joi, aprilie 18, 2024

Game-over pentru Syriza (Actualizări & perspective). Grecia e în colaps, revoluția va fi trăită de greci pe banii lor.

Motto: Revoluția înseamnă confiscare și criză permanentă. Mai greu va fi cu voluntarii permanenți.

1.  Rezultatele referendumului indică o victorie clară a grecilor care cred în acest moment în calea arătată de Syriza. Cum va arăta însă acest suport la sfârșitul săptămânilor și lunilor care urmează rămâne o întrebare deschisă: atunci când te autoconvingi că ți-ai luat zborul fără parașută și plasă de siguranță ai într-adevăr parte de adrenalină și de câteva momente de grație înainte să te zdrobești de pământ. Cei care vorbesc despre rămânerea Greciei în Eurozonă și despre victoria democrației împotriva austerității neagă cu bună știință dreptul celorlalți europeni de a decide tot prin referendum dacă sunt dispuși să renunțe la datoria greacă și dacă sunt dispuși să finanțeze din taxele lor viziunea grecilor și a Syrizei asupra bunăstării statului grec. Abia în acel moment se va închide cercul democrației. Până atunci însă, Grecia va fi exclusă pentru mulți ani de pe piețele financiare internaționale, va intra în default real generalizat la nivelul statului și a sistemului bancar și va fi nevoită să introducă de urgență o monedă paralelă pentru a permite circulația bunurilor și serviciilor produse local. Importurile se vor prăbuși, diferența introdusă de suprimarea finanțării externe se va putea măsura relativ rapid în ajustarea abruptă a nivelului de trai al grecilor prin inflație, iar efectele de distrugere și distorsiune în economie generate de politica guvernului condus de Syriza îi va urmări pe greci mulți ani de acum încolo. În cazul trecerii la naționalizări și confiscări generalizate, Grecia va intra probabil în război civil și situație de dictatură (militară sau de partid). În toate cazurile, Europa nu are alte opțiuni decât să supraviețuiască, dacă e nevoie, chiar și fără Grecia. Grecii sunt într-adevăr suverani, însă doar în Grecia.

2.  Chiar dacă se ignoră metodele nedemocratice utilizate pentru convocarea și organizarea unui referendum de o asemenea importanță, rezultatul acestuia, 61,31% pro-Syriza și 38,69% pro-Eurozonă, la o rată de participare de 62,50% (din care 5,80% voturi nule) indică, pe de-o parte, dezinteresul relativ al grecilor față de viitorul lor colectiv într-o chestiune crucială pentru națiune (scoțienii au avut o rată de participare de 84,59%, din care 0,09% voturi nule, la propriul referendum de independență din 18 septembrie 2014), iar pe de alta, demobilizarea taberei pro-Eurozonă, în condițiile în care rata globală de participare la alegerile parlamentare din ianuarie 2015 a fost de 63,90%, mai mare decât cea de la referenum, unde participarea mai ridicată este teoretic asigurată de polarizarea indusă de chestiunea supusă dezbaterii naționale. De asemenea, rezultatul indică și o capacitate colectivă relativ scăzută a grecilor de a detecta și reacționa la un pericol iminent pentru societate, condițiile de basculare a votului întâlnite în alegerile prezidențiale din Tunisia (23 noiembrie și 21 decembrie 2014) ce au condus la alegerea lui Caïd Essebsi nefiind în final întrunite chiar și după introducerea de către guvernul Tsipras a măsurilor de control al capitalului. Comparația se poate face și cu bascularea votului din referendumul de independență scoțian, însă analiza comparativă între Grecia și Tunisia poate fi mult mai utilă, inclusiv pentru viitor, în înțelegerea defecțiunii grecești, mai ales că cele două țări sunt relativ comparabile din destul de multe puncte de vedere (și vor fi din ce în ce mai mult, în detrimentul Greciei). Singura analiză din România ce a sesizat subtilitatea potențială a nuanțelor aflate în joc poate fi găsită aici:

http://sociollogica.blogspot.ro/2015/07/grecia-detalii-din-sondaje-despre.html

3.  Dincolo de demisia de astăzi a lui Yanis Varoufakis, și în absența unui nou guvern, perspectiva imediată pentru Grecia indică un faliment clar cel mai târziu la 20 iulie, când default-ul va fi confirmat de BCE împreună cu sistarea totală a perfuziilor pentru băncile grecești. Chiar și după ieșirea din Eurozonă și introducerea unei monede paralele, lucrurile vor rămâne însă deschise cu privire la evoluția pe termen scurt și mediu a Greciei în UE și NATO. Principala necunoscută este legată de momentul și modul în care se va ajunge la coagularea unui consens rațional și național în interiorul Greciei cu privire la metodele de stabilizare a țării. Dacă acest proces va fi întârziat dincolo de următoarele șase luni însă, Grecia va risca probabil alunecarea spre o zonă a distrugerilor ireversibile, în care supraviețuirea puterii politice din țară nu se va putea face decât prin cronicizarea frondei în interioriul UE și NATO, urmată de suspendarea de facto și de jure a țării din aceste două structuri, inclusiv din spațiul Schengen (datorită provocărilor inevitabile pentru frontierele europene pe care o astfel de evoluție în colaps a statului grec le va antrena după sine). Mult mai grav însă, în caz de naționalizări și confiscări generalizate, distrugerea capitalului bancar grec (începând cu reputația) și refugierea ansamblului elitelor investiționale și antreprenoriale autohtone ale națiunii grecești în diaspora (cu Cipru în prima linie) ar putea conduce la un fenomen asemănător cu situația actuală a națiunii armene: partea cea mai dinamică a națiunii se regăsește în diaspora și nu în patria-mamă. Însă un răspuns cu adevărat eficient la această provocare dramatică nu va putea veni decât din interiorul națiunii grecești, nicidecum din exterior.

4.  Textul inițial, în continuare actual (minus rezultatul efectiv și consecințele imediate ale acestuia):

Cel mai probabil Syriza va pierde referendumul de duminică, posibil chiar Syriza a câștigat la scor (din cauza diasporei demobilizării grecilor care au absentat de la vot). Atunci când afacerile sunt suspendate, stocurile aproape de epuizare, iar cetățenii fac cozi la bancomate, sfârșitul devine iminent pentru guvernanți. Tandemul marxist Tsipras-Varoufakis nu are nici credibilitatea, nici capacitatea, și cu atât mai puțin suportul necesar pentru a introduce o dictatură de tip militar în Grecia, singura care ar putea oferi o șansă pe termen scurt (relativ redusă, însă) pentru gestionarea colapsului total ce s-ar instala prin menținerea actualului curs de acțiune al politicilor publice grecești.

Mai mult, în condițiile radicalizării introduse prin diversiunile marxiste asociate actualului referendum, devine mult mai probabilă o contra-reacție pe măsură a ansamblului societății grecești și a establishment-ului de forță al statului grec în fața provocărilor anarhiste ce vor urma momentului anunțării rezultatului la referendum, indiferent de verdictul acestuia. Dincolo de campania defensivă a actualei opoziții, de lobby-ul contra rupturii al diasporei (în special cea plecată temporar în UE), o coaliție din ce în ce mai largă în societate, de la Biserica națională și primarii independenți ai principalelor metropole, Atena și Thessaloniki, până la conducători militari din establishmentul de apărare și ordine publică se pronunță deja pentru unitate și coeziune în fața sciziunii introduse artificial prin campania agresivă dusă de guvern pentru un rezultat de NU la referendumul de mâine.

Merită observat că amplificarea și radicalizarea polarizărilor din societatea greacă generate de cuplul Tsipras-Varoufakis prin convocarea acestui referndum abil manipulat și atent premeditat încă de la preluarea guvernării după alegerile din ianuarie, a trimis Grecia foarte aproape de punctul de fierbere al unui război civil de facto. Or, în fața situației extrem de dificile ce se prefigurează în fața grecilor după momentul de mâine, ultimul lucru de care aceștia (nu) mai au nevoie acum este sciziunea, totală și ireconciliabilă între două tabere partizane, dintre care una, Syriza și suveraniștii, este asumat fanatică în promovarea scopurilor sale cu caracter declarat revoluționar.

Din această perspectivă, merită reamintit locul și ponderea reală a Syriza în societatea greacă: o coaliție de grupuscule și partide minore de extremă stângă, devenită un singur partid în 2013, printre motivele fuziunii și al asumării coeziunii numărându-se și posibilitatea mult mai facilă de accedere la guvernare în cazul contopirii într-un partid ce poate beneficia de prima electorală de 50 de locuri (circa 17%) din cele 300 de locuri existente în parlamentul unicameral grec.

