Home » Justitie/Ordine publica »Societate/Life » Citesti:

Triumful justiției (la români)

Liviu Cangeopol februarie 15, 2016 Justitie/Ordine publica, Societate/Life
17 comentarii 1,690 Vizualizari

Pe 10 februarie a.c., presa a consemnat în urlete de pradă și clefăit de mulțumire o mare victorie a justiției natale asupra odiosului torționar Alexandru Vișinescu, fost comandant de penitenciar comunist între anii 1956-1963, care s-a remarcat prin consistente torturi și urîte tratamente aplicate prizonierilor politici (lăsate cu moartea a 12 persoane). Acesta a fost găsit vinovat și a primit o condamnare de 20 de ani de închisoare (la locul de muncă, dacă-și mai aduce aminte). După cum sublinia cotidianul Gândul într-o fișă biografică aplicată imundului în 2014, Vișinescu este “primul torționar în cazul căruia a început urmărirea penală pentru genocid”.

I-au trebuit, așadar, democrației autohtone 26 de ani de contemplare, înfierămînt cu blesteme și bocete în direct ca să nască acest caz cu înlocuitori care nu satisface pe nimeni. Sună ca o glumă proastă, care dă seama de calitatea precară și neputința desăvîrșită a unui popor altminteri nu prea sigur pe el. În primul rînd, pentru o seamă de atrocități enumerate în rechizitoriul întocmit pe genunchi într-un elicopter sovietic de cîțiva indivizi cărora nu le venea să creadă că au urcat în cabină comuniști și au ieșit, o oră mai tîrziu, bravi democrați, fuseseră puși la stîlp despoții ceaușini, împușcați în pripă în curtea unei unități militare aflate în pragul subzistenței. Nicolae și Elena au plătit cu viața și chiar dacă procesul n-a fost mai mult decît o mascaradă stalinistă, e posibil nici să nu fi meritat altceva. Nici ei, nici noi.

*

După ceea ce unii au numit în fel și chip evenimentele din decembrie 1989, cînd comunismul a fost abolit prin toate tarabele mediatice eliberate ori înființate cu acea ocazie și populația patriei a putut, astfel, răsufla ușurată, ideea de justiție a fost în asemenea hal jupuită, încît Silviu Brucan dădea starea vremii, Ion Iliescu trasa viitorul radios, Nicolae Militaru, Sergiu Celac și Mihai Caraman au fost chemați să salveze democrația din ghearele bolșevismului pentru care spionaseră la tinerețe, iar Alexandru Drăghici, Alexandru Nicolschi și alți criminali de pace (în șirul cărora Alexandru Vișinescu era o cantitate absolut ridicolă) și-au văzut liniștiți de bătrînețe, nepoți, interviuri, sfidări. Cum a fost posibil? Ar trebui să jignesc prea multe categorii de oameni ai muncii și cugetului pentru întocmirea unui inventar complet, dar membrii asociației foștilor deținuți politici ar fi trebuit să se afle în primele rînduri ale demascării (dacă nu ar fi fost ocupați cu instalarea în vile, limuzine, cantine și distrugerea dosarelor incriminatorii din care rezulta că turnaseră cu aplomb la urechea celor cărora nu le mai venea rîndul la incriminare). Un valid punct de plecare în analizarea atît de întîrziatei justiții. Amintiți-vă că unul dintre notorii foști deținuți politici, care se văicărea prin toate canalele de cîte persecuții îndurase pe durata detenției că începuse singur să le creadă, a deținut funcția de ministru al Justiției în acea perioadă (1991-1992, cînd Drăghici și Nicolschi se mai aflau încă în transmisie directă).

*

De fiecare dată cînd vine vorba de pedepsirea călăilor unei epoci totalitare, îmi răsare în minte indignarea lui Soljenițîn, care, în Arhipelagul Gulag, se minunează de realitatea că zece mii de prizonieri politici erau păziți de cîțiva gardieni pricăjiți, care ar fi putut fi anihilați, cu mîinile goale, în cîteva secunde. E ceva laș și ticălos în suma fiecăruia dintre noi. O știu de atunci, cînd formam cu Dan Petrescu o rezistență anti-comunistă înconjurată de zîmbete tîmpe, priviri plecate și capete întoarse. Multe dintre ele aveau să rînjească larg prin steagul găurit de sub masca unor opozanți fioroși, cîteva luni mai tîrziu. Nu Alexandru Vișinescu a fost condamnat definitiv pe 10 februarie 2016, ci noi toți, cei care l-am făcut posibil, care l-am susținut, hrănit, protejat, amplificat. Și căruia i-am oferit, drept mulțumire că a avut grijă de noi, o pensie nesimțit de veselă. Procesul acesta ne privește în ochi mai mult decît ne-ar place să privim un cadavru ascuns atîția ani sub covor. Da, un ticălos de 91 de ani și-a primit pedeapsa, 26 de ani de la căderea regimului pe care l-a servit și 53 de cînd ieșise din afacere. O mare victorie! Te ia cu fiori…

