Home » Justitie/Ordine publica » Citesti:

Politicul vs. Justiție sau o scurtă istorie a reformei magistraturii (ep.3)

Cristi Danilet iulie 18, 2014 Justitie/Ordine publica
32 comentarii 1,320 Vizualizari

6. Puterile publice: război sau cooperare?

Realizând că nu mai pot controla justiția și că riscă să răspundă atunci când greșesc, politicienii au avut anumite manifestări din care a reieșit intenția de a relua controlul sistemului. Trei au fost modalitățile identificate de noi:

Prima este cea a modificărilor legislative: s-a încercat micșorarea salariilor1, chiar anularea pensiei de serviciu2, s-a redus bugetul alocat instanțelor, s-a refuzat desființarea unor instanțe mici și ineficiente, s-a permis Ministrului Justiției să exercite acțiunea disciplinară împotriva magistraților3.

A doua modalitate este prin intervenții în anumite cauze aflate pe rolul organelor judiciare. Neavând încredere în sistemul judiciar pe care îl acuză de manipulare din partea adversarilor politici sau pur și simplu intenționând imunizarea lor, Parlamentul refuză în mod repetat solicitarea urmării penale ale unor membri – actuali sau foști – ai Guvernului4 sau acordarea avizului pentru luarea unor măsuri procesuale cu privire la unii parlamentari5.

Noi credem că existența unui filtru pentru urmărirea demnitarilor încalcă cele înscrise în Recomandarea nr. 19 din 2000 a Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei, care arată ce principii trebuie avute in vedere când se alcătuiesc politicile publice de către autorități.  Astfel, pct. 16 din această reglementare prevede: „Procurorul trebuie, în orice situație, să fie în măsură să desfășoare, fără niciun impediment, urmărirea penală a funcționarilor guvernamentali pentru infracțiunile comise de către aceștia, în special faptele de corupție, de abuz de putere, încălcări grave ale drepturilor omului și alte infracțiuni recunoscute de dreptul internațional”. Iar în expunerea de motive Comitetul Miniștrilor dezvoltă: „Deși aplicabilă în general, prezenta recomandare vizează în mod special acele sisteme în care procurorul este subordonat executivului, situație care nu trebuie să-l împiedice a urmări funcționari publici – și, prin extindere, reprezentanții aleși sau politicienii – care comit infracțiuni, în special fapte de corupție. `Impediment` reprezintă nu doar un obstrucționare a urmăririi, dar ea mai înseamnă și orice represalii al căror obiect l-ar putea face procurorii”. Tot astfel, în Rezoluţia 1214 (2000) privind Rolul parlamentelor în lupta contra corupţiei adoptată de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei se prevede că: parlamentarii trebuie să fie un exemplu de incoruptibilitate, (…) să protejeze independenţa justiţie (…)6.

A treia modalitate se manifestă prin declarații publice îndreptate împotriva sistemului judiciar în ansamblu sau împotriva unor magistrați luați individual. Ele provin din partea politicienilor, jurnaliștilor sau avocaților. În privința primilor, efectul pe care ei îl generează este decredibilizarea justiției. În opinia noastră un astfel de „atac” este nepermis, din două perspective: pe de o parte, pentru că se creează o presiune asupra justiției; pe de altă parte, pentru că atacul vine din partea unei puteri împotriva altei puteri care amândouă aparțin stalului, chiar reprezintă statul – ceea ce înseamnă că statul se subminează singur, efectul fiind periclitarea autorității de care trebuie să se bucure agenții publici.

„Atacarea” justiției de către celelalte puteri este văzută de Comisia Europeană ca un atentat la statul de drept și a independenței sistemului judiciar. Acesta este motivul pentru care, în vara lui 2012, Comisia a invitat toate partidele politice și autoritățile guvernamentale să respecte independența sistemului judiciar și România să își asume angajamentul de a impune sancțiuni disciplinare tuturor membrilor de Guvern sau de partid care subminează credibilitatea judecătorilor sau care exercită presiuni asupra instituțiilor judiciare.7

Nesupunându-se îndrumărilor, la începutul anului 2013 Comisia Europeană nota că atacurile cu motivație politică la adresa sistemului judiciar nu au încetat. Un punct critic este acceptarea hotărârilor judecătorești: pentru aceasta este necesar ca toți membrii clasei politice să ajungă la un consens privind abținerea de la criticarea hotărârilor judecătorești, de la subminarea credibilității magistraților sau de la exercitarea de presiuni asupra acestora. Se recomandă introducerea unui cadru clar privind interdicția de a critica hotărâri judecătorești și de a submina activitatea magistraților sau de a face presiuni asupra acestora și asigurarea aplicării eficace a acestor cerințe. Consiliul Superior al Magistraturii ar trebui să fie invitat să emită un aviz privind dispozițiile relevante8.

În aceeași idee, recent, Comisia de la Veneția a atras atenția autorităților românești asupra necesității de a include în Constituția României principiul respectului reciproc și cooperării loiale dintre puteri ca un principiu fundamental al democrației constituționale9.

7. Justiția – prima putere în stat?

A face o ierarhie între autoritățile care exercită cele trei funcții esențiale în stat pare un demers inacceptabil – cel puțin Constituția, care menționează că puterile sunt în echilibru, deci egale, nu pare a permite aceasta. Totuși, încercăm să aducem argumente că, dacă s-ar fixa criterii clare după care cele trei puteri să fie comparate, rezultatele ar duce la concluzii surprinzătoare.

