Home » Analize »Justitie/Ordine publica » Citesti:

Ce va decide CCR în cazul Belina?

Lucian Miulescu noiembrie 22, 2017 Analize, Justitie/Ordine publica
9 comentarii 1,018 Vizualizari

Un nou caz cu intense conotații politice a intrat pe ordinea de zi a Curții Constituționale din România (CCR). Este vorba, după cum multă lume știe, de vestitul dosar Belina, în care apar nume importante din PSD: Sevil Shhaideh și Rovana Plumb, ambele având funcții de ministru în cabinetul Tudose, la data anunțării investigației de către DNA. Belina era o insulă complet anonimă de pe brațul Pavel al Dunării, până a fi fost făcută celebră de partidele de pescuit, cu participarea căpeteniilor PSD. Dosarul cu același nume pare a proveni din mai multe denunțuri, nu tocmai anonime, privind o împroprietărire de facto cu aceasta insulă a unei firme foarte influente din Teleorman, Tel Drum, legată prin fire invizibile de cel mai influent om din România actuala, dl. Liviu Dragnea.

Primul comunicat al DNA http://www.pna.ro/comunicat.xhtml?id=8276 privind deschiderea unui dosar penal în afacerea Belina datează din 13 iulie 2017, când instituția anunța că a început urmărirea penală împotriva unor demnitari ai Consiliului Județean Teleorman, pentru abuz în serviciu în dauna CJ Teleorman, în varianta agravantă a procurării unui avantaj patrimonial pentru o societate. Numele societății nu este divulgat, însă presa a dezvăluit că este vorba de Tel Drum, care ar fi primit în concesiune insula Belina pe o perioadă de 10 ani, fără a fi fost derulată în prealabil vreo procedură de licitație.

Am menționat acest comunicat, întrucât este important de știut că investigația în acest dosar a început cu ramificațiile sale din teritoriu și nu a vizat de la început demnitari din administrația centrală de stat.

Ulterior, în 22 septembrie 2017, DNA anunță că dosarul Belina a ajuns la faza investigării actelor Guvernului. Astfel, într-un comunicat detaliat http://www.pna.ro/comunicat.xhtml?id=8375 , se informează publicul că Guvernul ar fi dat tonul ilegalităților în cazul insulei buclucașe, în 2013, prin două hotărâri de Guvern care au înlocuit o lege și care au încălcat un șir de legi, printre care Constituția, Legea răspunderii ministeriale, Legea privind normele de tehnică legislativă, Legea privind proprietatea publică, etc. În esență, DNA consideră că Guvernul Ponta a ocolit cerințele legale de transfer al unui bun proprietate publică din administrarea unui operator economic de stat (Administrația Națională Apele Române) în administrarea unei autorități locale, respectiv Consiliul Județean Teleorman. Astfel, s-ar fi evitat Parlamentul și s-a făcut transferul printr-o hotarâre de Guvern, în loc de o lege. Această ”manevră” legislativă ar fi fost facilitată anterior printr-o altă hotărâre de Guvern, care a modificat codurile de clasificare a Insulei Belina și a brațului Pavel, astfel încât ele să nu mai aparțină albiei minore a Dunării, deci domeniului public de interes național.

Față de această investigație vizând doi miniștri în funcție, clasa politică și Guvernul au reacționat imediat, calificând-o ca fiind o nouă imixtiune a DNA în prerogativele constituționale ale puterii executive. Ministrul Justiției, dl. Tudorel Toader, a făcut aprecieri critice față de demersul DNA, considerând că în cauză competența ar reveni exclusiv instanței de contencios administrativ, nu procurorilor. După numeroase ezitări, Guvernul a renunțat să mai atace la CCR demersul DNA, lăsându-i această sarcină ingrată zelosului președinte al Senatului, dl. Călin Popescu – Tăriceanu, care s-a achitat de ea în maniera caracteristică. Președintele Senatului a reclamat la CCR un pretins conflict juridic de natură constituțională între autoritățile publice ale statului, rezultat din începerea urmăririi penale a doi miniștri pentru avizele favorabile date unei hotărâri de Guvern. Motivele seamănă izbitor cu cele invocate în cazul Ordonanței de Urgență nr.13/2017, respectiv incompetența DNA de a investiga circumstanțele ținând de oportunitatea și legalitatea unor acte ale puterii executive.

