Home » Justitie/Ordine publica » Citesti:

De ce sunteti surprinsi de rezultatele la Bac?

Daniel Draghicescu iulie 11, 2012 Justitie/Ordine publica
21 comentarii 1,404 Vizualizari

Nu lasati sa va surprinda o rata de promovare a Bacalaureatului mai scazuta ca anul trecut. Nu mai dati vina pe camere, pe “stresul psihologic” prin care sunt obligati sa treaca elevii sau pe materia multa si greoaie. Nu va mai chinuiti sa cautati explicatii, ele sunt in fata noastra de atata amar de vreme.

Eu am facut parte din asa-numita “generatie de sacrificiu”. Noi am dat pentru prima oara examen de Capacitate, dar si admitere la liceu. Tot noi am dat BAC-ul pe structura noua, cu manuale alternative, dar si admitere la facultate. Am fost marcati drept “sacrificiu” pentru ca noi trebuia sa fim precursorii, acel esantion initial care ar fi identificat greselile, ar fi consolidat calea si ar fi pus bazele in reformarea sistemului de invatamant.

Mai tarziu am aflat ca reformei ii lipsea un punct critic: strategia de lunga durata. Ca in realitate nu conta ce se face, ci mai degraba cine o face. Ca fiecare ministru care se perinda prin functie avea alta strategie, evident mai buna, in comparatie cu predecesorul sau. Ca generatiile urmatoare au fost si ele tot “de sacrificiu”, cu reguli schimbate de la an la an, dovedind clar neputinta de a forma un sistem adaptat pe cerintele actuale ale Romaniei.

Iar urmarile se vad din ce in ce mai puternic.  Degeaba ghidezi generatii intregi prin 10 clase obligatorii, cand la final de liceu rata de promovare este sub 50%. Degeaba suplimentezi numarul de studenti in facultati, cand tara nu este pregatita din punct de vedere economic sa ii absoarba pe toti. Este evident ca sistemul nu functioneaza, si totusi persistam in a repeta aceleasi reforme esuate.  Asemenea mitului lui Iona, spintecam veracitatea actuala cu iluzia unui viitor grandios, doar pentru a ne trezi in aceeasi realitate, la fel de claustrofoba si absenta de viziune.

Principalul vinovat este mediul politic. Schimbarile mult prea dese, lipsa competentelor si absenta unei stategii de viitor ne-au azvarlit intr-o continua incercare de a defini un sistem care sa functioneze si dincolo de vorbe.
Urmatoarea vina o poarta in mod egal elevii si profesorii. Elevii pentru ca isi aleg modelele gresite, iar profesorii pentru ca nu reusesc sa defineasca acele modele. Elevii pentru ca incearca sa-si determine cultura prin ziare de scandal si emisiuni TV aberante, iar profesorii pentru ca nu le ofera o alternativa reala si credibila.
Iar in final, ultima vina o avem noi, toti cei care stam impartiali, comentam pe internet, dar nu iesim la vot, suntem scandalizati de emisiunile TV, dar totusi le urmarim, vrem sa “traim bine”, dar nu facem nimic in directia asta, ci doar asteptam sa ni se dea.

Momentul gloriei de sine a trecut de mult. Adevarul nu ne place, dar situatia actuala nu mai poate fi ignorata. Rezultatele sunt clare: sistemul este defect, iar consecintele sunt pe masura. Sunt promovate smecheria, demagogia, interesul propriu si mediocritatea. Aceasta este valoarea reala a sistemului de invatamant: 43%. Un sistem care nu mai formeaza valori, ci doar creiere antrenate sa gandeasca colectiv, sub influenta stimulilor externi.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "21 comments" on this Article:

  1. Dedalus spune:

    Fiindca nu exista nici o legatura intre invatamant si bunastare, nu exista interes pentru invatamant.

    Nu exista legaura intre invatamant si bunastare, pentru ca salariile din mediul public sunt mai mari decat cele din mediul privat iar mediul pblic nu poate masura performanta angajatului.

    Salariile sunt mai mari in mediul public pentru ca acolo sunt clientii politicienilor.