*

La urma urmei, pe cine și ce am judecat noi aici? Partea efemeră a călăului, care, în jumătate de secol, s-a preschimbat de zece ori? Fapta, care a reprezentat mai puțin de a mia parte din ce-a îndurat marea majoritate a populației unui popor strivit, din care n-au mai rămas decît un pumn de oameni cărora să le mai pese sau măcar să-și amintească oroarea? E posibilă remarca: uite, a fost găsit un fost gardian de la Auschwitz (Reinhold Hanning), mai bătrîn decît Vișinescu “al nostru” (94 de ani), cu fapte și mai vechi. Atît de eronat pusă în ecuație! Pentru justiția occidentală, gardianul de la Auschwitz este o rătăcită excepție, care urmează miilor de procese începute în 1945 și continuate pînă în prezent. Pentru noi, Vișinescu “al nostru” reprezintă TOT ce-am supus justiției pentru atrocitățile comise împotriva ființei naționale din 1944 încoace.

Dacă așa-zisul proces al soților Ceaușescu a fost o mascaradă, acesta cum poate fi numit? Competent, la obiect, justițiar? Oricum ar fi, e bun să arate răufăcătorilor cu imunitate că, pînă la urmă, justiția pune mîna pe ei. Indiferent cît de bătrîni ar fi, cît de confidenți în steaua lor și-n prostia generală. Asta era… Am uitat deja prima generație de hoți ai tinerei democrații. Puțini au fost demnitarii care să nu se ia de gît cu legea. Cîțiva au fost băgați în zeghe, altora le-au fost confiscate moșiile necuvenite. Le-am uitat și pe următoarele, din ce în ce mai dezvoltate, mai lacome, mai fără rușine, iar tribunalele, așa corupte cum sînt, judecă la foc continuu cauze dintr-un șir care pare infinit. Cine, cum și cui au fost date exemplele de demnitar în formă de “zdup la mititica”? Se va fura și de acum încolo. Nimic nu va opri balul fărădelegilor.

Paranteză care ar trebui să ne pună serios pe gînduri. Zilele trecute, unul dintre cei vizați din categoria menționată, abia ieșit din pușcărie, a scăpat o remarcă plină de duh și adevăr:  “Oameni buni, nu puteți să conduceți țara cu oameni săraci și cinstiți”. A fi cinstit și sărac te transformă automat în idiot, incompetent, fără experiență. Bandiții sînt pe nedrept cercetați, călăii, la fel. Proastă organizare. Cu alte cuvinte: l-ați judecat și condamnat de pomană pe Vișinescu. Oameni ca el ar trebui să aibă grijă de oameni ca Vanghelie. Iar proștii să conducă țara.

*

Este un traseu bătătorit cu tancurile: violența va naște întotdeauna violență. Dar lipsa demnității ce va naște? A bunului simț, a compasiunii, a memoriei, a gîndirii critice. Ați ghicit: tot criminalitate, cu întreaga ei paletă de violență! Răspunsul nu este în tînguirile filozofiei populare. Ar trebui să ne preocupe cum de, în 72 de ani de mizerie, n-am reușit decît atît? Cum de responsabilii crimelor din decembrie 1989 se află în libertate? Vom aștepta ca Ion Iliescu să împlinească 120 de ani ca să se poată bucura de privilegiile unui proces măcar formal, dacă nu și corect? Să dispară toți martorii, pentru a nu tulbura pledoaria avocaților și imaginația procurorilor? Pentru a uita ce judecăm și mai ales la ce?

