Home » Administratie »Analize » Citesti:

Joaca cu constituția originală. Episodul desemnării premierului

Miron Damian mai 22, 2013 Administratie, Analize
58 comentarii 2,359 Vizualizari

Zilele astea se adună propunerile de revizuire a Constituției. E ca într-un film cu tâmpiți. Una din comediile alea trase de păr la care, deși poate te amuză încurcăturile în care ajung protagoniștii, ai o reținere gândindu-te că poate dai și în realitate peste astfel de oameni. Ba mai rău, ajungi să fii amestecat, afectat de prostia lor. Cum ar fi, de exemplu, dacă pe mâna lor ar ajunge legea fundamentală a statului în care trăiești. N-apuc să citesc o trăsnaie dintr-o parte și s-o demontez, că apar alte două-trei. Cum ar fi:

”[X] propune ca presedintele Romaniei sa desemneze drept candidat la functia de prim-ministru persoana propusa de partidul sau alianta politica care a obtinut cel mai mare numar de mandate in Parlament”

Nu contează cine e X. Contează că propunerea există, am citit-o și din alte părți. Contează că e o prostie, mai precis este agravarea a două probleme existente deja și care ar trebui eliminate, nu perpetuate și întărite.

Prima este că asimilează partidele unor instituții ale statului. Le acordă putere formală – una majoră, chiar! -, ceea ce face ca funcționarea lor internă să ajungă să fie guvernată de legi și/sau de instituții, contrazicând principiul democratic (și constituțional) conform căruia ele se constituie în virtutea dreptului la liberă asociere. Alternativa ar fi cel puțin la fel de gravă: statul nostru să nu mai funcționeze după lege, condiția fundamentală a unui stat de drept.

Un exemplu ar trebui să clarifice puțin lucrurile. Cine conduce PSD? Cine ar propune, dacă ar fi acum alegeri și ar câștiga majoritatea mandatelor, candidatul la șefia guvernului – conform revizuirii de mai sus? Victor Ponta? Există un act al statului român care să spună asta? Și atunci, ce se întâmplă dacă președintele în exercițiu decide că de fapt partidul este condus de Mircea Geoană? Dacă Băsescu/Antonescu șamd. consideră că votul la congresul PSD de acum trei ani a fost fraudat și rezultatele acestuia sunt nule? Cine decide într-un fel sau în altul? Justiția? Bun, dar pe ce temei? Un judecător nu poate decide din auzite, sau, și mai rău, arbitrar. Are nevoie de date pe care să ia o decizie într-un fel sau în altul. Cum le poate obține? Fie de la autoritățile care ar ancheta ulterior congresul, fie, alternativ, de la cele care l-ar organiza. Simplu! Așa o fi, dar cum vă sună ideea ca un partid (de opoziție) să aibă congresul organizat/anchetat și apoi decis de autorități?

Partidele trebuie să rămână organizații constituite în virtutea dreptului la liberă asociere, prin urmare, singurele responsabile și îndreptățite să se ocupe de organizarea lor internă, membri, ierarhie, candidați în alegeri, propuneri pentru demnitari etc. Statul, în schimb, nu poate funcționa decât pe baza unor legi, puse în practică de autorități. Condițiile sunt mutual exclusive. Prin urmare, partidele ar trebui să rămână fără niciun rol instituțional, fără nicio putere care să le fie oferită de constituție sau de lege. Or, propunerea de revizuire le oferă una dintre cele mai importante decizii politice!

A doua problemă este că raportează această putere la momentul alegerilor. Recitiți textul, candidatul la postul de premier e dat de partidele sau alianțele care au obținut (în alegeri) maximul mandatelor, nu de cele care au numărul maxim de mandate în momentul în care e făcută propunerea. Chiar și luând în calcul interzicerea ”migrației politice” – ceea ce ar fi oricum o aberație antidemocratică și periculoasă – formularea rămâne problematică. Asta pentru că nu ia în calcul, de exemplu, posibilitatea ca o alianță politică să fie dizolvată după alegeri – curioasă scăpare de vreme ce pe moment nu-mi amintesc vreuna care să fi rezistat un întreg ciclu electoral. Ce se întâmplă dacă PNL se ceartă cu PSD, rupe alianța și coaliția de guvernare și votează o moțiune de cenzură? Cine propune ulterior candidatul la postul de premier, pe formularea constituțională sus-pomenită? Hm? Autorii ei nu s-au gândit până acolo, probabil. E complicat.

Mă grăbesc să spun că nu am vreo plângere legată de intenția acestui pasaj, din contră, chiar, există problema coabitării președinte-premier care ar trebui rezolvată, într-un fel sau altul. Modul în care ar vrea să lase președintele fără această prerogativă este unul stupid, nu intenția. Nu înțeleg nicicum de ce trebuie să fim noi originali. De ce am refuza să copiem modele existente deja. Cel din Germania, de exemplu. Acolo președintele federal alege primul candidatul la funcția de premier (cancelar). Dacă el e respins de Bundestag, această cameră parlamentară preia de la președinte prerogativa desemnării. Poate alege direct premierul, cu majoritatea absolută membrilor. Dacă nu reușește, e desemnat candidat cel care obține o majoritate relativă, iar dacă Bundestag-ul nu-i dă nici acestuia ulterior votul de învestitură se ajunge la alegeri anticipate. Simplu, funcțional, testat deja de alții. Fără calcule de mandate per partid, fără propuneri formale venite de acolo, fără imprecizie și loc de interpretare, fără nevoie de spiritiști ai legii fundamentale care să explice ce vor fi vrut autorii textului constituțional dar n-au știut să se exprime.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: ,



Currently there are "58 comments" on this Article:

  1. victor L spune:

    Scris, cred, cam la nervi (provocati de prostia unora), si cam incilcit.
    Imi pare rau s-o spun.

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Il pot descalci. Da, experimentele facute pe textul oricarei legi careia ii sunt supus, mai ales cea fundamentala, ma enerveaza. Cred ca ar trebui sa enerveze pe toata lumea.

  2. bilbofil spune:

    Legislația este destul de clară cu privire la reprezentarea legală a persoanelor juridice în general. Formal, din acest punct de vedere, o nominalizare pentru funcția de premier nu se deosebește de semnarea unui contract comercial ori de angajarea unui salariat.

    După mine gogomănia propunerii lui „X” ține de faptul că ignoră care este rolul de fapt al guvernului, nu de sursă de sinecuri pentru cîștigătorii unui top de popularitate politică, ci de direcționare a administrației și (cu ajutorul susținerii parlamentare) a activității legislative în conformitate cu un program de guvernare acceptabil majorității cetățenilor și compatibil cu ordinea constituțională. Pe scurt, în plan imediat, un guvern trebuie să beneficieze de o majoritate parlamentară cît mai stabilă și să se pună în slujba Constituției.

    Pe de o parte, partidul sau alianța, care corect ai constatat poate dispărea în timpul legislaturii, s-ar putea să nu mai aibă sau să nu fi avut niciodată majoritatea necesară investirii și adoptării proiectelor guvernamentale de lege.

    Apoi, chiar un guvern care formal ar avea o majoritate parlamentară ar putea fi în conflict cu justiția ori cu principiile fundamentale ale ordinii constituționale. propunerea de prevedere l-ar obliga pe președintele României să numească un Hitler în fruntea guvernului doar pentru că în urma alegerilor partidul său are o majoritate relativă (și absolută împreună cu aliații săi) în parlament.

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Bilbofil,

      Legislația este destul de clară cu privire la reprezentarea legală a persoanelor juridice în general. Formal, din acest punct de vedere, o nominalizare pentru funcția de premier nu se deosebește de semnarea unui contract comercial ori de angajarea unui salariat.