În mod normal, CCR ar trebui să se rezume la analizarea sesizării președintelui Senatului și să nu intre în detaliile dosarului aflat la DNA. Aceasta, deoarece competența sa este limitată la contenciosul constituțional și la soluționarea conflictelor juridice dintre autoritățile statului, neîntinzându-se asupra soluționării dosarelor penale. Această competență revine exclusiv instanței judecătorești penale.

În acest context, trebuie văzut dacă investigația DNA a vizat într-adevăr oportunitatea și/sau legalitatea hotărârilor de Guvern menționate mai sus. Este adevărat că, în comunicatul său din 23 septembrie 2017, DNA face o serie de referiri la respectarea legilor care guvernează adoptarea actelor Guvernului, denumite în mod generic ”legislație primară”. Însă această analiză se referă la respectarea legilor care guvernează activitatea funcționarilor publici din Guvern și vizează îndeplinirea uneia dintre condițiile existenței elementului material al laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu, circumstanțiată chiar de CCR, anume încălcarea de către un funcționar public a unei legi sau a unui act normativ de putere egală cu cea a unei legi. Va considera CCR că o asemenea investigație constituie un conflict juridic între autoritățile publice și o încălcare a separației puterilor în stat? În acest caz, am putea extrapola acest raționament la orice act administrativ suspectat de a fi consecința unui abuz în serviciu, pentru că săvârșirea acestei infracțiuni presupune încălcarea unor legi. Investigația privind încălcarea sau nu a unei legi în procesul de adoptare a actului administrativ ar putea fi, astfel, considerată totdeauna o imixtiune a organelor de cercetare în atributul suveran al autorității executive de a aprecia singură legalitatea unui act administrativ pe care l-a emis. Aceasta ar însemna paralizarea oricărei cercetări penale privind săvârșirea unei infracțiuni de abuz în serviciu, dacă aceasta s-a comis în procesul elaborării unui act administrativ, ceea ce ar fi absurd.

Este adevărat că, depășindu-și vadit atribuțiile, DNA apreciază în comunicatul din 22 septembrie 2017 că cele două hotărâri de Guvern ar fi ilegale. Însă această apreciere nu înseamnă un conflict juridic de natură constituțională cu autoritatea executivă, căci DNA nu decide și nici nu poate decide revocarea celor acte administrative, aceasta decizie fiind exclusiv în competența Guvernului. Scopul calificării ca ilegale a celor două hotărâri este demonstrarea unei activități continue de tip infracțional, care a condus la încredințarea directă a insulei Belina în administrarea Tel Drum. Ceea ce DNA vrea să demonstreze este că a existat un lung șir de ilegalități administrative, care ar fi fost determinat de presiunile și influența acestei firme private asupra autorităților publice.

Aici, DNA are un precedent judiciar important, pe care îl poate invoca în fața CCR: Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.13 din 24.01.2014 http://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?customQuery%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=117510 , în complet de 5 judecători, care a dispus condamnarea definitivă a foștilor ministri Tudor Chiuariu și Zsolt Nagy pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prin încălcarea atribuțiilor lor de serviciu în cursul avizării unui proiect de hotărâre de Guvern. Ce viza respectivul act guvernamental? Chiar transferul unui bun proprietate publică, dar de data aceasta în patrimoniul unei companii naționale, care a încercat să-l vândă. Pentru a acoperi ilegalitatea, cei doi miniștri au desășurat activități ilicite și au impus pe agenda Guvernului un act administrativ cu caracter individual, o hotărâre de Guvern. În acest caz, procurorii DNA au cerut ÎCCJ chiar anularea HG respectiv, dar Curtea a respins această solicitare, ca fiind o încălcare a principiului separației puterilor în stat. Cu toate acestea, cererile privind condamnarea penală a miniștrilor au fost admise, considerațiile DNA asupra legalității hotărârii de Guvern nefiind un impediment pentru ÎCCJ să rețină cauza spre judecare.

