Home » Justitie/Ordine publica » Citesti:

Demitizarea justitiei. Ep. 8: “Arestarile sunt abuzive”

Cristi Danilet aprilie 27, 2015 Justitie/Ordine publica
39 comentarii 3,735 Vizualizari

Mi-am propus ca pe parcursul mai multor postări să înlătur prejudecățile și deformările ce există în legătură cu justiția română și care aparțin în egală măsură populației și magistraților. Cum nu intenționez să folosesc prea mult un limbaj tehnic și din considerente de spațiu nu îmi permit analize extrem de aprofundate și detaliate, îmi asum anumite inexactități din punct de vedere științific.

Pentru că în ultima vreme tot se propagă ideea unor excese sau abuzuri cu privire la arestare, am alcătuit câteva explicaţii  despre arestarea preventivă pentru ca publicul să le ia în calcul când receptează informaţii vehiculate în spaţiul public:
1. Oamenii legii acţionează potrivit unei proceduri expres prevăzute de lege şi care consacră garanţii menite să ocrotească drepturile omului şi să preîntâmpine comiterea de erori. Astfel, procedura implică următorii paşi:

-        în cursul urmăririi penale procurorul decide inculparea unei persoane când are probe că persoana a comis o infracţiune, după care propune arestarea preventivă sau la domiciliu, dacă crede că se impune şi numai dacă sunt întrunite motivele legale despre care am vorbit AICI;

-        judecătorul de drepturi şi libertăţi este cel care soluţionează propunerea putând să accepte propunerea, să o respingă sau să ia o măsură preventivă mai uşoară (control judiciar, control judiciar pe cauţiune, arest la domiciliu);

-        cel nemulţumit de soluţia astfel dată o poate contesta şi judecătorul de la instanţa superioară o va putea menţine sau modifica;

-        arestarea preventivă se dispune pentru 30 zile. La împlinirea termenului, numai dacă este necesar, procurorul cere prelungirea şi paşii de mai sus – soluţionare de judecător şi apoi contestaţie – se repetă; cu prelungiri succesive, măsura arestării preventive nu poate depăşi 180 zile în cursul urmăririi penale;

-        dacă cel arestat este trimis în judecată, judecătorul de cameră preliminară verifică în mod obligatoriu necesitatea menţinerii măsurii, iar pe parcursul judecăţii completul  verifică periodic acest lucru la un interval de maxim 60 zile. Măsura arestării preventive nu poate depăşi un termen rezonabil, dar cel mult o jumătate din maximul pedepsei legale pentru acea infracţiune;

-        pe parcursul stării de arest, dacă durata măsurii expiră sau dacă motivele care au stat la baza luării sale dispar, organul judiciar e obligat să revoce măsura;

-        pe parcursul stării de arest inculpatul are dreptul să ceară revocarea sau înlocuirea măsurii şi atunci paşii de mai sus – soluţionare şi contestaţie – se repetă.
2. Aşadar, cu privire la măsura preventivă a unui inculpat, decid trei, dar uneori chiar nouă sau mai mulţi magistraţi, ceea ce este menit să diminueze până la excludere posibilitatea vreunei erori. Mai mult, în toate aceste proceduri inculpatul trebuie să fie prezent şi el este asistat de avocat în mod obligatoriu – ales de el, iar dacă nu are primeşte unul din oficiu. În fine, ca o ultimă garanţie de corectitudine, toate hotărârile cu privire la arestare trebuie motivate, căci judecătorii nu pot decide cum vor ei, aşa cum am arătat AICI.
3. In România arestarea preventivă nu este obligatorie (ca în SUA, de pildă) şi nu constituie o regulă, aşa cum ne arată statistica indicată AICI. Astfel, dintre persoanele trimise în judecată mai puțin de o șesime sunt în stare de arest;

4. Există diferenţe între motivele de arestare şi cele care stau la baza unei soluţii definitive, aşa cum am arătat AICI. Astfel încât este posibil ca o persoană arestată în cursul procesului să fie în final achitată, după cum e posibil ca o persoană cercetată în stare de libertate să fie în final condamnată cu executare în penitenciar – asta nu înseamnă automat că s-a comis vreo greşeală/abuz de către organul judiciar. Tot aşa cum sub o treime dintre persoanele trimise în judecată ajung în penitenciar – dar asta nu înseamnă automat că s-a comis vreo greşeală/abuz la trimiterea lor în judecată.

5. Dacă o persoană a stat în arest în mod nelegal, ea va fi despăgubită de stat în urma unui proces civil, potrivit procedurii din art. 538-542 C.proc.pen. Aceasta nu înseamnă automat că există o culpă a judecătorilor care au dispus/menţinut/prelungit măsura. Dacă se dovedeşte o atare culpă însă (de ex, că s-a luat măsura pentru alte infracţiuni decât cele la care permite legea arestarea, ori s-a dispus arestarea peste termenul legal, ori s-a dispus arestarea într-un alt cadru decât cel procesual), statul va recupera prejudiciul de la persoana vinovată de producerea erorii – magistrat sau orice altă persoană vinovată.

