Home » Analize »Justitie/Ordine publica » Citesti:

Va ajunge statutul parlamentarilor la CCR?

Laura Stefan ianuarie 29, 2013 Analize, Justitie/Ordine publica
16 comentarii 1,631 Vizualizari

Parlamentul Român arată că încă nu înțelege la ce e bună consultarea publică și care sunt limitele și rostul imunității aleșilor și guvernanților.

Așa cum ne-au obișnuit, parlamentarii au aprobat în mare viteză și fără nicio con­sultare publică o lege care le mărește pro­tecția împotriva anchetelor penale și ve­rificărilor ANI. În condițiile în care comportamentul par­lamentului ca un sistem de justiție paralelă ne-a atras an de an critici din partea Comisiei Europene, în condițiile în care de pro­gresul în cadrul MCV de­pind aderarea la Schengen și banii europeni, în con­dițiile în care săptămâna aceas­ta se publică raportul special al Co­misiei Europene (cel pe care domnul Pon­ta se lăuda înainte de alegeri că a reușit să-l amâne și care se face doar pentru noi, nu și pentru bulgari), ne-am fi așteptat la un pic mai multă inteligență speculativă din partea parlamentului, care putea mă­car să mimeze consultarea cu societatea civilă. N-a fost să fie: parlamentarii au dis­cutat între ei și au cerut puncte de vedere de la ANI și de la Parchet, după care s-au lăudat cu acordul acestor instituții cu pri­vire la amendamente, deşi pe site-ul Par­chetului sunt publicate observațiile acestei instituții cu privire la textul propus, ob­servații în mare parte neintroduse în for­ma finală.

Înainte de a discuta cele mai grave amen­damente, reamintesc faptul că în România avem două tipuri de imunități: imunitatea parlamentarilor pentru reținere, arestare și percheziție; imunitatea miniştrilor și a foştilor miniștri cu privire la începerea ur­măririi penale.

Constituția și jurisprudența CCR arată că imunitatea poate fi ridicată doar de către Camera De­putaților, Senat sau pre­șe­dintele României, că de­ci­dentul își asumă răs­pun­derea eminamente politică pentru decizia luată și că această decizie nu îi poate fi cenzurată de nicio altă entitate (așa a argumentat, în 2007, CCR ne­cons­ti­tu­ți­o­nalitatea comisiei consultative care func­ționa pe lângă Președinție). Cererea de ri­dicare a imunității e formulată de mi­nis­trul Justiției, care e sesizat la rându-i de procuror, și se transmite uneia dintre cele 3 entități enumerate mai sus. Atât la Ca­meră, cât și la Senat, cererea se analizează întâi de comisia competentă să decidă cu privire la imunități. Până acum, plenul vota cu privire la toate cererile – şi cele care fuseseră admise de comisie, şi cele care fuseseră respinse. După modificarea statutului, doar cererile care au fost admise în comisie mai ajung la plen. Asta înseamnă că respingerea unei cereri în comisie îngroapă ancheta la acel nivel. Această reglementare e neconstituțională, pentru că decizia plenului este înlocuită cu decizia comisiei, atunci când aceasta votează împotriva cererilor ministrului. Problema nu poate fi rezolvată nici prin resupunerea la vot – în vederea obținerii unui eventual vot în favoarea cererii mi­nistrului – pentru că parlamentul a decis într-unul dintre dosarele care îl priveau pe fostul premier Năstase că orice vot în astfel de chestiuni este final și nu se poate repune în discuție același dosar.

Nu e limpede dacă procurorilor li se va mai cere ca în trecut dosarul cauzei, căci for­mulările foarte largi din noua lege per­mit felurite interpretări. Nu există o pro­cedură prin care cetățenii să poată cere parlamentului urmărirea penală a unui ministru sau fost ministru, deși CCR a spus limpede că acest drept cetățenesc exis­tă. Nu există un termen în care comisia să fi­nalizeze raportul în cazul reținerii, ares­tării sau percheziției – spre deosebire de ipo­teza urmăririi penale, unde s-a pre­văzut un termen clar.

A doua problemă majoră privește per­pe­tuarea sistemului care permite par­la­men­tului să desfășoare verificări paralele celor ale ANI cu privire la incompatibilitatea par­­lamentarilor. Se pare că saga rectorilor compatibili sau incompatibili nu a convins încă legiuitorul că această alegere este una proastă. Vom ajunge la situații în care par­lamentul zice una, iar ANI zice altceva și vom continua să ne prefacem că nu știm cine are dreptate. Parlamentarii vor invo­ca în continuare în apărarea lor faptul că parlamentul nu le-a spus că ar fi vreo pro­blemă cu desfășurarea concomitentă a mai multor activități. Un lucru bun îl re­prezintă introducerea unei prevederi ex­prese, care spune că, în cazul unei ho­tă­râri irevocabile care confirmă actul ANI sau în cazul în care actul ANI nu este ata­cat în termen, mandatul parlamentarului încetează de drept. Pedepsele pentru con­flictele de interese rămân minore – ma­ximum 6 luni de interzicere a participării la lucrările Camerei din care face parte.

Purtătorul de cuvânt al Comisiei Eu­ro­pe­ne a spus deja că aceste amendamente vor fi analizate în raportul din această săp­tă­mână. Consiliul Europei s-a arătat și el în­grijorat de modificări. Normal ar fi ca opo­ziția să atace la CCR această lege încă ne­promulgată – în condițiile inflației de par­lamentari, n-ar trebui să fie atât de greu de găsit 25 de senatori sau 50 de deputați care să facă asta. Dacă nu, Traian Băsescu va avea ultimul cuvânt. El poate să re­tri­mită legea la parlament sau poate sesiza CCR. Oricare ar fi calea aleasă, e trist că, în 2013, Parlamentul Român arată că încă nu înțelege la ce e bună consultarea pu­blică și care sunt limitele și rostul imunității aleșilor și guvernanților. //

Articol aparut in Revista 22

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "16 comments" on this Article:

  1. AM spune:

    Multumim pentru explicații. Apropo, Avocatul Poporului nu ar putea și el sa se pronunțe? În special în privința dreptului cetățeanului de a cere urmărirea penala a demnitarilor? Poate sesiza CCR?

    Cu stima,
    AM

    • cristi spune:

      Avocatul poporului, ala schimba de ponta rapid pentru ca cel vechi nu agrea incalcarea legilor? Zero sanse.

      • AM spune:

        Nu il cunosc pe noul AP. Adevarat ca tinand cont de contextul schimbarii si de increderea “mare” pe care o ma pentru PM-ul nostru, un calul Bayesian nu ofera mari sperante…

        Dar, intrebarea mea era de principiu. Cu altfe cuvinte vreau sa stiu daca LIPSA activitatii AP vis-a-vis de acest aspect este graitoare….

        Respect,
        A

  2. Vlad A spune:

    s au bagat copite de porc la alimentara din colt, marele federer precis ca un ceas elvetian a cistigat roland garros ul, mita baston si a modificat buzele la paris si breaking news britanicii ne intimpina pe insula.
    Constituția și jurisprudența CCR mai pot astepta. a propos, guvernul a coordonat impecabil omul cu lopata, toate drumurile sint desfundate la ora comentariului.

  3. jeans spune:

    In sfarsit un specialist in drept care face parte din tanara generatie si face cinste si Romaniei!!!Un comenariu pertinent si la obiect,se cunoaste ca stie carte,la Cambridge nu vor ajunge niciodata specialistii in drept din Comisiile Juridice din Senat si Camera!!!Sunt curios ce studii au somitatile din cele doua comisii juridice care pot decide dupa ureche si partizanat o cauza.

    • Constantin.S spune:

      Studii? Va ajunge daca va spun ca Becali e membru al unei comisii juridice (nu stiu care camera)?

  4. Laura Stefan Laura Stefan spune:

    Cateva detalii suplimentare:
    1. da, si Avocatul Poporului ar putea sa sesizeze CCR. La fel ca si dl Zgonea, dl. Antonescu sau dl Ponta – asa zice in Constitutie. Plus presedinta ICCJ.
    2. procedura de urgenta folosita pentru aceasta lege ofera doar 2 zile pentru contestarea la CCR anterior trimiterii spre promulgare. Cele 2 zile au trecut. Asadar ramanem cu o singura varianta – Presedintele Romaniei.
    3. Exista o decizie a CCR de anul trecut care spune ca pentru comisii nu exista obligativitatea unui cvorum – problema cvorumului se pune doar in Plen. Va invit sa va ganditi ce se intampla daca la comisie merg 5 parlamentari, 4 voteaza in comisie impotriva cererii de ridicare a imunitatii si, pe cale de consecinta, totul se ingroapa acolo. Care e probabilitatea sa se intample asa ceva? Dupa parerea mea – mare.

    • Hantzy spune:

      L Stefan: “Va invit sa va ganditi ce se intampla daca la comisie merg 5 parlamentari, 4 voteaza in comisie impotriva cererii de ridicare a imunitatii si, pe cale de consecinta, totul se ingroapa acolo. Care e probabilitatea sa se intample asa ceva? Dupa parerea mea – mare.”
      Probabilitatea ar fi mare, intr-adevar. Daca guvernantii nu-l pot inlatura pe Morar, atunci marcar sa-i lege mainile. Asta doar daca o fi nevoie, caci romanul alegator, care l-a votat de 3 ori pe Iliescu si de doua ori pe Basescu, stie sa-si aleaga reprezentantii: unul si unul!

      • Grammaticus spune:

        nu se pune semnul egalitatii intre Iliescu si Basescu decit, eventual, de catre cei care nu stiu matematica.

    • andrei spune:

      Daca merg doar 4-5 membrii ai comisiei e simplu, nu e respectata prevederea regulamentara care spune ca lucrarile comisiilor au loc doar in prezenta majoritatii membrilor. Sunt curios ce decizie a CCR spune altceva. Ca parere generala, cred ca datul cu parerea in mod aparent profesionist nu face decat sa strice idee generale conform careia este rau sa existe prea multa imunitate.

  5. Matei Alexandru spune:

    Stimata doamna, va rog sa clarificati punctual urmatoarele:
    1. Au legiferat parlamentarii (sau macar au intentionat) largirea sferei imunitatii dincolo de prevederile constitutionale? Adica au creat imunitate pentru alte situatii decat cele din Constitutie?
    2. Constitutia da dreptul parlamentarilor sa voteze si impotriva retinerii, arestarii si perchezitiei sau ii obliga sa voteze doar in favoare? Este sau nu Parlamentul un cenzor cu puteri depline pentru cazurile prevazute de Constitutie? Din punct de vedere juridic!
    3. Exista vreo prevedere in Constitutie care sa ii oblige pe parlamentari sa voteze in orb? Ce fel de vot este acela pe o cerere careia nu i se prezinta probele pe care se intemeiaza? Sau ce altceva sunt probele decat motivele care au determinat formularea cererii? Atunci ce voteaza de fapt parlamentarii? Impresii? Juridic vorbind!
    4. Vreti sa spuneti ca un vot in Parlament impotriva cererilor parchetului creaza, din punct de vedere juridic, constitutional, o justitie paralela? Acest vot este ilegal sau neconstitutional?
    5. Putem distinge intre judecatile juridice si cele politice? Adica, se poate cere ca un parlamentar sa voteze in favoarea cererilor parchetului ca atitudine politica sau este totuna cu obligatia juridica?
    Si o precizare formala: in Romania mai exista si imunitatea absoluta (lipsa raspunderii juridice, nu numai penale) legata de vot si opinii politice.
    In rest sunt de acord ca nu se poate ca o comisie sa substituie Parlamentului, ca termenele trebuie sa existe, sa fie foarte scurte si sa se aplice procedura aprobarii tacite daca acestea expira.

    • precaut spune:

      @matei a. Arestarea nu o incuviinteaza parlamentul, ci doar PERMITE procurorului sa solicite arestarea. Mare diferenta!!! Parlamentul are la dispozitie aceleasi documente ce vor fi prezentate judecatorului. Stie parlamentul (Becali de ex), sa aprecieze mai bine decat un judecator cu experienta, studii etc???? Daca la un moment dat nu exista suficienti juristi in parlament ce competenta are comisia juridica? De ce -in fata unui aviz negativ- plenul nu mai vede cererea?

      • Matei Alexandru spune:

        Stimate domn, faceti aceleasi confuzii. Competenta Parlamentului este stabilita de Constitutie. Da, prin Constitutie Parlamentul voteza in legatura cu incuviintarea perchezitiei, retinerii si arestarii. Si tot prin Constitutie parlamentarul este liber sa voteze cum vrea. El nu raspunde juridic pentru votul sau, ci doar politic (in sensul ca pierde sau castiga sprijin politic). Nu, nu aresteaza Parlamentul. Am zis eu asta?! Dar poate incuviinta sau nu ca cererea de arestare sa mearga mai departe la un judecator. Liber si in cunostinta de cauza. Nu exista vot in orb! Nu fiindca asa vreau eu, ci pentru ca asa spune Constitutia. Si dreptul de a alege si a fi ales este stabilit tot de Constitutie. Iar cei ce populeaza Parlamentul sunt cei alesi de cetatenii Romaniei. Sunt de acord cu dumneavoastra ca asa ar trebui sa fie, dar trebuie sa recunoastem deschis ca problemele vin din Constitutie si din votul oamenilor. Incercarea de a arata in alta directie nu face decat sa induca multa confuzie. La ce ne foloseste aceasta confuzie?!

  6. Laura Stefan Laura Stefan spune:

    @ Matei Alexandru – atunci cand Parlamentul legifereaza conteaza nu doar ce situatii reglementeaza, ci si cum reglementeaza. Parlamentul a legiferat cu incalcarea art 72 din Constitutie atunci cand a permis ca o comisie parlamentara sa se substituie plenului. Plenul Camerei si al Senatului pot vota atat impotriva cat si pentru – dar accentul cade pe “Plen”. Nimeni altcineva nu poate lua aceasta decizie in locul Plenului – am explicat in articol de ce.

    Una e sa votezi in orb si alta e sa vrei dosarul cauzei – cererea ministrului este suficienta pentru luarea unei decizii in Parlament. Parlamentul nu judeca, Parlamentul se asigura doar ca acuzatiile care se aduc nu sunt din categoria “X a furat luna de pe cer”. Juridic vorbind!

    Nu asta am spus – recititi. Spun ca Parlamentul isi aroga in acest caz atributii para-judiciare. Cititi reactia Consiliului Europei si veti vedea ca si ei sustin acelasi lucru – nu trebuie sa existe imunitate pentru fapte de drept comun, Parlamentul nu trebuie sa ofere tratament preferential pentru membri sai.

    Dupa parerea mea parlamentarii ar trebui sa permita justitiei sa isi urmeze cursul. Pentru orice vot exista un cost politic – indiferent daca e pozitiv sau negativ.

    Cred ca am lamurit pe deplin in articolul meu care sunt tipurile de imunitate despre care doresc sa discut aici. Imunitatea pentru libertatea de expresie a parlamentarului este, desigur, absoluta – si nu doar in Romania. De altfel aceasta este esenta imunitatii parlamentare – sa apere parlamentarul de repercusiunile pozitiilor sale publice sau ale votului. Nu se pune problema unei puneri in discutie a acestei imunitati – sau, ma rog, eu nu pun in discutie asa ceva.

    • Matei Alexandru spune:

      Stimata doamna, si eu am fost de acord ca nimic nu justifica si nici nu cred ca este constitutional ca cererile parchetului sa se opreasca in comisii in nici o situatie. Aici nu am avut puncte de vedere diferite.
      In schimb vad ca in continuare amestecati argumente care tin de oportunitate cu cele de legalitate, inclusiv de constitutionalitate.
      “Una e sa votezi in orb si alta e sa vrei dosarul cauzei – cererea ministrului este suficienta pentru luarea unei decizii in Parlament. Parlamentul nu judeca, Parlamentul se asigura doar ca acuzatiile care se aduc nu sunt din categoria “X a furat luna de pe cer”. Juridic vorbind!”
      Imi pare rau dar aceste afirmatii nu sunt corecte (si nici precise) din punct de vedere juridic. Acest tip de imunitate are ca sens impiedicarea abuzurilor pe care puterea judecatoreasca le-ar putea face impotriva puterii legislative. Abuzurile, teoretic, imbraca forma unor acuze referitoare la infractiuni “de drept comun” (un termen impropriu folosit in ziua de azi; acesta delimita infractiunile politice de cele de drept comun in vremurile in care erau incriminate opinii si actiuni politice). O acuzatie care nu se sustine prin probe este forma cea mai clasica de abuz. Suficienta cererii este o afirmatie eronata juridic si, daca ar fi legiferata ar insemna, juridic vorbind, o restrangere a imunitatii dincolo de prevederile constitutionale. Si da, Parlamentul decide in legatuta cu cerereile de perchezitie, retinere sau arestare. Nu judeca vinovatia sau nevinovatia decat in cazul ministrilor, insa aceasta competenta o are din Constitutie. Daca regula nu e buna sa schimbam regula nu sa o incalcam si sa spunem ca asa e bine. Cand incepem sa aplicam legile in functie de judecatile proprii de valoare nu mai avem stat de drept.
      Sa nu ma intelegeti gresit, nu vreau sa le iau apararea. Cred insa ca lucrurile trebuie prezentate corect. Una e ca folosesc abuziv drepturile constitutionale referitoare la acest tip de cenzura al puterii judecatoresti si alta e sa spui ca incalca legea sau Constitutia. Incercarea de a da un caracter juridic unor argumente de oportunitate nu este corecta si creaza confuzie. Si asa legislatia romana este, de prea multe ori, confuza. Una e sa spui ca prevererile referitoare la imunitate ar trebui eliminate din Constitutie si alta e sa spui ca utilizarea lor este nelegala si neconstitutionala sau ca trebuie intelese altfel decat sunt scrise in Constitutie.
      Da, si “dupa parerea mea parlamentarii ar trebui sa permita justitiei sa isi urmeze cursul” fie printr-o atitudine politica prin care sa nu isi exercite practic dreptul constitutional de cenzura sau, mai bine, prin eliminarea din Constitutie a acestor drepturi (imunitati). Dar eu nu sunt dispus sa fac interpretari para-juridice pentru a-mi sustine opiniile si valorile.
      Imunitatea de la alin 1 al art. 72 din Constitutie este complet diferita de cea de la alin 2 si 3. Cele doua tipuri de imunitati nu au nicio legatura una cu alta. Una e absoluta alta reletiva. Una inlatura raspunderea juridica pentru vot si opinii politice si alta da un drept de cenzura a autoritatii judecatoreasca in anumite proceduri. A incerca sa spui ca cenzura se refera la analiza incadrarii in situatiile de alin. 1 este o aberatie. O mare aberatie. Nu numai juridica.

  7. Ciobanul Bucur spune:

    Stimata Laura Stefan, ca de fiecare data, o analiza pertinenta! Toata admiratia mea!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Laura Stefan


Laura Stefan

Laura Stefan a studiat dreptul la Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti si a absolvit studiile masterale la Facultatea de Drept a Univestitatii din Cambridge. Lucreaza ... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)