Conflictul juridic de natură constituțională între autoritățile publice ale statului este definit de CCR ca fiind incident atunci când se petrec “acte sau acţiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe îşi arogă puteri, atribuţii sau competenţe, care, potrivit Constituţiei, aparţin altor autorităţi publice, ori omisiunea unor autorităţi publice, constând în declinarea competenţei sau în refuzul de a îndeplini anumite acte care intră în obligaţiile lor(i) .

După părerea mea, calificarea de către DNA a unor hotărâri de Guvern ca fiind ilegale nu reprezintă un act sau o acțiune concretă prin care DNA își arogă puteri, atribuţii sau competenţe, care, potrivit Constituţiei, aparţin altor autorităţi publice, pentru că DNA nu ia decizia anulării sau revocării celor două hotărâri.

În ansamblu, investigația DNA vizează trecerea unui bun proprietate publică a statului din administrarea unei instituții publice (Administrația Națională ”Apele Române”) în administrarea unei companii private, cu încălcarea a numeroase reglementări legale. Chiar dacă, în fața instanțelor judecătorești, unele din aprecierile sau calificările rechizitoriului se vor putea dovedi eronate, investigația ar trebui lăsată să se desfășoare fără ingerințe din partea altor autorități publice.

Menținerea DNA în sfera atribuțiilor sale legale nu trebuie să devină un obstacol în calea tragerii la răspundere a responsabililor administrativi, pentru abuzurile care au ca rezultat prejudicierea Statului, în beneficiul unui actor economic privat.

Principiul separației puterilor în stat nu înseamnă o separare absolută a celor trei puteri. Dimpotrivă, rolul lor este de a conlucra, dar și de a se controla reciproc. În cadrul acestei atribuții de control intră și competența DNA, ca parte a autorității judecătorești, de a urmări penal funcționari publici, indiferent de rang, suspectați de a fi săvârșit abuzuri sau acte de corupție. Promovarea unei hotărâri de Guvern pentru transferul unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unități administrativ – teritoriale, cu ignorarea avizelor negative date de Ministerele Justiției și Finanțelor Publice, poate ridica o suspiciune rezonabilă că a fost determinată de cercuri de interese private, în scopul procurării unor avantaje patrimoniale nejustificate.

Merită aici amintită și pledoaria ministrului justiției, dl. Tudorel Toader, care a susținut că cenzura legalității unui act administrativ este apanajul exclusiv al instanței judecătorești de contencios administrativ. Acest argument ar putea fi luat în considerare de o instanță penala însărcinată cu judecarea dosarului Belina, însă nu intră în competența Curții Constituționale, după cum am menționat mai sus. Cu o formulă specifică sălilor de judecată, aș spune că nu este ”pertinent cauzei”. Pentru că nu putem lua în considerare un conflict juridic de natură constituțională între o parte a autorității judecătorești, respectiv Ministerul Public (prin DNA) și o altă parte a aceleiași autorități judecătorești, respectiv instanța de contencios administrativ. Soluționarea conflictelor de competență în cadrul autorității judecătorești se realizează de organe ale acesteia, potrivit legii. Curtea Constituțională soluționează conflictele juridice dintre autoritățile publice ale statului, nu cele din interiorul acestora (ii).

Ca o concluzie la cele de mai sus, soluția corectă a CCR ar fi respingerea sesizării președintelui Senatului privind existența unui conflict juridic de natură constituțională între autorițățile publice ale statului. De asemenea, opinia Guvernului ar trebui înlăturată, ca nefiind pertinentă cauzei respective. Însă decizia CCR mai depinde și de alți factori, de ordin politic, după cum s-a văzut cu prisosință în ultima perioadă. Rămâne să așteptăm pronunțarea deciziei CCR, pe 23 noiembrie, în speranța că înțelepciunea și competența vor triumfa, în dauna intereselor politice și personale.

NOTE___________________

[i] Decizia Curții Constituționale a României nr.53 din 28 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.144 din 17 februarie 2005.

[ii] Vezi și Decizia Curții Constituționale a României nr.838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.461 din 03.07.2009, unde se precizează că: ” În conformitate cu dispoziţiile art.146 lit.e) din Constituţie, Curtea Constituţională “soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice”. În acest sens, autorităţi publice care ar putea fi implicate într-un conflict juridic de natură constituţională sunt numai cele cuprinse în titlul III din Constituţie, şi anume: Parlamentul, alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat, Preşedintele României, ca autoritate publică unipersonală, Guvernul, organele administraţiei publice centrale şi ale administraţiei publice locale, precum şi organele autorităţii judecătoreşti.”