Or, exact această primă electorală a adus Syriza la putere în ianuarie 2015, partidul fiind în realitate minoritar atât în parlament cât și în societate, câștigând alegerile cu 36% din voturile exprimate (aproximativ 2,25 milioane) la distanță de numai 500.000 de voturi (circa 8%) de principalul partid din opoziția actuală. Dincolo de circumstanțele ce i-au adus la putere, Syriza e doar o colecție relativ anarhică de fanatici revoluționari de stânga, deveniți peste noapte oportuniști-populiști în condiții de expunere mediatică și un vot anti-sistem dat de electoratul grec exact în cel mai prost moment pentru convocarea unor alegeri anticipate: anul cu vârf de sarcină în plata datoriei externe a Greciei.

Cocoțați pe valul populist al propriilor promisiuni electorale, cuplul Tsipras-Varoufakis n-au făcut decât să mimeze până în ultimul moment un teatru prost și previzibil pentru naivii din propria țară relativ la cadrul negocierilor cu creditorii externi ai Greciei. Au pus deliberat pe hold orice măsură de eficientizare, optimizare ori plan de ameliorare reală a situației economico-administrative al statului grec, așteptând cu incoștiență revoluționară defaultul din iunie și escaladând progresiv propaganda împotriva străinilor și poziționarea anti-sistem arhicunoscută din trecutul mișcării anarhisto-marxiste din Grecia în așteptarea confruntării finale: referendumul pentru respingerea Europei și ruperea țării din UE și NATO.

Că nu au înțeles și nu înțeleg nimic din mecanismele de funcționare ale unui stat contemporan, gemenii Tsipras-Varoufakis au dovedit cu vârf și îndesat în această săptămână premergătoare referendumului ce ar trebui să declanșeze chemarea europenilor la Lupta cea Mare. Toate umilințele și neajunsurile la care au fost și sunt supuși cetățenii greci din Grecia în acest moment sunt pur și simplu efectul măsurilor de a menține economia și societatea greacă pe o minimă linie de plutire în condițiile de maximă urgență declanșată prin deciziile iresponsabile ale tandemului Tsipras-Varoufakis de a decupla statul și economia greacă de la restul economiei mondiale fără a avea cu adevărat un program și un plan de implementare a trecerii de la euro la drahmă.

Partea cu adevărat grea va urma însă în cazul unei decuplări reale a Greciei de sistemele Eurozonei. Colapsul total în economie, stat și societate se va instala mult mai rapid decât ar putea gestiona situația orice guvern, fie el revoluționar și competent, sau, dimpotrivă, doar populist și profund incompetent, precum actualul guvern Tsipras-Varoufakis.

Niciun stat contemporan cu un nivel de dezvoltare al economiei dincolo de nivelul de dezvoltare al așa numitelor țări sărace din Lumea a III-a (în terminologia marxistă) nu este pregătit să suporte un șoc al stopării complete a circulației banilor în economie. Fără un plan de tranziție real a economiei spre o nouă monedă paralelă (ceea ce Syriza nu are și nu a avut vreodată) și fără un suport și expertiză corespunzătoare în menținerea ordinii publice, însoțită de consensul elitelor economice și instituționale ale unei țări, un guvern nu poate gestiona o astfel de aventură, chiar și în cazul dobândirii unui suport majoritar la limită din partea populației.

Se va vedea însă, începând de mâine seară, cum non-opțiunile false și umbrele scenariilor delirante vehiculate aprig în ultimele luni și săptămâni, vor face loc rapid unui consens în societatea greacă și acelor soluții de compromis între statul grec și partenerii săi din Uniunea Europeană, iar dacă, într-un final mai mult sau mai puțin îndepărtat, statul grec va trebui să treacă din nou (fie și temporar) la o monedă națională sau paralelă, aceasta se va întâmpla cu sprijinul europenilor și în beneficiul grecilor de rând, datorită și din cauza unor solide rațiuni economice și nu datorită și ca urmare a unor exaltărilor marxist-revoluționare ce sunt manipulate de mai mult sau mai puțin marginale arbitraje geopolitice în disprețul voinței națiunilor arbitrate.

*          *          *

Distribuie acest articol

23 COMENTARII

  1. Iar marea si trufasa familie UE ramane mandra pe calea aleasa.
    Au dat bani cu ochii inchisi, apoi cand era vremea sa verifice au trecut peste (trebuia inceput cu deficitele Germaniei, Frantei, s.a., nu?), iar anul trecut cand trebuia sprijinita guvermarea din Grecia sa castige alegerile (cu niste masuri de sprijin), UE tocmai clipea. Iar un raport al FMI care arata ca datoria este nesustenabila a fost uitat intr_o servieta roasa de birocrat (care are cariera asigurata, bani si beneficii ca in visele lui cele mai frumoase).