Fără îndoială, prima percepție este că Parlamentul este puterea supremă în stat. Această percepție are în vedere atribuțiile acestei autorități, de la care emană legile, celelalte puteri fiind abilitate să le asigure aplicarea. Prin urmare, criteriul de comparație între puteri ar fi competența lor funcțională, astfel că puterea care are atribuții primare legate de lege dobândește și caracterul de „primă putere”. O astfel e viziune nu ține seama însă de substanța principiului separației puterilor în stat, care nu presupune o subordonare a uneia față de o alta, ci un sistem de „checks and balances” în care puterile se controlează reciproc, ele fiind astfel puteri și, în același timp, contra-puteri.

Noi am identificat însă alte criterii potrivit cărora se pot compara puterile:

  1. Numărul membrilor: Legislativul are în 170 senatori și 370 deputați, Executivul are 26 miniștri și Președintele țării, Judiciarul are 4500 de judecători și 2900 de procurori10;
  2. Modalitatea de recrutare: Președintele țării și parlamentarii sunt aleși de cetățenii cu drept de vot pe criterii subiective, miniștrii sunt numiți pe criterii politice de Parlament, magistrații sunt recrutați numai prin concurs și pe criterii obiective. De altfel, întreaga carieră a magistraților este marcată de meritocrație;
  3. Studii: nu sunt cerințe pentru studii minime în vederea exercitării funcțiilor de parlamentar sau ministru, ori președinte de țară, însă pentru magistrați este necesară licența în drept;
  4. Evoluție în carieră: ocuparea unor funcții de conducere în camerele parlamentare se face prin votul colegilor, pe când în sistemul de justiție promovarea la instanța sau parchetul ierarhic superior ori ocuparea unei funcții de conducere se face numai prin concurs organizat de CSM;
  5. Durata mandatului: parlamentarii au mandat de 4 ani, miniștri au un mandat care de regulă se suprapune peste durata mandatului majorității parlamentare, Președintele țării are un mandat de 5 ani, magistrații au însă un mandat până la vârsta de pensionare, adică minim 25 ani;
  6. Cuantumul indemnizației: parlamentarii câștigă lunar sume între 4500 lei și 6100 lei net, miniștrii 6500 lei, președintele țării 6700 lei, iar magistrații între 3000 lei (prima lună de activitate) și peste 10.000 lei net (un judecător de la instanța supremă sau un membru CSM);
  7. Răspundere: miniștrii răspund politic în fața Parlamentului, în fața CSM ministrul justiției poate exercita acțiunea disciplinară cu privire la un magistrat, iar miniștrii și parlamentarii pot fi trași la răspundere penală de către magistrați;
  8. Cvorum necesar: pentru a fi adoptată o lege este necesar ca plenul camerei să se reunească în cvorumul prevăzut în funcție de actul normativ; pentru a fi aprobată de către Guvern o ordonanță, o ordonanță de urgență sau o hotărâre este necesar ca întreg consiliul de miniștri să se reunească; pe când o hotărâre judecătorească se adoptă de completul de judecată, unic sau colegial, nefiind necesar să se reunească tot corpul judiciar pentru aceasta. Așadar, dacă puterea legislativă se exercită de Plenul Parlamentului și cea executivă de Plenul Consiliului de Miniștri, puterea judecătorească se exercită chiar de către un singur judecător11.

Concluzii

Într-o societate democratică, statul este organizat potrivit principiului clasic al separației puterilor. Puterile sunt separate, dar ele colaborează. Pentru consolidarea statului de drept în România, reforma sistemului de justiție a fost esențială. Iar din cadrul sectoarelor de justiție, cel al magistraturii a fost și este cel mai important. Reforma s-a făcut în perioada 2004-2014, la presiunea UE, de către autoritățile române, dar prin conlucrare: au fost create legi esențiale, s-a creat CSM ca autoritate de autoguvernare, au fost recrutați magistrați tineri în sistem, au fost înlocuite vechile coduri, s-au eficientizat procedurile, s-au transparentizat sistemul. Putem spune cu certitudine că justiția din România a devenit eficientă după 10 ani de reformă susținută. În rândul magistraților s-a creat o cultură a independenței. Oameni care ani de-a rândul s-a crezut că sunt deasupra legii și sunt imuni la justiție au ajuns în spatele gratiilor. Cetățeni simpli au început, astfel, să aibă încredere în justiție. La rândul lor, oamenii politici și de afaceri au început să se teamă de justiție, motiv pentru care politicienii au încercat să reducă din independența justiției modificând înapoi legile sau atacând magistrații prin discursuri politice inacceptabile. Rămâne de demonstrat dacă crearea unei justiții independente a fost făcută doar pentru aderarea la UE sau dacă societatea românească a ajuns la maturitate astfel ca reformele să fie ireversibile.

Față de cele de mai sus, rezultă că putere judiciară12 este alcătuită dintr-un număr mai numeros de persoane, selectate obiectiv și beneficiind de un mandat mai îndelungat, care sunt mai bine pregătite și salarizate mai bine decât persoanele din celelalte două puteri și pe care le pot sancționa.

________________________

  • Citeste primul episod aici
  • Citeste al doilea episod aici

______________________________________________

* Articol publicat în Revista Polis nr. 4/2014

1 Temporar, acest lucru s-a și reușit, în timpul crizei economico-financiare din 2009-2010, magistraților reducându-li-se salariile, ca tuturor bugetarilor din România, cu 25%.

2 Această intenție a eșuat, ca urmare a intervenției Curții Constituționale. Astfel, prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a reţinut că dreptul la pensie de serviciu acordat magistraţilor este o consecinţă a prevederilor art. 124 alin. (3) şi art. 132 alin. (1) din Constituţie. Prin aceeaşi decizie, Curtea a arătat că statutul constituţional al magistraţilor – statut dezvoltat prin lege organică şi care cuprinde o serie de incompatibilităţi şi interdicţii, precum şi responsabilităţile şi riscurile pe care le implică exercitarea acestor profesii – impune acordarea pensiei de serviciu ca o componentă a independenţei justiţiei, garanţie a statului de drept, prevăzut de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală.

3 Legea nr. 24/2012 pentru modificarea si completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 51 din 23 ianuarie 2012.

4 Art. 109 din Constituție consacră răspunderea membrilor Guvernului: (1) Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalţi membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia. (2) Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor. Dacă s-a cerut urmărirea penală, Preşedintele României poate dispune suspendarea acestora din funcţie. Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. (3) Cazurile de răspundere şi pedepsele aplicabile membrilor Guvernului sunt reglementate printr-o lege privind responsabilitatea ministerială.

5 Art. 72 din Constituție consacră imunitatea parlamentară: (1) Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. (2) Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. (3) În caz de infracţiune flagrantă, deputaţii sau senatorii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei. Ministrul Justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Camerei asupra reţinerii şi a percheziţiei. În cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.

6 De altfel, în acest sens, parlamentarii au şi constituit GOPAC – Organizaţia Mondială a Parlamentarilor Împotriva Corupţiei. Pentru o expunere a situațiilor de intervenție a Parlamentului în derularea unor urmăriri penale și argumente împotriva impunității demnitarilor (așa am denumit imunitatea parlamentarilor și miniștrilor, reglementată de art. 72 din Constituție, după cum este ea înțeleasă în România), a se vedea postările de pe http://cristidanilet.wordpress.com: „Motivele de arestare a parlamentarilor sunt stabilite numai de judecători” (3.12.2012), „Parlamentarii nu au voie să soluţioneze dosare” (11 sept.2012), „Imixtiunea legalizată a politicului în justiţie” (10 mart.2010), „Parlamentul – instanţă extraordinară” (18 iunie 2008).

7 Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind progresele înregistrate de România în cadrul Mecanismului de cooperare și de Verificare, 18 iulie 2012, COM(2012) 410 final, p. 22.

8 Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind progresele înregistrate de România în cadrul Mecanismului de cooperare și de Verificare, 30 ian. 2013, COM(2013) 47 final, p. 4 și p. 7.

9 Opinia nr. 73/2013 din 24 martie 2014 asupra proiectului de revizuire a Constituției, pct. 33 și pct. 210.

10 Cifrele sunt aproximative.

11 Așadar, din punct de vedere administrativ puterea judecătorească se referă la componența sa și cuprinde pe toți judecătorii; iar din punct de vedere funcțional puterea judecătorească se referă la funcția judiciară exercitată de către titulari.

12 Prin putere judiciară desemnăm, din punct de vedere organizatoric, structura de instanțe alcătuită din judecători și cea de parchete alcătuită din procurori. Puterea judecătorească este o sintagmă care se referă exclusiv la instanțe și judecători.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "32 comments" on this Article:

  1. Mihai spune:

    D. Danilet apreciez articolul dv.
    Intr-o tara normala aceste lucruri sunt firesti.
    Dar Romania este o tara bolnava! Justitia incearca sa-si faca datoria si sa vindece societatea.
    Dar Justitia trebuie sa aplice legile facute (prost) de Parlament!
    Institutiile sunt pline de incompetenti si de corupti.
    Sunt necesare reforme profunde in toate domeniile!
    SINGURA SOLUTIE, O ADEVARATA REVOLUTIE!

  2. casandra spune:

    Aveți dreptate, făcând din ”justiție” prima putere în stat se asigură cel mai crâncen control social asupra unei societăți, la un preț foarte mic. Costul tranzacției este perfect optimizat. Mai bine de atât s-ar putea doar intr-un regim autoritar sau într-o dictatură.
    Un corp de magistrați ”bine aleși”, nu mai mulți de 10.000, bine plătiți, bine orientați, fixați în puterile lor timp de decenii….ce minunat! Plebea nu ar avea niciun cuvânt de spus. Și nu ar mai trebui să se ”negocieze” atât d emulte interese serioase cu zeci de mii de ”politicieni” locali și naționali, aleși sau numiți pentru mandate scurte. Ce cheltuială imensă pentru promovarea unui anumit tip de perspectivă asupra intereselor mari!
    Ce ar mai conta erorile judiciare ale acestor noi ”nemuritori”? Poate nu le vor mai număra și nu le vor mai raporta. Ce contează că, de ani de zile, acești zei pronunță soluții aberant de diferite la cazuri identice, pe tot cuprinsul țării? S-a judecat? S-a judecat!
    Ce ar mai conta greșelile profesionale pentru care nu plătesc neam? Doar când se vede rața din traista magistratului se mai întâmplă ceva neplăcut. Altfel….Legile care-i privesc pe magistrați nu vor putea fi schimbate decât dacă vor și ei. Dar vor vrea?

  3. Gore' spune:

    “Fără îndoială, prima percepție este că Parlamentul este puterea supremă în stat. Această percepție are în vedere atribuțiile acestei autorități, de la care emană legile, celelalte puteri fiind abilitate să le asigure aplicarea.”
    E o perceptie?
    Constitutia Romaniei
    ARTICOLUL 61
    (1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.

    “Executivul are 26 miniștri și Președintele țării”
    Tot din Constitutie
    Rolul Preşedintelui ARTICOLUL 80
    (1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul…
    (2) Preşedintele României veghează….. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.

    Citind articolul Dvs., desi nu e explicit mi se pare ca incercati sa ne spuneti ca puterea juridica este cea mai importanta, cea mai puternica, este “mai egala” in raport cu celelalte 2 si exista suficiente considerente pentru a fi prima putere.
    Motivarea
    Va citez din nou:
    “Față de cele de mai sus, rezultă că putere judiciară12 este alcătuită dintr-un număr mai numeros de persoane, selectate obiectiv și beneficiind de un mandat mai îndelungat, care sunt mai bine pregătite și salarizate mai bine decât persoanele din celelalte două puteri și pe care le pot sancționa.”
    Bine selectate aceste criterii. Ariane.

    Ne explicati ca si dreptul la opinie in ceea ce priveste puterea juridica ar trebui exprimat cu grija si atentie.

    Sper ca opiniile exprimate nu au prea multi adepti printre colegii Dvs.. Dupa un presedinte care s-a visat 10 ani prim-ministru ne asteapta o “dictatura a magistratilor”. Asta tocmai cand spuneam ca justitia e pe drumul cel bun.

    • Mihai spune:

      Dictatura Parlamentului (rusinii nationale) impotriva poporului.
      Parlamentul controlat 100% de sistemul ticalosit.

    • Constitutia nu spune ca Parlamentul este prima putere in stat. Dar eu imi permit sa spun ca puterea judiciara este cea mai importanta. Regret ca va deranjeaza realitatea pe care o traim cu totii: daca justitie nu e, nimic nu e.

      • Hantzy spune:

        Nu, dle Danilet! Absolut toate sunt importante. Nu poate lipsi nimic din ce există. Puteți așeza cupa de șampanie a justiției pe cel mai înalt loc dacă doriți, dar daca e îndepărtată una de la bază se dărâma toată piramida, chiar dacă cea de jos singură, fără cea din vârf, nu pare sa aibă vreo relevanţă.

      • Gore' spune:

        D-le Danilet, limba romana ramane un mister etern si o sursa de originalitate.
        Pentru mine sintagma “puterea suprema” (o aveti in citatul meu) e simpla, clara si fara echivoc. Nu se regaseste la nici una din celelalte 2 puteri. E doar una si este mai presus de restul. Asa scrie in Constitutie.
        Aveti o alta intelegere a acestor 2 cuvinte simple?

      • Gore' spune:

        Cu scuze, rectific, sintagma in articolul din Constitutie este “organul reprezentativ suprem”. 3 cuvinte.

  4. iosiP spune:

    Am inteles: judecatorii corupti, uneori beti, alteori participanti la Masterchef, de multe ori partinitori au dreptul sa decida cine traieste si cine moara in tara asta.

    Desigur, pe salarii bune si pensii grase (chiar, ce s-o fi intamplat cu principiul contributivitatii, sau vreti sa decida un judecator in aceasta problema?).

    Alooo, domnule Danilet, ce s-a mai intamplat cu judecatoarea aia bauta la volan, care a amenintat “organili”? Mai face dreptate – inclusiv in cazuri de conducere sub influenta bauturilor alcoolice – sau isi mananca pensioara rotunda, la adapost de ochii natiunii?

    • Io. spune:

      Domnule iosiP, nu pot sa nu apreciez ca readuceti in prim plan, dulcele stil al propagandei sovietice, utilizand un exemplu izolat si vechi pentru compromiterea unui sistem judiciar european functional din timpul prezent.
      Pentru clarificarea punctului dvs. de vedere ar fi trebui sa reamintiti si ca martirii societatii romanesti eliminati intre 47 si 62 au fost condamnati tot de sistemul judiciar din care face parte Dl.Danilet.
      As fi insiruit cativa dintre acesti maritiri, poate incepand cu Iuliu Maniu dar nu am stiut pe Adrian Nastase pe unde sa il asez (urmand exemplul revistei celui mai mare aparator al statului de drept, cu numele de scena Felix) astfel incat sa nu va deranjeze ordinea.

      • Hantzy spune:

        Daca e sa vorbim de exemple izolate, atunci hai sa vedem si ceva din directia opusa: Macovei, Morar, Haineala. Dl Danilet spune cate ceva de 4500 de judecatori si 2900 procurori. Pai daca scormonim mai adanc intre acestia, eu cred ca gasim mai multe exemple negative. Chiar in cadrul “unui sistem judiciar european functional din timpul prezent”.

        Pe undeva are dreptate dl Danilet: puterea juridica este constituita din specialisti, instruiti in scopul instrumentarii si elaborarii unor solutii juridice. Intrebarea este daca acesta trebuie sa fie un criteriu de departajare. Tendinta celor scoliti ar fi sa spuna ca este, deoarece studiosii si-au construit cariera plecand de la aceasta premisa. Paradoxal e insa faptul ca resursele pentru societate, deci si pentru actul de justitie, sunt realizate de cei fara pregatire de elita. Acestia au nevoie de fapt de adevar, de dreptate, tocmai pentru a-si putea indeplini in siguranta menirea. Fara ei, ca intretinatori si beneficiari ai tuturor institutiilor statului, nu ar mai exista justitie, de legi, de administratie. In realitate, nu exista nimic de care sa ne putem dispensa. Privind astfel lucrurile toate “puterile statului” sunt, in fapt, servicii si una fara alta nu au finalitate. Primordialitatea vreuneia dintre ele trebuie deci considerata prin aceasta Prisma, iar nu prin cea a superlativitatii instruirii.

      • iosiP spune:

        @Io
        Straw man, slippery slope, guilty by association… chiar nu va scapa nicio metoda de a eluda principiile unei argumentari logice?

        Problema reala este faptul ca judecatorii refuza cu disperare sa-si asume responsabilitatea civila – si chiar penala, in unele cazuri – pentru hotararile gresite, ba chiar doresc sa inchida gura societatii civile, ca sa nu afle nimeni ca dau sentinte dupa criterii fara legatura cu codul civil/penal (dupa caz).
        Nu sunteti de acord? Va invit sa vedeti cam cum sta Romania in domeniul cazurilor judecate de CEDO, si cate despagubiri platim noi – adica toti cetatenii tarii – fara ca celor care au dat decizii aberante sa li se bata macar obrazul. Curat “justitie”, domnule Io!