      Tocmai, tocmai! Chiar daca formal lucrurile ar fi similare – nu sunt, dar aici diferenta e minora, prin comparatie – lucrurile stau extrem de diferit imediat ce ne raportam la cazul real. Tu vorbesti de angajarea unui salariat, haide sa luam de exemplu. Care e diferenta intre o firma care angajeaza, prin reprezentatul ei un salariat, si un partid care desemneaza un candidat de premier? Haide sa ne intrebam altceva:

      Ce interes ar avea cineva sa pretinda ca actioneaza in numele firmei si sa angajeze el respectivul salariat? Ce ar avea de castigat? Ce ar avea de castigat salariatul? Reprezentantul statului care ar gira aceasta impostura? Nimic. Cea mai importanta protectie impotriva unui asemenea scenariu. N-are miza. Cred ca e limpede cat de diferit sta cazul partidului care desemneaza candidatul la premier!!

      Imediat ce punem o miza lucrurile se schimba. Si chiar exista miza, nu doar in cazul comercial, ci si in cazul partidelor. Avem exemple. In cazul partidelor mici, miza o reprezinta sediile si alte bunuri materiale sau numele si singla, brandul. Cazul cel mai cunoscut? PNTCD. Imediat dupa ce au ajuns sub prag a inceput degringolada cu presedinti si anti-presedinti, furt de stampile, usi ferecate, batai intre tabara x si tabara y. Din cate stiu, inca persista (la 13 ani!) cand miza a devenit aproape nula. V. Ciorbea, daca nu ma insel, inca se considera presedintele “adevaratului” PNTCD, desi Pavelescu il conduce de facto. Inchipuie-ti acum ce s-ar intampla daca genul asta de haos s-ar face, nu pe ruinele unui partid ce nu iese din irelevanta, ci pe institutia guvernului roman.

      • bilbofil spune:

        În numele PSD (sau al oricărui alt partid) vorbesc reprezentanții săi stabiliți conform legii, care deja există și pentru angajări, și pentru încheierea de alianțe politice, și pentru reprezentarea partidului la Președinție. Tot ceea ce se poate petrece – și s-a petrecut în alte situații – este ca reprezentantul legal să abuzeze de statutul său sau ca cineva să încerce să își aroge fără drept acest statut. Este greu de crezut ca așa ceva să se poată întîmpla unui partid de primă mărime fără ca cei care se consideră prejudiciați să nu se adreseze imediat instanței.

        Reprezentantul legal al unui partid poate avea interese la angajările de salariați la partid, la încheierea de contracte comerciale, la întocmirea listelor de candidați etc. și chiar au fost cazuri în care reprezentanți au comis abuzuri în asemenea cazuri și au existat procese în care instanța a intrat în organizarea internă a partidului pentru a soluționa litigiul.

        ideea este însă că un partid (i.e. reprezentant legal al unui partid) care nu are o majoritate absolută în ambele camere nu poate garanta formarea unui guvern stabil fără a recurge la șantaj ori corupție, greu de conciliat cu principiile ordinii constituționale. Mai ales dacă nu este vorba de primul guvern de după alegeri. http://sociollogica.blogspot.ro/2013/05/ozn-si-majoritati-parlamentare_22.html

        • Miron Damian Miron Damian spune:

          “În numele PSD (sau al oricărui alt partid) vorbesc reprezentanții săi stabiliți conform legii”

          Care ar fi legea respectiva? Adica, daca facem o comparatie – spre exemplu – cu alta autoritate, sa zicem prefectul: exista o lege care stabileste cum ajunge cineva prefect: acestia sunt numiti de guvern, la propunerea ministerului internelor. Asta inseama ca prefectul judetului X. este persoana care apare intr-un HG individual cu acest scop, semnat de premier si de reprezentantul MAI, si publicat in MOf. La fel si pentru premier si cei din MAI, la fel pentru orice fel de institutie: prin acte si reprezentanti ai statului.

          Care e echivalentul in cazul partidelor? Niciunul. Ca orice organizatie constituita prin exercitarea dreptului la libera asociere, orice fel de decizie care priveste partidul, inclusiv alegerea conducerii, se ia dupa reguli stabilite intern, de catre membri, si validate si schimbate tot de ei dupa plac. Sigur ca autoritatile statului au nevoie (una minimala) de a *recunoaste* aceste conduceri: presedintele, ca sa se consulte (puterea formala? zero, sunt consultari), ca sa constituie aliante politice (puterea formala? o alianta e la fel ca un partid, deci zero) , sau ca sa participe in alegeri sub o anumita sigla/nume si sa aiba niste sedii.

          Dupa cum aratam, la partidele pentru care acestea din urma conteaza, gen PNTCD, miza a creat si disputa. Pentru partidele mari, evident, miza e guvernarea, nu nu-stiu-ce sedii sau prostii asemenea. Or, cand aceasta miza va fi pusa in joc, ce fel de garantie avem ca nu se va ajunge la aceleasi dispute? Niciuna.

          • andrei spune:

            Legea nr. 14/2003 a partidelor politice. Și cred că ar fi de bun simț dacă ai încheia discuția aici pentru că sincer, nu prea își are sensul câtă vreme criticile tale nu prea își au oboectul.

            • Miron Damian Miron Damian spune:

              ? Legea respectiva nu stabileste cum isi aleg partidele conducerea. Din contra, spune explicit exact ce spuneam eu mai sus: membri partidului stabilesc asta, prin intermediul statutului.

            • andrei spune:

              [Non-dialog. Cred ca tu nu citești ce scriu, ar trebui să urmezi îndemnul tău de mai sus.]

        • Miron Damian Miron Damian spune:

          Aș mai adăuga ceva aici: așa cum am spus, în România există deja problemele astea, propunerea le-ar agrava. De exemplu, libertatea de asociere în partide este semnificativ restricționată față de alte democrații. Cu alte cuvinte, să-mi spui ”dar uite cum stau deja lucrurile cu partidele” e un non-argument. Stau și stau prost. Ar trebui să corectăm situația, nu să mergem mai departe pe același drum prost. La fel e și cu interzicerea migrației, trebuie eliminată aberația și de la nivel local, unde deja își produce efecte, proaste. În niciun caz faptul că există deja acolo nu înseamnă că e ok să fie și la sistem național.

  3. Ela spune:

    Dle M.Damian,ceea ce numiti “un film cu tampiti” se refera la nivelul cui de inteligenta?
    Al realizatorilor,al actorilor sau al publicului…?
    Ca sa raman in domeniu,gratie festivalului de la Cannes,as spune ca nimeni nu poate obliga niciun potential spectator sa plateasca biletul de intrarea la cinema,daca el nu vrea!

    Poporul roman a plebiscitat insa actualii sai regizori si scenaristi,i-a ovationat si le-a intins credul covorul rosu,si acum,in plina reprezentatie incepe sa-i fluiere sau sa iasa din sala exasperat(?)…E ok,as zice chiar ca niciodata nu-i prea tarziu,dar biletele sunt deja platite,si nu oricum,ci cu varf si-ndesat…

    Si ca sa nu inchei pe o nota vulgara spunand “ia ghiciti care sunt tampitii?”,as aminti de acel proverb popular romanesc care spune ca,daca pestele se altereaza de la cap,el se curata de la coada!
    Cu alte cuvinte,societatea civila,multimea de anonimi a caror tacere devine asurzitoare,trebuie urgent sa-si acorde,sa-si revendice chiar,cu fermitate,dreptul de a pune capat neintarziat anomaliilor fara precedent care se desfasoara nestingherit la varful statului roman!