*

În Adevărul din 11 februarie, Mihai Copăceanu scrie un articol presărat cu accente de patetism, pe care-l încheie sprijinit pe o idee preluată dintr-un psiholog american, Philip Zimbardo: “oricare dintre noi poate deveni un torționar în anumite situații.” Dacă savantul de peste Ocean are dreptate de după vrafurile de hîrțoage din laboratorul lui academic, justiția nu-și mai are rostul la fața locului. E ca și cum ai aresta, trimite în judecată și pedepsi populația patriei că poartă veștminte, fără nici o deosebire de protocol, ori că-și piaptănă părul sau că folosește obiecte ascuțite pentru a se hrăni (un bun cadru de aplicare a consecințelor funeste ale sindromului Barnevernet cu detenție și confiscări). Da, e un dram de adevăr aici, în ramura vinovăției colective, deși americanul, probabil, dacă n-o fi fost smuls din context, altceva a vrut să scoată în relief. Am auzit apologia asemănătoare a universalității și în ceea ce-i privea pe colaboratori; pe cei care tăceau prin cămăruțele lor înghețate; pe cei care vedeau nedreptatea și nu o condamnau. Toți am fost lași, nemernici, hoți, comuniști (într-un cuvînt). Toți am contribuit. Dar, în același timp, după cum repede am văzut, toți fusesem, de fapt, eroi, onești, patrioți, demni și umani. Sfîntă schizofrenie și dublă personalitate colectivă! Ori, mai degrabă, anulînd ambele seturi de însușiri și pagube, n-am fost nimic. Ceea ce, cu voia dvs, am și rămas.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "17 comments" on this Article:

  1. victor L spune:

    - ““oricare dintre noi poate deveni un torționar în anumite situații.””
    Asta imi aminteste de intrebarea “dece, nene Anghelache, dece?”
    Pentru ca nenea Anghelace, pus sef in locul fugarului peste Balta, era tentat sa fure si el, ne zice dl Gelu Negrea
    http://www.romlit.ro/anghelache_i_dublul_su
    Si ca sa nu ramina in memoria cunoscutilor ca un hoţ, a preferat sinuciderea.
    Revenind la articol, ramin la ceea ce spuneam la articolele anterioare de pe Contributors: Justitia isi bate joc de noi.
    Adica, ridem minzeste amintindu-ne de citirea Raportului Final de condamnare a comunismului (un comentator pe Contributors deplingea faptul ca demascarea plagiatelor s-a demonetizat pentru Basescu ar fi insistat prea mult pe plagiatul lui Ponta; probabil daca Raportul era citit de Felix…), inchidem dosarele Revolutiei si Mineriadelor, iar in 26 de ani pedepsim un tortionar ordinar.
    Pe care, deh, virsta, o sa-l eliberam in curind, doar “noi nu sintem ca ei”, se motiva.
    NB,
    repet: Justitia nu trebuie sa fie setata doar impotriva coruptiei

  2. dorin valeriu spune:

    Explicatie pentru Soljenitin :
    Un amic ,sas din Sighisoara, student la medicina din Viena, a fost recrutat cu sila in Wermacht in ianuarie ’45 si luat prizonier de catre rusi vre-o doua luni mai tarziu. A “petrecut “mai bine de noua ani ca prizonier, in Siberia.. Mi-a povestit o faza : O echipa de prizonieri in Taiga. Paziti de doi soldati. Reusesc sa-i omoare si pornesc la drum. Drumul a durat sase luni, in care timp au strabatut o distanta de cca trei mii de km. A inceput iarna. Aia siberiana. Au fost fericiti cand au fost prinsi !
    P.S. Acolo nu exista pedeapsa cu moartea !

  3. Mihai Eftimescu spune:

    Nimic ? Dec\t sa va contrazic prefer sa fac apel la un observator neutru. Ma refer la doamna Hillary Clinton al carei volum de memorii din perioada 2008 – 2012 a fost recent publicat si in traducerea romaneasca. Care sunt sansele ca respectiva doamna sa NU ajunga Presedinta SUA ? Ei bine in perioada mentionata , cand in Romania se dadea cea mai crunta lupta de lichidare a reminiscentelor comuniste si de consolidare a Statului de drept, iar fii ideologici ai lui Iliescu regizau puciul de inlaturare a Liderului legitim al miscarii reformiste respectiva Doamna coordona politica externa americana. E suficient sa deschideti volumul său de amintiri politice si sa numarati la indexul final la litera R de cate ori apare mentionat numele Romaniei.
    Nimic este cam putin. Spus.

  4. victor L spune:

    Tot din ciclul “triumful Justitiei (la romani)”
    poate fi considerata stirea din Mediafax:
    “Institutul pentru Politici Publice solicită, luni, conducerii DNA să informeze opinia publică cu privire la stadiul anchetei în cazul obstrucţionării dreptului de vot al românilor din diaspora la alegerile prezidenţiale din 2014, precizând că au trecut 440 de zile de când DNA a preluat cazul.”
    Asta-i buna: dosarul lui Dragnea, “Referendumul”, are aproape 4 ani (patru ani).