    • „Hai la lupta cea mare,
      Rob cu rob sa ne unim,
      Internationala… bla-bla…”
      Se pare ca nu intelegi nimic din ce se intampla in UE s in Grecia, stimate domn…

  2. Cu scuzele de rigoare, dar Syriza, premierul grec si ministrul de finante au un comportament de capra rîioasă, cu coada pe sus.

  3. domnule, v ati pus vreodata intrebarea : de ce socialismul nu moare ? daca organele de partid si de stat iti propun trai pe vatrai nu merita sa le acorzi o sansa ? acum, intre noi fie vorba, „amarastenii” de greci atit de mediatizati astazi, stau la coada la copite de porc si degete de gaina ? si altceva, dvs daca ati dispune de o mare suma de bani (agonisita prin efort fizic si intelectual) ati fi dispus s o instrainati cu usurinta ? dar daca ati avea o tiparnita de bani, n ati imprumuta pe toata lumea ? ia spuneti domnule, economiile astea „matematizate” cu tandemul camatar / politician ca buric al universului, nu s marxiste ? si dati mi niste exemple de economii „liberale”.

    • care socialism!? intre teorie si practica e ditamai prapastia. Grecia este o tara socialista?.. doar in declaratiile noilor lideri.

  4. Szriza este desigur minoritara, dar la alegerile din ianuarie extremistii (Syriza, comunistii, neo-fascistii si ultra-nationalistii) au obtinut in total 53% din voturi (partidele intrate in Parlament). E o situatie unica in UE.
    Iar partidele mainstream (tot cele intrate in Parlament) au obtinut doar 39%.

    • Syriza a obtinut la alegeri doar 36%, dar sistemul din Grecia este cu „prima electorala”. Adica, primul clasat primeste „o prima” de 50 de locuri, aproximativ 17%, cum spune si autorul. Asa au ajuns in final la peste 50%. Acest sistem, cu „prima” este folosit pentru a elimina multipla fragmentare a esicherului politic.

      • Eu vorbesc de numarul de VOTURI.
        Syriza a obtinut 36%.
        Grecii Independenti, ultra-nationalist, aliat la guvernare cu Syriza, 5%.
        Partidul Comunist, rival al Syriza, 6%.
        Zorii Aurii, neo-fascist, 6%.
        Total 53% voturi obtinute de extremisti.

  5. „Niciun stat contemporan ……..nu este pregătit să suporte un șoc al stopării complete a circulației banilor în economie” . subiectul trebuia dezvoltat mult mai mult. Grecia importa 70% din ce consuma. Chiar daca faceau deja socoteala stocurilor la benzina, faina, carne etc problema blocajului nu poate fi evitat.
    Banii vor fi problema principala, dar ce se va intimpla cu viata cotidiana a grecilor?
    Ca si in Islanda vinovatii trebuie bagati la puscarie. Daca nu va fi razboi fraticid!!

  6. Voi chiar luati in serios ce se intampla in grecia cu referendumul ? Ce se petrece e o mascarada, scopul de la bun inceput e sa traga de timp. Daca iese da putem considera ca syriza si-a indeplinit perfect misiunea : 1) grecia nu a aplicat austeritatea, 2) continua sa fie in ue si zona euro fara sa ramburseze.

    • Problema este ca nu poti spune DA pe banii altora, deci daca creditorii (inclusiv FMI) nu-ti mai acorda niciun ban poti cel mult sa nu-ti platesti vechile datorii, dar asta nu inseamna ca vei avea bani de salarii si pensii.