  4. io spune:

    de acord cu tine, Doc, nu au ce cauta partidele sau aliantele politice in ecuatia desemnarii primului ministru.
    insa, prostia vine de mai sus, de mult mai sus …
    sa ne aducem aminte de o decizie a CCR care impartea locurile in birourile permanente in functie de configuratia politica REZULTATA DIN ALEGERI.
    sa ne mai aducem aminte si de o decizie a CCR care spunea ca presedintele Senatului nu poate fi dat jos decat de grupul parlamentar care l-a propus … iar dupa vreo doi ani , in alta componenta, spunea exact pe dos.
    ce ma intriga pe mine e altceva: daca tot ii deranjeaza atat de mult pe politicieni situatia asta incalcita a “coabitarii”, de ce o perpetueaza in continuare?
    daca oricum propunerea trebuie validata de parlament si daca la scrimbarea majoritatii parlamentare guvernul pica, de ce nu i se paseaza parlamentului sarcina desemnarii?
    de ce sa cada in sarcina presedintelui negocierea coalitiilor de guvernare?

    • bilbofil spune:

      Doc, pot propune cîteva răspunsuri?

      De ce președintele? Din două motive:
      - Parlamentul înseamnă sute de oameni, fiecare cu opinii și interese proprii. Negocierile care duc la investirea guvernului nu pot fi purtate nemijlocit de un număr atît de mare de persoane.

      - Președintele, spre deosebire de președintele Senatului de exemplu, este garantul Constituției, însărcinat cu buna funcționare a instituțiilor statului, prin urmare are obligația și interesul de a vedea dincolo de simpla găsire a unei majorități de investire, la buna funcționare a statului pe termen mai lung.

      De ce să nu se schimbe președinții camerelor?
      - Pentru că ei ar trebui să fie „vocea” camerei („speaker”) și implicit moderatrul ședințelor, nu conducătoru („fuehrer”) acesteia. Avînd un rol strict procedural, stabilitatea în funcție este mai importantă teoretic decît partizanatul.

      - Hotărîrea CCR privind birourile permanente tratează simptomul și nu cauza traseismului; este o încercare de a descuraja plecările din partid în favoarea dizidențelor. În practică nu dă rezultate, dar nici nu a distorsionat structura Biroului pînă la punctul în care să afecteze negativ funcționarea camerelor.

      • Miron Damian Miron Damian spune:

        Ah, sigur ca poti sa raspunzi, dar n-o sa fiu neaparat de acord cu raspusurile :-)

        Spui ca presedintele camerelor nu trebuie schimbati pentru ca ei ar trebui sa fie vocea camerei, nu conducatorul ei. Nu inteleg, argumentul e bun dar pledeaza tocmai pentru posibilitatea de a fi schimbati. Daca nu, atunci ce anume i-ar opri sa devina altceva decat voce a camerei?

        Exista mai multe cauze ale “traseismului”. Unele trebuie sanctionate, altele protejate si incurajate. Discriminarea asta se poate face doar politic, desigur. Interzicerea formala traseismului e o aberatie.

        Practica CCR (schimbata ulterior) de a considera “configuratia politica izvorata din alegeri” (in ciuda absentei vreunui suport pentru asa ceva in constitutie), a dus la blocaje in Senat, unde BP si Comisiile aveau o majoritate, si guvernul alta.

        • bilbofil spune:

          Păi președintele camerei nu prea are atribuții de decizie personală, dacă dăm la o parte atribuția pe care nu o exercită direct, de poliție a ședințelor.

          Abuzurile, cîte au fost, au constat din manipularea ordinii de zi sau din ignorarea unor puncte de vedere procedurale pertinente. Nimic care să justifice o revocare pe motive de schimbare majorității.

          Revocarea pe motiv de încălcare a regulamentelor este o altă discuție, dar oricum majoritatea va decide dacă președintele camerei se face sau nu vinovat.

          În privința celorlalți membri, care trebuie să reflecte echilibrul politic din acea sesiune parlamentară, punctul de vedere al CCR este discutabil și probabil că ar trebui făcut caduc prin clarificarea cadrului normativ.

          • Miron Damian Miron Damian spune:

            N-as zice asta. Are atributii destul de mari – de exemplu in relatia cu alte institutii. Desi si parlamentari individuali pot contesta la CCR un proiect de lege, conflictul poate fi reclamat doar de presedinte. Cum suspendarea presedintelui a ajuns fapt politic comun, posibila oricand, presedintele senatului devine MULT mai important decat simpla voce a camerei.

            Oricum, la fel cum nu inteleg de ce trebuie sa fim originali la alegerea premierului, nu inteleg de ce trebuie sa fim originali si aici. De ce am impiedica constitutional camerele parlamentului sa isi schimbe presedintii?

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Da, da! La episodul respectiv ma gandeam cand scriam ca problemele exista deja! Dar tine cont ca optica respectiva a fost promovata de CCR, pe baza de inertie si fara niciun fel de suport constitutional. Ulterior, CCR si-a schimbat optica, si-a contrazis jurisprudenta, si a abandonat legarea “configuratiei politice” de rezultatul alegerilor. Or, acum revizuirea asta vrea sa puna sursa asta de blocaj… in Constitutie. Te doare capul.

    • Barengott spune:

      “daca oricum propunerea trebuie validata de parlament si daca la scrimbarea majoritatii parlamentare guvernul pica, de ce nu i se paseaza parlamentului sarcina desemnarii?”
      Pentru ca sunt perioade in care acesta nu-i reprezinta pe toti alegatorii romanii. Un caz concret? Alegatorii din colegiul unde a fost voiculescu, sunt nereprezetati.

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      De ce presedintele? Pentru ca uneori e mai bine daca negocierea (orice fel de negociere) e mediata din exterior. Mediata(!), nu arbitrata. Apoi, al doilea motiv este cel ce tine de echilibrul institutional, care e modul in care se organizeaza un stat democratic in care puterile sunt separate.

  5. costache spune:

    Se pare ca autorul e un pic confuz…

    Autorule, Constitutia defineste, in mod EXPLICIT, conform art. 8, ce rol joaca partidele: “Partidele politice… contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor…”.

    Autorule, “politica” insemna practica/stiinta de a GUVERNA! Deci partidele politice sunt mecanismul prin care cetatenii isi impun vointa in legatura cu felul in care trebuie condus statul!

    Din acest motiv, la desemnarea primului ministru, presedintele trebuie sa consulte partidul cu majoritate absoluta sau partidele reprezentate in parlament! Iar presedintele, care REPREZINTA statul, trebuie sa ia act de aceasta vointa si sa se conformeze! Daca presedintele nu se conformeaza, si desemneaza pe altcineva (nenominalizat de catre partidele parlamentare), insemna ca statul roman se AUTOCONDUCE!!!

    PS: Conform logicii de mai sus, in Romania s-a dat o lovitura de stat in octombrie 2009, atunci cand presedintele Basescu l-a desemnat pe Lucian Croitoru, in conditiile in care, la consultari, au fost propusi de catre partide Klaus Iohannis si Emil Boc! Sigur, nici un analist/jurist nu a remarcat faptul ca reprezentantul statului a ignorat vointa politica a cetatenilor Romaniei.

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      “Autorule, Constitutia defineste, in mod EXPLICIT, conform art. 8, ce rol joaca partidele: “Partidele politice… contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor…”.

      Autorule, “politica” insemna practica/stiinta de a GUVERNA! Deci partidele politice sunt mecanismul prin care cetatenii isi impun vointa in legatura cu felul in care trebuie condus statul!”