        • Io. spune:

          Domnule iosiP, este ultimul raspuns prin care incerc sa va pun in fata oglinzii.
          1. nu vi se pare ipocrizie ca imi aruncati in fata ‘guilty by association’ imediat dupa ce il interogati agresiv pe autorul articolului cu privire la doamna judecator cu pricina, amestecandu-l voit cu dansa? Sau cred ca inteleg, nu va place cand sunteti dvs. in postura asta dar cand o aplicati altora merge ca da bine. la insiruirea de mai sus adaugati si ‘double standards’.
          2. Dl.Danilet nu a afirmat ca toti ce xxxx mii de judecatori sunt imaculati. statistic avand o populatie mai mare ai si mai multe cazuri si bune si rele si intre. De aceea se folosesc procentele, incercatile comparativ pe parlament sa vedeti cum ies calculele. Multe din condamnarile CEDO sunt generate de generatia veche de judecatori, generatie care se retrage de zor la pensie, s-au care si-a dat arama pe fata in diverse ocazii (ex. judcatorul Costiniu). Oricum asta nu va impiedica sa puneti stampile, pe romaneste, si apoi sa va vaietati de ‘guilty by association’.
          Va rog sa nu mai asteptati alt raspuns de la mine in acest topic, neavand rost sa punem moderatorul la lucru. Subiectul articolului e altul si atentia acolo trebuie sa fie, nu pe discutii sterile adiacente. O zi buna

    • justitie fara greseli, nu exista spune:

      Problema e cu le repari (greselile) si cine le suporta … .
      Dama e o vajnica judecatoare sindica la Trib Db, unde activeaza un bun prieten – recomandat de dl. Danilet pe blogul sau , unde … . Adica hotaraste cine este, si cine nu este “falibil”. Cine se reorganizeaza, cum se vand bunurile falitilor, … catre cine … .
      Si nu era bauta, deoarece conditiile de securizare a probei sangelui, precum si cele de depozitare nu au fost asigurate.
      Cum bine scria cineva mai jos, justitia se curializeaza

  5. Pavalache spune:

    Pertinenta analiza si cu atat mai valoaroasa cu cat vine din interiorul sistemului reformat!

    Criteriile sunt elocvente si bine alese, desi eu consider salariile magistratilor totusi reduse tinand cont de complexitatea si periculozitatea (!) muncii acestora. Perfect de acord cu intaietatea Justitiei in fata celorlalte puteri si cu chestionarea Constitutiei, demers benefic si indreptatit.

    In sensul spuselor Dumneavoastra: poate ar trebui continuate demersurile de consolidare a Justitiei in fata celorlalte puteri, astfel incat sa fim condusi de oameni stabiliti prin criterii obiective cum sunt concursul si meritocratia in fata unora subiective si perimate cum este votul popular.

    Indraznesc o intrebare: ati lua in considerare sa candidati impreuna cu Doamna Monica Macovei pentru pozitiile Presedinte – Premier?

  6. Emil spune:

    Adică vreţi să spuneţi că introducerea legii unitare a pensiilor a fost o tentativă a politicului de a-şi subordona justiţia? Din câte ţin minte, la ora aia era la putere cea mai reformatoare forţă politică a României, PDL, tata şi mama statului de drept. Nu autorii de lovituri de stat din 2012. Probabil de aia cercetarea de către parchet a felului în care d-na şefă a Camerei, împreună cu dl. Voinescu, au numărat voturi din doi în doi la ceas de noapte s-a finalizat cu NUP.
    Şi nu, nu vreau absolut deloc să fiu ironic, doar încerc să înţeleg.

    • Niciun Guvern nu poate reduce pensiile magistratilor. E contrar Constitutiei. Si, da, Guvernul PDL a avut cateva actiuni contrare independentei justitiei, pe care le-am analizat pe blogul meu la timpul cuvenit.

      • iosiP spune:

        O fi contrar Constitutiei dar e corect: pensia nu reprezinta un drept natural ci restituirea unei contributii, deci daca n-ai contribuit… nu primesti. Ce-i atat de complicat de inteles?

  7. nimeni nu este mai presus de lege spune:

    domnule Danilet. Nici judecatorii, nici parlamentarii, nici presedintele, nici … etc. .
    Si ca asa stau lucrurile, magistratii chiar trebuie sa raspunda pentru greselile savarsite. Ei, sau societatile de asigurari unde ar trebi sa plateasca asigurari, la valoarea proceselor judecate. Chiar nu trebuie ca cineva sa sufere .

  8. Roland spune:

    Recitindu-va, stimate domn, ma intreb care etica este … cea mai morala ?
    1. etica judecatorilor ce nu sunt subordonati politic (chiar, care sunt cei ce sunt subordonati politic?), dar sunt subordonati : bancilor si politicilor ne(i)legale ale bancilor, societatilor de leasing, dezvoltatorilor imobiliari, societatilor imobiliare, jucatorilor pe piata insolventei, concurentilor neloiali, ale …, calcand in picioare drepturile si interesele cetatenilor – care nu au nici o putere ? (Adica cei ce sunt subordonati unor interese sau grupuri de interese).
    2. etica judecatorilor ce sunt (doar) subordonati politic, fara “alte subordonari” ?

    Si atunci, survine si a treia intrebare :
    3. este justitia o putere? Daca da, cum functioneaza ea? Nu cumva se confunda cu … cu altceva? Nu cumva justitia s-a curializat?