  7. Fara indoiala, ca autorul are dreptate in ce priveste ansamblul situatiei politice si pozitia Syriza/Tsipras.Dar pentru o analiza realista, este necesara evaluarea si luarea in considerare si a defectelor organice ale UE, care au condus la actuala ,,combinatie” in forme populist/comuniste a atitudinii populare.Nici macar liderii UE nu mai cred in vinovatiile numai a uneia dintre parti, intr-o situatie economica (de criza), de asemenea anvergura si complexitate.De aceea, propun o opinie personala asupra situatiei Greciei/UE tinind cont si de imperfectiunile UE, pe care am cautat sa le expun, pe portalul ,,Curs de guvernare.ro”, la analiza: ,,10 ani de evolutie comparativa Romania – Grecia”. Comentariul este prea lung pentru a-l reproduce aici, iar intelegerea situatiei reale, nu poate exista fara a pune in balanta defectele organice, structurale, ale politicii considerate ,,marxiste” ale Syrizei, alaturi de minusurile economice ale UE.Rog sa fiu iertat, pentru aceasta ,,comoditate”, data fiind dimensiunea comentariilor la care am facut trimiterea…

  8. Nu neg ca cei de la Syriya sunt niste mediocritati ! Dar acestia sunt de cateva luni la putere ! Probleme sunt mult mai vechi ! Daca tot s-au tot aprobat planuri de austeritate in ultimii ani care a fost finalitatea ? Doar cresterea datorilei Greciei ? Sau acesta a fost scopul ? Siluirea unui stat si pierderea efectiva a capacitatii unui popor de a se guverna si impunearea agendei din alta parte .Experimentul Papademos in Grecia si Monti in Italia au fost preambului ?
    Pe de alta parte este de remarcat manihenismul presei romanesti . Pe de o parte greci puturosi , rai si indaradnici pe de alta parte oficiali UE si FMI niste serafimi preocupati doar de binele Greciei . Nici macar in presa main din Vest ( inclusiv SUA ) nu intalnim asa ceva . Presa vestica se ”muleaza” deobicei pe agenda oficiala dar totusi si atunci mai rasufla cate ceva…….

    • S-au aprobat injumatatite , castrate pana dincolo de masura si unele desi aprobate nici n-au fost puse in practica . Priveste la restul porcilor ei au reusit sa iasa (macar partial si poate doar temporar dar au iesit ) din groapa . Si Grecia , pana sa vina Syriza tocmai era pe curs de stabilizare . Toata lumea stie ca anul asta era unul de soc , europenii erau pregatiti cu 7 mild sa-i ajute cand s-au hotarat Tsiprakis sa faca pe nebunul . Acum dupa tambalaul asta economia o sa fie si mai paradita iar raportul PIB/ datorie o sa o ia razna din nou . Idiotii .

      http://www.tradingeconomics.com/greece/government-debt-to-gdp

  9. Ceea ce autorul acestui articol nu explica este cum s-a facut ca guverne anterioare de profesionisti de drepta (nu niste amatori marxisti precum Tsipras-Varoufakis care nu au „nici credibilitatea, nici capacitatea…”) sa fure sute de miliarde de dolari. Am fost recent in Grecia si n-am vazut nici un ministru din guverne pre-Tsipras-Varoufakis spanzurat de cariatide.
    In plus n-am vazut nici un semn ca banii imprumutati s-ar afla in Grecia. Infrastructura este tot ceea pe care am vazut-o acum 15 ani (+stadionul olimpic).
    Inteleg ca un vot negativ poate implica un scenariu de cosmar pentru greci;, ei au de ales intre un cosmar de 30 ani sau unul de 3 ani.
    Joseph Steiglitz scria recent:
    „It is hard to advise Greeks how to vote on 5 July. Neither alternative – approval or rejection of the troika’s terms – will be easy, and both carry huge risks. A yes vote would mean depression almost without end. Perhaps a depleted country – one that has sold off all of its assets, and whose bright young people have emigrated – might finally get debt forgiveness; perhaps, having shrivelled into a middle-income economy, Greece might finally be able to get assistance from the World Bank. All of this might happen in the next decade, or perhaps in the decade after that.
    By contrast, a no vote would at least open the possibility that Greece, with its strong democratic tradition, might grasp its destiny in its own hands. Greeks might gain the opportunity to shape a future that, though perhaps not as prosperous as the past, is far more hopeful than the unconscionable torture of the present.
    I know how I would vote.”
    http://www.theguardian.com/business/2015/jun/29/joseph-stiglitz-how-i-would-vote-in-the-greek-referendum

    Btw Joseph Steiglitz a luat premiul Nobel pentru economie si nu se ascunde sub un pseudonim.

    • Problema grecilor trebuie sa ramana problema lor. Cum la noi furturile de miliarde trebuie sa fie problema noastra (si a justitiei noastre), asa trebuie sa fie si in Grecia. Nu am citit nimic de miliardele furate de guvernele grecesti si oamenii politici greci, oameni si guverne care sa fi fost trase la raspundere. La furat toti suntem priceputi, la a cere ajutoare si a nu plati datoriile, iarasi suntem toti priceputi. Daca nu sunt in stare sa dea inapoi banii, sa nu imprumute. Sa imprumute de la Rusia si China si sa le fluture bezele dupa asta, in loc de bani, sa vedem cum reactioneaza cele doua tari in astfel de cazuri. Sunt convins ca nu vor astepta un nou „referendum” grec.