      Non-sequitur bazat pe lipsa de proprietate, de fapt, de atentie asupra termenilor. “Contribuie” e una, “impune” e altceva. Suveranitatea populara se exercita prin intermediul institutiilor alese, consilii, parlament si referendum.

      PS: Conform logicii de mai sus, in Romania s-a dat o lovitura de stat in octombrie 2009, atunci cand presedintele Basescu l-a desemnat pe Lucian Croitoru, in conditiile in care, la consultari, au fost propusi de catre partide Klaus Iohannis si Emil Boc! Sigur, nici un analist/jurist nu a remarcat faptul ca reprezentantul statului a ignorat vointa politica a cetatenilor Romaniei.

      “Logica” Dvs. e bazata pe confuzie si lipsa proprietatii asupra expresiilor, de exemplu “lovitura de stat”.

      • garett spune:

        [Doc spune: opinie politică înafara subiectului]

        • garett spune:

          Siiiiiigur ca da, “in afara subiectului”! :D :d :D
          As fi fost chiar surprins, cata vreme, beneficiind de “bisturiul moderarii”, poti sa tai linistit comentariile care nu-ti convin si sa le lasi doar pe acelea care iti sprijina argumentatia, sa fi lasat sa treaca postarea mea!
          Dialogul si acceptarea opiniilor contrare nu se numara printre calitatile favorite ale “dreptei” oricata “valoare adaugata” ar clama pentru articolele sale! :P

          • Miron Damian Miron Damian spune:

            Era ceva legat de Băsescu, îmi pare rău că n-am lăsat. Sigur, pentru unii ceva legat de obsesionalul președinte e MEREU la subiect indiferent dacă se discută de constituție, partide politice, justiție, economie, presă, fotbal sau castraveți.

  6. George spune:

    Domnule,

    Total de acord cu dv ca modificarea Constitutie Romaniei este o joaca sau mai mult un joc. Nu stiu daca este facuta modificarea de timpiti, poate mai mult de indivizi cu interese precise.
    Rezultatele vor fi catastrofale atita timp cit modificarile vin clar dinspre partide care numai democratie nu au in planul imediat.
    Pe de alta parte, personal tin sa va contrazic legat de interzicerea ”migrației politice”. Sustineti ca ”ar fi oricum o aberație antidemocratică și periculoasă”. De 23 de ani asistam la o plimbare continua prin parlamentul rusinii a unor indivizi care numai concepte sau ideologii politice nu reprezinta: stinga s-a contopit total cu dreapta si Romania nu are nici o directie politica ci numai obiective a unor ”clanuri” care isi urmaresc propriul interes: imbogatirea imediata si prin orice mijloace.
    Traiesc intr-o tara cu o solida democratie si va asigur ca cei care ar intentiona sa faca schimbarea de partid in primul rind nu ar fi primiti in partidele respective iar alegatorul absolut ca nu l-ar vota pentru acest du-te vino al interesului personal acela de a fi in barca puterii. Pe linga ca Romania NU are o traditie democratica si Parlamentul rusinii este format in mare parte din ex-comunisti care au penetrat firavele partide care se infiripau in 1990, dar si noii veniti nu urmaresc decit a avea un salariu de parlamentar, masina, secretara si hotel platit, pentru ca rezultatele lor sunt ZERO.
    In paranteza cred ca si 150 de parlamentari sunt prea multi pentru rezultatul muncii lor (cititi paralela intre senatul si Congresul SUA si Romania ca numar de reprezentanti) si pina poporul va invata sa ii sanctioneze la alegeri ar trebui sa ii obligam sa dea socoteala pentru ceea ce au promis cind s-au prezentat in fata alegatorilor.
    Va rog sa imi spuneti daca aveti date citi democrati au trecut in tabara republicanilor in SUA in ultimii 50 de ani?

    Cu toata stima

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      George,

      “De 23 de ani asistam la o plimbare continua prin parlamentul rusinii a unor indivizi care numai concepte sau ideologii politice nu reprezinta: stinga s-a contopit total cu dreapta si Romania nu are nici o directie politica ci numai obiective a unor ”clanuri” care isi urmaresc propriul interes: imbogatirea imediata si prin orice mijloace.”

      Asa e. As adauga la asta ca si conducerea partidelor se face cel putin la fel de vinovata, inclusiv pentru ca niciun parlamentar n-a ajuns acolo fara sa fi fost pus mai inante, de aceasta conducere, candidat. Si atunci, cu ce ar imbunatati interzicerea migratiei situatia asta?

      Problema in RO este ca parlamentarii, din multe motive, nu-si indeplinesc rolul. Nu ca migreaza. De asta exista si senzatia ca sunt prea multi. Sunt foarte putine migratii politice in alte democratii parlamentare consacrate (si in SUA, dar acolo e un sistem diferit, greu de facut comparatie). In niciuna nu stiu sa existe o interzicere formala a migratiei. Facand asta noi riscam sa tratam simptomele si sa agravam boala.

  7. Glaus spune:

    Cine face constitutia si pentru cine!?Se pare ca interesul unora este ca mama legilor,sa le permita manipularea si interesele personale a unora care ajung parlamentari sau mari conducatori de stat.Cum se ajunge se stie.Ai bani,ai de toate,n-ai bani,n-ai dreptate.Blablabla cateaua la prune.O mai fi ramas ceva dreptate prin Romania.Se cazneste domnul Ponta s-o gaseasca.Succes!

  8. pragmatic spune:

    salut doc. Textul propus de X devine periculos la o faramitare a partidelor. Italia a avut -exact in acest mod – 46 de guverne in 25 de ani, cu o viata medie de 6 luni. Israel nu reusea sa formeze guverne stabile si a trebui sa aleaga premierul cu vot direct. Deci cu 5 partide de 16% si unul cu 17% acela cu 17% devine AUTOMAT premier, chiar daca e neofascist sau anarhist?

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      E doar unul din aspecte. Cu cat grupuri minoritare (”partide” sau altfel organizate) au posiblitatea de a bloca functionarea statului – in speta, refuzand votul pentru un guvern – cu atat se ajunge la fragmentare si instabilitate. Dar asta, repet, e doar un aspect al problemei. Transferul unei puteri din parlament in alta parte – in speta la partide, este o evolutie mult mai grava.

  9. Afanasie Expertu'n Toate spune:

    Opiniile mele si ale autorului nu se intalnesc pe alte subiecte dar in cazul de fata trebuie sa spun ca sunt in mare de acord. In ceea ce priveste chestiunea reprezentarii poate problema nu este asa de grava, partidele mari nu au avut conflicte privitoare la legitimitatea juridica a conducerii pana acum (PNTCD are problema asta de cand a devenit un partid de buzunar) si miza era si pana acum mare (sa conduci PSD spre exemplu nu e deloc un mizilic, chiar si fara prerogativa desemnarii PM, hai sa fim seriosi) dar vad scenariii in care contestatii juridice ar putea intarzia procesul desemnarii. Pe de alta parte solutia propusa: primul candidat al presedintelui, al doilea si al treilea al parlamentului, nu al partidelor, e una eleganta, simpla si mult mai eficienta. Si, cum zice si autorul, testata in practica. Iar chestiunea migratiei si a dezintegrarii aliantelor e foarte pertinenta.