    Ce se poate face?

    a) Micsorate salarille functioanrilor.
    b) Simplificate procedurile de pornire a afacerilor (NU scaderea impozitelor, ci simplificarea legislatiei fiscale si contabile pentru IMM)
    c) Trimiterea profesorilor la specializare in state avansate din punct de vedere al invatamantului, dar intr-o proprtie semnificativa – poate 24% din totalul dascalilor si asta foarte repede, in maxim 3 ani
    d) Reducerea numarului de ore si crestereaa nuamrului de activitati extracurriculare
    e) Scoaterea din programe a subiectelor inutile, excesive (la ce foloseste calculul determinantilor din clasa a XII-a?!!) in paralel cu instruire profesorilor in noi subiecte

    In general, modificarea de structura sau de fificultate in invatamant nu va duce la nimic, iar orice reforma din invatamant nu va avea efect daca nu va fi recunoscuta de societate, adica de sectorul privat. Iar sectorul privat trebuie sa fie suficient dezvoltat penrtu a recunoaste valoarea oferita de invatamant.

    Pe scurt, reteta ar fi:

    Birocratie redusa pentru IMM + Instruire masva pentru profesori + programa simplificata.

    Spun asta pentru ca m-am cam saturat sa ma tot vaicaresc si sa tot vad cum altii se vaicaresc. Ori propunem ceva, facem ceva, ori rezervam plansetele penru o excrusie in Israel, la Zidul Plangerii…

    • Cristian Ioan spune:

      ma tem ca Dedal are dreptate, cel putin partial: dincolo de lenea sau prostia elevilor, dincolo de lipsa de motivatie a profesorilr, este clar ca actioneaza o regula de baza a pietie libere, “ce se cere, aceea se ofera!”. DACA s-ar fi constata ca exista o legatura intre invataura si bunastare, ATUNCI elevii faceau tot posibilul, depuneau taote eforturile, indiferent de claitatea manualelor si a profilor, ca sa pomoveze bacul cu nota cit mai mare, si “pe bune”, nu profitand de lipsa camerelor ca sa copieze!
      Insa societatea pe ansamblu NU cere absolventi de bac bine pregatiti, asa ca acestia nu vor fi motivati sa se materializeze …

      • Daniel Draghicescu Daniel Draghicescu spune:

        @Cristian Ioan legatura intre invatatura si bunastare o sa apara abia atunci cand vom realiza ca progresul real nu se poate realiza prin smecherii, scandaluri si oportunism. S-ar putea sa mai dureze pana ajungem acolo (parere personala).

    • Daniel Draghicescu Daniel Draghicescu spune:

      Modificarea structurii este necesara tocmai pentru ca sistemul sa se adapteze cerintelor actuale ale pietei.
      Salarizarea este o problema, dar nu mi-am dorit sa ma concentrez asupra ei, deoarece o consider o problema valabila si in alte sisteme in afara de Educatie – ca si paranteza, nu sunt de acord ca salariile functionarilor sunt prea mari, mai degraba as spune ca salariile anumitor functionari din mediul public sunt prea mari. Spun asta pentru ca si invatatorii, si asistentii medicali de exemplu apartin tot mediului public, iar salariile lor nu cred ca sunt mai mari decat in mediul privat.

  2. andrei spune:

    De acord în mare parte dar nu văd unde este vina elevilor; elevii sunt educați de către familii și profesori, și își aleg modelele în funcție de educația primită. E absurd să dăm vina pe elevi că nu s-au autoeducat.

    • Daniel Draghicescu Daniel Draghicescu spune:

      @andrei, este vina acelor elevi care nu-si trec valorile prin filtrul propriu al gandirii si nu-si dau seama, de exemplu, ca nu e chiar atat de interesant sa te bati in clasa, dupa care sa postezi filmul pe Youtube.

      • andrei spune:

        Asta e pur și simplu fugă de răspundere din partea celor care sunt datori de a-i educa pe acei elevi. Și atitudine superioară fără justificare din partea noastră, a celor care suntem ceva mai mari. Întâmplător, și eu tot în același an am dat capacitatea și admiterea la liceu. Și îmi aduc aminte cum elevii nu erau nici atunci mai buni. Nici mai tărziu, la Bacalaureat. Măcăr atât ar fi trebuit să învățăm; vina pentru lipsa de educație a celor ce trebuie educați (elevii) este a educatorilor. Punct.