Aşadar, acest al optulea mit despre justiţie este demontat: arestările nu se fac în mod arbitrar, ci potrivit legii. Dacă legea este prea permisivă sau prea restrictivă, nu ţine de magistrat. Dacă sunt încălcări ale legii în procedura de arestare, există proceduri prin care acestea vor fi îndreptate şi, eventual, cei nedreptăţiţi să fie despăgubiţi.

ARHIVĂ DEMITIZARE:

ep.1: „Justiția română soluționează doar dosare penale”

ep.2: „Justiția este a treia putere în stat”

ep.3: „Corb la corb nu-si scoate ochii” sau „Magistrații nu răspund în vreun fel”

ep.4: „Magistrații decid potrivit propriei lor convingeri” sau „Magistrații decid cum vor ei”

ep.5: „Daca cineva este arestat înseamnă că e vinovat”

ep.6: „Arestarea este regula în procesul penal românesc”

ep.7: ”Judecătorii arestează tot atât de mult ca pe vremea când arestau procurorii

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "39 comments" on this Article:

  1. Adrian spune:

    off-topic:

    “din considerente de spațiu nu îmi permit analize extrem de aprofundate și detaliate, îmi asum anumite inexactități din punct de vedere științific”.

    Nu cred ca v-ar fi luat mult spatiu sa aratati “in oglinda” ca judecatorul poate ridica, din oficiu, exceptii, intre care exceptia de neconstitutionalitate a vreunui (vreunor) text(e) legal(e) (sau care e textul constitutional care i-ar interzice asa ceva in cazul particular discutat). Desigur, va fi blamat in limbajul comun ca “tine” cu infractorii etc, sau, mai grav, ca nu “tine” cu justitia, adica cu niste abstractiuni. Adica si-ar asuma mai vizibil statutul de judecator. Bineinteles, acolo unde chiar considera ca e cazul, nu doar asa pentru vizibiliate gratuita.

  2. Decebal spune:

    De-a lungul anilor, legislativul si executivul s-au obisnuit ca cea de-a treia putere a statului sa fie putere doar pentru oamenii de rand. Timp de 25 de ani, n-am auzit vreun politician care sa conteste masura arestului preventiv. Timp de 25 de ani, in afara de Nati Meir, n-am auzit vreun politician care sa se indigneze de conditiile din arest. Desi, timp de 25 de ani, mii de oameni au fost arestati, condamnati si incarcerati, politicul nu s-a preocupat de soarta lor, decat, cel mult, prin amnistiile date inaintea alegerilor.
    De cand au inceput sa fie arestati politicieni, apar campioni ai democratiei (ca domnul Tariceanu, de exemplu) care pun la indoiala utilitatea arestului… Apar oameni politici “democrati” care se tem de “o republica a procurorilor”… Ba se mai trezeste cate unul spunand ca Justitia este o supra-putere… Un ministru dornic de afirmare gaseste de cuviinta sa taie din bugetul D.N.A…. Un fost presedinte da senzatia ca si-a schimbat parerea despre Justitia pe care a sprijinit-o, in trecut… Toate aceste exemple (si multe altele) sunt doar atacuri. Fiindca un atac presupune existenta unor inamici, pare ca avem o baricada a politicului si o baricada a Justitiei. Domnilor politicieni, dupa 25 de ani in care clasa politica si-a aratat adevarata valoare, care credeti ca este baricada pe care o iau cu asalt oamenii obisnuiti? In care dintre “beligeranti” credeti ca-si pune poporul speranta? Care dintre “beligeranti” credeti ca este considerat inamicul, de catre oamenii de rand?

    Arestarea preventiva este o masura legala. Punct. Si “ciocu’ mic!”, cum spunea o distinsa doamna politician.

    • Monica spune:

      Fostul Presedinte nu si-a schimbat deloc parerea despre justitia pe care a sustinut-o.
      Si in trecut, dar si astazi, au existat procurori si judecatori corecti, competenti, incoruptibili, pe care fostul Presedinte i-a laudat si i-a sustinut, dar au existat si exista procurori si judecatori corupti si incompetenti, pe care fostul Presedinte i-a criticat si ii critica in continuare, pentru ca altceva nu a putut si nu poate face.
      Infractorii din jurul Grupului Infractional Organizat usl i-au laudat pe procurorii si judecatorii corupti, care i-au achitat sau le-au tergiversat procesele si i-au atacat, i-au insultat, i-au calomniat pe cei cinstiti si competenti, care i-au trimis la puscarie.
      Aceasta este marea diferenta.
      Cum poti spune ca nu trebuie sa ataci justitia, cind vezi ce aberatii este in stare sa comita ?
      Justitia s-a decredibilizat singura, atunci cind l-a achitat pe Bradisteanu, in ciuda unor probe zdrobitoare, oferite de justitia elvetiana (conturile infractorului in care a primit patru milioane de euro mita) !!!
      Justitia s-a decredibilizat singura, atunci cind i-a eliberat pe Bekali si pe Copos, pentru au scris, chipurile, lucrari stiintifice !!!
      Justitia s-a decredibilizat singura, atunci cind nu a confiscat averile infractorilor care au devalizat tara.
      Justitia s-a decredibilizat singura, pentru ca a tergiversat ani de zile procese, in care probele sunt zdrobitoare.
      Justitia s-a decredibilizat singura, atunci cind Parchetul General a inchis mii de dosare privind frauda uriasa, de circa trei milioane de voturi, de la referendum, in ciuda probelor zdrobitoare.
      Justitia s-a decredibilizat singura, atunci cind a arestat preventiv persoane, sperind ca in acest fel sa obtina probe.

      • Decebal spune:

        @ Monica

        Sigur-sigur, Justitia “se decredibilizeaza”… :) Cu riscul de a va dezamagi, trebuie sa recunosc ca, in ziua de azi, asaltat de aberatiile unei clase politice putrede, singura mea speranta este in Justitie si in institutiile care o sprijina. Nastase, Becali, Copos si altii nici macar n-ar fi facut puscarie, daca Justitia ramanea la nivelul de acum 10 ani. Prin orice lentila am privi, in ultimii zece ani, Justitia dovedeste ca a evoluat. Iar clasa politica, in cel mai fericit caz, a ramas la nivelul de acum zece ani. Asa ca nu mi-e greu sa aleg intre politicieni si Justitie. Nu exista padure fara uscaturi, dar prea multe uscaturi sufoca padurea. Asa ca optez pentru padurea cu mai putine uscaturi, fara sa-mi fac iluzia ca e perfecta.

        Cat despre domnul Basescu (pe care l-am votat, l-am sustinut si caruia n-am de gand sa-i neg meritele), astazi nu este decat un fost presedinte. Nu este treaba unui presedinte sa “laude” anumiti magistrati, cum nu este treaba unui fost presedinte sa critice anumiti magistrati. Oricine a incalcat legea, trebuie sa plateasca. Indiferent de cum se numeste el sau de cine-i sunt prietenii.

  3. Ela spune:

    Inteleg ca, din punctul de vedere al magistratului român, totul este cat se poate de just gandit, respectiv legiferat, referitor la arestul preventiv.
    De la mine insa, lucrurile se vad mai putin…perfecte!?
    Ceea ce dvs numiti “dosare”, pentru mine sunt “oameni” care, intr-o asemenea situatie, isi risca pur si simplu viata (sanatatea, familia, cariera, reputatia, etc.).
    Paradoxal, insasi faptul ca arestarea preventiva nu este obligatorie, ca in SUA, mi se pare problematic! Prezumtia de nevinovatie este practic, contrazisa din start, atunci cand 2 suspecti intr-un acelasi caz, sunt cercetati diferit, unul in arest si altul in libertate…In ochii tuturor, unul e mai “nevinovat” ca celalalt…!?
    Procurorii si judecatorii, care sunt si ei tot oameni, sunt astfel supusi tentatiilor, ceea ce nu-i tocmai benefic pentru societate. Faptul ca exista pericolul ca, o persoana sa fie arestata preventiv pentru “ansamblul operei sale” (dupa parerea intima, punctuala, a cuiva sau chiar a opiniei publice), si nu pentru savarsirea de fapte precise care fac obiectul respectivei cercetari, este foarte grav!

    • Decebal spune:

      @ Ela

      Eu cred ca fiecare trebuie sa-si faca datoria si meseria pe care este pregatit sa o faca. Nu sunt magistrat si n-am acces la informatiile din dosare, asa ca nu pot analiza ceea ce face un magistrat. In concluzie, nu le judec deciziile.
      Nimeni nu se poate pricepe la toate, asa ca nu ne ramane decat sa avem incredere in institutiile care consideram ca ne merita increderea.

      Lupta anticoruptie este un razboi. Ambii beligeranti sunt activi, bine organizati si-si aplica lovituri puternice. Ca in orice razboi, vorbim despre tactica, strategie, obiective de etapa etc. Vorbiti despre tratament diferit, dar ganditi-va ca, poate, suspectul care primeste arest la domiciliu a cooperat cu Justitia si a oferit informatii utile. Este razboi, nu balet si beligerantii fac uz de toate armele pe care le au la dispozitie.