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Afanasie,

      Multumesc :-)

      Spui “(sa conduci PSD spre exemplu nu e deloc un mizilic, chiar si fara prerogativa desemnarii PM, hai sa fim seriosi)” . Haide sa vedem. Ca sa fac exemplul mai clar, haide sa presupunem (prin absurd) ca, nu Mircea Geoana, ci Oliviu Gherman ar pretinde ca datorita unor incalcari de statut la un congres el a continuat sa fie, din 1997 incoace, presedintele PSD – si justitia i-ar da dreptate. Haide sa presupunem si ca nu s-ar putea organiza un congres care sa-l inlature rapid, din lipsa de timp, de exemplu. Ce s-ar intampla? Pai, maine s-ar infiinta PDSR (sau ceva asemanator), cu Ponta, Dragnea si toti oficialii actuali ai PSD, toata *puterea*. Victoriosul dl Gherman ar ramane cu… sigla, nume, sedii. Cu “paturile si lavoarele”. Cu nimic. De asta, genul asta de dispute apar doar la partidele unde nume-sigla-sedii chiar conteaza.

      Bun, dar daca disputa ar fi muult mai echilibrata? Daca actiunea in justitie n-ar fi atat de frivola, ba poate chiar temeinica? Sa luam exemplul Udrea – Blaga: cu ce ar ajuta-o pe Elena Udrea sa incerce sa obtina sefia PDL pe calea instantei? Ce avantaj semnificativ ar fi fata de situatia in care si-ar face alt partid? Niciunul. De asta, nici nu se pune problema sa recurga la justitie.

      Si totusi, e si o miza, chiar si acum. Datorita faptului ca la nivel de consilieri locali judeteni se aplica aberatia interzicerii migratiei, cine castiga partidul, castiga si consilierii lui. Si deja, pentru cine le urmareste, exista cazuri de dispute partid-alesi, unde e chemata sa arbitreze justitia. Problema e restransa din pricina ca miza nu e atat de mare, si exista subordonarea ierarhica. Imediat ce miza dobandirii partidului va fi preluarea intregii puteri, implicarea justitiei in interiorul partidelor va deveni loc comun.

      • Afanasie Expertu'n Toate spune:

        In fapt cred ca suntem de acord. Ce spun eu este ca in acest moment nu exista motive pentru ca Oliviu Gherman (apropo o mai fi in viata? sunt sincer curios…) sa initieze o actiune in justitie. Miza nu e mica nici acum (sigla PSD care, mai ales daca urmeaza alegeri curand are mari sanse sa aduca voturi, votantii PSD sunt in multa masura destul de stupizi si nu se prind repede de schimbari, sedii, etc) dar sansele de succes sunt prea mici ca sa justifice scandalul. Dar cu modificarea constitutionala propusa miza nu mai este castigarea in justitie ci doar blocarea procedurii de desemnare a PM. Ori asta e fezabil si deci si eu cred ca am putea vedea tot felul de contestatii la legitimitatea conducerii, fix dupa alegeri.

        • Miron Damian Miron Damian spune:

          În 1992, Petre Roman a organizat alegerile din FSN – era încă șeful partidului, și le-a câștigat, deși cel mai probabil fraudând masiv – era și el popular, dar nici pe departe ca Ion Iliescu. A rămas cu sigla și numele. Adepții lui Iliescu au format FDSN imediat. La alegerile din toamna, FSN-ul, care câștigase vreo 9 milioane 2 ani mai devreme, a ajuns la 1 milion, FDSN, nou apărut, a avut de trei ori mai mult. Cred că Petre Roman a fost dezamăgit. Un an mai târziu renunța la nume, și în 1996 reușea să crească la 1,5 milioane de voturi. Numele și sigla vor fi importante, dar alegătorul mediu nu este idiot.

          Dacă partidul e foarte mare și unit și pretendentul un outsider (scenariul PSD – Gherman), atunci miza poate să nu crească prea mult (!) – în esență, va fi la fel ca acum, cu rolul președintelui statului, ales direct de electorat, preluat de un nimeni ajutat de un judecător intangibil. Asta, cu condiția ca parlamentarii să nu fie parte a mizei, cum ar fi în cazul în care s-ar interzice migrația la forma ”tare”! Iar dacă pretendentul la șefie nu e chiar un outsider atunci, din nou, miza redevine serioasă.

          Nu știu să fi citit de decesul fostului lider PDSR. Bănuiesc că mai trăiește.

          • pescarul spune:

            se pare ca faci judecati de valoare pe baza subrede.
            petre roman nu avea notorietate?
            femeile de la apaca manifestau cu portretul lui petre roman si strigau :” nu vrem bani nu vrem valuta,petre roman sa ne f…!”
            in cancelariile scolilor,in birourile administratiei de stat, ale firmelor, toate domnisoarele tinere si batrane se udau cand il vedeau si auzeau vorbind.
            babele de la cap il scuipau sa nu-l deoache…

            • Miron Damian Miron Damian spune:

              Nu fac judecăți de valoare, și temeiul afirmației mele (pe care o citezi prost) e dat chiar în comentariu: partidul condus (de facto) de Ion Iliescu a câștigat de trei ori mai multe voturi, câteva luni mai târziu.

  10. vio spune:

    De ce credeti ca apare in constitutie cuvintul “desemneaza” in loc de “nominalizeaza”, “numeste” sau “propune” un candidat pentru functia de prim ministru?
    Doar pentru ca persoana respectiva trebuie sa obtina un vot de investitura in parlament?
    Nu. Se foloseste “desemneaza” pentru ca a desemna inseamna a alege, a selecta ceva dintr-o lista de nume.
    In cazul nostru, lista aceasta nu poate fi toata populatia adulta a Romaniei ci, este lista cu propunerile facute de partidele politice in cadrul consultarilor cu presedintele.
    Daca un partid are majoritatea mandatelor parlamentare, lista are o singura propunere. Daca partidele nu se inteleg, presedintele desemneaza candidatul cu cele mai multe sanse
    la votul de investitura.

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      De ce credeti ca apare in constitutie cuvintul “desemneaza” in loc de “nominalizeaza”, “numeste” sau “propune” un candidat pentru functia de prim ministru?
      Doar pentru ca persoana respectiva trebuie sa obtina un vot de investitura in parlament?
      Nu. Se foloseste “desemneaza” pentru ca a desemna inseamna a alege, a selecta ceva dintr-o lista de nume.

      Spiritism constituțional. Și lipsă de proprietate a termenilor. Motivul pentru care legea fundamentala foloseste termenul respectiv este simplu, evident si nu are nicio legătură cu ce spui tu: nu poti numi pe cineva intr-o functie care nu exista, il poti doar desemna pentru a fi numit ulterior.

  11. Stefan von Hateg spune:

    Dupa succesul Constitutiei din vara 2012 cand a reusit sa tina meciul in mana cu toate faulturile grosolane de ambele parti , cand chiar si dupa prelungiri meciul s-a terminat egal, ar fi o imbecilitate sa schimbam chiar si o virgula in conditiile politice de acum !!! La o noua criza echipa care muta virgula acum va castiga detasat ( ca un 6-0,6-0 la tenis) deoarece arbitrul(constitutia) nu va mai fi impartial . Si nu e bine domnii mei , nu ebine !

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Constituția actuală crează condițiile de coabitare, lovitura de stat din 2012 a fost o încercare de a rezolva coabtiarea asta prin forță. Altfel decât pentru cineva care preferă domnia forței nu a legii, așa ceva trebuie știu orice preț evitat, prin schimbarea constituției dacă nu altfel. Nu știu ce înseamnă o constituție ”imparțială”.