  5. joenegut spune:

    Nu mă mir când indivizi care nu-şi aduc aminte cum era, cum părinţii se zbăteau şi zbuciumau ca urmaşii să aibă lapte şi mâncare în anii terminali şi acum blamaeză pe părinţi că nu aveau coloană vertebrală.
    Mă mir cum înă un om curajos poate blama pe cei care au trăit represiunea dejistă şi au clacat.
    Cum au clacat şi alţi congeneri pe vremea lui Ceauşescu.
    Adică să-i învinuieşti pe ei că au fost slabi sau pur şi simplu oameni slabi şi nu pe javrele care i-au chinuit şi exterminat, precum Vişinescu, toată securitatea care trăieşte bine mersi şi fac capitalismul românesc, atunci mă întreb la ce bun curajul?
    Domnule Cangeopol să nu-ţi fie frică pe vremea aia ţinea de curaj nebun. Chiar d-voastră ar trebui să vă bucuraţi ca adevăraţii vinovaţi sunt acum pedepsiţi.
    Pentru că trebuie să fiţi de acord turnătoria de frică, foarte comună, chiar şi cea josnică şi criminală nu avea efect dacă nu existau cei de teapa lui Visinescu.
    De aceea pedepsirea unui Vişinescu este justă, morală!

    • Liviu Cangeopol spune:

      Dle Joenegut,

      Am incetat acum opt ani sa scriu articole de ziar. Unii s-ar putea intreba de ce (am explicat la acea vreme). Dumneata nu ar trebui sa te numeri printre ei. Cind un cititor alert intelege pe dos ceea ce vrea sa spuna autorul, un risc dezarmant pindeste de dupa coltul oricarui text. Nici nu conteaza dace faci jocul cuiva, daca te invirti intr-un anturaj ratacit ori, pur si simplu, glumesti. Ai maerita o descriere, dar nu vei primi nici macar un raspuns. E ceva rusinos sa-ti expui slabiciunea in public. Pentru asta avem doctori, vraci, babe. Iar daca te multumesti cu “justa si morala” pedepsire a unui Visinescu, simt nevoia sa ma contrazic: semnalul de alarma pe care am incercat sa-l trag n-a fost in zadar.

    • victor L spune:

      Si unde scrie in articol ca pedepsirea lui Visinescu nu este nici justa nici morala?
      Altceva este in cestiune: “Triumful justiției (la români)”.
      In 26 de ani, un tortionar pedepsit.
      Nepriceputii care au cistigat al doilea mondial, au pedepsit intii virfurile, iar de atunci cauta si pedepsesc tot felul de Visinesti si Ficiori :P
      Pentru ca pedepsirea virfutilor comuniste, a unora ca Iliescu, ar insemna condamnarea comunismului, ori asa ceva nu se face, ma-ntelegi?

      • Liviu Cangeopol spune:

        Cind generalul Pacepa a defectat, tot sistemul a fost zdruncinat (numai de peste hotare au fost retrasi repejor circa o mie de spioni de prin ambasade – multi dintre ei ajunsi stilpi de baza in sandramaua democraturii de mai tirziu). Cine il apara pe Ion Iliescu? Cine nu permite deschiderea unei anchete privind evenimentele decembrii? Ati ghicit: intregul sistem. Direct sau prin interpusi, toti ar fi afectati. Pentru ca, la vremea lor, toti au tinut ochii inchisi, daca nu si degetul pe tragaci. Imunitatea complicitatii. Din cind in cind mai este aruncata multimii cite o ciosvirta putreda. Nu va e de ajuns? Ingrata natie! Trimitem postacii sa va explice.

        • dusu spune:

          pedepsirea acestui acar Paun, ash asemana o cu pedepsirea ceausestilor in ce priveste satisfacerea gloatei si devierea uri ei spre ce organili aleg ca tzinta
          ( dobitoci sa nu strige ca ash spune ca nu merita !) omu s a dezvinovatzit cu “am fost sluga” da sa nu mi luati titlul de doctor!(colonel,ha ha), el nu realizeaza ca e un primat. doar ca e un primat romin si mindru ca si a aparat tara si poporu. judecarea dusmanilor poporului se facea in numele poporului, nu i asa ?

