, pentru diferite domenii. Numai ca trebuie sa-l convingem si pe domnul Dragnea ca fondurile UE, chiar daca nu se pot fura, sunt vitale pentru Romania si trebuie folosite la capacitate maxima. Si avem atatea domenii in care am putea sa le folosim…
    Multumim pentru articol!

  2. Prototipescu Fanel spune:

    ” A obișnui autoritățile publice din România cu principiile de liberă concurență, tratament egal și nediscriminatoriu, transparență și o bună gestiune financiară este probabil o muncă de decenii.”
    asta ar trebui inramat pe pereti

  3. Jacques spune:

    Când îl pui în concurență pe primarul Gheorghiță din Cucuieți + funcționarul județean aruncat acolo de vreun unchi + funcționari din ministere rămași acolo pentru că n-au găsit ceva mai bun, cu omologii lor din țări europene mai vechi și mai occidentale, iese absorbție slabă. Fondurile europene sunt acea formă prin care o resursă limitată este pusă la dispoziția mai multor competitori, nici unul dintre ei nemaiputând invoca lipsa cantității de resursă, ci propria-i vină și greșelile de compunere a cererii. Plus că cei care trebuie să ia decizii la nivel local, regional, național, scapă de această corvoadă. Deciziile le ia Bruxelles-ul (aproape în totalitate). Trebuie să funcționăm ca firme: comunitățile, școlile, spitalele etc. Să ajungem o lume de super-prădători eficienți. Să nu-i mai spunem “viață”, ci “piață”.
    Lăsând deoparte filosofia mea iliberal-stângistă de asistat, ce-a făcut România ca să crească capacitatea entităților de a depune proiecte, de a dezvolta această cultură? Imediat după 1990, am avut ocazia de a lucra cu Operations Villages Roumains, iar când pronunțai “formare de formatori”, primarii credeau că-i iei în bășcălie. Aș fi curios azi dacă prim-ministrul nostru ar fi luată repede de un jurnalist cu o întrebare mai tehnicuță din sfera fondurilor europene ar ști ce să răspundă.

  4. daniel ioan spune:

    Dupa parerea mea de fonduriile europene nu domnu Dragnea ar trebui sa raspunda ci insusi birocratii europeni ar trebui sa raspunda cu capul ,mai ales pt implementarea investitiilor in infrastructura si in coeziune.
    Dar hoti astia de la Brucsel se spala pe mani si isi ascund intentiile meschine in spatele prostilor politiceni romani. Daca ar vrea cu adevarat sa ne dezvoltam ar gasi alte metode de lucru.
    Spre ex daca Romania se uneste cu Somalia si vrea dezvoltarea acestei tari nu o sa dea bani capetenilor de triburi ci va merge acolo si va investi in infrastructura si in coeziune.La fel ar trebui sa faca si smecherii astia de la Brucsel.
    1) Fondurile de la UE propuse Romaniei sunt absolut ridicol de mici,chiar daca am avea 150% absorbtie tot nu ne-am apropia de vestici.
    2) ” principiile de liberă concurență” nu sunt altceva decat niste paravane cu ajutorul carora Romania poate fi santajata usor de birocratii europeni.
    Sa le fie rusine!

    • PAFI spune:

      Adica, vreti sa spuneti ca noi nu avem ce cauta in UE sau ca suntem un stat de mana a saptea, unde trebuie sa vina altii si sa faca ordine?

  5. Ionel spune:

    In spatiul public romanesc se “utilizeaza” in loc de “uziteaza”.

  6. Vali Paun spune:

    Imi cer scuze, dar nu spuneti nimic in articol. Care-s miturile? Cum adica corectii financiare “mai mult sau mai putin justificate”? Cum adica toate statele au coruptie si in toate accesul in functii publice e o treaba de influenta si fara legatura cu capacitatea individului?
    Ma ocup cu asta, asta e domeniul meu de expertiza, macar domeniul din care-mi castig existenta de 20 de ani.
    Majoritatea (daca nu toate) corectiile au fost pe achizitii. Regulile birocratice ne-au fost impuse pentru ca suntem sat fara caini cand e vorba de achizitiile din bani publici si de gestionarea bugetelor APL sau AC. Pentru ca se fura mult, pentru ca se face trafic de influenta. Pentru ca mai mult de 70% dintre cetatenii din administratia publica centrala sau locala au o sinecura,nu un loc de munca (la local e mai rau, sper ca in administratia centrala e mai bine). Instructiunile AM-urilor au devenit greu de citit si de inteles si par scrise intr-o limba care nu-i romana. Prea multi analfabeti, prea multi analfabeti functional, prea multa lume a devenit expert si prea putini au experienta in ce fac sau bunul simt de a nu schimba ce merge. M-am asteptat sa mearga mai bine in exercitiul asta financiar, dar merge mai prost multumita domnului Ponta si guvernelor Domniei Sale (care au negociat o porcarie cu foarte multi bani pentru cercetare si mediu si foarte putini pentru privati). In perioada trecuta au facut varza din POSCCE si POSDRU. Varza. Un dezastru. Cele mai importante doua Programe au fost facute terci de politruci analfabeti. In perioada asta s-a rezolvat: nu mai sunt bani pentru IMM, iar banii POCU sunt pentru institutiile de tocat banii. “Cercetare” intr-o tara in care se plagiaza aproape tot, intr-o tara care n-are niciun specialist, in niciun domeniu. Nu avem niciun roman intr-un dictionar de matematica, fizica, chimie, economie sau medicina. Daca nu aveti libertatea de a trata subiectul intr-o cheie veridica (datorita pozitiei pe care o aveti in MFE) adunci nu mai publicati.
    Cei care lucreaza in domeniu stiu despre ce e vorba si n-au ce retine din articol, ceilalti nu vor intelege nimic pentru ca n-au nimic de retinut.
    Cu stima.