  9. iosiP spune:

    “Puterea lucrului judecat” – o aberatie menita sa evite dreptatea: daca un magistrat a luat o decizie gresita, sau una rezonabila dar in absenta probelor (care au aparut mai tarziu), atunci… ghinionul petentilor!

    Exemplu personal:

    1. Am revendicat un teren fost al bunicului, dar am pierdut procesul din cauza ca amplasamentul avea “regim special” (era plasat in spatiul unui centru de cercetari agricole). In schimb, am primit un teren “echivalent” la dracu-n praznic, in niste rape fara valoare agricola sau comerciala.

    2. Ulterior, niste “verterani” avand in spate un om de afaceri au revendicat acelasi teren, aducand dovada ca acesta sa afla langa – si nu pe – terenul centrului de cercetari, si… l-au primit! Desigur, ne-am constituit parte in proces si am solicitat terenul, in virtutea dreptului de prioritate pe care il au mostenitorii directi.

    3. Ei bine, care a fost decizia judecatoarei? Reproduc din memorie:
    - a retinut faptul ca primul proces a avut loc in absenta tuturor probelor (corect);
    - a retinut faptul ca, in aceste conditii, hotararea a fost legala (si nici n-am contestat vreodata acest lucru, deci n-am acuzat “vechiul” complet de judecata de rea-credinta);
    - a retinut faptul ca, in conformitate cu legile in vigoare, mostenitorii au precedenta la revendicarea terenului (corect);
    - in fine, a concluzionat ca situatia mistenitorilor a fost deja judecata – vestita “putere a lucrului judecat” – deci, cu toate constatarile anterioare, mostenitorii sa-si puna pofta-n cui.

    O decizie “superba”, in spiritul legii (?!) dar in mod sigur nu si in spiritul dreptatii. Desigur, nimeni nu s-a intrebat cum de primaria comunei nu a “scos” documentul de cadastru atunci cand se judeca primul proces dar l-a “gasit” subit atunci cand se juseca al doilea. Oare in Romania ascunderea probelor nu constituie infractiune, iar judecatorii nu ar fi trebuit sa tina cont de aceasta stranie “coincidenta”?

    Deci, asta-i justitia independenta, inamovibila si “la nivel european functional” din Romania. Iar daca ne gandim ca povestea s-a petrecut in judetul Bacau intelegem mai bine de ce ar fi preferabil sa cedam Moldova republicii Moldova decat sa aducem Republica Moldova in “sanul” (daja secatuit) al Romaniei!

  10. casandra spune:

    Am lăsat să treacă timpul până să revin la articolul dumneavoastră. Voiam să văd reacțiile altor cititori. Ele nu mă uimesc.
    Domnule Danileț, o ”reformă” are nevoie de confirmare din partea publicului. Iar publicul din România nu confirmă efectivitatea ”reformei justiției”.
    Știți până unde a mers acestă reformă? Doar până la reconfigurarea raporturilor dintre puterile constituționale ale statului. Se adaugă parțial, poate, un alt raport intre justiție și puterea, neoficială și imensă, a banilor mari obținuți din marea infracționalitate. Dar doar parțial și tot în legătură cu puterea formaă a statului.
    Societatea nu constată niciun efect binefăcător al ”refomei”. Am citit că sunt cam 3 milioane de cazuri pe rolul instanțelor. Familiile direct implicate și cunoscuiții acestora își pot face o părere despre starea justiției cunoscând situații concrete. Sunt situațiile care-i interesează apropiat, nu eroismele manifestate în confruntarea dintre cele trei puteri constituționale. Așa se explică faptul că 79% din populație nu are încredere în justiție, după cum arăta un sondaj de opinie efectuat în octombrie 2013.
    Până când dumneavoastră magistrații nu veți întreprinde ceva ca oamenii să aibă încredere în calitatea actului de justiție care-i preivește personal, până când accesul la justiție se va dovedi aproape prohibitiv și ruinător – termene d ejduecată mult prea multe și întinse pe anid e zile! -, până când nu vor fi pedepsiți aspru magistrații care manipulează probe, admit/resping probe irațional și fără motivare, ”greșesc” cu adresă….până atunci nu așteptați susținere prea mare.
    susținere aveți acum doar din partea unor ”actori” interni și externi interesați de balanța de putere în statul român. Și, desigur, de câteva personaje seduse de ”jocul ielelor”, de aici sau din diasporă. Oameni care nu au avut de-a face personal cu ”reforma justiției” de la noi.
    Sunteți un magistrat tânăr și bineintenționat. Cred că aveți tot intereseul ca, alături de magistrații din generația dumenavoastră, să aduceți justiția la starea necesară pentru a primi confirmarea societății. Doar reconfigurarea raporturilor dintre puterile constituționale este prea puțin și s-ar putea dovedi chiar riscant. ”Clasa politică” s-a compromis având la dispoziție mandate teoretic scurte, de 4-5 ani. Vă puteți imagina ce se poate întâmpla cu un corp profesional aflat în funcții pentru 25-30 de ani, de nedislocuit și de neînlocuit, având puteri atât de extinse asupra vieților oamenilor și asupra afacerilor? Stagnarea ”reformei” doar pe epiderma societății este foarte periculoasă pentru că nu vă oferă singura susținere solidă, de care se tem și bnaii și informațiile, susținerea societății.

    • Cristi Danilet Cristi Danilet spune:

      Dintr-o țară bolnavă de unde să iasă o justiție sănătoasă?! Asta e o chestiune de zeci de ani, de generații întregi. De abia au trecut 10 ani de reformă. Imi spuneti ca populatia nu simte, ca populatia nu vede, ca populatia nu are incredere? Scuzati-ma, dar o populatie manipulata seara de seara la televizor are justitie pe care o vede, nu justitia pe care este. Avem si noi instrumente de masurare a increderii in justitie date la usa instantei de catre justitiabilir, iar rezultatele sunt invers proportionale cu cele de pe strada, date de telespectatori.
      Ca lucrurile nu merg bine peste tot e adevarat. Dar cel putin justitia incepe sa mearga. Si e singurul domeniu public din tara asta care a inceput sa functioneze.

