Home » Justitie/Ordine publica »Societate/Life » Citesti:

Invatamintul romanesc in comunism – citeva reflectii

Corneliu Cazacu ianuarie 23, 2013 Justitie/Ordine publica, Societate/Life
21 comentarii 2,746 Vizualizari

Am citit cu interes critica Adrianei Gorga la adresa lui M. Cartarescu conform caruia invatamintul romanesc din perioada comunista ar fi fost foarte bun. Cu si mai mult interes am lecturat argumentul lui AG conform caruia  “Sistemul de invatamant de astazi e in plina deruta, dar e mult mai mai bun decat cel comunist pentru ca NU MINTE si ne obliga sa ne confruntam zi de zi cu propria incapacitate de a-l reforma si de a da o scoala mai buna copiiilor nostri.”

Poate ca mai curind cea de-a doua remarca (din care n-am inteles a doua relatie de cauzalitate) m-a facut sa astern pe hirtie rindurile de mai jos.

MC, in ciuda nostalgiei pentru anii tineretii, atit de viu descrisi in scrierile sale, nu e vreun apologet al sistemului comunist, ba chiar dimpotriva, si cred ca inteleg ceea ce voia de fapt sa spuna cu fraza care a contrariat-o pe AG. Cred ca ni se pare tuturor evident ca, luat in ansamblu, invatamintul romanesc a fost/e departe de a fi foarte bun si probabil ca pina si atributul de “bun” e departe de situatia reala (studiile PISA din ultimii ani confirma atit ipoteza cit si distanta care ne separa de alte tari foste comuniste, ca sa nu mai vorbim de tarile Europei Occidentale sau de cele asiatice).

Problema majora  a invatamintului romanesc a fost si este lipsa caracterului uniform al calitatii.   Cinstit vorbind insa, un segment al liceelor si universitatilor din Romania a dat rezultate comparabile cu cele din occident si cred ca la asta se referea MC. Am sa ma explic pornind de la experienta proprie.

Ajund la inceputul anilor ‘90 in Danemarca m-am inscris la un masterat in domeniul energiei. Aveam deja o diploma de aeronave din Romania si, prima surpriza, numarul de puncte pe care trebuia sa le acumulez pentru a promova a fost calculat la 120, adica minimul necesar.  Venisem bine pregatit, cu manuale, cu extrase dintr-o enciclopedie a cadrelor universitare, si ma asteptam, in plus, sa fie nevoie de explicatii prelungite,  insa seful de studii mi-a spus imediat ca universitatile tehnice est-europene sint bine cotate si ca au avut intotdeauna o experienta pozitiva cu studentii est-europeni, de unde si oferta numerului minim de puncte (credite).

Ma asteptam sa-mi fie usor, nu fiindca as fi fost un student exceptional ci fiindca examene asemanatoare sustinusem si in Romania, insa nu fusesem pregatit sa descopar ca testele erau “cu cartile pe masa”. In plus, ele constau in rezolvarea de probleme si nu in reproducerea teoriei, ca in Romania. Din pacate, chiar si in conditiile acestea (care mie mi se pareau extrem de lejere), peste doua treimi din studentii danezi nu reuseau sa treaca examenele de analiza matematica sau de dinamica gazelor. Am dedus ca era vorba de un deficit general al invatamintului de matematica-fizica liceal danez si indraznesc sa sustin ca matematica si fizica studiate in liceul meu, Mihai Viteazul din Bucuresti, erau predate peste nivelul danez. Bineinteles ca nu se poate extrapola la nivelul tuturor liceelor din tara insa cred ca sint destule licee in Romania unde stiintele fundamentale se studiaza comparabil cu nivelul occidental. In paranteza fie spus, multi parinti care au venit in occident cu copii cu scoala inceputa in Romania au constatat ca nivelul de educatie corespundea unui an superior in occident.

Mai tirziu, ajuns in Germania, intr-un mediu international, am avut posibilitatea de a afla ca de fapt sistemul danez era o anomalie, fiind practic necunoscut la sud de Danemarca.

O alta diferenta majora intre sistemul danez si cel romanesc am descoperit-o in atitudinea dascalilor. De unde in Romania indrumatorul de proiect (sef de lucrari) era inaccesibil, in Danemarca atit conferentiarul cit si profesorul lucrau cu usile deschise, fiind oricind la dispozitia noastra chiar mai mult decit ne-am fi imaginat. De unde in Romania seful de lucrari n-avea habar de engleza, plasindu-mi un volum de probleme pe care sa i-l traduc si subliniind ca trebuie sa-l tin ascuns, pentru ca nimeni, in special colegii sai,  sa nu stie de el, in Danemarca profesorul a tinut un curs intr-o engleza absolut perfecta, si asta doar pentru un singur student indonezian care nu stia daneza. Pe de alta parte, o buna parte din profesorii avuti in Romania mi s-au parut foarte competenti si continutul cursurilor relativ similar cu cel al cursurilor daneze.

Da, sistemul romanesc era rigid, insa se asemana din acest punct de vedere nu numai cu cel sovietic ci si cu cel francez sau german. E drept ca profesorii romani se purtau uneori ca niste satrapi orientali insa insistenta lor pe teorie, care mi se parea si atunci ca si acum exagerata, nu insemna renuntarea la rezolvarea de probleme practice.

Desi minciuna si duplicitatea erau piatrele de baza ale societatii romanesti dinainte de ’90, mi-e greu sa identific multe situatii in care minciuna se interfera cu obiectul de studiu in cadrul universitatii. O situatie relativ singulara si pe care si atunci am gasit-o amuzanta s-a intimplat la “Organizarea intreprinderii” unde lectorul ne daduse libertatea sa scriem ce vrem noi. Eu, cu lecturile “Prismei” (revista ambasadei germane)  in minte am scris o lucrare despre participarea angajatilor la gestiunea intreprinderii, citind exemplul Yugoslaviei si mai ales al firmei vest-germane Porst. Citeva saptamini dupa predarea lucrarii l-am intilnit pe lector la parter,  inainte de inceperea cursului, si am urcat impreuna cele trei etaje pina la sala de curs. Lectorul a inceput fraza la parter – “Stii, lucrarea dumitale e foarte interesanta dar  … nu e …” – terminind-o abia la ultimul etaj: “nu e … cum sa spun … nu e politica!”. In ceea ce priveste discutiile libere imi aduc aminte pomenind la un curs de Soljenitin si “Primul cerc”, pe care tocmai il citisem, fara a fi luat la rost sau chestionat cu privire la originea cartii. Da, nu puteam obtine nici macar o viza pentru Ungaria sau RDG fiindca, la fel ca mai toti romanii de rind, nu prezentam “garantii moral-politice”, insa politicul mi s-a parut relativ putin prezent in viata universitara (cele 0,5 puncte pentru activitate politica nu-I avantajau pe multi dintre colegi).

De altfel nici macar la nivelul liceului nu-mi amintesc un nivel de indoctrinare masiva. Nu-I vorba ca “vulgata bunului roman” era oarecum prezenta la istorie, stiinte sociale, insa nu-mi aduc aminte de vreun entuziasm revolutionar al profesorilor pe care i-am avut. La filosofie nu ni se dadea la teze vreun text marxist ci unul din Pascal iar simpul fapt ca-mi aduc aminte de profesoara de filosofie ca fiind singura care credea in comunism, fara insa a ne vorbi de aceasta la cursuri, arata doar cit de putina propaganda se facea in liceul nostru.

Da, uram indoctrinarea mass-media, programele de televiziune reduse la un fel de cronica a vizitelor prezidentiale, la piese cu stagiari in mediul rural si la muzica populara, ziarele pe care le incepeam de la sfirsit si le terminam de citit la penultima pagina, lipsa de libertate informationala (pe care incercam s-o contracaram prin schimburi de carti si prin frecventarea bibliotecilor straine) si mai ales cea de miscare, atmosfera de duplicitate, insa minciuna generalizata n-am intilnit-o in scoala. De fapt, cu mici exceptii, sentimentul care ma incearca gindindu-ma la dascalii mei, e unul de recunostinta.

E sistemul de azi mai bun decit cel de dinainte de ’90? Imi lipsesc date concrete pentru a putea face o afirmatie bine fondata. Cred insa ca diluarea conceptului de universitate si proliferarea universitatilor particulare nu a facut sa creasca standardul educational. Din cele auzite de la cadre universitare pe care le cunosc se pare ca tarele pre-revolutionare sint in continuare prezente si in Romania de azi (promovarea cadrelor pe baza de pile, cumpararea de examene, plagiatul, lipsa de comunicare profesionala intre colegi, etc.).

In plus, inainte de ’90 profesorii erau fortati sa accepte compromisuri pentru a putea supravietui intr-o societate totalitara, unde viata era de neconceput in afara serviciului de stat. Cu atit e mai compromitator sa vezi aceleasi metehne astazi, cind e mult mai usor pentru un profesor sa-si mentina sira spinarii dreapta. Cu alte cuvinte minciuna, zic eu, e mai usor de iertat intr-o dictatura decit in conditii de libertate.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "21 comments" on this Article:

  1. r2 spune:

    vreau sa adaug o idee. cred ca trebuie sa facem o distinctie intre sistemul de atunci si conjunctura. pe vremea aia optiunile in privinta carierei erau atat de restranse incat, din lipsa alternativelor, oameni extrem de talentati ajungeau in invatamant. oameni valorosi si pasionati (exemplul pe care il am in minte este matematica) ajungeau profesori de liceu in orase de provincie, unde munceau cot la cot cu cativa elevi sa rezolve problemele date la balcaniada. sunt si acum oameni ca ei, dar nu cred ca mai aleg nici sa devina profesori, nici sa ramana in Romania. sansa de a studia cu astfel de oameni a prins bine multor elevi, dar asta nu este meritul sistemului de atunci. este un fel de consecinta neintentionata a restrictiilor aplicate de regimul comunist.

  2. Stefan spune:

    Eu mi-am spus parerea (laudativa) despre invatamantul in Epoca aici: http://www.contributors.ro/cultura/comentarii-care-conteaza/ la Comentarii.

    Pe mine acea perioada nu m-a afectat decat in bine, la nivel de Scoala. Intotdeauna am fost multumit de cunostintele si aptitudinile pe care le-am dobandit atunci.

    Pentru completare, in perioada actuala l-am descoprit pe Stefan Pruteanu la un curs de Comunicare si Negociere si apoi pe Andy Szekely. Apoi, prin recomandarile lor, pe Anthony Robbins, Dale Carnegie si altii care sa suplineasca si sa dezvolte putin latura de antrepenoriat pe care nu o am. Am invatat despre Manipulare, Reclama, Persuasiune, lucruri pe care invatamanul Epocii nu il avea inclus.

    Nimeni nu ne opreste sa ne perfectionam si sa ne continuam pregatirea si de-a lungul vietii. Daca atunci ni s-a refuzat dreptul la informatii, acum avem acces. Daca ne-am simtit limitati si incatusati, acum putem experimenta. Nu este acelasi lucru sa faci la 40 de ani ceea ce trebuia sa faci la 14 ani poate, dar se poate daca doresti. Depinde doar de dorinta fiecaruia.

  3. virgil spune:

    Domnule Cazacu felicitari. In sfarsit cineva care descrie sistemul romanesc de invatamant in mod real fara sa-si fi afectat judecatiile dupa apartenenta politica. (Poate citeste si domnul Vlaston care si-a facut un obicei de a critica to ce nu intelege)

    Invatamantul nu se va reforma pana cand nu se va pleca de la baza si anume programa curiculara a elevilor astfel incat sa asigure atat educatia varfurilor cate si a studentilor cu aptitudini intelectuale normale. Tot ce este pe langa este propaganda politica prin care neavenitit incearca sa-si justifice incompetenta (aviz tuturor ministrilor educatie care s-au perindat din 90 incoace)

  4. alex spune:

    eu consider ca si in comunism ca si acum au existat scoli bune in ro. , in general in fiecare mare oras exista cateva licee unde se face cel putin in materie de stiinte exacte f bine carte cred peste nivelul la care se face in occident…spun asta pentru ca foarte multi cunoscuti care studiaza de exemplu in anglia (dar nu nu numai ) mi-au spus ca la matematica , fizica , info sunt peste nivelul colegilor lor … deficienta mi se pare mie in faptul ca prea multi ajung sa se inscrie in licee desi nu au nici o capacitate si nici vointa de a studia …prea mult s-a copiat la bac …prea multi au ajuns in facultati desi nu aveau capacitatea nici macar sa ia pe bune bac-ul…prea s-au inmultit ca ciupercile universitatile in tot felul de orasele dubioase ….astfel in loc sa finantezi mai putini elevi dar performanti , mai putine universitati dar performante . ( restul ar trebui sa se orienteze spre meserii) am ajuns sa finantam multa impostura…cred ca ar trebui redus cel putin cu 50% numarul de locuri in licee in invatamantul neobligatorie si concentrata finantarea in cateva centre univ f puternice …restul sa se orienteze spre meserii…nu ai nevoie de diploma de bac si nici univ ca sa vinzi in magazine sau etc ..

  5. Mihnea Vasilache Mihnea Vasilache spune:

    Un subiect interesant care ma preocupa. Am fost intre anii 1986 si 1990 elev la Colegiul National Sf Sava (ex-Nicolae Balcescu) in Bucuresti. In 1992 am fost admis la cursurile unui prestigios colegiu american (top 10 US Liberal Arts Colleges) numit Wesleyan University. Mi-a trebuit un semestru pentru a realiza nivelul relativ de predare si respectiv cunostinte – din al doilea trimestru am trecut direct la nivelul cursurilor de masterat si doctorat in matematica si fizica. Profesorii erau la fel de buni dar nivelul clasei a XII-a de la un liceu de varf din Romania echivala cu nivelul de Master la un colegiu bun sin USA. Bineanteles ca in alte domenii, de exemplu Economie (pe care am studiat-o), nivelul era mult mai bun dar in stiinte exacte (inclusiv chimie si biologie, unde sefa departamentului era dr Irina Rusu) educatia romaneasca era de nivel mondial.

    • Blindul Ben spune:

      Logic vorbind, faptul ca primii 2% din Romania – Balcescu si restul – se pot adapta relativ usor la orice facultate (Harvardul in domeniul lor) nu demonstreaza ca “romanii sint de nivel mondial”. Mai mult, primii 2% din aproape orice tara de pe glob daca li s-ar oferi sansa s-ar adapta la fel de repede poate chiar mai repede daca ar fi vorbitori nativi ai limbii unde urmeaza facultatea.

      Marea masa a elevilor romani se gasea la tara, unde era minim 50-60% din populatie, iar majoritatea liceele de judet erau sub medie, 1-2 erau la nivel. Astea insumate dau peste 70-80% din populatie sub un nivel acceptabil – ce puteti spune e ca sistemul de azi nu mai penalizeaza elevii exceptionali.

      Asa cum si domnul Cazacu ar putea sa observe ceva (ceea ce nu era in vremea facultatii sale – adica un sistem deschis) – citi din cei la nivelul lui Radu Voina ar fi ramas sa predea la Aeronave?

  6. Orizonturi Maro spune:

    Nu cu multa vreme inainte sa frecventati dvs. cursurile de la Aeronave, sufletele de acolo au tremurat de spaima tovarasului Valter Roman, care colecta denunturi pentru a trimite profesori la inchisoare si a exmatricula studenti pe motive ideologice. Dispareau subit cei care aveau un preot in familie, cei care erau turnati de rivali in dragoste cum ca ar fi strigat lozinci impotriva partidului. Dispareau asa, aleator, pana isi facea tovarasul planul. Experienta dvs. mai putin trista este nesemnificativa fata de noianul de tragedii ce i-au precedat. Cei care au avut de suferit nu au mai apucat sa bloguiasca despre ce au patit. Doar pentru ca va asumati o presupusa disidenta, prea subtila sa va puna in pericol dupa incheierea perioadei epurarilor staliniste, nu aveti dreptul sa va dati cu parerea. La Aeronave, ca si la celelalte facultati s-a produs un adevarat holocaust. Eu v-as trimite sa va documentati in privinta asta, cum a fost trimis si Sova la muzeu si pe urma v-as pune sa rescrieti articolul, dar inteleg ca inginerii au o gandire orientata spre detalii si calcule amanuntite si mai putin spre domenii umaniste, asa ca va rog doar sa evitati subiecte din acestea delicate pe viitor, ca sa nu lasati cititorilor mai tineri impresii gresite. Mai bine va concentrati asupra studiilor de specialitate. Altfel, pe drumul pe care ati pornit, riscati soarta lui CTP, care din inginer ratat s-a reprofilat in ideolog compromis.
    Daca doriti sa demonstrati prin fapte valoarea invatamantului nostru, incercati sa obtineti de la noi din tara urmatoarele: grant-uri de cercetare, sa formati un colectiv puternic, sa capatati notorietate internationala, sa atrageti studenti de pe tot globul la Politehnica si sa primiti primul premiu Nobel castigat cu resurse integral romanesti. Adica performante similare cu cele ale omologilor de la MIT. E putin probabil sa reusiti din cauza coruptiei, nepotismului, incompetentei si saraciei din sistem, insa incercarea ar fi o buna experienta de viata, care sa va fasoneze in mod direct reflectiile, pe baza evenimentelor cotidiene. Va veti schimba radical opinia chiar facand abstractie de ororile din trecut.

    • dusu spune:

      o luare de pozitzie corecta,dar nu uitatzi de omul nou

    • Corneliu Cazacu Corneliu Cazacu spune:

      @Orizonturi maro

      Stimate domn,

      Eu m-am referit la perioada pe care am cunoscut-o nemijlocit, nu la cele intimplate in anii ’50-’60 pe care le stiu de altfel foarte bine din familie. De exemplu, mama mea ar fi trebuit sa mearga la studii in URSS, fiind o eleva excelenta. Din pacate actele i-au fost cercetate inca o data si a fost respinsa pina si de la studii in Romania datorita situatiei de chiabur a bunicului (proprietar de birt intr-un sat). Tatal meu, intr-o situatie asemanatoare (minus recomandarea spre a studia in mareata Uniune) a reusit sa se strecoare la o facultate (cu care nu avea nici in clin nici in maneca) unde a fost primit la admitere doar fiindca secretarul il cunostea pe bunicul meu. Credeti-ma ca am idee de istoria postbelica a Romaniei si ca nu idealizez de loc perioada comunista (daca as fi fost atit de orb nu as fi incercat sa plec inca inainte de ’90). M-am referit strict la un segment al scolii romanesti si, asa cum spunea si dl. Vasilache, in special la stiintele exacte.

      @Blandul Ben

      Comunismul anilor ’80 a fost incomparabil cu cel al anilor ’40-’50. Sumbru, plin de penurie si lipsit de speranta, insa incomparabil mai bland decit cel al anilor ’50.

      In plus, profesorii mei au fost Radu Voinea, Petre Augustin, VN Constantinescu, C. Berbente, etc. Bineinteles c-am mai avut si dascali mai slabi dar in general nivelul era foarte bun.

      @M Vasilache

      Multumesc pt confirmare. M-as bucura sa mai aud opinii ale celor care au trecut prin ambele sisteme.

  7. Blindul Ben spune:

    Domnu’ Cazacu, nu puteti sa va inselati mai mult. Ati comparat un liceu – unul din primele 3 din bucuresti Balcescu-Sava, Lazar si MV – cu ce se “invata” la liceul industrial nu de la Pocraca – unde profa de fizica preda si franceza sa mia socata un ban, era nepoata primarului si nu terminase liceul – ci la fix 2km de MV prin Balta Alba sau Electroaparataj. Acuma daca extrapolam si consideram ca esantinul de 2% – sa zicem primele 10 liceee din Bucuresti si 1-2 licee pe judet – din comunism se poate adapta sistemului cel mai exigent din lume nu trebuie sa uitam ca 50% sistemul era dezastros si poate inca 20-30% asa si asa …

    Inca ceva vorbiti de indoctrinare referindu-va numai la anii 80 si profa de filozofie era singura cu comunismul? De ce nu incepeti cu anii 40-50 cind niste imbecili, lipsiti de cunostinte dar cu tupeu avind numai 6 clase precum Brucan, Leonte Tismaneanu sau Leonte Rautu au ajuns profesori universitari? Cind in Scinteia Brucan indemna la omorirea clasei politice fara proces? Dresajul din anii 40-50 cind la o populatie de 17-18 milioane 500k de oameni au fost in inchisori si milioane de oameni au suferit major – dat afara din casa, refuz de ai ntra la facultate, refuz de a obtine un serviciu decent in conformitate uc studiile – a dus la o aparenta relaxare din anii 80. Oamenii erau dresati sa taca si ranile erau permanente. De aia azi avem de ales intre doi securisti Basescu sau Voiculescu si regizorul mineriadelor zimbeste pe toate posturile de TV …

    Sistemul de azi e un sistem deschis si arata fiidel realitatea : scolile mai slabe din trecut sint produc elevi mai slabi (decit in trecut) dar scolile bune produc elevi mai buni (decit in trecut). Explicabil – au iesit la pensie profesori buni sau au plecat profi cu probleme de dosar la liceele bune sau au intrat in privat iar competita pe profi e mai puternica si accesul la informatie e mult mai ieftin si rapid.

    Acesti elevi mai buni (de azi) isi urmeaza azi studiile afara si dupa facultate datorita ofertei si cererii dintr-un sistem deschis nu mai revin sa reintre in circutul profesoral romanesc.

  8. ausar spune:

    @Virgil

    Imi pare rau D-l VLASTON are dreptate.
    Daca in comunism se ivata carte si orice elev putea spune un scurt comentariu despre:
    Neculce, Alexandri, Alecu Russo sau Nicolae Filimon, azi 99% nu stiu nimic despre
    Literatura Romana, nu stiu nici gramatica limbii, dar literatura.
    Ca sa va conving urmariti buletinul meteorologic de la orice canal tv. (poate tvr nu) si veti vefea ca prezentatorul spune mereu cantitatea de precipitatii/ metrul patrat, nu pe metru cum ar fi corect.
    Metrul este articulat cu articol hotarit si are o referinta (metrul patrat despre care discutam, din camera, din afara casei si a.m.d., pe cind metru (neutru) este nearticulat si poate fi din Arges, Prahova sau Brasov, prezentand generic situatia precipitatiilor.
    Ori gradul de comparatie: “ai bun ca Dorel” si nu “mai bun decat Dorel”
    Autorul articoluiui crede sau a avut ocazia sa studieze stiinte exacte ca matematica in vremea comunista/sau chiar mai tarziu, cand profesorii provocau o competitie intre elevi,
    prin nr. de probleme rezolvate din “Gazeta Matematica”, sau “Kvant” si participarea la olimpiade pentru performante.
    Sistemul de invatamant de la noi a fost distrus in repetate randuri (trei) de andronescu care nu are nici in clin nici in maneca cu el.
    Cunosc studenti care studiaza in Germania si spun ca exista o diferenta calitativa mare intre ce este la noi si ce este acolo.
    Nu ajungi inginer sau medic fara sa fii bine forjat catva ani atat practic cat si in studiu, si cand esti bine copt pe la 27-28 de ani iti dau sansa sa obtii diploma.
    In primii ani de studiu nu dau burse daca nu obtii o nota de 1, ceva pentru ca multi se retrag
    daca simt ca nu pot si nu vor sa cheltuie banii degeaba.
    Acolo oamenii sunt mai aplicativi, mai orientati pe rezultate concrete, lucru de care andronescu habarn nu are.
    Dl FUNERIU a incerca o “reformare” a sistemului un pic fortata din cauza mentalitatii si
    conditiilor de la noi, dar a venit nenorocirea uslamista care distruge tot.

    Altfel, toate cele bune

  9. virgil spune:

    @ausar Nu ma convingeti.

    Cele care sunt angajate sa prezinte meteo trebuie sa aiba fusta cat mai scurta cat mai mult silicon in sinni samd. Ca unul care am studiat in Romania , Germania si Italia si acu lucrez in Canada cunosc foarte bine nivelul de invatamant (cel putin la fizica ) in cele 4 tari.
    Ca in tarile respective vi se parae ca se pune mai mult accent pe practica este adevarat dar fara o pregatire teoretica nu prea poti sa faci nimic practic. Trec peste faptul ca atat in Canada cat si USA studentii care ajung la nivel de master sau doctoral sunt studenit care nu s-au format in invatamantul din tarile respective .

    Nu zic ca Doaman Andronescu a facut bine invatamantulu Romanesc dar nu ma numar nici printre cei care il lauda pe Funeriu. In afara de cateva masuri puctuale pentru invatamantul superior (constand intr-o mai mare exigenta acolo) tot ce au propus ca reforma cuplul Miclea – Funeriu este apa de ploaie

  10. Marcel Capraru marcel capraru spune:

    D-le Cazacu, te-ai întrebat vreodată de ce a trebuit să pleci la studii în Danemarca, deși erai mai bine pregătit decât absolvenții de liceu danezi și de ce n-au venit ei în România, cum ar fi logic: toți merg acolo unde se învață mai bine! Să nu dai vina pe politicieni; aceștia sunt produs al școlii românești din vremea comunistă, la fel ca dumneata. Cum îți explici că o țară cu atâția oameni deștepți (mai mulți decât în alte țări, ca medie!) poate să meargă atât de prost?

    • Corneliu Cazacu Corneliu Cazacu spune:

      Dle Capraru,

      Nu am plecat in Danemarca la studii. Am parasit Romania in 1990 dezgustat de mineriada si nedorind sa-mi petrec viata intr-o eterna tranzitie, intr-o tara condusa de esalonul doi al partidului mina in mina cu elementele Securitatii ceausiste, ci intr-o tara mai apropiata de idealurile mele. Lasind la o parte ironia dv cu privire la media de romani destepti (am pomenit deja de studiile PISA cara arata Romania la coada Europei), imi mentin parerea ca Romania are suficienti oameni cu calificare suficienta pentru a conduce tara la un nivel care sa o faca sa-si atinga potentialul adevarat.

      De ce totusi lucrurile merg prost? La o asemenea intrebare ar fi nevoie de o carte intreaga pentru a raspunde dar pentru a da totusi un raspuns as indrazni sa sugerez ca probabil e vorba de ceva lipsuri in caracterul natiei. Din pacate nu exista vreo corelatie intre capacitatea intelectuala a unei persoane si gradul ei de onestitate. Daca s-ar fi gasit la inceput niste politicieni cit de cit cinstiti altfel ar fi evoluat Romania in ultimii 20 ani. Din pacate tara s-a format pe liniile trasate in anii ’90 si cei de azi nu par deloc mai buni ca cei de ieri. De ce nu sint cinstiti, de ce sint atit de lacomi, aici mi-e greu sa speculez.

      De ce sint votati de electorat? In primul rind din saracie si in al doilea rind din cauza propagandei mass-media si in special a televiziunii, care are un impact mult mai puternic decit cel al ziarelor.

      PS De fapt si luarea mea peste picior si adresarea la per tu va raspund la propria intrebare.

  11. Anonim spune:

    Mi-au placut articolul si raspunsurile la comentarii.
    Poate calitatea sistemului de invatamant are mai mare legatura cu statutul profesorului si cu nivelul competitiei dintre elevi (daca se copiaza sau nu) decat cu cat se minte la lectiile de istorie.

  12. Ghita Bizonu' spune:

    In 1973 mi-am inceput stagiul miliar intr-o companie de infanterie. Am fots foarte surprins ca jumatate dintre soldati nu vaeau 8 clase terminate 9unii chiar numai 2) INSA toti stoua tabala inmultirii si stiua sa faca un calcul simplu de genu cata scadnura imi trebuie ca sa fac o masa de 1,80 pe 1,15 (exeplu arbitrar). Azi la piata junii cu liceu se mira ca eu nu am nevoie de calculator sa aflu cat face de 6 ori 35 de bani plus de 2 ori 1,20 lei!!! Si nici un basolvent de scoala primara nu at fi indraznit sa zica ca sunbstantivul coleg este de gen neutru …
    Ar i daca as presupune ca numai invatamnatul romanesc a cazut ata de mult. Insa imi aduc aminte de un articol semnat de Jean Cau (ptr juni : de dreapta!0 care in anii 80 se plangea de calitatea invatamntului “reformat” de dupa 1969. Dupa 89 am copiat si noi “reforma” ….

    • Corneliu Cazacu Corneliu Cazacu spune:

      Dl. Gelu Ionescu, cu stagii in invatamintul din Romania si Germania (in afara de activitatea de la Europa Libera) imi zicea saptamina trecuta cum ca unii din studentii sai din Romania erau uneori mai bine pregatiti decit cadrele didactice, ca aveau o curiozitate intelectuala deosebita si superioara studentilor pe care i-a avut mai tirziu la Heidelberg. Din discutiile cu colegii de astazi care inca mai sint in invatamintul universitar romanesc cica multi studenti nu au nici macar lecturile de baza …

      • Ghita Bizonu' spune:

        Erau la timpul trecut. Din pacate inca de prin 1977-79 invatamantu s-a “democratizat” si deja in anii 80 elevii nu prea mai stiau tabla inmultirii. Azi nu o stiu nice studentii!! Avem “intelctuali: care scriu “miau ca pisica” sau care sciu ” is-a dat” , “m-ie sete” samd samd samd. Iar in ce priveste cunostintele de baza ….
        Din pacate destule “cadre” universitare cu studii “finalizate” prin 2000 nu sunt nici ele prea breze.
        Iar lecteura de baza – ESTE O REMISCENTA COMUNISTA ! huo si jos!!! Numa tampitii citesc azi avem faceboock!! Gata oricand sa discute despre “cultura” pe baza de “in comunism nu aveam accees la cultuira sei se cultiva mediocratia” insa .. ptr ei Iliada este necunoscuta, Odiseia nu aere de-a face cu Ulise …. Pana la urma apriciez mai mult pe Zbangeliei si pe Jiji -macar astia sunt “natur”
        A da,. Prea multa cate se stoe tampeste – adica risca sa ajunga ca mine .. Si sa citeesti este prea obositor si in plus azi sunt filme!! DEe ce sa se onoseasca sa citeeasca cei 3 muchetari cand pot sa vaza 3 filme cu acelasi titlu ?!
        Iar unioversitayile parti scot regiete de insi care risca sa fie sub nivelul unui absolvent (premiant) de 8 clase din 1970!!!
        Scuze ptr erorile de dactilografie .. am unele hibe

  13. ofostaloaza spune:

    Si printre fostii mei colegi si prieteni, ramasi in tara sau nu, intalnesc o opinie oarecum roza, similara cu a dumneavoastra, despre invatamantul romanesc de dinainte de ‘89, si ma intreb de multe ori care ar putea fi cauza. Singurul raspuns pe care mi l-am dat pana acum este ca in anii comunismului unii au stiut sa se anestezieze mai bine decat altii. Si cu trecerea anilor vad asta ca pe o calitate.