      Cum spuneam, totul se reduce la incredere. Imi fac privirea roata si ma intreb: In cine sa-mi pun increderea? Intr-un parlament alterat?… In “cel mai cinstit guvern”, condus de un om asupra caruia planeaza serioase acuzatii de plagiat?… In C.N.A.?… In T.V.R.?… In avocatul poporului?… In “presedintele online”?… In “jurnalisti”?…

      In acest moment, eu aleg sa-mi pun increderea si speranta in Justitie si in institutiile care o sprijina. Dumneavoastra in cine va puneti speranta?

      • Ela spune:

        @Decebal, cred ca va inteleg punctul de vedere, pe care-l consider absolut legitim si coerent!
        Suntem de acord, nicio alta institutie a Statului nostru, in afara de Justitie, nu se bucura de increderea populatiei, ceea ce reprezinta insa o situatie anormala(!), un dezechilibru fata de care trebuie sa ramanem extrem de vigilenti…
        Atunci cand declaram, exasperati de “restul” : “bine ca, macar justitia isi face treaba…”, avem tendinta de a adauga “…asa cum trebuie!”, ceea ce exclude orice abordare critica a subiectului!
        Or, asa riscam sa creem alti monstri…si nu va fi doar vina lor !
        Cred ca, cu experienta in domeniu (al monstrilor!) pe care o avem deja :( , ar fi indicat ca, sustinerea, increderea si admiratia, pe care le avem astazi fata de Justitia romana, sa nu ne impiedice sa ramanem vigilenti!
        Si ei, ca si noi, sunt perfectibili!
        Intr-o lume care se transforma permanent, concluziile ferme si categorice, sau superlativele absolute, reprezinta capcane (in care am fost deja) pe care trebuie sa invatam cum sa le evitam!

        • Decebal spune:

          Deocamdata, este razboi. Nu sunt un sustinator fanatic al unei Justitii omnipotente, dar, deocamdata, simt ca nu prea am aliati. Asa ca aleg sa sustin Justitia si institutiile care-o sprijina. Cred ca trebuie sa alegem o “baricada”. Chiar daca stam pe margine, nu ne punem la adapost de statutul de victime. Colaterale.

          Sigur, e loc pentru abuzuri din partea Justitiei. Sigur, la modul general, abuzurile unei puteri a statului sunt nedemocratice. In razboiul despre care vorbeam, unul dintre obiective este pedepsirea, limitarea si descurajarea coruptiei la nivel inalt. Sa-mi fie iertata blasfemia, dar, pana la atingerea acestui obiectiv, pot incerca sa nu caut, cu tot dinadinsul, abuzuri ale Justitiei. Mai ales ca aceste presupuse abuzuri ar fi comise asupra unor oameni care, in diferite moduri, au abuzat de noi, cel putin de-un sfert de secol.

          Sunt convins ca exista oameni de buna credinta, care cred in democratie si care nu pot accepta ideea de abuz, indiferent din partea carei “baricade” vine. Dar nu pot sa nu gandesc ca acesti oameni, ori de cate ori ataca Justitia, fac, de fapt, jocul “inamicului”.

  4. ValerM spune:

    Argumentele dvs. sunt bazate pe lege si corecte, dar teoretice.

    Din pacate, populatia se loveste de subiectivitatea multor magistrati din Romania. Lasand la o parte pe cei care au intrat cu interviu, cei care au facut INM-ul sunt pregatiti doar teoretic. Testul psihologic este o gluma.

    Sunt frecvente cazurile in care judecatoare divortate dau solutii numai in favoarea sotiei, in cazurile de divort sau partaj. Destul de frecvente sunt si cazurile in care dosare identice (difera doar reclamantul) primesc solutii total diferite de la complete diferite, chiar de la aceeasi instanta.

    Temerile populatiei sunt legate de aceasta subiectivitate (in contextul noilor conditii de arestare din NCP) si uneori de spectacolul mediatic si umilirea publica, in conditiile in care vorbim de prezumtia de nevinovatie, acum devenita cam teoretica.

    • ValerM spune:

      Inca doua observatii:

      Romania este mult prea departe de sistemul de justitie din SUA, pentru ca acesta tara sa fie luata ca exemplu.

      Sa nu ne ridicam singuri in slavi. Faptul ca DNA a inceput sa functioneze (dupa ce a mancat cam 10 ani banii degeaba) e o veste buna. Dar cu o veste buna, nu se face primavara.

  5. io dixit spune:

    domnule danilet, nu va faceti nici o grija ca lumea ar crede ca se fac abuzuri. singurii care cred asa ceva sint cei direct afectati de actul de justitie. faceti-va treaba in continuare si veti avea respectul si sprijinul moral al cetatenilor acestei tarii.

    • casandra spune:

      Pe rolul instanţelor de judecată din România sunt cam 3 milioane de dosare. Deci, cel puţin 6 milioane de cetăţeni cam ştiu direct cum este justiţia. Probabil că sunt mult mai mulţi. Mă tem că aveţi puţini “combatanţi” de partea dumneavoastră.

  6. ion adrian spune:

    1.In legatura cu arestul preventiv nu cred ca opinia publica este un motiv juridic nici pentru procuror si nici pentru judecator care ei decid singuri pe baza de lege si nu de impresii mediatice ce este pericol public sau nu
    In acelasi timp arestul preventiv se exercita asupra uneui suspect, inculpat prezumat nevinovat (consder ca procurorul nu prezuma nevinovatia suspectului caci daca ar prezuma-o nu ar mai cerceta si acuza dar trebuie sa o accepte ca posibilitate si sa adune si probele in favorea acesteia.
    Arestul preventiv nefiind o pedeapsa ci doar o procedura, este drept ca cea mai dura in privinta desfasurarii unei cercetari judiciare corecte si eficiente , suspectul -inculpatul nu trebuia sa aiba dect restrangerile de libertate permise de lege si in nici-un caz adaogiri care ar duce ca statul sa plateasca mar despagubiri la CEDO pentru incalcarea drepturilor fundamentale ale omului. Deci trebuie create locatii corespunzatoare ca dotari pentru arestul preventiv si nu o zona de arest similara cu cel punitiv.

    2. Trebuie facuta diferenta clara intre pedeapsa cu arest cu executare care este clar punitiva si cea fara executare care este tot punitiva doar prevazuta cu un act de clementa permis in anume conditii legale dar care in nici-un caz nu ar trebui sa anuleze consecintele morale,(limitari de drepturi), materiale(despagubiri) si profesionale(imposibilitatea ocuparii unor functi) asupra condamnatului cum se pare ca nu se intampla la noi in mod deliberat si fara ca justitia sa se sezizeze.

    Succes si probitate

    • Decebal spune:

      Mi se pare interesant ca tema conditiilor din arest a devenit “arzatoare” abia dupa ce au inceput sa ajunga acolo persoane cu obrazul subtire. Timp de ani de zile, mii de oameni au trecut prin aresturi si nu le-a plans nimeni de mila. Ce sa deduc, din asta?… Ca exista cetateni “mai cetateni” decat altii?…

      Parca domnul Vantu ii indemna pe politicieni sa investeasca in penitenciare, fiindca investesc in propriul lor viitor… :)

      • ion adrian spune:

        Tema asta a devenit arzatoare cand am luat act de ea in contextul arestului preventiv despre care pana acum nu s-a discutat dar se pare ca nu pricepi ce citesti caci nu la arestul pedeapsa m-am referit care este o alta problema si care depinde de nivelul de tra de aici caci nu vei oferi unui detinut conditii mai bune decat au 10 -15 % din populatie dar repet unui detinut condamnat adica pedepsit. Acum poate pricepi ?

        • Decebal spune:

          :) Pricep ca, abia dupa ce au inceput sa intre prin aresturi (preventive sau punitive) politicieni cu obrazul subtire, au aparut, ca ciupercile dupa ploaie, o puzderie de “democrati” aparatori ai drepturilor omului, preocupati, intr-o forma sau alta, de conditiile din arest. “Democrati” ambalati felurit.
          Iar n-am priceput bine?

          .

  7. iosiP spune:

    Domnule Danilet, de curand am aflat ca o persoana nevinovata a stat 12 (doisprezece) ani in puscarie desi era nevinovata iar statul i-a acordat fiicei acestuia o “despagubire” de 5000 euro (!). Credeti ca s-a facut un act just de reparatie fata de persoana respectiva?

    Ati scris “Tot aşa cum sub o treime dintre persoanele trimise în judecată ajung în penitenciar – dar asta nu înseamnă automat că s-a comis vreo greşeală/abuz la trimiterea lor în judecată.” Dupa pererea mea, aceasta inseamna ca peste doua treimi dintre cei trimisi in judecata sunt tracasati, obligati sa piarda timp, bani si “nervi” pe nedrept. Dupa parerea mea este o metoda ideala de a descuraja un oponent politic, mai ales in conditiile in care – nu-i asa – tracasarea acestora ” nu înseamnă automat că s-a comis vreo greşeală/abuz”. De ce nu se legifereaza faptul ca orice trimitere in judecata finalizata prin achitare da dreptul la despagubiri? Nu de alta dar detinerea unui om nevinovat (conform justitiei) ii afecteaza acestuia viata in mod iremediabil si nu este normal ca magistratii sa-si ceara (eventual) doar scuze!

    • Gore' spune:

      @iosiP
      “De ce nu se legifereaza faptul ca orice trimitere in judecata finalizata prin achitare da dreptul la despagubiri?”
      Nu credeti ca s-ar da loc abuzurilor imediat? I-ar condamna instantaneu pe toti.
      Pe de alta parte nu cred ca 2/3 sunt achitati. Probabil ca mai primesc pedepse cu suspendare etc.. Daca ar fi 2/3 achitari ar insemna ca 2/3 din activitatea procurorilor este prost facuta. Procentul e urias si fie ca ar fi vorba de prostie, nepricepere, abuz sau comanda politica ar fi complet in neregula.

      • iosiP spune:

        @Gore, m-am referit strict la cei care au stat in arest preventiv, daca cineva a fost judecat in libertate este o alta poveste. In schimb, daca cineva sta (uneori) sase luni in arest si-apoi este declarat nevinovat de catre instanta are dreptul la o compensatie reparatorie la care se adauga si daunele morale.

        Observ ca domnul Danilet da ca exemplu SUA, unde arestarea preventiva este regula, nu exceptia. Poate ca n-ar strica sa precizeze si ce daune se solicita (si se obtin) acolo in cazul in care justitia decide ca inculpatul este nevinovat…

        • ion adrian spune:

          Cat timp Danilet sa face ca nu observa ce-i scriu, increderea mea in el si justitia pe care el o reprezinta , ca la ailalta nici nu ma mai refer(este demna urmasa a celei ceausiste) este si ea cat de cat zdruncinata

    • Laura spune:

      De cele mai multe ori, atunci cind un acuzat este achitat, inseamna ca a incaput pe miinile unui judecator corupt.

      • casandra spune:

        Aveţi un comentariu foarte util. El constituie un argument puternic pentru introducerea unui riguros control psihiatric anual al procurorilor.

  8. MP spune:

    Exista o procedura „expres prevazuta de lege”, dar tocmai aici este problema. NCPP prevede astfel: „Măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.” In aceasta formulare, exista cateva elemente cel putin ciudate:

    1/ Arestarea preventiva poate fi dispusa si in absenta probelor,

    2/ Evaluarea temeiniciei indiciilor este o operatie, in esenta ei, subiectiva, pentru ca notiunea de „temeinicie” este suficient de vaga,

    3/ Evaluarea justificarii suspiciunii ca persoana a savarsit o infractiune este chiar si mai subiectiva, pentru ca notiunea de „rezonabil” este si mai vaga decat cea de „temeinicie”,

    4/ Cum este definita „buna desfăşurare a procesului penal”? Care sunt criteriile rezonabil (!) de obiective dupa care se determina daca pastrarea in libertate a unei persoane pune in pericol „asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal” ?

    5/ Cum se poate evalua, in cazul unui inculpat care nu a mai fost vreodata in aceasta situatie, riscul ca lasarea sa in libertate sa ii permita sustragerea de la urmarirea penala ?

    6/ Nu exista o lista limitativa a infractiunilor pentru care se poate dispune masura arestarii preventive, ceea ce inseamna ca este posibil ca un inculpat sa fie arestat preventiv chiar si in cazul unei infractiuni unde legea permite sanctionarea cu o alta pedeapsa decat inchisoarea !

    Acestea sunt cateva din elementele vizibile la o lectura rapida a codului de procedura penala care imi permit sa afirm ca procedura care defineste masurile preventive este extrem de prost facuta, permitand un grad extrem de mare de subiectivitate din partea procurorilor si judecatorilor.

  9. Dan Coe spune:

    1.Daca o persoana publica (parlamentar, minstru, primar, etc.) a fost arestata in mod nelegal prejudiciul de imagine este foarte mare si aproape imposibil de remontat.
    2. Un cetatean care are in spate voturile unui numar important de alegatori primeste obligatii suplimentare, dar si drepturi suplimentare(vezi imunitatea) si ar trebui tratat cu mai mult respect chiar si de justitie.
    3. Pezumtia de nevinovatie, interpretata corect, aproape ca exclude(cu exceptia unor situatii extraordinare) arestul preventiv si celelalte masuri suplimentare.
    4. Teatrul ieftin(descinderi, catuse, arestari preventive) jucat de politisti, procurori, judecatori “spre delectarea” UE, NATO, FMI si care-or mai fi, desi pe termen scurt pare a fi in favoarea Romaniei, pe termen mediu si lung aduce prejudicii ireparabile.

    • Andrei spune:

      1. Afirmatia Dvs. este corecta si in lipsa sintagmei “in mod nelegal”; vreti sa spuneti ca persoanele publice nu pot fi arestate?
      2. Prima parte a afirmatiei e corecta (un cetatean ales intr-o deminitate primeste responsabilitati si drepturi suplimentare), a doua e absolut falsa – cetatenii alesi in diverse demnitati nu trebuie sa beneficieze de “mai mult respect”;
      3. nu, prezumtia de nevinovatie nu exclude deloc arestul preventiv (arestul este preventiv pentru a stopa incercarile celui urmarit penal de a distruge probe, de influentare a martorilor etc);
      4. arestarile nu reprezinta teatru ieftin, ci Justitia la lucru, atata tot. Iar Justitia la lucru nu aduce prejudicii, dimpotriva.