  11. desfiintarea instantelor ? spune:

    sau echilibrarea lor ?
    Va fi urgie
    Dragos Paul Aligica ianuarie 6, 2014 Fără categorie
    51 comentarii 4,583 Vizualizari
     aici sunt banii dvs. ! spune:
    07/01/2014 la 20:34
    Raspund eu pt. Alius .
    ………………………………………………………………………………………………………………………………………
    3. Si da, nu este nevoie sa ai 3000 de magistrati (si daca citeati comentariile dinaintea alegerilor din 2012 – la articolele scrise de fostul director de liceu, sa ma scuze, dar nu ii mai retin numele si cred ca a si lipsit de pe platforma – o sa observati aceleasi puncte de vedere), trebuie doar sa repartizezi dosarele in sistem national. Iti trebuie 3000 de magistrati daca vrei sa concentrezi dosarele la Buc., creand o mafie si o suspiciune de frauda, dar la fel de competent este si Tribunalul Vaslui, si Tribunalul Vrancea, Mehedinti, Teleorman, Olt, … toate cele 42 de Tribunale sune deopotriva de competente, daca se desfiinteaza sintagma inutila de “competenta teritoriala”. Si mai ai si 16 Curti de Apel.
    Dumnezeule ! Sunt Tribunale cu 12-15000 de dosare pe an, si altele cu 2000.
    Tribunalele Mehedinti, Teleorman, Prahova, Dambovita, … au arondate cate 5 Judecatorii – cat Timisul, Clujul , .. si mai multe decat cele cu 4 – Brasovul, Iasiul (care au cat , Gorjul, Oltul). Judeca cineva utilitatea si eficienta acestor institutii, a banilor scursi?
    De ce ? De ce ? De ce?
    Dl. Ponta spunea in februarie 2013 ca mai e nevoie de inca 581 de magistrati numai pt. a aplica noul cod de procedura civila.
    Pai comparati nr. dosarele ale Jud Corabia cu cele de la Arad, Timisoara, Iasi, Cluj, … etc. Cine Dumnezeu le tine pe femeile astea pe posturi. Cititi dupa aceea CSM 1909 sa vedeti ce salarii au ! Sa mai continui? Uitati-va la dotari, la bugete, la diurne cu strainatatea!
    Judecatorii de la ICCJ care erau platiti sa judece stramutarile, de un an ce fac? Au retrogradat? Fac complete de filtru? Mai baieti, uitati-va la salarii ! Ne permitem oare, sa tinem oameni platiti fara munca? Ori ii desfiintati, ori ii repartizati ! Sa fie clar, fiindca incasarile de anul acesta, nici cat cele de pe ultimul trimestru ale lui 2013 nu vor fi. Ca sa nu mai vorbesc despre ce vorbesc cei de pe holurile MJ (rezilieri de contract de avocat, dosare notariale de succesiune de 4-5 ani vechime, dosare de executare doar cu avans … sa mai contiunui?).
    ……………………………………………………………………………………………………………………………………
    Pentru aceleasi pareri revedeti materialul dlui. Vlaston de pe contributors.ro din 15 nov 2014

  12. iosiP spune:

    “Față de cele de mai sus, rezultă că putere judiciară12 este alcătuită dintr-un număr mai numeros de persoane, selectate obiectiv și beneficiind de un mandat mai îndelungat, care sunt mai bine pregătite și salarizate mai bine decât persoanele din celelalte două puteri și pe care le pot sancționa.”

    Corect! Dar cine sanctioneaza judecatorii pentru decizii gresite? Daca in procesul intre X si Y prima instanta da castig de cauza lui X. instanta de recurs lui Y, ICCJ lui X iar CEDO lui Y, nu inseamna ca macar unii dintre magistrati au gresit? Din cate stiu, la recurs nu se administreaza un nou probatoriu deci “pendularile” au loc pe baza acelorasi probe. Deci?

    N.B. Poate nu am mentionat corect instantele implicate intr-un caz civil, nu sunt jurist ci doar un “pagubit” de catre justitia romana. Cazul meu a fost inaintat la CEDO unde sunt sigur ca voi obtine castig de cauza, dar intrebarea ramane: cine plateste pentru anii irositi prin tribunale si pentru cheltuielile si nervii mei? In mod sigur nu doamna judecatoare, care este, nu-i asa, independenta si inamovibila!

  13. Decebal spune:

    Pe santier, se gasea cate un muncitor (cu 8, 10 sau 12 clase) care intreba un inginer intre ce ani a trait (sau a domnit) Stefan cel Mare. Daca inginerul nu stia, concluzia (chiar nespusa cu voce tare) era gata: “degeaba ai carte multa, ca nu stii sa raspunzi la o intrebare la care eu, muncitorul, stiu raspunsul”. Nu exista padure fara uscaturi, dar nu poti judeca padurea dupa uscaturi. E clar ca sunt si uscaturi in Justitie, dar e dovada de limitare (sau de rea-vointa) sa insinuezi ca TOATA Justitia e patata.

    Limitandu-ne la fapte, mie, ca simplu cetatean, in ultimii ani, Justitia mi-a dat senzatia unei puteri care functioneaza in sensul corect. Aflu ca, recent, DNA face lumina si in cazul Berbeceanu, unde se pare ca oameni din sistemul judiciar au gresit. Dar sa nu (ne facem ca) uitam ca tot oameni din Justitie incearca sa faca dreptate.

