Home » Justitie/Ordine publica » Citesti:

Justiția în zbor deasupra unui cuib de rinoceri

Miron Damian iunie 1, 2015 Justitie/Ordine publica
82 comentarii 3,515 Vizualizari

Da, știu că rinocerii nu cuibăresc. Nu că ar strica uneori să repeți un adevăr evident. Căci ce nu știu în context este cum să arăt mai bine absurdul grosier al situației. Modul în care un cuib, o trupă restrânsă dar extrem de agresivă public încearcă să ne convingă că albul e negru, că diferite mamifere de mare greutate zboară.

Pe de altă parte este pe undeva și amuzant să vezi cum proprii eroi reușesc încă o dată să le distrugă cauza. Îmi amintește de un personaj descris de G. Courteline în felul următor, răutatea lui incredibilă era ținută în frâu de o nemărginită, stupefiantă prostie. Sunt convins că umoristul francez se inspira după un personaj real. Exemple destule ar fi putut găsi în România contemporană.

Mariana Rarinca a fost achitată definitiv în dosarul de șantaj. A profitat de asta să răspundă invitației unor televiziuni de partid. În această calitate, cum nu se poate mai publică, dna Rarinca a amenințat-o pe șefa Înaltei Curți cu dezvăluiri care, în cuvintele ei, ar putea să-i afecteze îngrozitor imaginea. Nu ne spune exact ce, doar că sunt dezvăluiri despre fostul soț al Liviei Stanciu, decedat în urmă cu patru ani. Invitata a mai confirmat faptul că are o pretenție financiară de la familia dnei judecător, pretenție pe care o numește ”datorie”. Ce a mai confirmat, la modul negativ, este că nu poate să prezinte, nu doar probe, ci și orice fel de temeiuri concrete care să ateste existența acestei ”datorii”. Nu fac aici decât să rezum descrierea de pe paginile televiziunilor respective.

Ei bine, în tot acest timp într-un cor violent se solicită reacții publice și instituționale pe motiv că dosarul dnei Rarinca s-ar fi dovedit o făcătură de la un cap la altul, căci se cere pedepsirea inclusiv – de fapt, în special – a persoanei care a depus plângerea, dna Stanciu. Pentru cine nu știe, e vorba de un dosar în care dna Rarinca a fost acuzată, în fapt, că ar fi amenințat-o pe șefa Înaltei Curți cu dezvăluiri care, în cuvintele ei, ar putea să-i afecteze îngrozitor imaginea, despre soțul ei între timp decedat. Amenințări menite a obține din partea dnei Stanciu o pretenție financiară, pe care dna Rarinca o numește ”datorie”, dar pe care n-o poate proba, sau substanția măcar, în niciun fel.

Da, trebuie să fi fost o făcătură, clar. Nu se poate altfel.

Acum, cei care au minime cunoștințe juridice știu că se poate foarte bine altfel, fie și considerând că instanța care a achitat a fost perfect echidistantă și competentă, că, știind perfect ce reprezintă o eroare judiciară, n-a făcut așa ceva. O sentință de achitare se poate da, cât se poate de temeinic, pentru o mulțime de cauze, unele care țin de fapte obiective descoperite pe parcursul anchetei, iar altele care țin de aprecieri făcute de instanță asupra aspectelor subiective ce țin de făptuitor. În context, ce știm despre achitare este că s-a dat într-un temei al legii care între altele înlătură caracterul penal al faptei (nu fapta, în sine) pe motiv de lipsă de vinovăție. E posibil să fi fost așa ceva? Nu știu cum ar putea cineva să facă altfel decât o speculație, indiferent care ar fi răspunsul, în lipsa motivării.

În schimb, am auzit altă trăsnaie ridicolă, spusă pe tonul cel mai serios: dna Stanciu ar trebui să-și dea oricum demisia, nu neapărat pentru că ar fi făcut denunț calomnios (! s-a cerut și o asemenea bazaconie), ci pentru că nu a evaluat corect situația, juridic vorbind – ceea ce nu se face, din postura de șef al ÎCCJ. Ce ar însemna asta, în traducere? Că dna Stanciu ar fi trebuit să ateste cumva înainte să depună denunțul că vinovăția dnei Rarinca este cea prevăzută de legea penală, adică să-i determine intențiile. Îmi închipui cum ar fi putut face asta, intervenind în schimbul de mesaje cu ceva de genul ”Dna Rarinca, lăsând puțin la o parte dezvăluirile cu care mă amenințați, puteți să îmi răspundeți la un mic chestionar, așa, fără nicio legătură?”. Putem duce ideea mai departe, căci sunt alte cauze care înlătură caracterul penal al unei fapte. Ne putem imagina cum un judecător descoperă că a fost victima unui furt, dar înainte să anunțe poliția dă anunț la ziar: ”necunoscutului care la data de X. a intrat prin efracție la mine în apartament și a sustras bunuri, vă solicit cu tot respectul să vă prezentați la o discuție amiabilă, pentru a putea determina dacă a) ați avut discernământ, b) sunteți major şi responsabil, c) nu erați în stare de necesitate și d) nu ați avut în mod greșit impresia că vă aflați în propriul apartament. Menționez că fără să pot determina aceste lucruri voi fi în imposibilitate practică să depun plângere, întrucât, dacă sunteți apoi achitat, tot felul de oameni foarte serioși îmi vor cere să dau explicații. Sper că mă înțelegeți. Mulțumesc!”

Acum, nu de dragul unei așa-zise erori judiciare, sau al acestei Mariana Rarinca, este întreg scandalul pornit împotriva Liviei Stanciu și Codruței Koveși. Justiția penală chiar dă uneori rateuri foarte grave, cu victime anonime, rateuri pe care presa le ignoră, sau mai rău, chiar contribuie la ele. Sistemul acesta este rodat și folosit de ceva vreme, de câțiva rinoceri de calibru, aflați în sau în direcția pușcăriilor. El are un dublu scop, simplu: a) ”fezandarea” magistraților care ar putea altfel să le facă probleme. Nu neapărat cele două doamne sus-menționate, asaltul violent și scandalos la președinții ÎCCJ și DNA e un mesaj câtre alți magistrați, în principal, că dacă șefii lor se pot pomeni acuzați de tot felul de bazaconii, amenințați cu demiterea și târâți în noroi public, atunci să se gândească bine ce li se poate întâmpla și lor. Iar b) sistemul e menit să arunce îndeajuns de multă îndoială asupra justiției penale astfel încât propriile lor condamnări să fie puse în dubiu.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , ,



Currently there are "82 comments" on this Article:

  1. Hantzy spune:

    Nu cunosc amanuntele cazului, dar e foarte probabil ca d-na Rarinca sa o fi amenintat pe d-na Stanciu direct, cu aceleasi cuvinte pe care le oloseste acum le televiziuni. Inseamna ca plangerea d-nei Stanciu ar fi intemeiata si contez pe buna credinta a domniei sale. Probabilitatea este foarte mare sa fie astfel.Rezulta deci ca revocarea/demiterea sau demisia dumneaei ar fi ilegala.
    Nu mi-e insa clar ce acutza detractorii d-nei Stanciu: ca vinovatia d-nei rarinca nu exista sau ca dumneaei a petrecut o Luna in arest preventiv? Arestul preventiv nu-l dispune, oricat de Magistrat ar fi, cel care depune plangerea. Si atunci in ce consta vina d-nei Stanciu?

  2. victor L spune:

    - nu cred ca dnele Stanciu si Kovesi ar trebui sa-si dea demisia (sau sa fie demise);
    - accept (si) ca dna Stanciu s-a simtit santajata de cineva si, corect, a apelat la lege;
    - a avut nenorocul, sa zicem, caci nu stiu care e adevarul, ca dosarul sa-i fie repartizat ori unui procuror incompetent ori rau intentionat. A lucrat la dosar cu rea vointa, caci recuzarea judecatoarei in cauza trebuia facut in timpul procesului, nu dupa ce s-a dat o sentinta. Un precedent periculos. Nu am o parere buna nici despre judecatorii care au mentinut- 6 luni dupa gratii. Dar e parerea mea doar.
    - dna Kovesi ar trebui sa-si faca curatenie in propria ograda, calcindu-si pe orgoliu.

    ” Justiția penală chiar dă uneori rateuri foarte grave, cu victime anonime, pe care presa le ignoră, sau mai rău, chiar contribuie la ele.
    la fel le ignora si dl Damian trecind repede peste.
    “Cazul Rarinca” le vine ca o manusa lui ginerica si pesedistilor mafioti.
    Carora Inspectia Judiciara si CSM-ul le trece cu vedera multe si foarte multe atacuri la onoarea nereperata a Justitiei, “pe care presa le ignoră, sau mai rău, chiar contribuie la ele”.

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Notez că în opinia Dvs. ”ghinionul” dnei Stanciu trebuie să fi stat în faptul că procurorul nu a cerut recuzarea unui judecător, NU și în faptul că acest judecător i-a fost repartizat în dosar, și că nu s-a abținut ea însăși considerând că există un motiv pentru care n-ar putea judeca imparțial cauza.

      Acestea fiind spuse, am citit motivul pentru contestarea în anulare depusă de DNA și personal le dau puține șanse de succes procurorilor. Asta pentru că nu văd în interviul respectiv vreun motiv să existe o stare de adversitate între dna Găgescu, judecătoarea în completul CAB care a pronunțat achitarea, și dna Livia Stanciu, nu mai mult decât față de tot CSM-ul. Dna Găgescu s-a arătat acolo complet nepregătită și confuză, intervenția dnei Stanciu a fost doar de a lămuri o confuzie, n-a fost vreun fel de conflict. DNA a atașat contestării și alte motive, ce țin de modul în care a judecat dna Găgescu chiar cazul Rarinca. Aș zice că aceste motive nu puteau fi invocate, în orice formă, anterior judecății – dar la ce am văzut în acest caz, nu m-aș mira de unii care să zică altfel. Însă, la fel, argumentele ar indica mai degrabă o judecătoare foarte nepregătită pentru postul ei, indică greșeli mai degrabă decât rea-intenție. Iar, din motive foarte bune, contestarea în anulare poate fi admisă pe caz de incompatibilitate, nu și pe motiv că instanța cu pricina ar fi judecat, pur și simplu, prost.

      Ultimul pasaj e un proces de intenție ridicol la adresa mea, asta în cazul cel mai bun. Orice altă să-i zicem ”opinie” de acest fel va fi moderată fără avertisment. Aș nota en passant că scriu despre disfuncționalități ale justiției (inclusiv ale celei penale) de ani buni de zile. Și că urmăresc cum au apărut pe parcurs pseudo-apărători ai ordinii de drept, în valuri, sincronizat cu problemele penale ale unui potentat politico-mediatic sau altul. Să primesc lecții în aceste condiții e, cum spuneam ridicol.

      • victor L spune:

        Ati luat-o prea personal, prea ca “atac la persoana” si nu era deloc asa ceva, ci un semn ca, asa cum spuneati chiar dvoastra, “Justiția penală chiar dă uneori rateuri foarte grave, cu victime anonime”, dar nu gasim timp pentru ele, ci mentionam fugitiv “rateuri”. Dar nu sint rateuri doar, ci nenorociri de “anonimi”.
        Cit despre procurorul de caz, imi mentin cele spuse: a instrumentat prost cazul. Voit sau din incompetenta. Ce mai erau blamate contestarile in anulare pe timpul PNA-Amariei!
        Iar despre disputa dintre Stanciu si judecatoarea Gagescu exista cine sa se pronunte.
        Cit despre moderare, sinteti liber, doar traim intr-o tara libera.
        Nu v-am combatut opiniile, ci mi le-am expus pe ale mele.

        • Miron Damian Miron Damian spune:

          Domnule, iau personal un proces de intenție făcut unui anume ”dl Damian” , dacă cumva vă refereați la altcineva îmi pare rău. Apoi, faceți o confuzie între contestație și recurs în anulare. Da, erau foarte contestate pe vremea respectivă, de asta s-au și scos, pentru că permiteau abuzuri. Unul din abuzuri era faptul că procurorul general (Tănase Joița, nu Amarie, șeful PNA) le folosea în penal pentru a anula decizii de *condamnare* în dosare făcute de colegi din procuratură. Un caz notoriu și scandalos este cel al procesului Chițac/Stănculescu. Nu știu să fi stârnit scandal vreun caz de recurs în anulare promovat de PG împotriva unei decizii de achitare.

          • victor L spune:

            - da, am facut confuzie intre contestatie si recurs in anulare;
            - da, era vorba despre Joita si nu Amariei.
            Dar problemele ridicate de mine ramin: procurorii au instrumentat prost cazaul si trebuiau sa ceara recuzarea judecatoarei in timpul procesului.
            Ramine valabil ce ati scris: ” Justiția penală chiar dă uneori rateuri foarte grave, cu victime anonime, pe care presa le ignoră, sau mai rău, chiar contribuie la ele.”
            Persoane “anonime”.

        • alecu spune:

          Asa este. Totusi, atunci cand cerem corectitudine si ne bazam pe cazurile astea mai vizibile, nu uitati ca nu cerem numai pentru dulai! Cerem (si pretindem de fapt) corectitudine in general. Deci si pentru cei anonimi, care au exact aceleasi drepturi ca si personalitatile.

  3. adrian rusu spune:

    Nu se intelege NIMIC.
    - Tocmai «caracterul penal» al unei fapte se penalizeaza (sau nu) si nu fapta in sine. Care nu se poate «elimina». Cum s-ar putea «elimina» o fapta, DUPĂ ce a fost facută?
    - Santajul, cel putin in perceptia nespecialistilor, nu are legatura cu caracterul datorat/nedatorat al sumei (de 20.000E), ci cu amenintarea de dezvaluire a faptelor. De ce cereti PROBE ptr existenta datoriei? Nu au nicio importanta aici. (Cucoana Rarinca a zis insa ca nu a amenintat-o pe cealalta).
    - Cum adica, «a confirmat la modul negativ» ? (Nu cumva a infirmat la modul pozitiv?). Ce-i chestia asta?

    E trist, pentru ca lupta se da pour la bonne cause: DNA ul ar trebui lasat sa-si faca treaba inceputa. Dar cautati-va argumente! (Nu doar domnia-voastra, cacofonia e mai ampla).

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      - Avem o falsă dihotomie acolo. De bună seamă că pentru a se pedepsi un ”caracter penal” al unei fapte, trebuie mai întâi să existe fapta în sine, nu? Mai precis, ca să fiu foarte riguros, o faptă prevăzută ca atare de legea penală. Apoi, existența unei faptei nu este suficientă pentru o condamnare, trebuie îndeplinite și alte condiții ce țin de circumstanțele ei, intenția făptuitorului șamd. Altfel spus, negând implicația, o instanță poate pronunța perfect temeinic o decizie de achitare, reținând ca atare existența faptei prevăzute de lege, dar notând că există circumstanțe care să înlăture caracterul ei penal. Am amintit unele chiar în articol.

      Acum, nu mă îndoiesc că anumite pasaje pot fi neclare mai ales pentru cei care nu au nicio tangență cu domeniul, dar totuși vorbim de un articol de ziar, nu de vreun document juridic. Pot, mint, trebuie să comprim expunerea, pentru că altfel devine de necitit totul. Compensez asta prin a fi gata, ca de obicei, să explic aici tot ce e de neînțeles, dacă despre asta e vorba.

      - Acestea fiind spuse, dacă tot considerați textul de neînțeles, cred că ar fi indicat să vă referiți strict la el în cererile de explicații, nu? Nu știu pe cine include acel plural din ”de ce cereți probe pentru existența datoriei”. Cu siguranță că în articol nu există vreo astfel de ”cerere”. Articolul notează doar ce a spus dna Rarinca. Sau ce nu a spus. Asta e ”confirmare la modul negativ” – nu văd de ce v-a încurcat așa de rău: este pur și simplu confirmarea unui fapt prin absența probelor care să-l infirme, absență care nu poate fi justificată în rezonabil în alt mod. Dna Rarinca, pe cât citesc în rezumatul legat în articol, nu a infirmat explicit existența unor temeiuri concrete pentru pretențiile sale, doar că NU le-a prezentat.

      - E foarte posibil ca dna Rarinca să-și fi desemnat posibilitatea de a face publice informații care citez ”ar putea să-i afecteze imaginea” cu alt termen decât ”amenințare”. Asta schimbă caracterul faptei fix în măsura în care caracterul terestru al unui rinocer se poate schimba doar pentru că cineva își închipuie că animalul poate zbura.

      Ultimul pasaj e foarte, foarte confuz. Nu știu de ce sunteți trist, și nici nu știu pentru ce afirmație ar trebui să-mi găsesc argumente. Prefer, repet, să discutăm doar despre ce scriu în articol. Ce scriu alții e treaba lor…

      • antena 3 spune:

        Nenea miroane , stii matale ca v. blaga ,are la dna , 5 denunturi impotriva domniei sale facute de 5 persoane diferite. ? De ce nu se sesizeaza dna sa – l cheme puin sa dea cu subsemnatul ? Raspunde matale ca esti jurist eminent .Este cumva protejat de binom ? Nu stiu ce sa cred ,doar am intrebat.

        • Miron Damian Miron Damian spune:

          Domnule, ca să știu detaliile sesizărilor penale privindu-l pe V. Blaga ar trebui să fiu, nu jurist eminent, ci fie în anturajul lui V. Blaga însuși, fie în DNA, fie în anturajul persoanelor care le-au depus. Nu m-am lăudat vreodată că aș avea oricare din aceste calități. Nici pe cea de jurist-eminent, de altfel. Aș zice chiar din contră. Scriu lucruri accesibile oricărui cititor cu minim de cunoștințe în domeniu.

          Cât despre ”protejarea de binom”, trinom sau poate polinom, în amintesc de cazul Iacob-Ridzi. Știu că un coleg de comentarii insista să mă bată la cap (cam cu faci și tu), indiferent de subiectul abordat, cu referiri la dosarul Ridzi, și la presupusa protecție de care se bucură fosta dnă ministru. Nu era singurul, inclusiv televiziunile de partid mai băgau câte o referință de acest tip. Aceste insinuări s-au terminat brusc în clipa condamnării finale, și încarcerării, când am văzut o piruetă de toată frumusețea, iar dna Ridzi a ajuns, din ”protejata” sistemului și alea-alea, o victimă a ticăloșilor din DNA și ÎCCJ. Nu mă îndoiesc că se va întâmpla, dacă e să fie anchetat, același lucru și în cazul V. Blaga.

  4. T. Bucur spune:

    Pe mine ma oropileaza faptul ca dl Cristoiu, un analist pe care il apreciez mult, recurge, in cazul Rarinca, la exact aceleasi procedee de manipulare ca si cei de la A3, pentru a lovi in sefa DNA si in sefa ICCJ.

  5. Andrei George spune:

    Evident că justiția în România funcționează doar în funcție de cât de mare și de pașă e destinatarul. Un oarecare – care a fost nedreptățit rău de tot- n-are nici o șansă dar atunci când dnei. Stanciu i se declanșează sindromul postmenstrual (n-am înțeles până acum dacă a vorbit în mod real- dumneaei- măcar 1 dată cu persoana acuzată și iarăși n-am înțeles cum poți să dai în judecată pe cineva pe SMS-uri și chestii de gen ”las că am auzit eu și n-am dovezi”) se pare că DNA-ul trebuie să acționeze. A, un fleac, și madam Stanciu și DNA_ul sunt plătiți din banii noștri.

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Dle George, Dvs. nu înțelegeți ca de obicei foarte multe. Înțelegerea, în absolut orice domeniu, cere un oarecare efort intelectual, mult mai mare decât a posta mesaje cum e cel de mai sus.

  6. Horatiu Cristian spune:

    Folositi o serie de termeni juridici si sunt foarte curios daca aveti o pregatire in materie.
    Pentru mine cel mai grav, cel mai grav este tinerea d-nei Rarinca in puscarie 5 sau 6 luni, nu nevinovata ci definitiv nevinovata. Cum se poate justifica arestul preventiv: “influentarea martorilor”, “santaj cu violenta”, pericol pentru societate. Mi se pare principala problema a cazului. Oricum in Romania nu se demisioneaza incepand din 23 August 1944. Daca as fi anti basist as spune ca ar trebui sa demisioneze ca a fost pusa de “chioru’”.
    Nu trebuie decat sa na amintim ca o persoana a stat in arest preventiv fara ca acesta masura sa se justifice, chiar daca d-na Stanciu ar fi avut dreptate. Nu mai vorbesc daca mai si trebuia sa-i dea niste bani inapoi, daca o fi fost chiar invidioasa pe Nastase ca avea bani (imi amintesc de o condamnare fara probe ci doar ca numitul este cunoscut si se stie ce prostii se faceau pe vremea lui) si de “parteneriatul pe care il face cu DNA-ul”. Pentru acest parteneriat chiar cred ca ar trebui sa-si dea demisia si sa plece. Judecatorul nu poate fi partener nici cu ma-sa nici cu ta-su, dara mai cu una dintre partile pe care le judeca.

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Dle Cristian,

      chiar dacă asta poate să vină ca o surpriză, toate persoanele din arest preventiv sunt nevinovate, formal vorbind. Nu doar dna Rarinca. Toate. Orice arestat preventiv, în momentul actual, în trecut sau în viitor, va fi în aceeași situație. Este ceva cunoscut – chiar și celor fără pregătire în materie – drept ”prezumția de nevinovăție”. Până la pronunțarea definitivă a vinovăției de către o instanță de judecată, orice persoană beneficiază de acest drept.

      Este într-adevăr posibil ca arestarea preventivă a dnei Rarinca să fi fost o eroare juridică, nu știu. N-am văzut vreun argument pentru așa ceva. Dincolo de cazul acesta, însă, arestul preventiv în RO este în general o problemă atât pentru motivările oferite, lipsa de coerență a justiției când vine vorba de el, sau prelungirea lui peste limite rezonabile. Sunt destule cazuri de acest fel, despre destule am scris eu însumi. Dar nu știu un singur, unul singur în care un arest preventiv dat sau prelungit pe motive chestionabile, din cine știe ce unghi, sau chiar prin eroare judiciară, să fi dus la tragerea la răspundere a celui care a depus plângerea. Este absurd. Prin urmare, e ALT topic de discuție. Unul pe care, repet, eu l-am abordat în repetate rânduri, în general fără ecou.

      În rest, notez diversele Dvs opinii, e ok, fiecare are dreptul la ele. Aș adăuga, ca paranteză, că o ”condamnare fără probe” în cazul A. Năstase reprezintă o minciună ridicolă, am demontat-o la vremea ei. Știu că pe atunci ”n” specialiști ai lui pește prăjit au repetat-o, și au mai spus că sută-n-mie dacă se duce la CEDO statul român va pierde fără drept de apel și va fi pus la plată. Dl Năstase s-a dus la CEDO, iar acolo n-a trecut nici măcar de faza preliminară. A rămas deci cum am stabilit. Cum am stabilit eu.

  7. ANONIMUS spune:

    dna Rarinca a probat datoriile care le avea dna Suciu le facea platind in nume propriu in cazul “Cabinetului Avocatial” al sotului dnei Suciu ,decedat , si in urma unui contract intre parti. [...]

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Anonimus,

      uite cum putem proceda, găsim un raport acceptabil între afirmațiile pe care le faceți și argumentele pe care le aduceți pentru ele, ok? Să încercăm un dialog. Iar pentru asta, insulte la adresa unor terțe persoane sunt excluse.

      Cine e dna Suciu?

  8. doru001 spune:

    [...]
    De asemenea, imi este neclar daca D-na Rarinca era un pericol public sau era pe cale sa distruga probe sau sa influenteze martori. In ultimele doua cazuri, chiar trebuiau 6 luni pentru ca DNA sa stringa probele si depozitiile?

    De asemenea, era asta de competenta DNA, nu a procuraturii? Unde e coruptia aici? Coruptia se refera numai la functionari de stat, precum D-na Stanciu.

    Mie, ca observator neimplicat, mi se pare ca:

    Unii functionari de la virful justitiei formeza grupuri de crima organizata.

    Dl. Damian ocoleste cu atentie orice subiect in discutie. Evident, nu cer demisia D-nei Stanciu, ci anchetarea acestui caz.

    De asemenea, D-na Rarinca are voie sa spuna ce vrea la TV. Nu are voie sa santajeze. Dar asta e alta poveste, care se poate lamuri dupa ce lamurim acest caz de posibil abuz in justitie.

    Catre moderatori si autor: va rog, fiti atenti cind va hotariti sa abuzati justitia. S-ar putea sa fie una dintre ultimele decizii pe care le mai puteti face inainte de a vizita o societate totalitara precum cea descrisa in “Zbor deasupra unui cuib de cuci”.

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Cred că e invers, comentatorii la articolul pe un subiect evită cu grijă să se pronunțe asupra acestuia, și apoi îmi reproșează MIE ca autor, că n-am discutat ce voiau ei. Dar, cum există grade de ridicol, aș putea să fiu recunoscător – acesta e unul relativ minor.

      • doru001 spune:

        D-le, Dv. imi cenzurati observatia ca acest posibil grup infractional aflat la virful justitiei romanesti a incalcat Constitutia Romaniei tinind in inchisoare preventiva pe fosta servitoare a unui inalt functionar al statului roman 191 de zile cind maximul prevazut este 180, si ma acuzati pe mine ca nu discut ce vreti Dv.? Iata ce vi se pare Dv. important:

        “[...]În schimb, am auzit altă trăsnaie ridicolă, spusă pe tonul cel mai serios: dna Stanciu ar trebui să-și dea oricum demisia, nu neapărat pentru că ar fi făcut denunț calomnios (! s-a cerut și o asemenea bazaconie), ci pentru că nu a evaluat corect situația, juridic vorbind – ceea ce nu se face, din postura de șef al ÎCCJ. Ce ar însemna asta, în traducere?[...]”

        Probabil obisnuinta Dv. de a cenzura oponentii in loc sa le raspundeti v-a coborit atit de mult nivelul intelectual. Si v-au enervat si referintele, care nu se ridica la nivelul Dv. de discutie de circiuma. [...]

        • Miron Damian Miron Damian spune:

          Uitați, dle, nu vă mai cenzurez, dacă tot insistați să vă faceți de râs. Ce ați scris mai sus este:

          1. O minciună dublată de o acuzație gravă și complet gratuită – deciziile de arestare preventivă, temeinice sau nu, s-au luat de către magistrați ai TMB, deci nu de către ”vârful justiției”, care nu știu ce au făcut să fie ”grup infracțional organizat”. Plus,

          2. O prostie – constituția limitează arestul preventiv la 180 de zile, *pe durata urmăririi penale*. Înțelegeți? Mariana Rarinca a fost urmărită penal, în arest, vreme de 3 săptămâni, apoi trimisă în judecată.

          Acum, dacă articolele pe care le-ați postat și le-am șters v-au determinat să spuneți așa ceva, fără să știți subiectul, încetați să le luați și citați aici sau aiurea ca niște surse de autoritate? Mulțumesc.

          • doru001 spune:

            Multumesc pentru raspuns, pentru partea in legatura cu Constitutia.

            Probele care au condus la arestarea preventiva nu ar fi trebuit sa fie publice?

            Am spus “posibil grup infractional”, si pina la minciuna e cale lunga, trebuie sa dovediti ca eu stiu ca nu e posibil. (Ca stiu eu sigur ca nu exista coruptie in Romania … :) ). Macar dovediti ca e improbabil, fie ca stiu, fie ca nu. Tot ce stiu vine din [...] si arata ciudat. Reactiile de pe hotnews si contributors arata inca si mai ciudat.

            • Miron Damian Miron Damian spune:

              Domnule,

              eu sunt foarte atent cu ce scriu și am să vă rog același lucru, de dragul dialogului. Am spus ”minciună” – m-am referit la afirmația că ”vârful justiției” ar fi trimis-o pe Mariana Rarinca în arest preventiv, în realitate deciziile au fost luate de TMB. Și am mai spus că minciuna asta e dublată de ”o acuzație gravă și gratuită” – m-am referit la acuzația că ”vărful justiției” ar reprezenta un grup infracțional organizat, acuzație pentru care n-am văzut vreo urmă de argument.

              Da, motivele care au întemeiat o decizie de arestare preventivă n-au de ce să fie ținute la secret. Dacă presa le cere, le va afla.

              Sursele astea care vi se par ”ciudate”, dar pe care – la fel de ciudat, nu? – continuați să (încercați) să le citați aici, v-au făcut să repetați minciuni, prostii și acuzații grave. Eu aș folosi alt termen decât ”ciudat” pentru așa ceva, dar asta ar fi opinia mea. E treaba lor și a celor care le urmăresc. În schimb, apropo de articol, dacă vi se pare ceva ciudat în ceea ce scriu, sau pot explica mai departe, vă rog…

  9. mihai spune:

    @Miron Damian
    Mai exista un aspect neatins in articol dar invocat de procurori
    Inculpata a solicitat shimbarea incadrarii din santaj in hartuire
    Deci nu a spus ca e nevinovata ci mai putin vinovata(si-a recunoscut o parte din vina – hartuire)
    Daca se simtea nevinovata cerea respingerea acuzarii
    Cu toate acestea instanta se pronunta pentru achitare

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Nu, nu. Avocații apărării au dreptul să solicite schimbarea încadrării (o poate face și instanța, din oficiu) fără ca prin asta să admită câtuși de puțin că apărarea admite vinovăția pentru noua încadrare. Pur și simplu avocații cer instanței să constate că datele prezente în dosar susțin o altă încadrare a faptelor, nu și că ar fi vinovat de ele clientul lor. Altfel ar fi prejudiciat dreptul la apărare, avocaților fiindu-le imposibil să ceară reîncadrarea într-o faptă mai puțin gravă fără să-și prejudicieze propriul client…

  10. vitansandu spune:

    Nu pot sa cred ca dl autor al articolului nu pricepe ca niste judecatori au achitat-o pe aceasta femeie pentru ca nu este vinovata. Si daca nu este vinovata insemna ca, de fapt, ii cerea dnei Stanciu niste bani care i se cuveneau. Si atunci de ce sare dl autor in spinarea femeii care a stat sase luni in puscarie nevinovata?! Lui i-ar placea sa fie inchis nevinovat? Din nou imi vin in minte cuvintele unui comisar sovietic din anii ’50 ai secolului trecut: “nu avem noi fabrici sa producem atatea topoare cate cozi de topor aveti voi romanii”. Numai asa se explica unele din intamplarile pe care le vedem.

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Vitansandu,

      ați citit articolul? Ați făcut un efort să înțelegeți de ce a doua afirmație este un non-sequitur – adică, deși o prezentați ca fiind implicată de prima, nu este deloc așa?

  11. diferit spune:

    O intrebare simpla pentru autor;

    Daca dvs. ati fi tinut pentru 6 luni in arest preventiv iar dupa aceea ati fi declarat nevinovat (de aceeasi justitie), ati avea aceleasi opinii ?

    Va rog sa publicati acest comentariu si daca binevoiti sa raspundeti cat mai concis (inginereste , nu avocateste).

    Multumesc dvs. si moderatorului

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Iată răspunsul meu: oricare vor fi fost ”opiniile” pe care le-am prezentat aici și aiurea, ele nu s-ar modifica câtuși de puțin în circumstanțele descrise de Dvs.

      Acum, dacă îmi permiteți și mie o întrebare, după același tipic: dacă cineva v-ar lovi în cap și în final justiția l-ar achita (de exemplu, pentru lipsă de discernământ la acel moment), ați fi de acord să fiți în orice fel tras la răspundere pentru denunț? Mulțumesc.

      • Hantzy spune:

        “(..) dacă cineva v-ar lovi în cap și în final justiția l-ar achita (de exemplu, pentru lipsă de discernământ la acel moment), ați fi de acord să fiți în orice fel tras la răspundere pentru denunț?”

        Putem dezvolta dupa acelasi tipic?

        Daca v-ar lovi cineva in cap?! Dar daca v-ati lovit de fapt de tocul usii si doar ati avut impresia ca ati fost lovit? Iar Justitia il achita pe acuzat, pentru ca pur si simplu e nevinovat si plin de discernamant, ar fi normal sa fiti acuzat de calomnie sau de inducere in eroare?

        • Miron Damian Miron Damian spune:

          Hantzy,

          după cum vezi, comentatorul nu dorește să discutăm dacă afirmațiile mele sunt corecte, la modul obiectiv, dacă argumentele mele sunt valide. Nu, întrebarea e la modul foarte specific, dacă mi-aș menține ”opiniile” în cazul în care, nevinovat fiind, aș sta în arest preventiv. Am răspuns, la modul la care mi s-a indicat, și l-am întrebat ceva perfect similar: dacă crede că el, ca denunțător, ar trebui tras la răspundere într-un caz în care justiția pronunță temeinic o achitare. Încă aștept acel răspuns simplu, concis, ”inginerește”.

  12. Alexandru Mihalcea spune:

    Multe chestiuni din aceasta postare sunt corecte numai ca omiteti lucrurile esentiale.
    Conform minutei achitarea s-a intemeiat pe un articol de lege care prevede doua situatii posible: fapta nu este prevazuta de legea penala sau lipsa vinovatiei. Motivarea nefiind redactata nu stim inca ce motiv concret a retinut completul de judecata. Insa dumneavoastra analizati, in linii mari corect, doar al doilea motiv care ar fi posibil sa fi determinat achitarea, ignorandu-l pur si simplu pe primul. Iar controversa reala este legata de primul motiv, daca acesta va fi fost cel retinut de completul care a pronuntat achitarea.
    Care ar fi traducerea simpla a acestui motiv posibil de achitare? Ca ceea ce a facut doamna in cauza nu reprezinta infractiunea de santaj. Adica ceea ce a facut este cunoscut si, in principiu necontestat (fapta – nu fapta penala! – exista), insa nu e santaj in sens penal (nu e prevazuta de legea penala).
    Legat de aceasta problema eu vad doua teme de discutie publica:
    1. E normal, din perspectiva normelor sociale, ca ceea ce a facut doamna, si a repetat in esenta si in studioul de televiziune, sa fie incriminat penal?
    2. Pe actualul text de lege, ceea ce a facut doamna este santaj in sensul legii penale?
    In functie de raspunsurile la aceste intrebari putem discuta posibila responsabilitate (morala, profesionala, etc.) a magistratilor implicati.
    Dar, daca din motivare va reiesi ca acel complet care a pronuntat achitarea a retinut drept temei teza a doua a articolului care sta la baza deciziei, chestiunea ar trebui sa se inchida fiindca in acest caz nu ar mai exista contradictii flagrante cu celelalte hotarari pronuntate anterior, in special cu cele referitoare la arestare, si nici cu plangerea initiala.
    Tare ma tem ca si daca judecatorii care au pronuntat hotararea de achitare ar fi avut in minte prima teza, dupa tot scandalul public vor incerca sa “scape” motivand pe cea de-a doua.

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Dle Mihalcea,

      fiecare dintre cititori ar putea considera că articolul de mai sus, sau oricare altul, omite ”lucruri esențiale”, în cele mai multe cazuri considerând că alte aspecte decât cele acoperite sunt cele esențiale. Ține de aprecierea fiecăruia, și pot respecta deplin buna-credință cu care e formulată o astfel de apreciere. Însă cu siguranță că nu pot include o dezbatere despre toate aceste aspecte într-un singur articol, căci ar deveni imposibil de urmărit. Eu mă refer strict la atacul public violent la șefa ÎCCJ (și la DNA, în secundar) pe motiv că plângerea pe care a depus-o, respectiv dosarul instrumentat, s-a finalizat cu o achitare. Despre asta e articolul, asta consider eu esențial în această privință. Sigur, după cum vedeți, în comentarii se poate dezbate orice subiect tangent.

      Iar parte a acestui atac(!) este următorul raționament (îl puteți găsi și în comentarii, aici), notat de mine în articol : dacă s-a pronunțat achitarea, înseamnă că tot dosarul era fabricat, deci se impune pedepsirea tuturor, dna Stanciu, persoana care a depus plângerea, dna Koveși și procurorii din dosar, judecătorii care au decis și menținut arestul preventiv, toți, toți trebuie automat să fie trași la răspundere. Această premisă am invalidat-o eu în articol. Am spus acolo că e *posibil* ca ”lipsa vinovăției prevăzute de legea penală” să fie temeiul achitării, pentru că de atât am avut nevoie pentru argumentul meu; dar nu am spus că e *sigur* că este așa. Din contră, de fapt!

      • Alexandru Mihalcea spune:

        Domnule Damian, impresia mea este ca sunteti o persoana inteligenta, motiv pentru care raspunsul dumneavoastra nu imi poate provoca decat o profunda tristete!

        • Miron Damian Miron Damian spune:

          Îmi pare rău, cu siguranță cu caut să întristez pe nimeni. Dar nici nu-mi pot da seama ce anume din ce am scris vă provoacă acest sentiment.

        • Miron Damian Miron Damian spune:

          Ca să-mi aduc contribuția la ceea ce vedeți ca esențial (discutând evident teoretic, în condițiile în care nu știm integral circumstanțele cazului) : dacă judecătorii, așa cum spuneți, au achitat pentru că au considerat că nu e normal(!) ca legea să incrimineze ce a făcut dna Rarinca, atunci cu siguranță că au comis o eroare judiciară grosolană și evidentă. În interviul dat CSM, dna judecător Găgescu nu pare să stăpânească foarte bine ”principiul legalității”; ei bine, principiul respectiv le interzice să își întemeieze orice decizie pe altceva decât pe lege, sau să ignore sau să schimbe legea indiferent de motiv.

          • Alexandru Mihalcea spune:

            Absolut de acord cu ideea ca “dacă judecătorii, …, au achitat pentru că au considerat că nu e normal(!) ca legea să incrimineze ce a făcut dna Rarinca, atunci cu siguranță că au comis o eroare judiciară grosolană și evidentă.”
            Am recitit ceea ce am scris cu oarecare teama sa nu-mi fi pierdut mintile, insa m-am linistit, nu am spus asa ceva. Ar fi contrar cu principiile esentiale in care cred, respectic ca judecatorii nu fac lege si nu au dreptul de a o aplica selectiv in functie de cum cred ei ca e bine!
            Am spus ca “legat de aceasta problema eu vad doua teme de discutie publica”. Iar in discutia publica, cand vorbim despre ce trebuie sau nu sa sanctioneze legea penala, raportarea la normalitate este fireasca.
            Ceea ce spuneam eu ca fiind o posibila motivare a solutiei de achitare, bazat pe prima teza din articolul invocat in minuta instantei (fapta nu este prevazuta de legea penala), se refera la aprecierea instantei ca fapta sau faptele retinute in sarcina inculpatei nu se incadreaza in definitia santajului din legea penala. Daca am sti exact tot ceea ce s-a intamplat am putea analiza si noi acest aspect.
            In continuare sunt convins ca singura discutie publica serioasa legata de acest caz, dincolo de politica, trebuie sa plece de la raspunsul la cele doua intrebari enuntate.

            • Miron Damian Miron Damian spune:

              Ah, înțeleg, ați amestecat puțin cele două teme cu două teze, și am făcut din greșeală o confuzie între ele. Scuze.

              Articolul atinge această chestiune: ”daca am sti exact tot ceea ce s-a intamplat”. Acum, nici măcar rechizitoriul nu este secret, dar putem presupune că e inaccesibil pentru public. În schimb, dna Rarinca s-a făcut singură accesibilă pentru public, în modul cel mai spectaculos, participând la o emisiune a unei televiziuni de știri. În emisiunea respectivă ea însăși a spus, între altele, “Sunt niște dosare care ar putea să îi afecteze imaginea Liviei Stanciu, eu știu de aceste dosare (…) Am stat 12 ani pe lângă familia Stanciu. Știu foarte multe” și a mai spus că i-a dat Liviei Stanciu mesaje cerându-i să plătească, citez, ”datoria”. E așa de greu să credem că mesajele respective conectau aceste două lucruri? Că dna Rarinca cerea plata amenințând altfel că dezvăluie lucrurile pe care le știe și care i-ar afecta imaginea șefei ÎCCJ?

              Repet, premisa dezbaterii pornește *exclusiv* de la emisiunea TV – pentru că articolul de mai sus, dacă îmi dai voie să mă reîntorc la el, discută mai puțin cazul judiciar Rarinca, în sine, cât reacțiile publice stârnite de el.

  13. garett spune:

    Daca cetateanul Dorel se duce la DNA si il reclama pe cetateanul Costel pentru santaj se implica institutia? Daca da, de ce? Daca nu, de ce?
    Teza d-lui Danilet si a unei parti a presei este ca d-na Stanciu a facut plangerea ca persoana fizica nu ca presedinta a ICCJ. Deci este egala in fata legii cu Dorel, nu?

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Din câte am văzut, DNA este chiar acuzat de asta, că dacă se duce ”Dorel” și reclamă acolo o infracțiune, adică are indicii temeinice că s-ar fi petrecut așa ceva, procurorii chiar au tendința – foarte nasoală, pentru unii – de a acționa în urma ei. E similar cu cazul Ridzi, de care ziceam mai sus. Cât timp a fost doar urmărită penal sau judecată mi se explica cum nesimțita aia este protejată de sistem; în clipa în care a fost condamnată cu executare, aceleași surse au început să-i plângă pe umeri victimei nevinovate, chinuită de monștri de la DNA și ÎCCJ. Sigur, ridicolul nu a ucis vreodată pe cineva, nu e infracțiune, nu e nici măcar contravenție.

      Iar faptul că dna Stanciu e o persoană fizică ar trebui să fie ceva de ordinul evidenței, cu sau fără tezele dlui Danileț. Dar, cum spuneam în articol, uneori chestiile simple par – să zicem – par pur și simplu incomprehensibile. Rinocerii zboară în această realitate paralelă mai ceva ca fluturii.

  14. Augustin spune:

    Ok, de acord cu majoritatea argumentelor dumneavoastră. Linșajul mediatic a unor persoane pentru care imaginea publica este esențială în exercitarea funcției e la ordinea zilei de pe vremea lui Caragiale și mai înainte. O scrisorica la gazeta…

    Doriți sa vorbim pe argumente și eu doresc sa vad o justiție puternica și echidistanta chiar dacă ea nu poate fi ideala. Am o singura întrebare. Cum va explicați ca într-un dosar cu un impact uriaș local și international, dosarul Microsoft, sunt anchetați doar intermediarii pentru trafic de influenta și abuz în serviciu iar cel care plătește respectiv primește nu? (http://www.mediafax.ro/social/dna-claseaza-acuzatiile-fata-de-dinu-pescariu-si-claudiu-florica-in-dosarul-microsoft-14045795)

    Motivul pentru care inițiatorii au fost excluși din ancheta e denunțul. Fara cunoștințe juridice mi se pare incredibil de injust ca personaje ce au făcut daune si fapte penale cu sprijinul si în timpul a 10 foști miniștri sa se “autodenunțe” si sa scape basma curata. Am mai auzit eu de oameni sub acoperire dar exista asa ceva când vorbim de mai multe guvernări si schimbări de ștafeta repetate la conducerea statului? Aceste personaje au o importanta redusa pentru prevenirea viitoarelor ilegalități ori pentru a se face dreptate pe temeiul prejudiciului si faptelor ori pur si simplu datorita importantei politice reduse fata de ceilalți făptași? Ori facem politie politica ori nu, zic si eu. Si dacă nu e politie politica măcar ar trebui sa fim egali în fata legii cu politicienii, indiferent dacă în partea pozitiva sau negativa a balanței sau nu?

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Augustin,

      am să fac aici doar comentariul acesta, pentru simplul motiv că problema ridicată de tine reprezintă un alt subiect: se aplică ”principiul legalității”, acel principiu pe care judecătoarea Găgescu nu părea să-l stăpânească în interviul de la CSM. Dacă legea spune că persoana care denunță că ar fi făcut trafic de influență/ar fi dat mită, înainte ca procurorii să fie sesizați cu privire la această faptă, este exonerată de responsabilitatea penală, asta SUNT OBLIGAȚI să facă magistrații, procurori și judecători. Asta le cere acest principiu constituțional. Sunt ”legați” de lege.

      De ce e legea așa, asta e o dezbatere de tip politic, dacă o astfel de prevedere este sau nu oportună. Dar nu e ceva de dezbătut aici.

  15. alien spune:

    Ca veni vorba despre “justitie”: speta civila, decizia judecatorului o pura formalitate, toate hartiile in ordine, doar de pus o “stampila” pe dosar. Avocatul ii spune petentului inainte sa intre la judecator: “Aveti grija sa n-o enervati, sa nu va amane!”, “Pai de ce sa ma amane, totul e in ordine!”, “Ei, a mai facut asa cu cineva care a enervat-o, l-a amanat de doua ori, tot cu toate hartiile in ordine!”
    Cam asta este atitudinea in justitie, niste “mici dumnezei” care judeca dupa cum le tuna, la adapostul “inamovibilitatii”! Si se mai mira cineva ca o persoana nevinovata poate sta sase luni la inchisoare pentru un moft??

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Astfel de fapte ar trebui reclamate public și la CSM, pentru că nu reprezintă ceva normal. Inclusiv CEDO poate fi implicat, dacă un proces durează nerezonabil de mult. Încurajez așa ceva! Pe de altă parte, sunt absolut, absolut convins că nu se vor rezolva probleme ce țin de conduita reprobabilă a unui judecător într-o speță civilă, atacând-o pe șefa ÎCCJ pe motiv că o plângere depusă de ea s-a finalizat cu o achitare.

      • andrei spune:

        Ar trebui. Partea mai puțin plăcută e că și dacă se reclamă nu se întâmplă nimic pentru că magistrații nu prea pot fi pedepsiți pentru astfel de fapte.

        • Dan D. spune:

          “Magistrații nu prea pot fi pedepsiți pentru astfel de fapte” – o impresie populara si falsa in acelasi timp, vezi Inspectia Judiciara: http://www.inspectiajudiciara.ro/

          Vezi si Ianuarie 2012, Predoiu: “Cu unanimitate de voturi, judecătorii Curţii Constituţionale au decis că este constituţională hotărârea Plenului Senatului de adoptare a proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Legii 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi a Legii 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, referitor la răspunderea disciplinară a magistraţilor şi reorganizarea Inspecţiei Judiciare.”

  16. victor L spune:

    Acum, ce sa zic, ne contram cu un picior spate dos, ca pistoale nu avem, si lumina vine de la “dottore”:
    “Premierul Victor Ponta a facut declaratii dure luni seara la Romania TV, sustinand ca judecatoarele din cazul Dragnea ar fi fost arestate sau li s-ar fi inscenat ceva daca ar fi dat un alt verdict. Mai mult, Ponta sustine ca puterea Judecatoreasca este singura putere dominanta in Stat.”
    http://revistapresei.hotnews.ro/stiri-radio_tv-20204258-victor-ponta-romania-daca-liviu-dragnea-era-achitat-judecatoarele-erau-arestate-acest-moment-exista-singura-putere-stat.htm
    O pîine (normal ar fi cozonac) pentru IJ si CSM. Dar pina acum nu am vazut acest curaj la respectivele institutii.
    Daca ar fi fost vorba de “pensionarul-postac”, sirena de incendiu ar fi sunat, oho!

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Care ar fi problema cu comentariile premierului? Un comentator, ceva mai sus, îmi face o paralelă între contestația în anulare depusă în acest caz și recursurile în anulare abuzate de procurori în trecut, îmi expune părerea că tot cazul arată ce probleme are DNA și ce procurori incompetenți sunt acolo. Dl Ponta își bazează argumentele pe aceleași tip de opinii, nu?

      • victor L spune:

        Inutil sa-mi rastalmaciti vorbele doar ca am dat un citat din spusele dvoastra.
        Dvoastra ati scris ca unii “anonimi” au de suferit de pe urma erorilor Justitiei penale.
        - nu am scris ca procurorii de la DNA sint incompetenti, ci ma refeream strict la cazul Rarinca-Stanciu, ca parere personala.
        - eu nu consider Justitia ca infailibila, dovada ce se intimpla si faptul ca nu se ingrijeste si singura de imaginea sa. Buruienile trebuie sa si le pliveasca singura.
        Si da, I J si CSM se cam feresc de spusele plagiatorului.

        • Miron Damian Miron Damian spune:

          Am scris și întăresc ce am scris. Dar eu mă refer la erori la modul obiectiv, adică unele pe care le pot argumenta ca atare, nu la opinii și aprecieri strict personale în cazuri particulare, cu alte cuvinte nu faptul că mi s-ar părea într-un anume caz, nu știu de ce, că magistrații au fost incompetenți sau chiar rău-intenționați. Nu cred că am adus vreodată acuzația asta specifică împotriva oricărui magistrat (sau politician) și apoi să zic ”a, dar n-am neapărat un singur argument pentru asta, dar țin să exprim opinia”. Or, asta văd mai sus, nu? Într-un caz specific, și într-un dosar specific: văd un comentariu care face asta în cazul Rarinca, vorbind nu doar de incompetență ci și de abuzurile în folosirea contestației în anulare, și văd comentariu (prim-ministerial) care face același lucru în cazul ”Referendum”. Iar apoi comentatorul care își exprimă opinia că procurorii au fost incompetenți și au abuzat un instrument într-un caz, îmi cere să constat că nu există nicio reacție de condamnare a premierului care a făcut același lucru într-un altul.

          • victor L spune:

            [Conform avertismentului, al doilea proces de intenție, cel puțin la fel de ridicol ca și primul, e moderat. Dacă găsiți ceva de reproșat specific în ceea ce scriu, vă rog.]

            • victor L spune:

              Cititorii o sa creada ca v-am injurat, asa ca nu va fi gaura in Cer daca veti publica cele scrise de mine.
              Altfel dialogul dintre noi este sub imperativul “cind vorbesti cu mine, tu sa taci!”