      • Stefan von Hateg spune:

        Constitutie impartiala – Mintile luminate care scriu articolele nu au convingeri nici de dreapta nici de stanga, nu tin nici cu hotii nici cu vardistii, cand scriu nu au mama nu au tata nu au nasi,fini cuscrii, nu au bani imprumutati,nu au datorii, nu au avut niciodata necazuri cu vreuna din puterile statului, toate ciornele stersaturile modificarile ideile zilnice sa fie scrise numai pe calculator vizibil non stop pe net.etc…etc…Acum ce vad : toate ideile sunt preconcepute , un amalgam de convingeri politice dubioase , majoritatea tin cu hotii ,toti au protejati sau protectori cointeresati de fiecare virgula pusa , chiar si ” societatea civila” Pro democratia observ ca e aplecata mult spre o parte . Conditiile find identice cu cele de la ultima modificare rezultatul va fi la fel . Cu o mica mare diferenta !! Atunci au modificat pro Nastase acum modifica anti Basescu !!! A fost anticonstitutional atunci este anticonstitutional si acum.

  12. T. Bodi spune:

    Argumentele autorului sunt pertinente si temeinice si cred ca modelul german ar trebui urmat.
    Totodata consider ca interzicerea migratiei politice nu este antidemocratica, mai mult ar fi o solutie care ar reprezenta o expresie practica a principiilor inscrise in Constitutie (“Romania este stat democratic” si “Suveranitatea nationala apartine poporului”), motiv pentru care am si formulat online o propunere pe situl forumului constitutional infiintat de Pro Democratia in sensul ca orice schimbare in privinta apartenentei sau a independentei politice a parlamentarului raportata la data alegerilor duce la incetarea mandatului. Pe buletinul de vot figureaza numele candidatului si apartenenta lui politica sau faptul ca e candidat independent. Deci alegatorul, cel putin teoretic are in vedere si apartenenta sau independenta politica a candidatului atunci cand isi exercita dreptul de vot, iar atunci cand intervine o schimbare in privinta apartenentei sau a independentei politice a candidatului, votul dat nu mai este respectat.

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      T. Bodi,

      Mulțumesc.

      Spui,

      ”atunci cand intervine o schimbare in privinta apartenentei sau a independentei politice a candidatului, votul dat nu mai este respectat.”

      Haide să te întreb ceva: tu consideri că doar un candidat individual poate să fie în situația de a nu mai respecta votul? Ce se întâmplă dacă, prin decizie oficială luată de conducerea lui, întreg partidul, demnitari și aleși, procedează în alt fel decât au pretins în campania electorală, sau în general altfel decât se așteaptă electoratul? De asemenea, în acest din urmă caz, ce părere ai despre un demnitar ales care respectă identic ce a promis în campanie și ce se așteaptă alegătorii de la el, ajungând astfel în conflict cu conducerea partidului?

      Există două tipuri de interzicere formală a ”migrației politice”. Eu le numesc ”tare” și ”slabă”: în varianta tare, migrație este orice caz de pierdere a calității de partid, inclusiv pe calea excluderii. În varianta slabă, migrație este doar părăsirea voluntară a partidului. Cred că e limpede de ce le spun așa. De fapt, ”slabă” e un termen prea… tare :-) . Interzicerea formală a migrației în varianta slabă are un slab caracter anti-democratic, pentru că are o aplicabilitate aproape nulă. E anti-democratică în sensul în care, pentru public, cel puțin, poate duce la o confuzie când un demnitar ales duce o politică contrarie partidului său, deși rămâne membru al acestuia.

      O prevedere anti-migrație, în varianta ei tare, este profund anti-democratică, inacceptabilă. La aceea mă refer, în primul rând.

      Varianta ”slabă” e în vigoare pentru primari, cea ”tare” pentru consilieri locali și județeni.

      • T. Bodi spune:

        Aceasta expunere nu m-a facut sa-mi schimb parerea despre interdictia migratiei politice, insa m-a facut sa regret ca nu am facut si alte propuneri, pe care, desi teoretic e tarziu, le voi face prin intermediul sitului respectiv. Astfel nu m-am referit la situatie de dupa incetarea mandatului. Consider ca solutia ar trebui sa fie organizarea unor alegeri intermediare, la care va avea posibilitatea sa participe si cel care, din diverse motive a ajuns in afara formatiunii politice. Am spus din diverse motive, pentru ca prin propunerea facuta am avut intentionat in vedere asa-zisa “varianta tare”. Motivul ar fi acela ca indiferent daca respectivul demisioneaza din formatiunea politica sau daca e dat afara, rezultatul e acelasi: se schimba situatia avuta in vedere de alegator in momentul votului.

        Referitor si la situatia avuta in vedere de tine

        “Ce se întâmplă dacă, prin decizie oficială luată de conducerea lui, întreg partidul, demnitari și aleși, procedează în alt fel decât au pretins în campania electorală, sau în general altfel decât se așteaptă electoratul? De asemenea, în acest din urmă caz, ce părere ai despre un demnitar ales care respectă identic ce a promis în campanie și ce se așteaptă alegătorii de la el, ajungând astfel în conflict cu conducerea partidului?”

        consider ca e normal si logic ca in situatia in care apare un conflict – din orice motiv – intre parlamentar si formatiunea din partea caruia a candidat, situata sa fie detensionata prin despartirea voluntara sau fortata a respectivului de formatiunea din partea caruia a candidat, iar, dupa cum am aratat mai sus, arbitrul sa fie electoratul.

        Teoretic este posibil ca si in varianta “tare” sa apara o situatie schizoida de natura sa creeze confuzie in randul electoratului. De pilda este posibila urmatoarea situatie: conducerea partidului ar fi tentat sa se desparta de parlamentarul rebel, dar din diverse motive – de imagine, de frica esecului – se fereste de alegeri intermediare, iar parlamentarul in cauza nu doreste sa i se inceteze calitatea de membru al partidului (de pilda considera ca liderii partidului s-au distantat de doctrina si promisiunile partidului si nu el de acestea, sau considera ca o data ales, n-ar mar trebui sa participe din nou la alegeri). Pentru situatii de acest gen am avut in vedere propunerea (pe care din pacate nu am formulat-o la momentul respectiv), conform careia constatarea incetarii mandatului ar avea loc la cererea formatiunii politice sau la cererea parlamentarului in cauza. Intr-o asemenea situatie consider ca raul mai mic ar consta in continuarea mandatului, castigul fiind evitarea unei situatii care sa creeze confuzie.

        • Miron Damian Miron Damian spune:

          “consider ca e normal si logic ca in situatia in care apare un conflict – din orice motiv – intre parlamentar si formatiunea din partea caruia a candidat, situata sa fie detensionata prin despartirea voluntara sau fortata a respectivului de formatiunea din partea caruia a candidat, iar, dupa cum am aratat mai sus, arbitrul sa fie electoratul.”

          Da, perfect in regula cu faptul ca partid si parlamentar trebuie sa se desparta daca sunt in conflict. Cum scriam, partidele sunt constituite pe baza asocierii libere a membrilor – ceea ce presupune si dez-asocierea la fel de lipsita de interventie externa. Insa ce spui tu mai sus nu se refera la vreun arbitraj intre partid si parlamentar, pe tema care i-a despartit. Partidul nu e deloc supus vreunui test, doar parlamentarul.

          Cu alte cuvinte, ce imi spui este ca pentru tine este perfect in regula ca toti parlamentarii unui partid sa nu isi respecte votul primit de la electorat, cata vreme si conducerea partidului vrea/impune asta. Atunci, care e ratiunea pe care o oferi interzicerii migratiei politice?