        • DrMengele spune:

          Felicitari Andrei. Ai pus punctul pe i, vis a vis de raspunderea educationala.
          Cine vrea sa fie degrevat de responsabilitatile de parinte, nu are decit sa isi ia un hamster. Omenirea isi pastreaza ritmul de crestere fara probleme, nu trebuie sa ne simtim datori procreind. Justificarea de a nu avea timp e stupida. Copilul tau nu e o masina sa ii platesti intretinerea si revizia la service. Trebuie sa te implici in procesul educational. Vrei cariera care sa iti ocupe tot timpul? Toata motivatia de a exista? Lasa-i pe cei din Etiopia atunci sa se ocupe de procreere. O fac bine. 6.2 copii pe cap de vaca furajata. Vrei sa ai copii, dar vrei sa lasi educatia exclusiv pe seama scolii si a strazii? Atunci esti sub un urs grizzly. Ala cel putin petrece timpul necesar sa isi invete puiul sa supravietuiasca. Tu, parintele ocupat, crezi ca platind taxe si fiind un cetatean model, cu o cariera de succes, esti scutit de asta. Ei bine, ca sa il parafrazez pe un anonim cu umor, nu trebuie sa fiu un veterinar ca sa iti spun ca esti un bou. Sau o vaca, dupa caz.

      • mihai spune:

        Într-o zi, doi elevi dintr-a şaptea au făcut…drifting cu scaunul, în sala de clasă. Au filmat totul şi clipul a ajuns pe internet. De pe youtube, a fost preluat de un ziar online local care s-a grăbit să sublinieze numele şcolii şi să se isterizeze pentru modul în care se comportau elevii nesupravegheaţi.
        Cum avusese deja loc consiliul profesoral pentru stabilirea notelor la purtare, s-a convocat o şedinţă de urgenţă în urma căreia s-a hotărât diminuarea notei la putare pentru cei implicaţi. Evident, anterior, s-au purtat discuţii cu părinţii, cu elevii. În cursul întrevederilor, mama unuia dintre făptaşi a declarat că ştia de existenţa clipului, că i-a spus copilului să îl şteargă fiindcă va avea probleme, dar nu a verificat dacă acesta a făcut-o sau nu. Mai mult, ne-a comunicat că nu fiul ei a postat fimuleţul, ci un coleg de-al lui care a … apărut în ziua aceea pe nepusă masă în vizită la ei. Oricum, a sulbiniat ea, la alte şcoli sunt fapte mult mai grave care nu sunt pedepsite aşa dur. La liceul X, afirma doamna, unii elevi iau droguri, la toaletă. Motiv pentru care îşi va transfera la altă şcoală copilul care a primit 6 la purtare total nejustificat.

        Copilul acela, sprijinit de propia-i mamă, nu va înţelege niciodată unde a greşit, oricât i-ar explica profesorii. Va merge, deci, la liceul ăla unde va obţine zece la purtare, indiferent ce va face! Şi da, va fi foarte mândru că un ziar a considerat filmul făcut de el bun de pus pe prima pagină!

        Ştiţi ce e cu adevărat ciudat, în tot necazul ăsta numit şcoală? Că, teoretic, toţi ştim care sunt acelea, “modele adevărate”. De la mic la mare, suntem capabili să vorbim corect despre ele şi să le identificăm. Când nu reuţim în viaţă, când picăm vreun examen fiindcă am fost …putori, dăm vina pe şcoală! În mod clar, nu poţi spune că şcoala din vremea comunismului ne-a pregătit pe mine şi pe cei din generaţia mea pentru viaţa-n capitalism. Nici nu avea cum! Şi totuşi, puţini dintre cei pe care i-a prins revoluţia în liceu sau facultate sunt astăzi şomeri. Foarte puţini, de-ar da astăzi bacul, l-ar pica…Din păcate, foarte puţini mai sunt în ţară. Unii au avut nevoie de oameni şcoliţi în stilul ăla (tradiţionalist, îmbâcsit) atât de blamat, îi plătesc “dincolo” cu bani grei, iar noi ne zbatem să preluăm modele care ne sunt străine, în loc să şlefuim ce-i al nostru!

        • Daniel Draghicescu Daniel Draghicescu spune:

          Problema cred ca se pune cam asa: cum poate o persoana sa transmita mai departe “modelele adevarate”, cand ea insasi nu are valorile morale bine definite? Consider ca avem aceasta problema si printre parinti, si printre profesori.
          Foarte interesanta povestea, intrebarea care imi vine acum in minte este: avem de-a face cu regula sau cu exceptia?