            • Miron Damian Miron Damian spune:

              Dacă mi-ați urmărit articolele și comentariile, știți că nu mă deranjează neapărat o insultă. Nu cât să o moderez, orișicât. La nervi, cineva poate să-și formuleze o replică contradictorie în cuvinte ceva mai grele. Am lăsat așa ceva nemoderat, și uneori interlocutorul s-a calmat îndeajuns încât să putem dialoga. În schimb, cât timp îmi sunt atribuite sistematic intenții și opinii pe care nu le-am exprimat, nu văd cum aș putea să fac un dialog. Îmi dau seama că vă deranjează paralela făcută, îmi pare rău, dar n-am făcut decât să constat același tip de discurs într-o parte și alta. Dacă îmi spuneți care ar fi diferențele, poate ar ajuta.

  17. MP spune:

    Nu am urmarit in detaliu subiectul, asa ca ma bazez in principal pe pagina Romania TV la care dati o legatura in articol:

    1. Spuneti asa: „dna Rarinca a amenințat-o pe șefa Înaltei Curți cu dezvăluirii care, în cuvintele ei, ar putea să-i afecteze îngrozitor imaginea”. In primul rand, in pagina Romania TV nu am gasit o astfel de amenintare – doamna respectiva spune asa: „Sunt niste dosare care ar putea sa ii afecteze imaginea Liviei Stanciu, eu stiu de aceste dosare”, care, totusi, nu suna chiar a santaj. In al doilea rand, au trecut deja cateva zile de la aceste declaratii; daca, asa cum afirmati, am avea de-a face cu amenintari, DNA-ul (care s-a miscat extrem de repede in dosarul tocmai incheiat) s-ar fi sesizat deja si ar fi deschis o noua actiune penala impotriva doamnei Rarinca, ceea ce nu am auzit sa se fi intamplat.

    2. Spuneti mai departe: „Ce a mai confirmat, la modul negativ, este că nu poate să prezinte, nu doar probe, ci și orice fel de temeiuri concrete care să ateste existența acestei ”datorii””. Pe pagina respectiva nu am gasit nicio afirmatie asupra existentei sau nu a probelor deferitoare la datorii, asa ca banuiesc ca aveti si o alta sursa in afara celei indicate. Oricum, din cate imi amintesc dintr-un alt articol asupra subiectului, doamna Rarinca vorbea despre salariul ei si cateva facturi de utilitati platite de ea pentru cabinetul d-lui Stanciu, asa ca existenta datoriilor ar trebui sa fie relativ usor de verificat.

    In alta ordine de idei, sustineti ca unul dintre scopurile scandalului pornit impotriva Liviei Stanciu si Codrutei Kovesi este transmiterea unui mesaj catre magistrati: „dacă șefii lor se pot pomeni acuzați de tot felul de bazaconii, amenințați cu demiterea și târâți în noroi public, atunci să se gândească bine ce li se poate întâmpla și lor”. O speculatie asemanatoare as putea formula si eu: scopul campaniei de presa pornite impotriva judecatoarei Risantea precum si al contestatiei in anulare formulare de DNA este transmiterea unui mesaj catre magistrati: „daca nu dati hotararile asa cum doreste DNA, iata ce vi se poate intampla” (daca am inteles eu corect, d-na Risantea risca excluderea din magistratura in cazul in care contestatia DNA este admisa, iar judecarea contestatiei se va face tocmai la institutia condusa de d-na Stanciu !).
    Iar daca politicienii sunt obligati sa lupte impotriva justitiei prin tararea in noroi si acuzarea de bazaconii a magistratilor, acest lucru denota, de fapt, pierderea de catre ei nu numai a controlului, dar si a oricarei influente asupra justitiei; asa ca as inclina sa cred ca speculatia mea este, in acest caz concret, mai aproape de adevar.

    • Alex spune:

      Domnule, aici va pot raspunde eu. Datoriile respective nu numai ca nu au putut fi probate de inculpata (doamna Rarinca) dar aceasta s-a incurcat in tot felul de declaratii din care reiesea ca ar fi facut plati din contul sau la nu stiu ce banca pentru utilitati, sau ca suma de 1500 Euro ar fi fost predata unei doamne venite de la Bucuresti, etc. Banca respectiva a instiintat DNA-ul ca nu a facut astfel de transferuri iar despre doamna de la Bucuresti, doamna Rarinca nu a putut da nici un fel de date. Informatiile sunt luate din rechizitoriul intocmit de procurori, pe care l-am gasit zilele trecute pe net si am fost curios sa stiu de la sursa ce era adevarat si ce nu in ce spuneau televiziunile. Asa am aflat ca doamna Rarinca nu poate dovedi in nici un fel datoriile pe care le-ar fi avut sotul doamnei Stanciu la dansa,si mai ales faptul ca initial ceruse 20000 Euro iar mai apoi si-a modificat total solicitarile cerand 1500 Euro si vreo 2-3000 lei. In plus, in rechizitoriu earu si textile de la mesajele trimise catre doamna Stanciu si acolo chiar spunea ca o sa dea publicitatii chestii urate. Toate astea nu dau bine imaginii de victima a doamnei Rarinca.

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      1. Faceți o confuzie, inclusiv în expunere, între ”șantaj” în sensul legii penale și amenințare, în sensul dicționarului. Ce spune dna respectivă la TV nu sună a șantaj… pentru că nu este, nici măcar în sens informal, și cu atât mai puțin în sensul legii penale. În schimb, este o amenințare, evident, pe dicționar. Repet, există o limită la care pot duce o argumentație, atunci când ceva devine de ordinul evidenței. Nu văd cum a-i transmite cuiva, ”am adunat și știu chestii care ar putea să-ți distrugă imaginea” poate fi caracterizat altfel decât o amenințare. Cum spuneam, pot să afirm doar că rinocerii nu pot să zboare, cuiva care insistă că în opinia lui e altfel… nu prea am ce să-i fac.

      2. Nu pot să mă pronunț în concret pe ceva ce vă amintiți că ar fi amintit cândva dna Rarinca, ci doar asupra ce văd că a spus și făcut, efectiv. Însă de dragul argumentului, putem porni de la această premisă. Dna Rarinca avea pretențiile financiare care puteau fi probate prin aceste facturi. Caz în care se impun întrebările, de ce nu le-a trimis dnei Stanciu, direct, eventual personal? De ce, presupunând că ar fi reale și că dna Stanciu a refuzat să le onoreze, nu a apelat la justiția civilă? Alternativ, de ce, dacă a considerat că dna Stanciu refuză să-și plătească o datorie, nu a amenințat-o exact cu asta: publicarea (rușinoasă pentru șefa ÎCCJ) a dovezilor acelei datorii și refuzului ei de a le plăti? Mă întreb (retoric) și vă întreb, de ce a preferat să o amenințe că dezvăluie lucruri compromițătoare despre soțul decedat?

      În altă ordine de idei, ca să vă răspund la cealaltă ordine de idei:

      1. În ce constă ”campania de presă împotriva judecătoarei Risantea”?
      2. Considerați un lucru rău faptul că politicienii ar fi pierdut controlul sau influența asupra justiției? Dacă da, de ce?

      • MP spune:

        1. Aveti dreptate referitor la diferenta dintre amenintare si santaj.

        2. [...] In articol, afirmati ca d-na Rarinca a confirmat ca nu poate proba in niciun fel respectiva datorie, aducand in sprijinul afirmatiei dumneavoastra un link catre o pagina web in care nu apare nimic despre dovedirea datoriei. Deci pe ce anume va bazati cand faceti afirmatia ?
        Iar relativ la intrebarile dumneavoastra, nestiind exact cum s-au desfasurat lucrurile, nu ma pot pronunta si, oricum, nu acesta era subiectul.

        Si ca sa va raspund si la partea finala:

        1. Inclusiv la articolul de pe stiripesurse la care faceti trimitere, dar sunt mai multe: si pe hotnews, contributors, Romania Libera etc.

        2. Dar dumneavoastra considerati ca existenta unui parteneriat intre judecatori si procurori (nu insa si intre judecatori si avocati) este de natura sa asigure un proces corect unui om obisnuit ?

        • Miron Damian Miron Damian spune:

          Exact pe asta mă bazez. Nimic n-ar fi împiedicat-o pe Mariana Rarinca să probeze în fața camerelor de luat vederi existența acestei “datorii de 2400 de euro” – și cu siguranță că ar fi avut tot interesul s-o facă. Nu a făcut-o, de unde și deducția mea că nu poate.

          1. Cum definiți ”campanie [de presă] împotriva cuiva” ? Ce înțelegeți prin această expresie? În ce mă privește, vorbesc de așa ceva când există o suită de atacuri susținute la adresa aceleiași persoane/instituții. Iar prin ”atac” înțeleg o opinie care prezintă o discrepanță foarte mare între culpa pe care o acuză și cea pe care o poate argumenta (în mod rezonabil, firește) și/sau între culpa ce o poate argumenta și sancțiunea pe care o are în vedere. Spre exemplu, dna Stanciu a fost acuzată repetat de denunț calomnios, fără niciun argument, de minciună, fără niciun argument, de responsabilitate în arestarea preventivă (care ar fi fost abuzivă) a Marianei Rarinca, fără niciun argument.

          În schimb, în articolul la care fac trimitere nu e prezentă niciun fel de opinie, de niciun fel! Pur și simplu transcrie doar interviul dat de dna Găgescu la CSM. De ce ar fi parte a unei campanii de presă împotriva dnei judecător?

          2. Ca să vă răspund trebuie să știu la ce se referă termenul, în context.

  18. iosiP spune:

    Domnule Damian, imi permit sa va adresez urmatoarele intrebari:

    1. Daca cel santajat/amenintat ari fi fost Dorel de pe basculanta, ar fi putut apela la DNA pentru a-i “repera”" onoarea? Sau sefa ICCJ este mai egala decat altii?

    2. Credeti ca daca numitul Dorel ar fi depus plangere s-ar fi aplicat masura arestarii preventive? Chiar, ce riscuri si amenintari prezenta doamna Rarinca la adresa ordinii publice?

    3. De ce sunt amenintate judecatoarele care au decis achitarea? Va pot dovedi cazuri in care judecatorii au incalcat flagrant legea dar nu au avut probleme – altele decat recursul la CEDO, pe care oricum il platim din banii nostri.