          • T. Bodi spune:

            “Dar ce spui tu mai sus se refera, nu la arbitraj intre partid si parlamentar: doar parlamentarul e supus testului poplar, partidul nu.”
            Nu este adevarat. Am spus: “Consider ca solutia ar trebui sa fie organizarea unor alegeri intermediare, la care va avea posibilitatea sa participe si (!!!) cel care, din diverse motive a ajuns in afara formatiunii politice”

            “Cu alte cuvinte, ce imi spui este ca pentru tine este perfect in regula ca toti parlamentarii unui partid sa nu isi respecte votul primit de la electorat, cata vreme si conducerea partidului vrea/impune asta.”
            Nici asta n-am spus.
            Este posibil ca liderii partidului sa impuna o directie contrara promisiunilor electorale si este posibil si normal ca mai multi sau mai putini parlamentari sa se tina de promisiuni si sa infrunte astfel conducerea partidului. Deci este posibil si acest lucru, dar nu aceasta e singura ipoteza.
            Este la fel de posibil ca anumiti parlamentari sa nu poata rezista tentatiei ciolanului, de pilda episoadele cu formarea si traseul UNPR, sau hemoragia din PP-DD sau PDL. Ratiunea interzicerii migratiei politice vizeaza mai ales aceasta din urma situatie.
            Oricare ar fi motivele, situatia care apare trebuie solutionata de electorat. Cetatenii sa decida care a procedat corect.

            • Miron Damian Miron Damian spune:

              Ne apropiem rapid de zona non-dialogului. Am sa repet, dar ultima oara, apoi ne vom opri:

              Ca să fie ”arbitraj” – proprietatea termenilor, bat-o vina – trebuie ca ambele parti supuse acestui proces să poată pierde sau câștiga. Or, tu vorbești doar de alegeri la care își riscă mandatul parlamentarul care a respectat voința electoratului. Atât. Partidul nu riscă nimic. Nu e un arbitraj, e EXCLUSIV o sancțiune, mai mică sau mai mare, dată parlamentarului respectiv. Cel care, prin ipoteză își respectase promisiunile electorale.

              Repet, “Cu alte cuvinte, ce imi spui este ca pentru tine este perfect in regula ca toti parlamentarii unui partid sa nu isi respecte votul primit de la electorat, cata vreme si conducerea partidului vrea/impune asta.”

              Știu că n-ai spus în cuvintele exact astea, dar nici n-am pretins asta. Tu fugi de întrebările mele și de propriile tale afirmații: te-am întrebat, citez: ”Ce se întâmplă dacă, prin decizie oficială luată de conducerea lui, întreg partidul, demnitari și aleși, procedează în alt fel decât au pretins în campania electorală, sau în general altfel decât se așteaptă electoratul?” Că doar asta e premiza pe care îți bazezi întreaga argumentație, nu? – că trebuie să facem ceva dacă votul electoral nu e respectat. Cât timp răspunsul tău la asta (fie și prin lipsa lui) este ”nimic” concluzia logică, imediată, este cea enunțată de mine mai sus, și argumentația ta cade cu totul. Aștept un răspuns la asta. Altfel pierdem vremea noastră și a cititorilor.

  13. T. Bodi spune:

    Sa le luam pe rand:
    1. Este arbitraj pentru ca un loc in Parlament va deveni vacant, iar electoratul va decide cui va reveni acest loc:
    a) Unui candidat din partea partidului de la care a migrat voit sau fortat parlamentarul rebel. Prin urmare castiga partidul si noul sau candidat, iar parlamentarul rebel pierde.
    b) Parlamentarului rebel care candideaza independent sau din partea altui partid. Castiga parlamentarul rebel si eventual noul sau partid, pierde partidul de la care a migrat.
    c) eventual unui alt candidat independent sau membru al unui alt partid.
    Daca privim lucrurile strict din punctul de vedere al riscurilor raportate la momentul migrarii, este adevarat ca partidul nu mai are nimici de pierdut, doar de castigat, devreme ce parlamentarul respectiv deja migrase, insa este la fel de adevarat si faptul ca alegerile intermediare ar avea tocmai rolul de a stabili daca aceasta pierdere era justificata sau nu.
    Mai apoi, consider ca este vorba si de o problema de imagine. Fara alegeri intermediare conducatorii partidului ar putea spune: Vedeti, un anumit procent din alegatori ne-a acordat incredere, insa netrebnicul asta a dat o palma alegatorilor si s-a dus la altii. Daca insa pierd la alegerile intermediare, nu vor mai avea niciun drept moral de a comenta, mai mult, ar aparea in ipostaza de conducatori ai unui partid cu popularitatea in scadere.
    Dupa cum am mai spus, este posibil ca parlamentarul sa fie singurul care respecta programul electoral, insa pe de o parte, electoratul va trebui sa decida daca intr-adevar asa este, pe de alta parte, faptul ca este posibil ca parlamentarul sa aiba dreptate, iar partidul nu, nu inseamna ca ar trebui sa renuntam la posibilitatea incetarii mandatului pentru situatia inversa.
    Daca sa zicem 9 din 10 parlamentari ai unui partid actioneaza contrar promisiunilor electorale, este intr-adevar un lucru grav, insa consider ca si pentru aceasta situatie se pot gasi solutii, dupa cum rezulta din cele expuse la pct.2.
    2. In primul rand este putin probabil ca toti parlamentarii partidului sa faca o schimbare de 180 de grade doar pentru ca asa vrea conducerea partidului.
    In al doilea rand este adevarat ca in aceasta situatie se va ajunge la o contradictie cu vointa exprimata de electorat si ca nefiind vorba de schimbare in privinta apartenentei nu se va putea ajunge la incetarea intr-un interval scurt de timp a mandatelor, insa asta nu inseamna ca ar trebui sa renuntam la ideea solutiei incetarii mandatului pentru celelalte situatii in care ar exista aceasta contradictie. Cu alte cuvinte, faptul ca o anumita solutie ar fi inaplicabila pentru situatia, sa zicem A, nu inseamna ca ea nu ar trebui aplicata pentru situatiile similare B, C si D, in care ea, spre deosebire de situatia A, s-ar putea aplica.
    In al treilea rand, consider ca se pot gasi solutii si pentru remedierea situatiei sus-mentionate.
    De pilda, am mai avut o propunere si cand am facut-o nu m-am gandit expres si la situatia mentionata de tine, insa propunerea ar putea avea intr-o anumita masura si un rol in prevenirea unor asemenea situatii: Formatiunile politice sunt obligate sa asigure caracterul democratic si transparent al procedurii de desemnare a candidatilor la alegeri. Fiecarui membru al formatiunii politice respective i se va asigura posibilitatea de a participa la aceasta procedura.
    Sau Emil Boc avea la un moment dat o propunere privind infiintarea unui registru al promisiunilor electorale.
    Sau, poate legat si de propunerea lui Boc, posiblitatea rechemarii parlamentarilor, (in anumite conditii rezonabile, zic eu, pentru a evita posibilitatea crearii unui circ electoral permanent).

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Repet, “Cu alte cuvinte, ce imi spui este ca pentru tine este perfect in regula ca toti parlamentarii unui partid sa nu isi respecte votul primit de la electorat, cata vreme si conducerea partidului vrea/impune asta.”

      (…) te-am întrebat, citez: ”Ce se întâmplă dacă, prin decizie oficială luată de conducerea lui, întreg partidul, demnitari și aleși, procedează în alt fel decât au pretins în campania electorală, sau în general altfel decât se așteaptă electoratul?” Că doar asta e premiza pe care îți bazezi întreaga argumentație, nu? – că trebuie să facem ceva dacă votul electoral nu e respectat. Cât timp răspunsul tău la asta (fie și prin lipsa lui) este ”nimic” concluzia logică, imediată, este cea enunțată de mine mai sus, și argumentația ta cade cu totul.