  3. Dragos Sdrobis dragos spune:

    analiza descinsa din mediul virtual, fara nicio legatura cu realitatea. daca ati mai fi calcat prin vreo scoala in ultimii 5-6 ani, ati vedea cu stau lucrurile. E total aberant sa vorbesti de esecul bacului, si sa nu aduci un cuvant despre salarizarea profesorilor. daca as fi ramas profesor, as fi castigat acum 800 de lei pe luna. daca ati vedea care sunt cerintele noii legi a educatie a lui funeriu, veti vedea ca profesorul s-a transformat mai mult in gardian, si devine tot mai putin mentor.
    stiu, pentru multi solutia este simplificarea curiculei… nu, mai degraba adaptarea ei la noua era a societatii bazata pe cunoastere si pe accesul direct la cunoastere si informatie. dar cum sa faci asta cu niste profesori ale caror salarii sunt de-a dreptul mizerabile?
    P.S. cand eram profesor, mai ca ma luau la misto elevii cu salariul meu de 2 bani si cu cele 2 pluovere pe care le tot schimbam… unii dintre ei primeau 100 – 200 de euro pe saptamana.
    P.S.2. nu neglijati problema elevilor din mediul rural. acolo statul nu a facut absolut nimic.

    • Daniel Draghicescu Daniel Draghicescu spune:

      Exceptand formularea “fara nicio legatura cu realitatea”, sunt de acord cu cele doua probleme expuse: salarizarea profesorilor si diferentele majore dintre cele doua medii, rural si urban. Totusi, aceste probleme sunt prezente nu doar in Educatie, ci in mai toate sistemele din Romania: Sanatate, Administratie etc, deci reprezinta mai degraba o problema generala decat una particulara. Salarizarea este doar unul dintre motivele pentru care profesorii nu mai sunt “mentori”, dar deja acesta poate fi subiectul unei alte analize…

  4. elena spune:

    De fapt nu mă mir deloc de bac.
    Mă mir de restul lumii care insistă să vadă bacul/școala un scop în sine, iar elevii sunt tratați ca niște animăluțe mai dificil de dresat.

    Când de fapt toată hiba e expusă în fraza de mai sus a lui Dedalus.

    “Nu exista legaura intre invatamant si bunastare”

    Atât.
    Elevii n-or să învețe până nu vor fi convinși că merită.

    Buba nu e doar la stat.
    “pentru ca salariile din mediul public sunt mai mari decat cele din mediul privat iar mediul public nu poate masura performanta angajatului.”

    Nu doar. E o viziune cam simplistă. Buba stă în faptul că nu sunt selectați cei care intră la stat. Mai exact că nu există selecție de nici un fel.
    Câtă vreme salariul la stat va fi destul de mare cât să renteze să-ți cumperi o diplomă de Spiru și ai pe “cineva” să te angajeze, atunci nu se rezolva nimic.
    A, ar fi altă fază dacă s-ar controla admiterile și licența cât de cât, iar statul ar spune că nu acceptă decât absolvenți de la universitățile “serioase”.
    Dar cine are curajul să ia o asemenea măsură???
    Se cam recunoaște că fabricile de diplome fac legea în învățământ.

    Și nici la privat nu funcționează minunat raportul toceală/recompensă. Pur și simplu pentru că sunt puține firme care să reziste, iar raportul cerere ofertă de muncă e net în defavoarea salariaților. Cumva e de preferat să fii semi-analfabet pe opt sute de roni, decât licențiat pe o mie de roni.

    Bineînțeles că statul ar trebui să simplifice la maxim normele pentru ITM-uri. Deocamdată se are că statul mai degrabă sufocă/hărțuiește firmele fără “protecție”.

    • elena spune:

      “IMM”-uri

    • Daniel Draghicescu Daniel Draghicescu spune:

      Depinde despre care “privat” discutam, pentru ca sunt firme care angajeaza strict pe baza competentelor. Nu neg ca avem si “patronasi” care prefera exploatarea, dar sa vedem totusi si partea plina a paharului. Lucrurile s-au schimbat destul de mult in ultimii ani, chiar daca partea goala a paharului s-ar putea sa fie mai mult de jumatate.
      Nu cred ca se poate limita angajarea doar in randul celor care au studiat la stat, pentru ca scopul unei facultati este sa-ti defineasca bazele si sa te ghideze, mai departe tine de individ. Si pe langa asta, ar fi discriminatoriu. Ideea e ca ar trebui sa existe concurenta reala, o diferentiere clara intre cunostintele individuale. Selectia pe baza diplomelor nu ajuta pe nimeni.
      Sunt insa de acord (din nou) cu un lucru – pe care si eu l-am specificat in text: nu se promoveaza valorile.

