Home » Analize »Justitie/Ordine publica » Citesti:

Utilizarea catuselor – da, nu, poate, uneori …

Ioan Durnescu februarie 10, 2016 Analize, Justitie/Ordine publica
13 comentarii 1,478 Vizualizari

In ultima vreme am asistat la un adevarat duet al vocilor in ceea ce priveste folosirea mijloacelor de imobilizare a inculpatilor atunci cand acestia sunt transportati de la si catre locurile de executare a masurii retinerii sau arestului preventiv. Unele voci sustin ca aceasta masura este groteasca si abuziva si ca nu ar trebui folosita decat in situatii exceptionale. Am auzit deseori invocata ca argument intrebarea: de ce o persoana care a venit la Parchet de buna voie trebuie sa plece peste 30 de minute spre centrul de arest preventiv in catuse?

Pe de alta parte, sunt celelalte voci care sustin ca utilizarea catuselor trebuie sa se realizeze la fel pentru toti inculpatii sau condamnatii, interpretand in acest mod, intr-un fel cel putin bizar, principiul egalitatii in fata legii.

In acest context, consider ca un punct de vedere fundamentat pe lege si pe jurisprudenta CEDO poata sa clarifice si sa nuanteze ambele pozitii exprimate anterior.

Sediul materiei in legislatia nationala se afla in Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate, dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal. La art. 110 al acestei legi se arata ca prevederile aplicabile persoanelor arestate preventiv sunt aceleasi cu cele aplicabile detinutilor in ceea ce priveste utilizarea mijloacelor de imobilizare. Aceste mijloace sunt precizate la art. 16 si anume:

“1) Folosirea catuselor sau a altor mijoace de imobilizare nu este permisa decat in situatii in care alte masuri de mentinere a ordinii si disciplinei in randul detinutilor nu au dat rezultate in una dintre urmatoarele situatii:


a. pentru a impiedica evadarea in timpul deplasarii detinutilor;
b. pentru a proteja detinutii de autovatamare sau pentru a preveni vatamarea altor persoane ori producerea de pagube;
c. pentru restabilirea ordinii si disciplinei, ca urmare a opunerii sau impotrivirii detinutilor la o dispozitie a organelor judiciare sau personalului locului de detinere.

3) Folosirea mijloacelor de imobilizare este permisa numai pe durata pentru care aceasta este strict necesara.

4) Folosirea mijloacelor de imobilizare se face gradual, fara a depasi nevoile reale de imobilizare a detinutilor si inceteaza de indata ce scpul interventiei a fost realizat … “

Prin urmare, utilizarea mijloacelor de imobilizare este legala doar in situatii exceptionale, precizate in mod explicit si limitativ in textul de lege. Din presa, putem intelege ca exista cutume, ordine interne sau instructiuni ale ministrului Afacerilor Interne sau ale inspectorului general al Politiei Romane care largesc sfera de aplicare a acestor mijloace de imobilizare. Aceste documente nu sunt publice, nu au fost publicate in Monitorul Oficial, deci nu pot fi discutate in cunostinta de cauza. In orice caz, daca aceste documente exista si intr-adevar duc la o aplicare automata a catuselor pentru orice deplasare a persoanelor retinute sau arestate preventiv, acest fapt reprezinta o adaugare nepermisa la lege.

Mai mult, aplicarea catuselor tuturor persoanelor retinute sau arestate preventiv cu ocazia deplasarilor la parchet sau instanta pune serioase probleme si din perspectiva practicii Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO). Astfel, in cazul Radkov si Sabev v. Bulgaria, Curtea a condamnat statul bulgar si a acordat petentilor despagubiri pentru incalcarea art. 3 (‘No one shall be subject to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment’) si art. 13 din Conventie (dreptul la o reparatie eficienta in fata autoritatilor nationale in caz de incalcare a drepturilor). In cuprinsul deciziei, Curtea a reiterat faptul ca masura incatusarii poate fi folosita in cazul in care ‘persoana in cauza s-ar opune arestarii, s-ar ascunde, ar rani sau ar cauza pagube, or ar distruge dovezi’. De asemenea, ca orice masura sau tratament, aceasta masura trebuie ‘sa atinga un nivel minim de severitate’ si sa nu se prelungeasca mai mult decat este strict necesar. Expunerea publica a persoanei incatusate poate fi, de asemenea, un factor important in definirea tratamentului ca fiind ‘degradant’.

Acelasi rationament a folosit Curtea si cu alte ocazii (a se vedea Petyo Petkov v. Bulgaria, Kummer v. the Czech Republic; Stoleriu v. Romania etc.).

In concluzie, se pare ca jurisprudenta Curtii ne indreptateste sa credem ca, in cazul in care autoritatile nu pot demonstra ca masura incatusarii este justificata de un posibil risc de evadare, sustragere, folosire a fortei sau tulburare semnificativa a audierii sau a procesului, aceasta masura este considerata ‘degradanta’. Expunerea persoanei incatusate in fata publicului sau a mass mediei agraveaza si mai mult caracterul degradant al masurii.

La cele de mai sus aratate, ar mai fi doua precizari importante de adus. In primul rand, Curtea nu se pronunta in abstract asupra unei norme, ci se apleaca asupra modului in care normele sunt aplicate in cazuri individuale. In al doilea rand, inainte de a se putea adresa la CEDO, persoana in cauza trebuie sa epuizeze caile interne/nationale de atac asupra aplicarii acestei masuri. Acesta este si motivul pentru care cererea Costiniu v. Romania in legatura cu folosirea catuselor a fost declarata de catre Curte ca fiind inadmisibila. Caile nationale de plangere sunt cele in baza Legii nr. 254/2013 sau plangerea penala pentru abuz in serviciu sau pentru supunerea la rele tratamente impotriva ofiterilor de politie. Cat de eficiente sunt aceste cai de atac ramane sa vedem. In orice caz, Romania mai este restanta fata de Comitetul de Ministri al Consiliului Europei cu reglementarea eficienta a remediilor preventive sau compensatorii ce deriva din cazul Iacov Stanciu v. Romania (2012). Dar despre asta intr-un alt articol.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "13 comments" on this Article:

  1. ion adrian spune:

    Ma pasioneaza mai mult mijlocele democratice de imobilizare a presei libere si a oamenilor liberi .Acestea sunt metode fasciste si nu trebuie sa ne temem sa spunem asta caci asa a facut si Hitler in Germania cu un Parlament aservit.
    Opinilor mele care maine poimaine pot sa-mi aduca cine stie ce amenda si poimaine poate chiar catusele pomenite in titlul acestui fir le adaug pe cele ale dlui Dragos Aligica care desigur fiind in SUA este mai liber sa se refere la cloaca politica romaneasca:

    “Nu am ce sa mai adaug la cele scrise in mod repetat si insistent de luni bune cu privire la atacul la adresa libertatii de expresie reprezentat de initiativa respectiva a oligarhiei politice din Romania.
    Folosirea mijloacelor legale, parlamentare si constitutionale pentru a perverti, submina si incapacita instrumentele legale, parlamentare si constitutionale menite sa defineasca si apere libertatile estentiale de expresie, de asociere si de schimb ale individului este noua inventie a noului totalitarism democratic ce defineste epoca in care traim. Formele sale variaza intre occident si spatii de frontiera cum e Romania. Esenta este aceeasi. Asa cum spuneam, e momentul sa luam in serios argumente precum cele date de Talmon, Shils, Drucker, Arendt si ale continuatorilor liniei sustinute de ei cu privire la pericolul totalitarismului camuflat sub vesmant democratic.
    Batalia noastra de acum, din Romania, e parte a unui front mai larg. De suma victoriilor si infrangerilor pe astfel de fronturi aparent disparate si de multe ori aparent marginale depinde viitorul nostru colectiv”

    Daca cei care dorim sa fim liberi aici la noi acasa nu suntem in stare sa scoatem afara din case mii de oameni constienti, daca va fi nevoie , ne vom merita soarta intr-un dulce rai pseudocomunist Scornicestiul fiind inlocuit cu Teleormanul.

    Sa auzim numai de bine vorba lui NCM :)

    • ion adrian spune:

      PS De fapt articolul de fond ne arata cum la noi de fapt loviturile date demnitatii omului sunt mai mari cand sunt date sistematic de putere si de discutat cand sunt date de presa sau altii.

  2. victor L spune:

    Vorba aia: astept Provincia!
    Adica astept reactiile, caci piratul a luat destule injuraturi (si pentru generatiile viitoare) pentru ca sustinea ce se spune la art 16 (1), sau daca mai vorbea si despre drepturile omului.
    Vorba altcuiva de pe Contributors: discutia despre plagiat s-a demonetizat pentru ca Ponta a fost acuzat (si) de Basescu :P

  3. Leo spune:

    Buna ziua!

    Sa fiu sincer, nu inteleg nici incotro bate argumentatia dvs, nici argumentatia in sine. E poate semnificativ ca nu cunosc cazurile mentionate. Dar:

    i. avem o persoana declarata arestata;
    ii. din momentul respectiv, persoana este in responsabilitatea altcuiva – politst, jandarm, gardian, ce-o fi.
    si atunci ma intreb: cum poate fi acesta responsabil pentru o persoana pe care n-o poate controla? Sa luam doua cazuri simple ipotetice: arestatul neincatusat o taie la fuga, sau arestatul sare la bataie, etc. Nu in primul moment, ci cand simte ca are o sansa. Cine e responsabil?

    Sa aplicam asta pe celebra speta Nastase. Daca ar fi fost incatusat sau macar supravegheat, nu mai aveam probabil circul cu glontul si fularul.

    Concluzia mi se pare destul de clara: din momentul in care este arestat, pierde niste drepturi si privilegii. Lucru care cred ca se ia in calcul si la pedeapsa finala: are un an de puscarie, a stat o luna in arest, mai are de facut 11 luni.

    • Falstaff spune:

      Un arestat preventiv sigur, vinovat de ce i se reproseaza?
      Normal,nu!
      Procurorii acuza,avocatii apara si judecatorul judeca si da verdictul final. Asa functioneaza justitia! Incatusarea “din principiu” este o incalcare flagranta a drepturilor omului,prin nerespectarea prezumtiei de nevinovatie.

    • victor L spune:

      @ Leo,
      este semnificativ chiar inceputul: “Sa fiu sincer, nu inteleg nici incotro bate argumentatia dvs, nici argumentatia in sine. E poate semnificativ ca nu cunosc cazurile mentionate.”
      Faptul ca Nastase s-a impuscat cu fularul nu este un motiv sa-i incatuseze pe toti; daca citesti atent articolu vei intelege.

    • Leo spune:

      Repet, nu inteleg argumentatia.

      Daca nu gresesc eu, o persoana nu este arestata din senin. Se da un mandat prin care un judecator evalueaza ca arestarea este necesara. Sau, o mai fi arestul “de urgenta”, sau cum ii spune, cand politaiul prinde un prezumtiv infractor (care nici ala nu e judecat si condamnat). Masura arestului depaseste oricum prezumtia de nevinovatie.

      Problema pe care o vad si la care nu raspunde nimeni este cum poate fi politaiul responsabil de-o persoana cata vreme nu o poate controla. Cine evalueaza daca-i pune catusele sau ba?

      Daca as fi politist si ar trebui sa aduc pe cineva in conditii de privare de libertate, care ar fi optiunile mele? Ce fac daca ala o taie la fuga, de exemplu? Sau sare la bataie? Stim ca avem de-a face fie cu un individ pe care l-am retinut din varii motive, fie cu o persoana despre care judecatorul a evaluat ca trebuie privata de libertate pana la proces.

      Ca se fac si greseli sau abuzuri, sunt convins. Cred ca ideea e sa existe un sistem care sa previna abuzurile, nu care sa puna in dificultate inca si mai mare politistul.

      • Ela spune:

        Risc 0 nu exista!
        Legile reglementeaza viata intr-o societate dar nu pot include toate exceptiile posibile si imaginabile, de aceea exista amendamente, jurisprudenta si judecatori!
        Cadrul legal de baza, acela de la care se incepe orice procedura, trebuie sa garanteze drepturile universale ale persoanei cercetate, iar incatusarea tuturor celor arestati preventiv este un abuz, incontestabil!
        Nici acolo (in Ro?) unde, majoritatii arestatilor preventiv, li se confirma in urma judecatii, vinovatia respectiv condamnarea, incatusarea preventiva nu trebuie sa fie automata!
        Cum se reconstruieste o persoana nevinovata, dupa o asemenea experienta?
        Daca ati fi dvs acea persoana, arestata preventiv din greseala, si v-ar vedea parintii, copiii si vecinii luat de politie cu catusele la maini…?
        Intr-un stat de drept, legile trebuie, in primul rand!, sa apere drepturile tuturor, si unul dintre acestea este ca orice om este considerat nevinovat, pana la dovedirea contrariului!
        Nu invers!!!

        • Leo spune:

          Hai sa fim seriosi.

          Sunt luat (sa spunem absolut nevinovat) din mijlocul familiei, fara voia mea, sunt dus cu o duba mai mult sau mai putin mizerabila, intr-un arest mai mult sau mai putin mizerabil, alaturi de oameni mai mult sau mai putin mizerabili, unde voi petrece un timp lung, pana la o luna daca nu se da prelungire.

          Si trauma mea (si a familiei) cea mare este ca pe drumul (care dureaza de la cateva minute la cateva ore) am fost incatusat. Nu sesizeaza nimeni nici o contradictie?

          Daca in masina cu mine e un alt domn neincatusat care da in atac de isterie, panica, furie sau altceva? Hmm?

        • victor L spune:

          multumesc, @ Ela,
          ezitasem sa insist in a-l lamuri. Poate nici nu o faceam asa bine.

  4. casandra spune:

    http://www.europarl.europa.eu/RegData/seance_pleniere/textes_adoptes/provisoire/2016/01-20/0011/P8_TA-PROV(2016)0011_RO.pdf

    Este o Rezoluție legislativă a Parlamentului European, din 20 ianuarie a.c., care recomandă statelor să se abțină de la epidemia de cătușe. În respectarea prezumției de nevinovăție, dacă a auzit cineva de ea pe aici. Va fi în curând și o directiva in acest sens.

    • Leo spune:

      Singura mentiune legata de subiect o gasesc in articolul 20, unde se recomanda statului membru sa nu prezinte acuzatul in public incatusat daca nu e nevoie.

      Interpretarea mea e ca nu prezinti suspectul/acuzatul mediei ca si cum ar fi vinovat – zeghea, catusa, televizorul – asta e criminalul.

      Nu stiu exact cum e legea romana din punctul asta de vedere; nu exista mandat de aducere? Care sa-ti permita sa aduci suspectul FARA sa-l arestezi, daca colaboreaza?

      Sincer, vreau sa inteleg si nu reusesc. Pozitiile dumneavoastra par a fi ca daca omul e nevinovat, incatusarea e o nedreptate. Pozitia mea e ca arestarea e nedreptatea, nu incatusarea, aceasta fiind doar consecinta directa.

      Ma rog, daca e asa de complicat de explicat, sunt dispus sa abandonez subiectul. Chiar nu e de mare interes pentru mine…



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Ioan Durnescu


Ioan Durnescu

Conf. Dr. la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala din Universitatea Bucuresti. - Universitatea Al I Cuza Iasi, 1993-1997 - Diploma de licenta in Asistenta Sociala - Uni... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Si cum anume se va produce aceasta "incurajare sa emigreze inapoi"? Facem o arestare si deportare in...

de: Rares Benga

la "Islamismul şi escaladarea barbariei"

Cauta articole

iulie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iun    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)