      QED.

      • pescarul spune:

        referendum pe circumscriptia electorala a fiecarui parlamentar. prag egal cu nr de voturi obtinut in acel colegiu. demitere cu nr de voturi obtinut la prima alegere plus unu.

      • T. Bodi spune:

        Da, m-ai intrebat ce se-ntampla intr-o situatie extrema daca votul electoratului nu este respectat. Ti-am raspuns ca pe termen scurt, in acea situatie nu se-ntampla nimic, iar tu de aici ai tras concluzia ca rationamentul meu este gresit si in cazul celorlalte situatii pe care le-ntalnim in viata de zi cu zu, fara a explica de ce ar fi gresit.

        • Miron Damian Miron Damian spune:

          Păi, e vorba de proprietatea termenilor, bat-o (din nou) vina. Ca să avem un raționament, trebuie să facem o deducție pornind de la o afirmație cu valoare de adevăr. Dacă suntem de acord că 1+1=2 atunci putem deduce că 2+2=4. Ăsta e un raționament. Sau, alt exemplu, dacă suntem de acord că democrația presupune exprimarea voinței populare asupra direcției politice atunci putem deduce că trebuie să fie pluralism politic și se organizeze periodic alegeri populare, libere și corecte. Ok? Ăstea sunt raționamente corecte. Premisă, deducție logică, concluzie.

          Tu ai pornit de la ideea că trebuie să facem imediat ceva când un parlamentar nu mai respectă votul. Pot accepta asta. Dar, dacă îmi spui că atunci când TOȚI parlamentarii, cu acceptul conducerii, nu-și mai respectă votul noi nu trebuie să facem nimic, atunci premisa ta a dispărut, și odată cu ea și raționamentul. Nu pot să argumentez niciun fel de identitate aritmetică banală cu cineva care îmi spune că 1+1=2 doar în anumite cazuri.

          • T. Bodi spune:

            N-am spus ca in ipoteza respectiva n-ar trebui sa facem nimic. Am spus in esenta ca problemele speciale necesita solutii speciale, care pot sa dureze in timp (de pilda procedura rechemarii). Pentru ca din pacate viata, mai ales cea constitutionala, nu e ca si matematica, alba sau neagra, ci din pacate, de cele mai multe ori e gri. Bine, de dragul discutiei sa acceptam ca nu se poate aplica solutia incetarii mandatului pentru ipotezele migrarii, doar pentru ca ea nu poate fi aplicata imediat in cazul in care dupa alegeri tot partidul face dreapta sau stanga-mprejur. Dar atunci intreb si eu, ce se poate face pentru a impiedica inselarea alegatorului. Este in perfect OK ca parlamentarul odata ales sa zboare de la cuib la cuib, precum cucul in padure ? Acuma nu stiu alti alegatori cum sunt, dar eu cand ma gandesc la urmatoarea ipoteza, mi se face greata de la ideea de a participa la alageri:
            Il votez pe X din partidul A, X castiga, iar dupa alegeri X zboara la partidul B, dupa aia la partidul C. La urmatoarele alegeri X nu mai candideaza, sau nu mai candideaza in judetul meu, ci sa zicem candideaza Y din tot din partidul A, sau Z din partidul C, eu votez fie pe Y, fie pe Z. Dupa alegeri, aceeasi poveste. Atunci intreb si eu, parafrazandu-l pe cetateanul turmetant: Eu de ce sa votez ?

            • Miron Damian Miron Damian spune:

              Este in perfect OK ca parlamentarul odata ales sa zboare de la cuib la cuib, precum cucul in padure ?

              Asta depinde de context, ce s-a întâmplat în partidul din care a plecat, depinde ce se astepta electoratul de la el si in ce masura ar si-ar fi tinut promisiunile ca membru fidel al partidului sau.

              Ca să fie clar, eu nu contest că ar putea fi o problemă, din contră. Accept, împărtășesc cea mai mare parte din plângerile pe care le scrii mai sus. Doar că nu înțeleg câtuși de puțin de ce aș trata diferit cazul în care un parlamentar își înșeală electoratul de cazul în care face asta un întreg partid. E de ordinul evidenței (magnitudine și impact negativ) că acest din urmă caz este mult mai grav. Și atunci de ce să nu-l tratăm ca atare?

  14. T. Bodi spune:

    “Doar că nu înțeleg câtuși de puțin de ce aș trata diferit cazul în care un parlamentar își înșeală electoratul de cazul în care face asta un întreg partid. E de ordinul evidenței (magnitudine și impact negativ) că acest din urmă caz este mult mai grav. Si atunci de ce sa nu-l tratam ca atare ?”
    Problema este cum anume il tratam.
    Pentru ca in cazul migratiei de la partid trebuie dovedita o situatie de drept: ca X nu mai are calitatea de membru al partidului A, pe cand in cazul migratiei de la program, trebuie dovedita, de cele mai multe ori o situatii o stare de fapt.
    Da, cazul prezentat de tine este mult mai grav si mi-as dori ca rezutatul sa fie acealasi si sa vina la fel de rapid si in acest caz, insa metoda ar trebui reglementata cu mare precautie pentru ca sa nu se ajunga la situatia in care sa se tina alegeri intermediare in fiecare weekend. De pilda s-ar putea institui o procedura prin care, in situatie de contradictie vadita dintre promisiune si comportament orice alegator din colegiul sau din judetul respectiv sa poata sa ceara CCR ca aceasta sa constate incetarea parlamentarului X (si evident, s-ar putea gasi cu usurinta in fiecare colegiu sau judet, unde partidul ticalos a castigat mandate oameni care sa demareze o asemenea procedura). Practic nu vad ca acest caz sa functioneze decat daca exista o decizie a organelor partidului, dupa cum spui tu, prin care se stipuleaza expres ca nu mai facem ce am promis, sau daca parlamentarii partidului voteaza in cazuri concrete in contradictie cu promisiunile electorale concrete, inregistrate in prealabil in registrul de promisiuni electorale. Sa zicem ca in aceste cazuri, putin probabile, solutia ar interveni la fel de rapid.
    Pentru celelalte situatii nu vad decat instituirea unei reguli, conform careia un anumit numar sau procent, suficient de ridicat pentru a fi serios, de cetatenti din colegiul sau din judetul respectiv ar putea cere fie organizarea unor alegeri intermediare, fie a unui referendum de rechemare sau de demitere a parlamentarului respectiv, eventual in conditiile precizate de comentatorul “pescarul” : “referendum pe circumscriptia electorala a fiecarui parlamentar. prag egal cu nr de voturi obtinut in acel colegiu. demitere cu nr de voturi obtinut la prima alegere plus unu.”

  15. Miron Damian Miron Damian spune:

    Problema este cum anume il tratam.
    Pentru ca in cazul migratiei de la partid trebuie dovedita o situatie de drept: ca X nu mai are calitatea de membru al partidului A, pe cand in cazul migratiei de la program, trebuie dovedita, de cele mai multe ori o situatii o stare de fapt.

    Este inevitabil o situație de fapt, aș zice și mai mult – este o chestiune politică, o chestiune de apreciere subiectivă asupra oportunității unui demers, exact genul de chestie care ajunge până la urmă la un vot, la o decizie politică, nu administrativă si nici juridică.

    Am să scriu un articol dedicat migrației. Poate reluăm dialogul acolo.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Miron Damian


Miron Damian

Miron Damian scrie analize politice pe forumuri începând cu 2002, sub pseudonimul Doc. A colaborat cu ziarul Cotidianul si cu revistele Dilema Veche si Revista 22. Din 2006 are b... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)