  7. adrian spune:

    Din păcate, absorbția fondurilor este încetinită mult de gradul de pregătire a celor din administrația publică, iar dacă ne raportăm la faptul că toate aceste fonduri presupun achiziții publice organizate la nivelul administrației, este evident că, pe lângă slaba pregătire profesională, mai avem și fenomenul achizițiilor trucate.
    Cred că autorul ar trebui să reflecteze și asupra posibilităților unor funcționari din cadrul Organismelor Intermediare (ADR, AFIR) sau chiar din cadrul Autoritpții de Management, de a sesiza neregulile achizițiilor și de a avea curajul să excludă, încă din etapa de selecție, contractare sau implementare, unele proiecte în care este evident că sunt încălcate normele de achiziție. Acestora le lipsește curajul de a decide așa ceva, pentru a nu deranja clasa politică și de teama de a nu fi schimbați imediat, așa că sunt nevoiți să închidă ochii la multe nereguli. Au ajuns la un mod de verificare pur formală, în care, dacă solicitantul fondurilor declară că achizițiile sunt în regulă (se jură că nu fură), se ia de bună declarația aia de angajament sau eligibilitate sau cum naiba îi zice.
    Apoi, atâta timp cât ghidurile solicitantului nu au valoare de normă juridică, fiind oricând susceptibile de modificări și interpretări, unele făcute de oameni care, cum spunea un antevorbitor, nu se pot exprima corect, acest fapt duce la o harababură totală: solicitări de clarificare inutile, răspunsuri stufoase și incorecte, muncă în zadar, iar, în final, efect descurajant. Ca să nu ma vorbim de modificarea ghidurilor în cursul procedurilor pentru a avantaja un competitor (întâmplător entitate publică condusă de partid aflat la putere)
    Am mai observat, de asemenea, că în cadrul acestor organisme lipsește personal cu pregătire juridică solidă. Sunt tot felul de ingineri, arhitecți sau absolvenți de ”Studii Europene”, iar o bună parte dintre aceștia nu înțeleg și nu au fost instruiți vreodată despre ceea ce înseamnă un act juridic, elementele ori efectele acestuia, despre noțiuni de drept administrativ, comercial, civil sau chiar penal.
    Una peste alta, cred că și aici se vede eșecul învățământului românesc, cu toate că sunt printre acești funcționari și oameni de calitate, dar eu aș inversa proporțiile autorului care spune că există doar o „minoritate caracterizată de incompetență și nepăsare”.
    În rest, numai bine și șa cât mai mare absorbție … dar nu oricum.

  8. Kurt spune:

    După 10 ani de parteneriat în UE se pot număra bobocii. Ce s-a realizat, ce s-a rispit. Care sunt prioritățile în viitor?

    … „… În acest articol ne vom ocupa în special, din cadrul fondurilor structurale și de investiții, de cele gestionate de Ministerul Fondurilor Europene și Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice….. „…

    În Franța opozitia de stânga (sindicatele) se opune prin grevă de 36 de zile (martie- iunie, doua zile pe săptămână) restructurării căilor ferate (3 miliarde Euro deficit anual).
    Care e starea căilor ferate române după 29 de ani de democrație? Subvenții nerambursabile se pot obtine destul de ușor de la Bruessel/UE. S-a realizat ceva vizibil, s-a înbunătățit ceva esențial în transporturile feroviare din țară?

    1) Franța alocă 50 Euro pe cap de locuitor pe an căilor ferate. Azi greva (vârsta de pensionare de 57 de ani) și conflict cu guvernul E. Macron zguduie Franța.

    2) Elveția acordă 350 Euro pe cap de locuitor pe an, are în condiții extreme (zone muntoase, tuneluri, poduri), căi ferate excelente. Noul tunel de 50 km a fost construit în timpul și budgetul planificat. Posibil în România de azi?

    3) Japonia are căi ferate excelente, Coreea de Sud merge azi în aceași direcție.

    4) UK a avut conflicte interne între sindicate (cărbune, căi ferate) și premierul M. Tatcher, anii 1980. Sindicate au pierdut din influență. Căile ferate britanice sunt azi (concurență privată) în stare de funcționare mai bună.

    Ce e de așteptat în viitorul apropiat de la guvernul dâmbovițean de penali în privința infrastructurii țării? Căile ferate, autostrăzi, spitale, alimentare cu apă la sate, stații de epurare?
    Prioritate pentru învățământ, digitalizare….



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Felix-Corneliu Ardelean


Felix-Corneliu Ardelean

Absolvent al Facultatii de Drept din cadrul UBB Cluj-Napoca, specializat in drept comunitar si institutii europene. In prezent manager public in cadrul Ministerului Fondurilor Euro... Citeste mai departe


E randul tau

Prezumtia de nevinovatie, asa cum se vehiculeaza la noi in limbaj comun si la TV, e complet gresit i...

de: Sorin Ionita

la "Umbra lui Dragnea, condamnatul …"

Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

România, marile puteri şi ordinea europeană: 1918-2018

Cauta articole

iunie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mai    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)