    • adrian rusu spune:

      Nu e stimate domn; „va fi morala” cand TOT lanțul criminal (procurori, judecatori, securisti, sefi de partid, turnatori) va fi adus in fata justiției. De-abia atunci vom avea de-a face cu o „morala”. Acum e razbunare. Intre toți cei ziși călăul e acarul Păun, e prostul satului de criminali. E atat de prost ca nici macar nu realizeaza ce a facut si nu si-a cerut iertare (citez din …nu stiu cum o cheama…parte civila, damă, care a dat un interview si care spunea ca omul refuza sa se spovedeasca).
      Sa nu-ti fie frica pe vremea aia tinea mai degraba de capacitatea de a te detasa de nevoi si de dorințe. Dar asta nu e „curaj”. „Curajul” e sa actionezi cumva. Dar ne-frica aceea PASIVA nu costa prea mult si au practicat-o mulți dintre noi. Totusi pasivitatea nu e rezistenta, e adaptare. Nu e onorabilă; e chiar lamentabila, uneori. N-am avut curaj, am fost lași in bloc. (si lichele, dar in ALT bloc).
      Pedeasa presupune și o oarecare recuperare morala. Daca bietul sac de piele nu intelege de ce e pedepsit, atunci de ce il mai pedepsesti ? (Nu mai e periculos ptr societete, la varsta lui). Poate să i se predea ceva cursuri despre ce e mila, umanitatea…
      Ceea ce cred ca ar trebui discutat este „celeritatea” justitiei. Si caracterul de „justiție de clasă” pe care il pastreaza incă. Afara de cazurile in care vrea sa salveze aparențele, cum a fost acum.

  6. dusu spune:

    ma bucur ca mai exista oameni care traiesc in realitatea mea
    poporul romin este poporul lui ceusescu sau al lui iliescu si tot la fel de bine al tovarasului basescu

    • Paganel spune:

      Subscriu, dar cu o completare (inclusiv pentru viitor): poporul român este poporul tuturor tovarășilor, inclusiv al „ficusului” actual de la Cotroceni, tovarășul Johann-escu și al tuturor tovarășilor ce vor urma după el!

      • dusu spune:

        viitor de aur tara noastra are
        si cum ar putea fi altfel ? competitia in romanica are regulili ei, diferite de regulile dintr o tara civilizata si ashezata

  7. Cornel spune:

    Super, Domnule Cangeopol!

    Am aplicat mila fata de cei vinovati, nu le-am dat peste botisor cand dupa Revolutia din ’89 au devenit peste noapte adepti ai democratiei si critici viteji la adresa comunismului.

    Si uite asa am tacut si I-am acceptat pe toti securistii care au aparut mai tirziu pe scena publica in haine de cinstiti, numai buni de condus acelasi popor care a suferit si sub comunisti si sub “democratie.”
    Unde este adevarul? justitia? istoria?

    • dusu spune:

      ei domnule cornel ! bine ar fi fost ca macar sa fi fost in pozitia de miloshi, atunci in 90 !
      n am avut noi nici o shansa sa simtim mila, ptr ca ei, nu erau cazutzi la pamint ! dimpotriva, ei au intors armele atunci in zilele protestelor din Timisoara si inceputul revolutiei rominilor de la bucuresti,( conduse de iosif dan) si ne priveau sfidatori
      noua ne a ramas doar gustul amar ca ne am nascut intr o gramada numita popor romin
      ce pacat ca corneli au doar o cunoastere partiala a acelor vremi

  8. victor L spune:

    “Lucia Hossu Longin: Singura solutie este strada. Sediul Antenelor trebuie inconjurat de corturi. E un lacas al nostru, al tuturor…. E gestul unei judecatoare corupte care a intors totul in favoarea ei.”
    Lucica ne face sa plingem de mila fostilor detinuti politic; Doamne, si ce patos pune in voce fostul lider sindical la organul PCR «Scânteia» in a ne descrie chinurile detinutilor. Iar acum se sacrifica si pentru Felix :P

  9. DanC spune:

    Totul ok, numai asta nu: “nu puteți să conduceți țara cu oameni săraci și cinstiți”. Asta e varianta “la vremuri noi, tot noi” pt anul 2016.
    Nu stiu de ce, poate pt ca astia sint urmasii ideologici? dar imi aduce aminte de o faza dintr-o carte despre Gafencu, in care tortionarul cu dispret il intreaba pe Gafencu: “Un’te duci bai Gafencule?” Era bolnav omul, in ultimele zile. Raspunsul: “Ma duc unde o sa va duceti si dvs, tovarase gardian!”



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Liviu Cangeopol


Liviu Cangeopol

Nascut la 28 martie 1954 in Iasi. Studii filologice neterminate la Universitatea “Al. I. Cuza”. In 1989, la trei luni inainte de evenimentele care au zguduit aparentele patriei... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Razvan, am vazut ce ai scris. Pornind de la faptul ca orice critica este constructiva vreau insa doa...

de: Razvan Nicolescu

la "S-au gasit 300 din cei 15.000 de specialisti. Au lucrat la Strategia Energetica a Romaniei (ACTUALIZAT)"

Cauta articole

iulie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iun    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)