      D-le Coe, sentintele Dvs. au gauri logice ce le fac nefunctionale. Mai bine va abtineti, cel putin aici, pe Contributors.

    • Decebal spune:

      @ Dan Coe:

      1. Articolul 16, primul aliniat, din Legea Legilor (Constitutia Romaniei) zice asa
      “Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.”

      Asta ar putea insemna ca, daca un suspect de talharie e ridicat cu mascati si catuse, atunci si suspectul de coruptie este ridicat cu mascati si catuse. Asta inseamna arest preventiv (daca judecatorul il aproba) si pentru hot si pentru corupt.

      2. De multe ori, “cetateanul” despre care vorbiti nu reprezinta vreun alegator, ci si-a cumparat un loc eligibil, pe o lista.

      3. As zice ca prezumtia de nevinovatie se refera la verdict, nu la instrumentele cercetarii penale.

      4. “Circul” mediatic este creat si intretinut de presa avida de senzational, nu de Justitie. Daca domnii parlamentari sunt atat de preocupati de imaginile traumatizante cu incatusati, ar putea concepe o lege care, sub pretextul apararii dreptului la imagine, sa nu permita difuzarea imaginilor traumatizante, cu mascati si catuse. Sau adormitul C.N.A. ar putea reglementa acest aspect, instituind reguli si amenzi. :)

  10. Vlad spune:

    Justitia trebuie sa acorde oamenilor prezumtia de nevinovatie. Cu alte cuvinte pana nu exista probe care sa indice indubitabil ca o persoana a incalcat legea persoana respectiva e nevinovata si evident poate dispune de drepturile pe care le confera acest statut in stare de libertate.

    Al doilea aspect este legat de legislatie care este extrem, extrem de stufoasa si practic pot exista cazuri cand un om absolut nevinovat sa cada sub incidenta legii pentru niste aspecte legale obscure de care nu avea cunostinta.

    Omul traieste as putea spune o libertate iluzorie pentru ca vedem ca el dispune doar teoretic de propria viata, ca sa nu spun libertate ca ar fi deja prea mult, pentru ca NIMIC in afara de aer nu mai liber pentru marea majoritate a oamenilor. Bunoara apa este mai nou taxata. Care este constitutionalitatea acestei taxe si care este demnitatea si libertatea la care poate spera un om care traieste intr-o tara care il forteaza practic prin intermediul legii sa plateasca taxa pe o nevoie umana va las pe dumnevoastra sa decideti.

    • Andrei spune:

      Apa care curge la robinet costa, pentru ca ea ajunge sa curga la robinet cu niste costuri (purificare, epurare etc). Vreti apa gratis? mergeti la primul izvor.

      Justitia acorda oamenilor prezumtia de nevinovatie, in timp ce ii tine in arest preventiv. Una nu exclude pe cealalta.

      • Vlad spune:

        Serviciile costa, taxa in schimb este abuziva … pentru ca apa nu e produsa de statul roman ci e un bun comun.

        Aveti o viziune distorsionata despre modul in care oamenii liberi au dreptul sa dispuna de libertatea lor. Poate dumnevoastra sunteti mai lax in ce priveste libertatea pentru mine este sacra.

        Niciun fel de despagubire nu justifica abuzul de putere. O societate care abuzeaza de libertatile altor oameni este una tiranica. As merge chiar mai departe sa spun ca traim intr-o societate tiranica in care oamenii sunt abuzati si fortati sa plateasca taxe cum e cea pe apa.

        • Decebal spune:

          “Niciun fel de despagubire nu justifica abuzul de putere.” Ce frumos, ce inaltator! Din moment ce nu exista despagubire suficient de mare, ce sa facem noi, milioanele de abuzati, cu cei dovediti ca au abuzat de putere, in detrimentul nostru? Sa-i impuscam? :)

          • Vlad spune:

            Abuzurile nu trebuie tolerate. Ele se petrec tocmai pentru ca lumea fie inchide ochii, fie le accepta pe principiul hai treaca de la noi. Un abuz, e un abuz … trebuie luat atitudine in asa fel incat ele sa nu se mai petreaca.

          • ion adrian spune:

            Daca-i impusti tu eu nu ma supar si ma fac ca nu te observ. :) Glumesc, dar asa se fac revolutiile.