    Am o traiectorie similara cu a dvs: un liceu tare (in provincie e drept) in anii ’80, Poli in Bucuresti, un master afara. Si lucrez si traiesc departe. Dar nu impartasesc aceeasi opinie cu dvs despre invatamantul comunist/socialist romanesc, in nici un caz ca un “sistem de invatamint”.
    In 17 ani de scoala am avut cativa profesori sa-i numar pe degetele de la o mana, despre care pot sa spun ca si-au dat silinta, cumva inegal si timid, sa-si faca meseria. Restul de educatie primit a fost, as spune chiar in proportie de 99%, datorat efortului parintilor. Si ma uit in jur si vad ca nu e numai cazul meu.

    Nu uit pregatirea la liceu facuta in particular si caruta de bani cheltuita, prietenii de la liceele mai modeste care aveau probleme sa citeasca si in clasa a 12-a, scutirile de la munca agricola platite cu diverse servicii de catre parinti, bibliotecare carora li se urcase puterea de decizie la cap, mituirea cu grupa a unor profesori universitari (ca alta sansa sa treci, pe bune, nu aveai), 10 e nota profesorului(!), colegi de la tara veniti cu gaina in plasa, “arabii” cu blugi si cafea, munci agricole cu amenintarea ca altfel pierzi anul de facultate, cantine cu mancare de lagar de la care profesorii (care erau acolo “de serviciu”) plecau cu sacosele pline, abuzuri, incompetenta, abuzuri, incompetenta…

    Cei care au supravetuit, cocolositi de catre parinti buimaci si haituti (ca ai mei de altfel) si au intrat in competitie de la egal la egal cu “vesticii” nu dovedesc decat atat: se poate invata si asa. Nu spun nimic despre sistem si nimic despre valoarea lui. Faptul ca inca stiu sa rezolv pe de rost o integrala (pe cand colegii mei “vesticii” cauta formula pe internet sau in carti) nu deloc e o dovada a competitivitatii sistemului. As vrea eu sa fie doar atat…

  14. Corneliu Cazacu Corneliu Cazacu spune:

    Stiu eu, poate ca ultima fraza spune multe despre cum a fost de fapt. (In paranteza fie spus si mie mi s-a-ntimplat sa fiu imrpreuna cu colegi care s-au uitat cu mare mirare la mine cind le-am spus cit face un inch in milimetri, lucru pe care ar trebui sa-l stie orice inginer).

    Si eu as cauta o generalizare, daca tot ati generalizat cu privire la imaginea roza, cu privire la opinia multors din cei care au parasit Romania si care, din diverse motive pe care nu vreau sa le insir, incearca sa se convinga cit de prost a fost totul in comunism.

    Prost a fost, fara nici o discutie. Cele doua motive principale: Nivelul de ttrai si lipsa de libertate (probabil ca ordinea inversa in cazul meu e o anomalie).

    Cunosc insa atit de multi romani care s-au realizat in strainatate avind ca baza educatia din Romania incit imi sustin in continuare punctul de vedere.

    Ati facut meditatii la liceu? Nu-i o rusine. Ati mai facut meditatii si la facultate? Probabil ca nu (eu n-am auzit de-asa ceva pe cind traiam in Romania). In schimb in zilele noastre sint preparatori care pregatesc pt examene aici, la München, si care cistiga zeci de mii de euro (pe sub mina) din meditatii date studentilor pentru a trece examene grele (nu sint povesti auzite la mina a doua).

    Credeti-ma, romanii n-au fost atit de prost pregatiti (ma refer la disciplinele neideologizate) pe cit se spune.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Corneliu Cazacu


Corneliu Cazacu

Absolvent al facultatii de aeronave Bucuresti, M.Sc in Energie la DTU din Lyngby, Danemarca, fost consilier de proprietate intelectuala la Copenhaga, din 1998 examinator de brevete... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)