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "9 comments" on this Article:

  1. JB spune:

    Fără să cunosc considerentele si dispozitivul dec.ICCJ in cauza privndu-i pe Chiuariu&Nagy și rezumandu-mă la cele scrise in art. cred că un asemenea pct.de v.relativ la separația puterilor este completamente eronat.
    Iată de ce.
    - să fie condamnată fapta ca fiind ilegală fără ca rezultatele/efectele materiale ale ei să fie anulate e de domeniul absurdului. Păi e o invitație, indirectă, la săvârșirea unor fapte asemănătoare cu rezultate/foloase materiale cât mai mari. Fapta chiar descoperită si condamnată să merite eventualele neplaceri cu justiția….
    - cum ar fi ca un act X, element material al laturii obiective al falsului intelectual, să isi producă efectele bine merçi nefiind afectat de imprejurarea intocmirii lui prin manoperele dolosive ce au dus la condamnarea respectivului funcționar?!?

    La noi sensul noțiunii de separație a puterilor tinde să devieze grav. La fel cea de decizii bazate pe oportunitate/apreciere care se apropie de cea de puterea discreționară.

    Nu cred ca DNA și-a depășit atribuțiile afirmând/susținând că cele două HG sunt ilegale. Modalitatea prin care s-a ajuns la ele este ilegală. Cei care au promovat aceste acte sunt/vor fi trimiși în judecată ptr.abuz in serviciu, etc. Să intelegem că toate aceste împrejurări nu au relevanță asupra actelor normative in sine?!? Sau poate că nu ne referim la fond/conținut ci la faptul (pur tehnic) că o autoritate legală le-a adoptat?!?

    • Lucian Miulescu Lucian Miulescu spune:

      Este o problema de competenta materiala. DNA, ca organ de urmarire penala, nu are competenta de a decide daca un act administrativ este legal sau nu, iar instantele penale isi vor declina competenta pe aceasta latura catre cele de contencios administrativ. De altfel, va rog sa observati ca in comunicatul CCR de astazi se mentioneaza ca: “În esenţă, Curtea a avut în vedere faptul că Hotărârea Guvernului nr.858/2013 şi Hotărârea Guvernului nr.943/2013 sunt acte administrative individuale, a căror adoptare/emitere pot face obiectul cercetării penale în legătură cu stabilirea existenţei unor fapte penale care au precedat sau însoţit adoptarea/emiterea lor. ” Asadar, competenta DNA este restransa la cercetarea eventualelor fapte penale care au precedat sau insotit adoptarea/emiterea HG-urilor respective, nu si a actelor administrative in sine.

      • JB spune:

        Imi este familiar conceptul de competențe,strict, atribuite.
        Sunt de acord cu logica dvs. Doar că, pe fond, nu poate exista un act legal/valid atît timp cît a fost adoptat in urma unor ilegalități….. Așa că e firesc ca acuzatorul public să afirme ilegalitatea actului adoptat fără respectarea normelor in vigoare.
        Ah, că DNA nu e instanță de judecată e foarte adevărat, dar si când declanșează urmărirea penală, intocmeste rechizitoriul afirmă că x funcționar (sau asimilat acestora) a făcut si a dres ceea ce constituie x, y infactiune. Nu DNA condamnă, dar acuză…..
        Cum sa procedam cu un act adoptat ilegal prin infracțiune?!? Supravietuirea acestuia (chiar si temporară) prin examinarea îndelungată de către o instanta de contencios este, poate, ceva logic….in sensul competentelor de atribuire. Ok, dar este o rea modalitate de administrare a justiției…..

  2. Miron Damian Miron Damian spune:

    În esență, DNA consideră că Guvernul Ponta a ocolit cerințele legale de transfer al unui bun proprietate publică din administrarea unui operator economic de stat (Administrația Națională Apele Române) în administrarea unei autorități locale, respectiv Consiliul Județean Teleorman. Astfel, s-ar fi evitat Parlamentul și s-a făcut transferul printr-o hotarâre de Guvern, în loc de o lege.