  11. victor L spune:

    Necunoscind nici continutul dosarelor si nestapinind suta la suta nici legile, nu afirm despre arestari daca sint au ba abuzive, dar ma incearca o suspiciune: se fac arestari pentru a se fabrica probe dupa arestare. Iar aceste arestari si purtarea cu catuse au o vechime de doar citeva luni.
    Nu ma multumeste explicatia ca mai multi judecatori contribuie la hotarirea arestarii preventive, din moment ce exista afirmatia ca “judecatorii sint in parteneriat cu procurorii in lupta impotriva coruptiei/coruptilor”.
    In Justitia pe care mi-o imaginez eu, judecatorii au “partener” doar legea.
    Procurorul trebuie sa fie credibil doar prin probele aduse, si nicidecum sa i se dea un cec in alb pe motiv ca “lupta” impotriva coruptiei.
    “Cecul in alb” poate fi fals, caci si procurorii sint oameni, nu zei.
    Iar din ceea ce se vede in ultimul timp, se platesc polite.
    Scena asta nu poate fi iertata:
    https://www.facebook.com/PresedinteleTraianBasescu/videos/vb.361235817223309/1011946312152253/?type=2&theater

  12. victor L spune:

    O banuiala ca exista si arestari abuzive:
    “MelaniaCincea
    3 ore · editat ·

    Declaraţia de ieri a premierului Victor Ponta, făcută la finalul bilanţului al guvernării USL/PSD în ultimii trei ani – “Şi am mai promis ceva: Băsescu şi Udrea la închisoare! Parţial realizat” –, e foarte gravă. Pentru că ceea ce înţeleg eu din acest mesaj este că:
    1. Elena Udrea a ajuns cercetată de DNA pentru că aşa a vrut Victor Ponta.
    2. Tot pentru că aşa vrea Victor Ponta, se străduiesc oamenii să-l “agaţe” cumva şi pe fostul preşedinte, Traian Băsescu. Măcar să-l târâie prin anchete penale…
    3. Deci, subsumat, se mai înţelege, se lucrează la ordin.
    Opoziţia nu i-a cerut încă demisia lui Victor Ponta, deşi au trecut aproape 24 de ore. Iar Consiliul Superior al Magistraturii tace. Adânc. Sau asta nu afectează nici prestigiul Justiţiei, nici independenţa magistraţilor? O afectează numai Elena Udrea care, în calitate de inculpat, dar fără nicio calitate oficială din care poate influenţa Justiţia, spune că nu are parte de practici de anchetă corecte?”

    Chiar, in cazul asta CSM-ul si altii dorm?

    • Decebal spune:

      Deocamdata, Justitia si institutiile care-o sprijina sunt un soi de cal alb, aflat intr-un galop de sanatate. Politicienii, de exemplu, nu se sfiesc sa se foloseasca de un medaliat olimpic pentru a obtine capital politic – il cheama, il premiaza, se pozeaza cu el… Din moment ce politica nu-i pentru oameni cu scrupule, de ce n-ar incerca domnul Ponta sa dea (unora) senzatia ca el calareste acest cal alb, aflat in topul increderii populatiei? Pentru unii dintre alegatori, imagiinea ar fi aceea a lui Mickey Mouse calare pe un armasar focos – nu se prea potriveste. Pentru ceilalti, pentru pelicani, vorbeste domnul Ponta, atunci cand spune “partial realizat”. Totul se reduce la cati oameni sunt dispusi sa ia in serios ceea ce spune domnul Ponta.
      Justitia nu ar trebui decat, cel mult, sa faca gestul de a-si scutura scama de pe umar. Sau nici macar atat. Cred ca domnul Ponta sufera mai mult atunci cand nu este bagat in seama, decat atunci cand este combatut.

  13. n italy spune:

    Total de acord cu victor L si Monica ..De 3 luni vedem cata lume s-a dat dupa cires sau chiar s-a cocotat in el si cati au Caracter!Restul :teorii incepand cu sexul ingerilor si pana la gasirea celui care a pus ceva pe clanta -chiar si aia de la Palat..Dovada ca ceva se schimba [cu scrasneli din dinti] e abolirea defilarii cu catuse gratie lui TB care si in opozitie la USL si hartuit atat de nemeritat mai face cate ceva ..

  14. ion adrian spune:

    Din pacate ce se intampla adica autosubminarea justitiei permite ca in parlament politicul jegos sa ridice iarasi capul. De aceea Basescu stiind hibele justitiei a ales sa o sprijine mai inta pe aceasta , desigur incercand si cu ceva suuces sa o reformeze, dar nu ar trebui sa riscam sa ajungem la teama ca si judecatorii tineri promovati nu direct de Basescu ci de spiritul imprimat de acesta, sa se dovedeasca nedemni asa cum dupa revolutie noi fara sa mai avem pistolul rusesc sau securist in ceafa cam tot nedemni ne-am arata(sau in fine foarte putini demni in raport la ce asteptau mortii adevarati ai revolutiei de la noi.).



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Cristi Danilet


Cristi Danilet

Cristi Danileţ este judecator din anul 1998, iar in prezent este membru al Consiliului Superior al Magistraturii Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)