    Daca electoratul si sistemul de alegere a parlamentarilor nu pot face curatenie in Parlament, cred ca doar in Justitie ne e speranta. Atunci cand Justitia va reusi sa-i faca pe cei patati sa le fie teama sa candideze, poate ca vor candida oameni mai corecti, mai integri si mai educati, pentru parlament.

    Votati DNA! Si, ca sa fie clar ce vreau sa spun: votati-i pe acei politicieni care nu v-au dat motive sa credeti ca (odata ajunsi la putere) ar dori sa ingradeasca sau sa amputeze, in vreun fel, Justitia.

  14. Nicolae Niculescu spune:

    Atita timp cit politicul are posibilitatea sa se amestece in sistemul juridic, reforma justitiei va avea o istorie foarte lunga si poate chiar fara sfirsit. Autorul face istoricul dar nu propune nici-o solutie pentru o justitie cu adevarat independenta. Altfel este o istorie de disfunctii si confuzii inclusiv perioada reformata de M Macovei. Cele trei puteri au functii foarte bine definite: legislativul emite legi, sistemul juridic le interpreteaza iar executivul la aplica. Cele trei puteri independente trebuie sa se controleze reciproc. Imi doresc o tara in care membri executivului depun juramintul in fata unui judecator constitutional, si nu ca acum in care judecatorul este numit de un presedinte care este emanatia unui partid politic.
    Imi doresc o tara in care corpul magistratilor sa cuprinda numai judecatori alesi de electoratul din aria asupra careia judecatorul are autoritate. Sa poata participa la alegeri acei judecatori care se califica profesional, dovedesc ca in trecutul lor n-au facut parte din nici-un partid politic si nu au fost implicati in nici-un fel de activitati incompatibile cu functia de judecator. Pentru fiecare pozitie sa aiba cel putin un contracandidat. Judecatorii care candideaza pentru o pozitie din virful sistemului judiciar sa fie conditionati de o vechime de cel putin 10 sau 15 ani de activitate ireprosabila in functia de judecator. CCR sa fie desfintata fiind un amestec de numiri politice si merite profesionale. Functia CCR sa fie preluata de 9 judecatori recunoscuti pentru competenta lor in probleme constitutionale, dintre judecatorii alesi pentru Inalta Curte. Inalta Curte se fie prevazuta cu cel putin cinci complete de judecata plus cei 9 judecatori care preiau prerogativele CCR.
    Corpul procurorilor sa nu faca parte din CSM, fiind sub controlul direct al executivului in fata caruia sa raspunda pentru inactivitate si abuzuri. Pentru continutul dosarelor de cercetare procurorul sa fie sub controlui unui judecator numit de asemenea prin vot popular si care este imputernicit sa ia orice masura pentru a asigura impartialitatea desfasurarii cercetarii penale si sa nu permita amestecul executivului in desfasurarea acesteia
    Activitatea CSM sa se desfasoare sub controlul Inspectiei judiciare, sa prezinte anual raport de eficienta in fata Parlamentului cu care ocazie poate propune imbunatatiri privind legislatia. Intregul sistem judiciar sa se supuna controlului financiar anual privind recuperarea pagubelor produse de conamnati precum si fata de utilizarea bugetului propriu efectuat de catre Curtea de Conturi. Curtea de Conturi sa fie copletata cu judecatori si procurori proprii, sa fie imputernicita cu puterea de a desfasura cercetare penala si sa judece toate cauzele de frauda a utilizarii banului public, inclusiv acele cazuri descoperite de corpurile de control ale executivului sau ale controlului financiar intern.
    Asa vad eu un sistem juridic riguros, independent dar in acelasi timp sub controlul celorlalte puteri.

    • Cristi Danilet Cristi Danilet spune:

      Eu am facut o retrospectiva a reformei. Propuneri de continuare a ei fac de ani de zile, si nu doar prin declaratii.
      Cat priveste confuziile, ele nu exista. Eu am trait in acest sistem in ultimii 16 ani si in ultimii 10 am fost implicat activ in reforma justitie.
      Sistemul imaginat de dvs nu e numai ne-constitutional, nu e contrar standardelor internationale in materie de independenta si integritatea justitie, ci o utopie. Numai alaturarea cuvintelor „putere independenta, dar controlata de celelalte puteri” ma infioara.

  15. iosiP spune:

    Judecatorii sunt functionari publici!
    Desigur, unii mai “speciali” doar ca, in ultima instanta, sunt platiti din bani publici. Concluzia: este corect din punct de vedere moral si legal sa poata fi trasi la raspundere pentru greselile lor, asa cum poate fi tras la raspundere (macar teoretic) orice alt functionar public. Faptul ca legislatia actuala nu permite acest lucru este o aberatie – am ajuns sa platim o categorie de functionari care nu dau socoteala pentru calitatea serviciilor prestate in schimbul banilor primiti. In orice alt domeniu de activitate (public sau privat) acest lucru ar fi absurd, se pare insa ca justitia face exceptie.

    • Cristi Danilet Cristi Danilet spune:

      Poate vreti sa spuneti „agenti publici”, dar nu functionari publici. Portarul de la u unitate de stat e si el platit din bani publici, dar nu e functionar public. Haideti sa nu mai incurcam notiunile.
      Da, e normal ca oricine greseste sa raspunda. SI magistratii care incalca obligatiile si indatoririle inscrise in statutul magistratilor raspund: in ulimii 8 ani avem peste 100 magistrati sanctionati disciplinar si peste 40 condamnati penal.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Cristi Danilet


Cristi Danilet

Cristi Danileţ este judecator din anul 1998, iar in prezent este membru al Consiliului Superior al Magistraturii Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)