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Iată răspunsurile, cu detalii suplimentare:

      1. Procurorii, indiferent de departament, nu se ocupa cu ”reperarea onoarei” oricui, indiferent ce ar însemna asta, cât timp nu e vorba de o încălcare a legii penale. Șantajul e o infracțiune codificată ca atare în lege. Da, oricine poate sesiza DNA, dacă are indicii temeinice că s-a petrecut o faptă penală, poate face plângere dacă consideră că e victima unei infracțiuni. Competența DNA este stabilită în mod riguros de lege, însă, și s-ar putea ca dosarul să fie trimis către alți procurori. O poate face și instanța, din același motiv. Legea e scrisă de instituțiile politice, și magistrații nu au voie să o ignore. Competența aici e determinată mai puțin de calitatea dnei Stanciu, cât de circumstanțele cazului. De altfel, nu e singurul caz de șantaj instrumentat de DNA, iată un exemplu – patron acuzat de șantaj de către proprietarului spațiului închiriat. Considerați că are ceva proprietarul acela care l-a făcut ”mai egal decât alții”? Da, și dacă ar fi fost șofer de basculantă și indiferent de nume, tot DNA ar fi instrumentat dosarul.

      2. Măsura arestării preventive se aplică în funcție de întregul set de circumstanțe al cazului, raportat la lege. Există destule cazuri, ușor de găsit, de altfel, în care s-a solicitat și obținut punerea sub arest preventiv a celor acuzați de șantaj, iată un exemplu, un avocat doljean arestat într-un caz de acest tip. Credeți că dna Stanciu a intervenit și acolo?

      3. Nu știu să fi fost amenințate judecătoarele care au decis achitarea, cu siguranță nu de către mine. Prin urmare, mi-e imposibil să încerc măcar să speculez dacă cineva a făcut-o și ce motive ar fi avut, sau relevanța aspectului în discuția noastră. Unde anume ați văzut astfel de amenințări?

      • Alexandru Mihalcea spune:

        Domnule Damian, mi-au placut explicatiile dvs. de la pct. 1 si as dori sa va intreb daca puteti indica temeiul legal concret (textul de lege) care atrage in acest caz competenta DNA?!

        • Miron Damian Miron Damian spune:

          Conform legii 78/2000, art. 13 (1) ”Infractiunea de santaj, prevazuta la art. 194 din Codul penal, in care este implicata o persoana dintre cele prevazute la art. 1, se pedepseste cu inchisoare de la 7 la 12 ani.” – ”implică” în context se referă inclusiv la calitatea victimei, nu doar a făptuitorului, iar art. 1 include, între destule alte categorii, orice persoană care exercită o funcție publică. Asta face ca infracțiunea de șantaj, în aceste condiții, să fie asimilată uneia de corupție, și să atragă competența DNA, conform OUG 43/2002.

          • iosiP spune:

            Am inteles, e una daca il santajez pe Dorel si alta daca o santajez pe doamna Stanciu.
            Halal egalitate in fata legii!

            Propun, cu toata seriozitatea, ca “persoanele publice” sa poarte un ecuson de identificare, nu de alta dar daca am o altercatie in parcare la Cora macar sa stiu daca ma salta sau nu mascatii.

            • Miron Damian Miron Damian spune:

              Îmi vine greu să cred că cineva propune ”cu toată seriozitatea” orice, cât timp argumentul său, cât va fi fost, s-a redus la a exprima un deranj că nu poate să o șantajeze pe șefa ÎCCJ la fel ca pe ”Dorel”.

              Am notat acest deranjament ca atare, n-am ce să-i fac mai mult. Aș propune eu, fără vreun fel de seriozitate, demonstrativ doar, ca persoanele care vor să șantajeze pe cineva și nu le place regimul legal al infracțiunii, să se identifice cumva, să-i știm și noi. Un club, un grup pe o rețea de socializare ceva acolo. Nu se mai poate altfel. Sau un partid… nu, stai, că aici deja e competiție mare.

            • iosiP spune:

              Domnule Damian, nu ati fost niciodata victima unei “tepe”? Daca nu, va felicit dar daca da cred ca stiti cat de greu (aproape imposibil) este sa o dovediti in fata instantei.
              Ei bine, eu am fost victima unei astfel de tepe in care X a cumparat de la mine un bun pe care nu l-a mai platit (complet cu refuzul de a raspunde la telefon etc.). Ei bine, la vreo doi ani de la intamplare am avut o intalnire de afaceri cu proprietarul firmei S si am observat ca X era angajat la firma respectiva. L-am abordat (desi a incercat sa evite intalnirea) si l-am somat sa-mi achite datoria in 48 de ore – in caz contrar urmand sa discut cazul cu patronul firmei. Santaj? Desigur, doar ca numitul X s-a executat.
              Acum, sa vedem cine anume a avut de castigat si de pierdut:
              - eu unul mi-am recuperat banii;
              - X a achitat suma datorata – ceea ce ar fi trebuit sa faca cu doi ani inainte;
              - patronul firmei nu a fost deranjat (nu a avut cunostinta de “litigiul” meu cu X).
              Credeti ca as fi procedat mai corect povestindu-i petronului ceea ce s-a intamplat? Va asigur ca m-ar fi crezut (suntem oarecum prieteni) si l-ar fi concediat pa X. Cine anume iesea in castig ca urmare a acestei actiuni?

            • Miron Damian Miron Damian spune:

              Înțeleg exemplul. Acum, pe baza lui aș zice că din prisma interesului public ar fi mai bine să puteți avea în avans dovada unei datorii, nu să fie legea mai blândă apropo de modul care o cereți în acest caz particular. Haide să modificăm exemplul, de dragul discuției : totul rămâne FIX la fel, doar că datoria NU este de fapt reală. Plus de asta, haide să presupunem că Dvs. nu sunteți cel care o cere, ci cel căruia i se cere această falsă datorie. Vi s-ar părea în regulă ca legea să permită așa ceva?

  19. doru001 spune:

    Atunci poate raspundeti acelor minciuni. Faptul ca evitati cu orice pret acest lucru, ca si publicarea referintei, fara de care mesajele mele nu au nici un sens, mi se pare ciudat.

    Eu singur n-am gasit minciuni sau contradictii in acel articol.
    Dv. sigur nu aduceti nici un argument in aceasta problema importanta, dar aveti grija sa comentati orice detaliu. Nu am mintit cind am spus ce am spus, a fost o greseala onesta, chiar nu am stiut. Acum ca am trecut peste acest obstacol, ce ar fi sa imi indicati si mie ce dovezi sau argumente aveti care va fac sa fiti atit de sigur de adevarul Dv. incit sa nu raspundeti acelui articol macar tot la fel de argumentat pe cit este el?

    Alternativ, puteti sa recunoasteti ca nu va intereseaza adevarul si corectitudinea justitiei din Romania, si fireste ca incetez dialogul.

    Oare doar jurnalistii au acces la dosar? Nu ar fi fost normal sa fie publicat pe Internet?

    Nu pot raspunde la comentariul Dv. direct. Aceasta poate afecta logica discutiei, care si asa e in suferinta.

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Păi le-am răspuns, dle. La fiecare, pe care le-ați adus Dvs. Și am insistat, și – iată – insist din nou cu această întrebare: în clipa în care o sursă vă face să scrieți minciuni (vă pot crede că n-ați știut! dar cei care le-au scris au știut, desigur, ei sunt autorii minciunilor, Dvs. doar le transmiteți, din păcate) – atunci de ce continuați să o citiți, citați considerați de încredere?

      Și nu e singura întrebare legitimă: spuneți că n-ați văzut contradicții, dar le-ați căutat? Nu? De ce? Unele chestii se pot afla doar din dosar, dar altele sunt accesibile oricui; constituția o poate găsi oricine pe net ca să afle la ce se referă limita celor 180 de arest preventiv. Ați verificat asta? Sau cine anume a dispus arestarea Marianei Rarinca? V-ați întrebat ce anume justifică afirmația că ”vârful justiției” e un grup infracțional organizat?

      • doru001 spune:

        Raspundeti la:

        “1. în prima zi, pe 4.06.2014, martorul sub acoperire îi cere să spună clar ce vrea: „Vă rog să-mi spuneţi ce bani, ce datorie, ce presă?” Mariana Rarinca îi răspunde la fel de clar: „Sunteţi datoare la mine cu 1.600 euro, 2.000 lei şi 1.800 lei”. În acest moment, procurorii ar fi trebuit să închidă cazul căci aveau deja dovada că Rarinca nu-i cerea reclamantei Livia Stanciu decît DATORIA, nicidecum vreo sumă ca şantaj!
        2. mai mult decît atît, Rarinca precizează şi în SMS-ul de a doua zi ce vrea: „aveţi o datorie la mine pe care refuzaţi să o plătiţi”. Ba, chiar, se oferă să justifice ce reprezintă acea sumă: „Dacă vreţi, v-am spus că vă trimit pe fax toate amănuntele”. Procurorii ar fi trebuit să-i ceară, prin martorul acoperit, să trimită aceste „amănunte”, însă, se pare, aceste lucruri nu intrau în sfera lor de interese!
        3. din contră, martorul acoperit forţează nota şi încearcă s-o provoace pe Rarinca să vorbească de „zeci de mii de dolari”: „înainte mi-aţi cerut zeci de mii de dolari”, numai că Rarinca îi răspunde foarte clar: „Nu am cerut niciodată zeci de mii”! Şi în faţa acestui răspuns, procurorii trebuiau să închidă dosarul, mai ales că Rarinca adaugă: „Plătiţi datoria şi este în regulă. Orice voi face cunoscut public voi face în prezenţa dv. şi nu pe la spate”.
        4. în SMS-ul din 6.06.2014, martorul acoperit forţează nota şi pronunţă suma de 20.000 euro: „Cînd am vorbit mi-aţi cerut 20 de mii de euro”, la care Rarinca reacţionează cît se poate de clar, aşa cum se vede chiar în fotografia de mai sus: „Nu am cerut 20 mii euro. Banii ăştia i-am dat avans pt. casă… Nu aveţi nici o legătură cu asta”! Dacă ignorarea SMS-urilor anterioare ar putea fi justificată de necesitatea altor amănunte în investigaţie, ignorarea acestui răspuns pe care Rarinca îl dă unei întrebări explicite reprezintă o ascundere de probe, o mistificare a acestora, căci, în Rachizitoriu, procurorii fac referire la suma de 20.000 euro doar din punctul de vedere al Liviei Stanciu, fără a preciza şi răspunsul Marianei Rarinca, deşi aveau chiar la dosar răspunsul acesteia la provocarea martorului acoperit!
        5. bomboana pe colivă este reacţia procurorilor la SMS-ul Rarincăi din 7.06.2014, în care, sîmbătă fiind, aceasta o avertizează pe Livia Stanciu prin „acoperitul” DNA: „Urmăriţi faxul de la înalta curte. Voi trimite luni toate datele”. În mod normal, procurorii ar fi trebuit să aştepte trimiterea acelui fax pentru a avea „probele” de care vorbeşte Rarinca, însă, din felul în care s-a derulat acţiunea lor, rezultă că au dorit tocmai să împiedice trimiterea acestora! Adică, în prima zi lucrătoare, 9.06.2014, au efectuat percheziţia, au reţinut-o şi apoi au cerut arestarea Marianei Rarinca. În numai două zile! Ca şi cum, văzîndu-i hotărîrea de a demasca înşelăciunea Liviei Stanciu, Mariana Rarinca trebuia oprită cu orice preţ! Mai ales că duminică, 8.06.2014, procurorii au interceptat un telefon dat de aceasta la Antena 3, la care, fiind zi liberă, a răspuns robotul telefonic. Acest lucru se pare că a urgentat reacţia nefirească a procurorilor, temîndu-se că dacă Rarinca ieşea în public pentru a demasca faptul că Livia Stanciu nu vrea să-i înapoieze datoria, nu mai puteau s-o ajute pe preşedinta ÎCCJ. Şi au acţionat!”