      • elena spune:

        “Selectia pe baza diplomelor nu ajuta pe nimeni.”

        ???

        Păi eu credeam că ar funcționa super-ok o țară cu o clasificare serioasă a universităților în care și elevii și angajatorii să știe foarte clar:

        - primii că urmând instituția de învățământ X au șanse mai bune, iar de la Y mai puțin bune la angajare, plus o estimare a veniturilor viitoare
        - ceillați că promoțiile scoase de X sunt bune și au pretenții de salarii mai mari, iar cele scoase de Y mai slabe, dar și cu pretenții moderate ….

        Altfel dacă selecția pe baza dipomelor e inutilă, eu zic să renunțăm să mai tipărim respectivele chestii. Fiecare să-și scrie în CV ce consideră el că știe, iar angajatorii să se lămurească singuri …

        • Daniel Draghicescu Daniel Draghicescu spune:

          Din pacate insa, noi nu avem o clasificare serioasa. Nu cred ca exista vreo diferenta intre un absolvent de Politehnica si unul al Univ. Bucuresti, din punct de vedere al diplomei. Diferenta apare doar la nivel individual, in functie de competentele personale. Iar asta este ceea ce trebuie evaluat. Pe viitor, cand sistemul va fi suficient de matur, abia atunci putem vorbi de clasificari.

          • Dedalus spune:

            Diplomele pot fi comparate intre ele numai pe baza veniturilor pe care le aduc absolventilor, impreuna cu sansele de a fi activi in domeniul respectiv.

            Universitatile sunt autonome, adica decid in ce priveste procesul lor didactic.

            Diplomele nu masoara direct perfomanta facultatilor, comparativ. Nici nu ar fi posibil, pentru ca standardele de notare sunt exclusiv interne – ce vloareaza 10 la univ X, valoreaza daor 8 la universitatea Y. Daca am introduce standarde unice de notare, ar trebui sa intervenim in procesele didactice interne, ceea ce ar contrazice autonomia universiatara.

            Ceea ce ar contrazice ipoteza.

            q.e.d.

            ———–

            Altfel spus, cheia perfectionarii invatamantului nu este la invatamant. Este pur si simplu imposibil sa se perfectioneze singur, orice am face.

            Invatamantul se reformeaza si se dezvolta numai daca exista o cerere sociala si daca respectiva cerere sociala este masurabila.

            Dar de unde provine cererea sociala si cum este ea masurabila?

            Cerea sociala provine din putinatatea resurselor- cu cat cineva utilizeaza mai rentabil resursele, cu atat are venituri mai mari. Si cand paote utiliza mai bine resursele? Cand stie cum. Si stie cum numai daca invata.

            Dar de ce nu se manifesta putinatatea resurselor?

            Pentru ca sunt aduse resurse suplimentare atunci cand este nevoie, si nu se rentabilizeazaa utilizarea celor existente.

            Cum se intimpla asta? Prin imprumuturi ieftine si prin venituri foarte mari in sectoarele neproductive.

            ______

            OK, iata solutia:
            a) Reducere functioanrilor 50%-50% – adica reducerea cu 50% a numarului de angajati si reducerea cu 50% a salariilor acestora
            b) Reducerea treptata a imprumuturilor externe, de la 40% din PIb (cat e acum) la maxim 5% din PIB.
            c) Debirocratizarea curajoasa a poverii fiscale si administrative a IMM si micilor intreprinderi.

            Ca sa pregatesti soclarii, trebuie mai intai sa le pregatesti dascalii. In Ro nu se pot pregati. Trebuie pregatiti in strainatate. In 5 ani ar trebui pregatiti in stagii de minim 6 luni, cel utin 30% din totalul profesroilor de gimanziu si liceu. Avem Erasmus, ar putea fi completat cu subventii de stat in acest sens.

            Ar mai fi:
            - reducerea cu 50% a programei si eliminarea tuturor temelor clar inutile sau excesiv teorietice
            - cresterea ponderii pregatirii extracuriculare
            - renuntarea la examenele nationale in scop de repartizare directa sau mascata a elevilor si introducerea examenelor autonome per liceu si universitate.
            - introducerea “finantarea elevului/studentului” – adica renunarea la finatarea directa a universitatilor de stat, in schimbul acordarii unor burse de merit, indiferent de forma de invatamant superior -public sau privat.