    Ironia amară a cazului, în dosarul Belina, în care un șef de Cameră consideră că DNA a provocat un conflict de natură constituțională, instituția condusă de dna Kovesi proteja prerogativele Parlamentului. A bloca acțiunea procurorilor, în acest caz, ar echivala între altele cu crearea unui mod …paraconstituțional de delegare a legislației primare. Și încă una care ocolește parlamentul, „unica autoritate legiuitoare a țării”. Pentru că dacă un OUG, de exemplu, poate fi modificat sau chiar abrogat și efectele lui șterse – art 115 (8), parlamentul nu poate modifica sau anula hotărâri de guvern.

    • Lucian Miulescu Lucian Miulescu spune:

      O observatie corecta, care arata cat de mult s-a indepartat de misiunea sa acest Parlament, sub conducerea acestor politicieni cu probleme penale.

  3. Mircea Modan MirceaM spune:

    CCR s-a pronuntat respingand sesizarea lui Tariceanu. Incredibl de corecti, dupa giumbuslucurile cu care ne-au obisnuit in ultima vreme. O fi vreun semn?
    inseamna ca problema era chiar clara, de neadmis chiar si ptr Dorneanu….un tip destul de slugarnic. in fata lui Dragnea.
    Acuma intrebara este ce ne facem cu Toader, ministrul justitiei, care interpreteaza legile aiurea? Ce baza mai ai in el daca face asemena gafe de interpretare? (aia care aveau o baza, nirmal)Si cu Tariceanu, presedintele Senatului, for legislativ, care, iarsi, are o interpretare ciudata a statului de drept.
    Oamenii astia fac si aplica legea fiind , de fapt, total pe langa Constitutie
    .Normal ar fi sa-si dea demisia, nu poti sa fii minstrul justitiei si sa faci asemenea aprecieri neconfirmate, ba chiar respinse in unanimitate …ce sa mai vorbim de ipochimenul care sta in capul legislativului si habar nu are ce e si ce nu e constitutional..si-a dovedit nepriceperea, trebuie sa plece..
    Treaba e grava de tot! Dovedita acum si de CCR…culmea!

    • ion adrian spune:

      Este foarte corect ce spuneti si de aceea cred ca de acum inainte oriunde si oricand lui Tariceanu si lui Toader nici buna ziua nu trebuie sa li se mai spuna inainte de a li se cere demisia. :)

      PS De altfel acelasi lucru ar trebui sa pateasca si Dragnea odata ce a fost condamnat definitiv si doar o eroare legislativa intentionata si ticaloasa favorizeaza ca si cum ar fi nevinovat un condamnat la fel de vinovat penal dar fata de care s-a exercitat un fel de mila publica fiind condamnat cu suspendare.

      • Ronald spune:

        Prin alte zone, cu adevarat leagane de civilizatie, progres si moralitate, bipezii invocati in postarea dvs ar fi fost demult in ghena societatii. In schimb, intr-o “societate” tarata de racile comu’istoide despre care (re)fo’ma educatiei nici macar n-a auzit si peste care se mai si suprapune fundamentalizda ideologie horrodocsa, elementele “reaptzionare” se simt precum pestele in apa. Ba chiar mai lasa sa scape printre straturile de nesimtire cate-o contra din gama: sa ridice chiatra cel nevinovat.

  4. Ronald spune:

    Decizia ccr ca decizia… aparent este favorabila logicii elementare, nefracturata de tertipuri jurizde. Nici c-ar fi premiera… dar sa te tii polemici pe nuante cand “motivarea” va fi publica.
    Nu cred ca mai exista undeva in lume aceasta cretinoida procedura de a rastalmaci albul in negru (si vitzavercea). Care se numeste, in acest caz, motivarea-deciziei. Sau in alte cazuri norme-de-aplicare care de fapt ajung sa perverteasca fondul.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Lucian Miulescu


Lucian Miulescu

In prezent, director juridic la o multinatinationala. Master in Drept international la Universite Paris I Pantheon – Sorbonne. A publicat articole juridice in reviste de speciali... Citeste mai departe


În memoria Regelui Mihai

În memoria Regelui Mihai - Bach: Ricercar a 6 (din Ofranda Muzicală) - Andrei Vieru

Cauta articole

decembrie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)