        Nu cotidianul m-a facut sa gresesc. In cazul Constitutiei, scrie acolo clar care este situatia, dar n-am citit eu tot paragraful. In cazul grupului suspect la virful justitiei, stiam de Livia Stanciu, de DNA (in loc de procuratura?), de deciziile judecatorilor, si am inceput sa suspectez un grup la virful justitiei. Si acum suspectez. Dar nu asta conteaza, ci dosarul.

        Va repet ca nu exista surse absolut corecte sau incorecte. Cind o tabara vine la putere, incepe sa abuzeze. Eu asa vad ca se intimpla. Nu sint toti la fel, dar nici nu puteti refuza sa argumentati logic fiindca argumentele apar pe un anumit site. De exemplu, nazistii nu raspundeau evreilor fiindca erau evrei. Dar evreii au avut dreptate.

        • Miron Damian Miron Damian spune:

          1. Minciuna e în temeiul implicației respective, cică dacă au avut dovada că Rarinca cere o datorie, ar fi trebuit să închidă dosarul. Ei aș. Codul Penal, domnule, e accesibil tuturor, puteți verifica acolo definiția șantajului: e încercarea de a obține un folos în mod injust, printr-o constrângere. Nu se condiționează NIMIC apropo de folosul respectiv, poate fi o datorie închipuită, sau reală sau orice alt folos. Încă ceva, să ne înțelegem, Mariana Rarinca a spus și spune și acum că cerea o datorie, dar n-a adus nimic, nici atunci, nici acum, pe care să se întemeieze pretenția asta.

          2. Dublă minciună, dovedită chiar de text: tocmai că procurorii (sub acoperire) au cerut repetat explicarea, justificarea sumelor cerute, iar Rarinca a spus că va trimite ceva pe fax, la ÎCCJ. N-a trimis niciodată, era doar constrângerea prin amenințare, adică definiția de cod penal a șantajului.

          3. Aceeași minciună ca la 1, și dovada minciunii de la 2: suspecta recurge la amenințări, și atât.

          4. E o nouă minciună, aici. una ridicolă, căci informațiile sunt luate chiar din rechizitoriu. Adică imbecilul care scrie asta spune, în esență ”am aflat din rechizitoriu o informație pe care procurorii nu au menționat-o în rechizitoriu”. Să explic de ce e minciună?

          5. Din nou, minciuna e demonstrată în propriul text: suspecta amenințase repetat că va trimite pe faxul de la ÎCCJ una sau alta, nu a trimis nimic, nici în ziua respectivă nici în altele.

          Înainte mi-ați prezentat două afirmații, le-am demonstrat a fi minciuni și prostii. Acum avem cinci(!), care sunt după același tipic. Caz în care, întreb din nou, de ce dați credit sursei respective? De ce insistați să preluați ce scrie, și să citați ca și cum ar fi și opinia Dvs? O să mai întreb o singură dată.

          • iosiP spune:

            ” Codul Penal, domnule, e accesibil tuturor, puteți verifica acolo definiția șantajului: e încercarea de a obține un folos în mod injust, printr-o constrângere. Nu se condiționează NIMIC apropo de folosul respectiv, poate fi o datorie închipuită, sau reală sau orice alt folos.”

            Deci daca cineva are o datorie clara si dovedita iar incercarile de a obtine restituirea pe cale amiabila au esuat e ilegal sa-l anunt pe respectivul (respectiva) ca fac publice diverse matrapazlacuri? Pai dimpotriva, eu cred ca fac un bine societatii daca dezvalui ilegalitati comise de catre altii. M-ar amuza sincer ca cineva sa depuna plangere impotriva faptului ca stiu ca a comis o crima si il “amenint” ca voi face publice probele.
            Iar ca incheiere, astept ca doamna Rarinca sa-si faca publice argumentele iar doamna Stanciu sa le contrazica (eventual, in fata tribunalului). Cred ca va fi cel putin amuzant…

            • Miron Damian Miron Damian spune:

              *Amenințarea* că dați în vileag o ilegalitate este, desigur, tot șantaj. A amenința pe cineva cu o dezvăluire e una, a face dezvăluirea respectivă e cu totul altceva – dacă sesizați diferența.

              Dna Rarinca a avut ore în șir să-și ”expună argumentele” – ce a făcut e prezentat în articol: a confirmat practic temeinicia dosarului.

  20. doru001 spune:

    Am spus ca ce stiu arata ciudat, nu ca sursa arata ciudat. Sursa arata ciudat, pentru ca pare de orientare comunista, dar nu asta am spus. Este o greseala sa catalogati sursele si nu informatiile. Poate duce la rasism, de exemplu. Sa ne limitam la dosarul Rarinca. Suspiciunea de abuz e clara. Implicarea unui functionar de la virful justitiei romane in aceasta suspiciune e clara. Acuma, dovezile. Dosarul arata ciudat. Va intereseaza cine spune sau ce spune? In primul caz, nici o problema, ma puneti pe lista neagra si nu mai trebuie sa-mi raspundeti. Dar, in aceasta situatie, daca nu judecati critic informatia, ci condamnati sursa, lipsa ratiunii poate usor sa ofere cale libera violentei, deoarece izolati nu sintem, si fara ratiune nu ne putem rezolva problemele …

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Acum cine refuză să răspundă la întrebări? :-)

      În altă ordine de idei, nu consider o greșeală să cataloghez sursele, nu în circumstanțele la care v-am întrebat (retoric) de ce nu o faceți Dvs. Nu am prejudecăți față de surse, de fapt, dar o dată ce le-am prins că sunt de neîncredere, mi se pare, nu greșit, ci foarte sănătos să le tratez în acest fel, ca surse îndoielnice. Dar asta e ceva mai puțin important, pentru dezbaterea de față.

  21. iosiP spune:

    Din punct de vedere social, primul lucru pe care ar trebui sa-l faca procurorul intr-un caz de santaj ar fi sa intrebe persoana care depune plangere daca a comis sau nu faptele cu care este santajata. Acest lucru este cu atat mai relevant in cazurile gen Rarinca, in care la final “santajistul” (da, cu ghilimele) este achitat.
    Prin urmare, doamna Rarinca a afirmat ca are informatii despre anumite dosare mai mult sau mai putin “dubioase” – nu credeti ca ar fi cazul ca cineva sa o intrebe pe doamna Stanciu despre aceste dosare? Recunosc, poate nu ma incadrez in norma dar daca cineva m-ar santaja pentru lucruri pe care nu le-am facut l-as trimite degajat la origini si as astepta sa-si puna in aplicare amenintarile, prilej cu care as face plangere penala pentru calomnie.
    Cat despre imagine, aceasta nu este proprietatea cuiva ci reprezinta suma (sau media, daca doriti) a felului in care acea persoana este perceputa de catre ceilalti… Indiferent de prevederile legale, imaginea mea despre doamna Stanciu s-a schimbat (si nu in bine), iar singurul lucru care ar putea sa o modifice (rectifice?) ar fi o discutie publica pe marginea faptelor care au facut-o santajabila.

    P.S. Stiu, cele de mai sus nu sunt argumente legale ci strict etice. Mai mult, sunt exprimate din pozitia unui libertarian caruia nu prea ii pasa de statul “de drept”, asa cum il intelegeti dumneavoastra!

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      IosiP,

      dacă vă deranjați să citiți măcar ce scriu aici, dacă tot vreți să comentați: dna Rarinca a amenințat-o pe Livia Stanciu cu dezvăluiri grave despre soțul ei, nu despre ea. Ok? Și nu a spus niciodată la modul precis ce anume ar ști, care ar fi dezvăluirea aceea. Doar că e compromițător, inclusiv pentru dna judecător. Iar soțul dnei Stanciu a decedat în urmă cu patru ani.

      Iar Dvs. insistați că procurorii ar fi trebuit să afle de la o persoană moartă de ani de zile dacă niște acuzații niciodată substanțiate sunt reale sau nu. Asta vi se pare Dvs. normal. Din nou, înțeleg exprimarea unei opinii, asta este, fiecăruia i se poate părea ceva ”normal” la un moment dat, nu pot contraargumenta așa ceva. Dați-mi voie doar să nu împărtășesc defel această opinie. În rest, lucrurile rămân cum le-am stabilit, căci opiniile nu pot schimba afirmații cu valoare de fapt. Dialogul nostru se încheie aici.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Miron Damian


Miron Damian

Miron Damian scrie analize politice pe forumuri începând cu 2002, sub pseudonimul Doc. A colaborat cu ziarul Cotidianul si cu revistele Dilema Veche si Revista 22. Din 2006 are b... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)