      In alta ordine de idei, e interesant cum niste comentarii sub pseudonim ataca pe autorul articolului din cauza pseudonimului. Asta arata doar o ipocrizie crasa, de care numai uslamistii sunt in stare sa abuzeze.

    • daca se poate, vreau si io: imi fac cate carduri de credit pot (fara ipoteca, da?!), cheltuiesc in prostie, toc totul si apoi anunt: stiglitz a spus ca daca nu va mai dau banii inapoi, ma pot „recupera” singura si voi trai mult mai bine decat daca v-as da voua banii … asa ca „ciu-ciu” bani inapoi la voi!
      alea iacta est !!!

  10. ‘Cel mai probabil Syriza va pierde referendumul de duminică, posibil chiar la scor (din cauza diasporei)’

    @autor: In Grecia, la alegeri, se voteaza la locul unde te-ai nascut. Nu exista votul „din diaspora”! Diaspora a venit acasa, in Grecia, si a votat. Din pacate, nu cum v-ati dorit dvs.

  11. „……….Syriza a câștigat la scor (din cauza diasporei demobilizării grecilor care au absentat de la vot)….”

    Nu cred ca a fost o demobilizare si o absentare mare, din moment ce prezenta la vot a fost de 62.5%. Eu zic ca a fost o prezenta ok, poate nu atat de mare pe cat de mare a fost miza acestui referendum (desi nu cred ca se cunoaste adevarata miza, din moment ce guvernul Grec a spus ca nu vrea sa iasa din EU si nici nu vrea moneda proprie, deci practic vrea si datorii sterse si ramanerea in EU).

    Diaspora, contrar a ceea ce ati crezut dumneavoastra (si nu stiu de ce ati crezut asa ceva) a sustinut acel „NU” la vot (eu am luat pulsul de aici de unde sunt si majoritatea cu care am vorbit au spus ca sunt de acord cu „NU”). Nici nu vad de ce nu ar sustine asta. Ganditi-va logic ca si la noi daca s-ar propune prin referendum „stergerea datoriei externe” (caci practic asta s-a votat), fireste ca toti romanii ar sustine o astfel de „initiativa”, indiferent ca se afla in tara sau in afara ei.

    In rest, e treaba lor sa doreasca ce-si doresc si e bine ca fost un referendum, ca sa nu se mai dea vina doar pe politicieni: cu totii (politicieni si cetateni) sunt responsabili in aceeasi masura pentru viitorul Greciei.

  12. E mai bine, pentru Syriza, ca a iesit „nu”, la referendum? Sau era mai bine daca iesea „da”? :)
    Un „da” le-ar fi dat o scuza, socialistilor, sa ia niste masuri nepopulare, ca urmare a „cererii” populatiei. Rezultatul „nu” spune doar ca grecii nu vor austeritate. Adica ceva ce stiam, deja, nimic nou.

    Nu ma astept la o reactie transanta, din partea Germaniei si Frantei, dar poate ca Syriza ar trebui lasata sa-si guverneze tara asa cum crede de cuviinta, fara austeritate, daca e posibil. Poate ca, dupa ce a dat lumii democratia, Grecia va da lumii o noua oranduire, in care toata lumea e indestulata, demna si fericita.

    Daca, asa cum spun unii, Grecia este un cal troian al Rusiei, cocolosirea Greciei ar putea avea consecinte mai devastatoare, pentru UE, decat trezirea Greciei la realitate. In plus, trezirea Greciei la realitate ar putea fi un dus rece si pentru alte natiuni care au uitat ce „poate” socialismul.
    Intr-un fel sau altul, Grecia va fi un exemplu. Ramane de vazut pentru cine si impotriva cui.

    • P.S. Guvernul socialist grec si-a demonstrat capacitatea manageriala, organizand, intr-un timp foarte scurt, un referendum neplanificat din timp. :)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Adalbert Klein
Adalbert Klein
Consultant specializat în negocierea contractelor internaţionale în domeniul energiei. Locuieşte în Franţa, la Paris. Adalbert Klein este un pseudonim.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro