Home » Administratie »Asigurari Sociale »Opinie » Citesti:

La bloc…

Alexandru Stolz ianuarie 12, 2013 Administratie, Asigurari Sociale, Opinie
19 comentarii 2,357 Vizualizari

Legat de discuţiile din aceste zile referitoare la bugetul naţional, rog cititorii să accepte un mic exerciţiu de imaginaţie: La marginea unui oraş numit Europa se află un bloc numit România. El are 20 de apartamente, locuite în general de oameni cam nemulţumiţi de viaţa lor. La Ap. 1 stă Fam. Vătafu, ei sunt salariaţi ai blocului şi se ocupă de administraţie: au grijă să funcţioneze (cât de cât) utilităţile, încălzirea, paza, cabinetul medical din bloc, etc şi să colecteze cotele de întreţinere de la locatari. Următoarele 4 apartamente sunt ocupate de Fam. Vrednicu, Tăbăcaru, Dascălu şi Dulgheru. Ei sunt salariaţi la firmele Domnului Descurcăreanu, ce stă şi el într-un apartament în bloc. Mai stau în bloc 5 familii de pensionari. Alte 4 apartamente sunt ocupate de copii, de vârsta şcolii sau mai mici. În fine, ultimele 5 apartamente din bloc sunt locuite de Fam. Cameleonschi, Lăutaru, Popa, Vărzaru şi Crampon, cu ocupaţii incerte sau semioficiale dar care se autosusţin.

Tradiţia în acest bloc este ca cheltuielile traiului zilnic al pensionarilor să fie suportate de salariaţi, adică 5 apartamente susţin alte 5. Pensionarii nu susţin pe nimeni aşa că traiul celor 4 apartamente cu copii este susţinut în mod egal de către celelalte 11 apartamente. Tot prin tradiţie toate cele 20 apartamente au acces gratuit la cabinetul medical, după nevoie, dar cheltuielile acestuia sunt suportate numai de cele 5 familii de salariaţi. În fine, regula din totdeauna e că numai famillile cu venituri plătesc întreţinerea la bloc, adică apa, încălzirea, paza, salariile Fam. Vătafu, etc. Problema e că firmele domnului Descurcăreanu sunt mai mereu pe pierdere aşa că acesta nu are venituri (cu toate acestea prosperă). Veniturile Fam. Cameleonschi, Lăutaru, Popa, Vărzaru şi Crampon sunt la fel de incerte sau semioficiale ca şi ocupaţiile lor (deşi nici aceştia nu o duc chiar rău iar Fam. Lăutaru are mereu SUV-uri noi) aşa că rămân numai cele 5 familii de salariaţi să plătească, cu greu, întreţinerea şi sănătatea. Cheltuielile cu cabinetul medical şi cu întreţinerea nu se distribuie în mod egal la salariaţi ci proporţional cu veniturile. Astfel, Fam. Vrednicu, care câştigă cam dublu faţă de ceilalţi salariaţi va şi plăti dublu comparativ cu fiecare dintre celelalte 4 familii de angajaţi.

O dată la 4 ani Fam. Vătafu organizează şedinţă de bloc în care se iau decizii vitale pentru comunitate şi se (re)aleg conducătorii. Dreptul de a participa şi vota la şedinţă îl au toţi în afară de copii, deci 16 apartamente. Totuşi, din varii motive, la şedinţă se prezintă sub jumătate, participarea preponderentă fiind din partea pensionarilor şi nimic nu se schimbă. Nici n-ar avea sens căci ei sunt beneficiarii principali ai sistemului chiar dacă o duc cam greu.

Cam aceasta este imaginea României pe care o desprind eu din „România în cifre 2012,” publicat de Institutul Naţional de Statistică aici, considerând rotund că 1 apartament al blocului corespunde la 1 milion de locuitori ai României adevărate. Imagine mult simplificată dar care îşi menţine esenţa. Nu vreau să dau senzaţia că toţi patronii sau liber-profesioniştii sunt nişte evazionişti. Totuşi, trebuie să reţinem că impozitul plătit de aceştia pe veniturile declarate (în măsura în care sunt declarate) este de 16%, de 4 ori mai mic faţă de cele cca. 60% (angajat + angajator) plătite de salariat pe munca sa. Munca în România este de departe actvitatea cu cea mai mare rată de impozitare, ea este practic descurajată.

Se tot lansează proiecte de lege a sănătăţii. Nici una nu tratează dezechilibrul între contribuabilii captivi ai sistemului de asigurări de sănătate (practic numai cele 5 milioane de salariaţi) şi beneficiarii sistemului (practic toate cele 20 milioane de locuitori). Dacă problema s-ar pune din această perspectivă, atunci ar fi mai uşor de înţeles că dezechilibrul se poate rezolva fie prin includerea la contribuţii a tuturor beneficiarilor (în afară de copii) fie prin excluderea celor care nu contribuie (exceptând copiii) de la beneficiile bugetului sănătăţii.

Pe când un sindicat al salariaţilor (mai ales de la firmele private căci marile centrale sindicale reprezintă de obicei angajaţii statului) care să militeze pentru o echilibrare a sarcinii fiscale în societate şi o reducere a impozitului pe muncă?

În altă ordine de idei, citeşte cineva de la ANAF articolul ăsta? Poate măcar de la Fam. Lăutaru să mai colecteze ceva…Sau aşteaptă mai întâi sa ajungem ca Grecia, în prag de faliment.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "19 comments" on this Article:

  1. Harald spune:

    Ce prezentaţi dvs. aici nu e decât o viziune socialistă originală, tipică pentru România post-decembristă. La fel ca şi democraţia originală pe care o anticipa Ion Iliescu şi care i-a şi reuşit.

    Politicienii români nu vin la putere pentru a crea un stat funcţional, ci pentru a crea ei înşişi disfuncţionalităţi de care să profite. România e pur şi simplu un stat feudal, iar reducerea impozitării muncii, deşi necesară, nu ar îmbunătăţi prea mult lucrurile. Doar depolitizarea administraţiei ar schimba într-adevăr lucrurile, iar restul ar veni apoi de la sine. Însă Ponta şi USL-ul nu au venit la putere pentru a depolitiza nimic şi nici n-o vor face. România va fi şi peste 4 ani tot în stadiul în care e acum,

  2. Mihai spune:

    Corect, iar politica liberala in sanatate tocmai lansat o nous directie de reforma: statul e bun privatul e rau, banii asiguratilor vor merge doar la spitalele de stat(deocamdata, dar pe viitor ma astept la aceasi abordare Si pt. laboratoare, farmacii etc, ca incununare a liberalismului autohton). Asa ca in curand ne vom intoarce cu sanatatea in epoca de aur, spre multumirea locatarilor care nu platesc nimic nici azi. Succes pt. toti locatarii care vor mai ramane in blocul Romania!

  3. Pe baza modelului dvs. putem crea tot felul de combinatii perverse imoral intre cei care platesc educatia publica si cei care beneficiaza de ea. Sau despre cine beneficiaza de locuri de parcare publice sau de infrastructura rutiera, dar nu plateste taxe si impozite. Tot ceea ce inseamna servicii si utilitati publice, se presupune ca sunt egal accesibile oricui. Desi doar o parte din populatie plateste impozite si taxe.

    Ca atare, revenim la urmatoarele probleme:

    1) Nu numarul taxelor si proportia lor sunt importante, ci faptul ca nu toata lume le plateste. Se practica la greu evaziunea fiscala (si evaziunea fiscala tolerata de tipul subzistenta) sau sunt aplicate diverse regimuri de scutiri pe baza de privilegii;
    2) O consecinta este lipsa de competitivitate, pentru ca unele companii platesc taxe si impozite ca sa faca profit, altele fac tot felul de matrapazlacuri ca sa scada povara fiscala. Ca atare, de ce un campion sa se mai antreneze daca cu dopaje poate lua premii ? Avem o falsa profitabilitate si o falsa competitivate, mai ales bazata pe afaceri cu statul si pe relatii si pile.
    3) Romanii sunt schizoizi in mare parte, atat unii politicieni, cat si o parte din alegatori precum si o parte presa. Altfel nu se explica de ce scena publica este plina de vaiete privind problemele de infrastructura, ale educatiei, cercetarii, salarizarea in sistemul public, finantarea din sanatate. Dar, desi nu ne place o fateta a problemei, nu o atacam si pe cealalta. Si anume: cum se colecteaza banii, de la cine, cat. Nu poti discuta despre efecte proaste fara sa ataci cauzele. Asta se numeste cel putin ipocrizie. Sau schizofrenie.

    Cred ca solutia cea mai corecta, fara batai de cap ar fi ca toata lumea sa plateasca taxe si impozite pe ce face si produce si proprietati are ? O putem lua de la 0 ?

    Cu paleative, nu vom reusi, ci vom da faliment. Cum ? Dand inca 1 miliard de euro salarii sistemului bugetar dar fara sa faci analiza sistemului daca este functional si ce rezultate ofera ? Daca isi atinge obiectivele, adica daca pentru 1 euro cheltuit in sistemul public, ce efecte obtinem ca societate ? Ce grad de satisfactie oferim contribuabilului roman cu cohorta actuala de functionari ? Este corecta sau nu evaluarea performantei functionarilor publici ? Am creat o birocratie meritocrata ? Sau nu ?

    Cu alte cuvinte, cu o mana dam, dar cu cealalta ne acoperim ochii sa nu vedem cui dam si astfel parca am trai intr-o casa de nebuni. Putem pleca de acasa ?

  4. tt spune:

    Bine, ca sa fie cât de cât corect, banii din firmă îi scoţi după încă 16% impozit pe dividende. Sau ştiţi dvs o soluţie legală magică? Sau consumaţi tot pe firmă?

  5. Dan Plesoianu spune:

    Apropo de bloc, pina cind va mai folosi Romania sistemul comunist al “administratorilor” ??!!! Este chiar atit de greu sa se uite in alte curti si sa creeze un sistem de management al locuintelor ??!! Numai din acest exemplu se poate vedea cretinismul neinchipuit al politicii romanesti, care ar fi de asteptat din partea celor de stinga, dar mai putin din partea celor de dreapta !!!!!

  6. eu****** spune:

    Ei da, asa este la bloc…

    As mai adauga ca pe zi ce trece zidurile blocului se degradeaza. Ierii copiii au mai smuls un rand de placi de gresie de la intrare si au mai contribuit la zgaraierea peretilor la intrarea de la lift. Peretii nu mai sunt zugraviti de cca. 23 de ani, Cica baiatul celui care a construit blocul ar fi spus ca ceea ce a construit tata lui nu o sa apuce sa zugraveasca cei care au preluat blocul… Pana acum a avut dreptate…

    In bloc, liftul mai are o garantie de functionare de 1 an, se pune mereu in discutie achizitionarea unui nou ascensor, dar mereu nu sunt bani pentru investitii si lucrarea se amana, de obicei, pentru mai tarziu pentru ca poate nu mai trebuie, sau la calendrele grecesti. Ce o sa se intample daca liftul o sa cada cu unul dintre copii?

    In bloc atmosfera este ca si de inmormantare, desi pensionarii se simt bine, copiii alearga pe scari si fac zgomot chiar in perioada de liniste dintre orele 14-17, iar fam. Lautaru face ceea ce face de mult, canta in strunga unora…Atmosfera generala parca este ca pe vremea unuia impuscat din prea multa dragoste de viata…

    Lipseste scanteia schimbarii, cica vin unii care ARD cu o flacara sa schimbe ceva!

    Ca de obicei, speranta moara ultima!

  7. Adrian spune:

    Ft., ft. bun articolul. E nevoie de mai multa mura-n-gureala de-asta, ca sa intre si-n capetele tari.

  8. ivanG spune:

    Ati descris perfect un sistem perfect. :)
    Nimeni nu doreste sa isi asume schimbarea, costul ei fiind mai mare decat cel al compromisurilor pentru adaptarea la sistem.
    Exemplul dat este definitoriu pentru ce inseamna o viziune pe termen nul, din punct de vedere social, comunitar.

  9. Mircea spune:

    De acord cu cele scrise in articol, mai putin chestia cu :
    “…impozitul plătit de aceştia pe veniturile declarate … este de 16%, de 4 ori mai mic faţă de cele cca. 60% (angajat + angajator) plătite de salariat pe munca sa.”

    Stimate domn Stolz, angajatul nu plateste nimic, el doar munceste, primeste net-ul in mana si patronul plateste toate taxele la stat! Taxe aberante, la un net de 1000 in mana patronul trebuie sa dea la stat 850 lei taxe !! Care , smechereste, sunt impartite in “taxe angajat ” si “taxe angajator”. Nu toate taxele sunt platite de angajator (patron).
    Apoi. Daca la sfarsit de an patronul ramane cu un profit, 16% trebuie sa dea la stat. Si gata? Nuu, ca daca vrea sa scoata banii care au mai ramas (dividendele) sa le duca acasa trebuie sa mai dea 16% ! Frumos, nu?

    Iar daca mai stai si te gandesti ca dupa atata munca si taxe ai ramas cu ceva bani si te duci la cumparaturi, iar acolo dai inapoi la stat 24% (TVA-ul) putem concluziona ca , de fapt, muncim pentru stat.

  10. Mircea spune:

    Erata:
    Am uitat o virgula care schimba sensul ! :) Deci, in randul 7 cititi:
    ” Nu, toate taxele sunt platite de catre angajator (patron) ! “

    • Alexandru Stolz Alexandru Stolz spune:

      Mircea: Atâta timp cât în contractul de muncă se trece salariul brut, diferenţa dintre acesta şi cel net este conceptual plătită de angajat, chiar dacă formal este plătită de angajator. Fără această nuanţă este greu ca angajaţii să se simtă contribuabili deşi ei sunt.

  11. Consonant spune:

    Ma bucur sa vad o astfel de reprezentare simpla si pe intelesul (aproape al) tuturor. Sunt insa cateva elemente esentiale care lipsesc din aceasta alegorie, printre ele cea mai importanta fiind factorul politic si legaturile tenbroase cu sursele de bani publici, iar apoi institutiile principale, care joaca si ele un rol important. Dar poate ca vreau prea mult si ideea dumneavoastra era de a produce o reprezentare cat mai simpla.

    Pe de alta parte, poate ar merita popularizarea acestui articol si in medii cu deschidere mai larga, fiindca acest sit este vizitat, in mare parte, de cei care stiu destul de bine problema reala.

    • Alexandru Stolz Alexandru Stolz spune:

      Consonant: Aveţi dreptate, am preferat simplitatea înaintea rigurozităţii. Consider însă că imaginea, deşi inexactă, nu este distorsionată şi păstrează elementele esenţiale ale realităţii.
      În privinţa popularizării articolului: mulţumesc pentru apreciere şi vă invit să îl transmiteţi pe orice căi vă sunt la îndemână.

  12. Mihnea Moise spune:

    Foarte sugestiva imaginea si cu atat mai trist cu cat ceea ce spune articolul este purul adevar. O observatie amar- amuzanta: probabil ca peste ani nu vom ajunge in situatia Greciei de acum, nu pentru ca economia se va redresa, ci pentru ca din cele 20 de apartamente nu vor ramane decat cele 5 de pensionari si inca 2 de contribuabili, restul se vor muta in alte blocuri, situate in partea de vest a orasului.

  13. Mircea Modan MirceaM spune:

    Cateva observatii:
    1.Dezechilibre exista in orice economie. Ele se regleaza fie de stabilizatori automati, fie de politici discretionare. Mult laudata cota unica are avantaje evidente dar si marele dezavantaj ca a redus eficienta stabilzatorilor, stiut fiind ca o impozitare progresiva este mai eficenta dpdv al raspunsului “automat” in perioadele unui ciclu economic. Acesta componeta “automata” trebuie compensata “manual”…
    2. Exista insa o componenta de baza, fie ca vorbim de inflatie, PIB, defict…care tine de modul in care se administreaza “blocul”..si care pana la urma face diferenta intre nivelul de trai al “locatarilor”
    Inflatia de baza (CORE2) -este treaba BNR-, dinamica PIB potential tine de dinamica demografica, a progresului tehnologic implementat in economie, a valorii resurselor umane si al investitiilor, si da pana la urma marimea bugetului “normal”, sustenabil – este treaba guvernului-…deficitul efectiv ,de buna gospodariere a resurselor -treaba guvernului-, implict a furtului in zona impozitelor indirecte, care se ratacesc pe la alti “locatari”, ele fiind platite de fapt de cei cinstiti-treaba guvernului si a justitiei.
    Avem deci mai multi adminstratori, un presedinte de bloc si o asociatie a locatarilor..fiecare cu bubele lui/ei.
    3.Intrucat fiecare din cei 20 are idei diferite, functie de interesul si fesul pe care-l poarta fiecare…este pana la un punct normal sa fie asa,.. trebuie gasita solutia , din marea de solutii propuse, mai mult sau mai putin in cunostinta de cauza.
    Degeaba spune adminul..”de maine platiti mai putin”…cand vine factura la caldura cineva trebuie sa o plateasca, atfel “taie” tot blocul de la caldura..si pe aia care platesc.
    Degaba spune adminul, altul deobicei, “de maine platiti mai mult”..daca nu strange chiar el banii, si-l trimite pe dl Camelonschi, care incaseaza banu` dar aduce doar jumatate. Sau strangera se face inr-un sac peticit, si juma` din bani se pierd pe drum.
    Degaba spune presedintele de bloc ca “adminul e naspa’..daca adminul sustinut de el in anii trecuti a facut-o de oaie mai abitir. Si nu vine cu propuneri bazate pe studii ale unor admini celebri, recunoscuti pentru performante…
    Degaba aia 5 locatari vor sa schimbe adminul sau presedintele de bloc. ei sunt intr-o inferioritate evidenta, numerica
    Ati uitat sa mentionati de presedintii de etaj…sau mai bine zos baronii de etaj.
    Revenind la cifre sunt cateva inexactitati..ele care nu schimba esenta problemei. dar trebuie mentionate.
    -la fiecare leu in mana se platesc intre 0,82-0,88 lei impozite, fctie de forma de organizare ,impozitarea este de cca 45% din toatalul costurilor . Eronat acel 60%, din cauza bazei de impunere (la salarii baza de impunere nu este total costuri, ci doar salariul brut, care nu contine si contributia angajatorului). Rata de taxare in Romania nu est cu mult peste rata de taxare in zona euro. Nu aici este buba cea mare..desi este loc de-ntors .
    -nu doar aia 5 salariati platesc sanatatea, contribuie si cei cu alte forma de venituri, chiar si cei fara venituri declarate, dar care doresc sa fie asigurati la sanatate. Beneficiile CAS le primesc doar cei asigurati…la fel cum beneficiile pensionarii la limita de varsta le primesc doar cei care au stagiul minim, cel putin. Aaaa, ca avem pensionari si la 45 de ani, ca numarul de pensii de boala este urias, mai ales nebuni…ca de fapt din 10 apartamente cu oameni in stare de munca platesc doar 5 salrariati(din care 1 este angajatul adminului)..si restul “se descurca”..este altceva.
    Cum se pot schimba acesti parametrii? Sincer nu stiu, ponderea celor care profita intr-un fel sau altul de “redistribuire” este mare..asocatia de locatari are o structura extrem de ciudata…doar acei 5 locatari care “se descuraca” pot face diferenta..daca se unesc cumva cu cei 4 care produca banul de fapt.

    • Alexandru Stolz Alexandru Stolz spune:

      MirceaM: Multumesc pentru corectie la capitolul baza de calcul pentru impozitare, voi tine cont pe viitor.
      Mai spuneti ca de fapt mai mult de 5 apartamente platesc contributii de sanatate si pensie: poate dar in esenta aceste platii sunt obligatorii pentru salariati si optionale pentru restul locuitorilor. Este un tratament discriminatoriu la adresa angajatilor. Daca ar fi optionale pentru toata lumea cati angajati ar iesi din sistem? Putem face o paralela cu debransarea de la reteaua de termoficare.

  14. bucuresci spune:

    Impecabila descriere. Usor de inteles si de copii, totusi … intereseaza pe cineva ca niciunul din copii lui Tabacaru nu vor sa mai locuiasca in bloc si vor pleca cu prima ocazie?

  15. Ion spune:

    Este o greseala in articol. O firma plateste 16% din venit apoi inca 16% din ce a ramas, deci aproximativ 28-29%. Apropo ati uitat de TVA

  16. Luca spune:

    Io nu inteleg care-i problema. Patronu plateste darile la stat, chiar si pe alea ale angajatului – sunt diferite doar cu numele. Angajatul n-are decat sa fie atat de competent incat sa-si negocieze ce salariu vrea. Daca nici asa nu-i ajunge sa puna mana sa-si faca firma si sa se descurce mai bine.
    Incarcarea fiscala de care se vaita dl Stoltz impreuna cu colegii la teambuilding este doar felul elegant al paronilor de a-i spune “nu meriti mai multi bani”



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Alexandru Stolz


Alexandru Stolz

20 de ani de carieră într-o reţea internaţionala de Retail. Detaşat pentru 10 ani in Asia, a locuit şi a muncit in 3 ţări diferite. Interesat de actualitatea politică int... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)