            Pentru ca toate lucrurile sunt legate intre ele, si nu se poate invatamant bun intr-o economie bazata pe ignoranta si nici nu poti sa incepi doar cu invatamantul sau doar cu sectorul economic, trebuie sa incepi cu amandoua deodata.

            Am scris toate astea pentru ca nu mai vreau sa ma mai plang aiurea de ce rau e si cine e de vina.

  5. Loda spune:

    Din partea uneia care lucreaza de 35 de ani in invatamant va pot spune, stimate domnule Draghicescu, ca aveti totala dreptqate. Felicitari ca, desi tanar, ati avut intelepciunea de a diagnostica exact si cu argument o stare de fapt.

  6. Multe ar fi de spus pe marginea acestui subiect dar, personal, pot spune că nu m-au surprins deloc rezultatele BAC-ului 2012, la fel cum nu m-au surprins nici cele din 2011. Explicaţie: cred sincer că abia acum rezultatele obţinute reflectă adevărata valoare a învăţământului românesc. Tot ce s-a întâmplat până la “urgie” a fost doar o ascundere a mizeriei sub preş. Uite însă că cineva a avut curajul să ridice preşul şi să ne arate “splendoarea”. Vina este împărţită în mod aleatoriu între : autorităţi, corp profesoral, SINDICATE (atenţie!!!!! – nimeni nu spune nimic despre ce rol ar fi trebuit să aibă acestea şi cât de important ar fi trebuit să fie acest rol….apropo: ştiţi câte sindicate sunt în învăţământ şi pe ce bănuţi frumoşi “supravieţuiesc” liderii lor??), ELEVI şi, nu în ultimul rând părinţi.
    Am auzit discutându-se foarte mult despre programa şcolară, cât de grea este şi cât de stufoasă. Vreau să fac o menţiune: am absolvit liceul acum 20 ani, nu aveam tel. mobil şi nici căşti să-mi dicteze cineva rezolvările, am fost un elev de mijlocul plutonului în clasă, am dat treapta I, treapta a II şi bacalaureat modificat cu introducerea examenului oral la Română. Nu am considerat niciodată că aş fi făcut parte din vreo generaţie de sacrificiu. Sacrificiu pentru cine sau pentru ce?? Examenul de BAC nu este o olimpiadă în care eşti în competiţie cu alţi concurenţi. Este doar un test general de verificare a cunoştinţelor dobândite în 4 ani de liceu. Drept este că e greu să-l absolvi doar cu o săptămână de studiu.
    Revin la materii: principalele obiecte de studiu sunt neschimbate ca informaţii, iar faţă de programa de acu 20 ani sunt cam la jumătate cantitativ. Matematica a rămas aceeaşi (Isoscel şi Pitagora n-au mai “scos” nimic între timp), fizica şi chimia au aceleaşi legi după care funcţionează de ceva veacuri, anatomia (biologia) n-o poţi modifica (eventual mai scoatem din ea vreo ureche sau adăugăm nişte neuroni), geografia statelor lumii şi a României e cam la fel după ultimul cataclism planetar, istoria e mai subţire un pic căci s-au scos congresele, economia e în perpetuă mişcare şi o trăim acum, muzica într-adevăr nu mai e de la Vivaldi ci de la Guţă, desenul tot cu riglă, creion, acuarele iar la sport au rămas spri(n)turile, flotările, genoflexiunile şi săriturile. De limbi străine nu mă iau, aici dacă s-a modificat ceva, sunt de vină franţujii, englezii sau nemţii. Deci, stimabililor: ce este atât de mult, greu şi încurcat pentru inocenţii elevi?? MATERIA?? sau modul de examinare?? Să-mi fie iertat, dar dacă înveţi măcar un strop din tot ce e acolo, dai BAC-ul şi-n copac şi, cu sau fără camere de supraveghere, îţi iese de-o medie de 6.
    Şi atunci vă întreb dragi concetăţeni (elevi şi părinţi deopotrivă): CARE E SURPRIZA?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Daniel Draghicescu


Daniel Draghicescu

Absolvent de studii in Informatica, lucreaza ca analist business intr-o firma privata din domeniul Defence & Security. Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)