Home » Administratie »Analize »Global / Europa »Sinteze »Societate/Life » Citesti:

Locul populației într-o strategie națională de dezvoltare economică și socială a României

Vasile Ghetau iunie 21, 2018 Administratie, Analize, Global / Europa, Sinteze, Societate/Life
22 comentarii 2,559 Vizualizari

Declinul demografic și  componentele sale

Guvernul a adoptat la  10 mai a. c.  proiectul de lege privind Strategia de dezvoltare economică şi socială  a României până în anul 2040 (Guvernul României, 2018). Documentul urma să fie transmis Parlamentului pentru dezbatere și adoptare. Proiectul prevede înființarea Comisiei “România 2040”, misiunea acesteia fiind pregătirea proiectului de strategie, fundamentarea acesteia, realizarea de scenarii de dezvoltare și armonizare și integrarea contribuțiilor instituțiilor care vor contribui la elaborarea strategiei. Comisia urmează să-și desfășoare activitatea pe întinderea unui an, de la 1 iunie 2018 la 1 iunie 2019, la sfârșitul activității urmând să  prezinte proiecte de documente asupra strategiei naționale “România 2040”, prognozelor și scenariilor de dezvoltare (detaliate în raport de fundamentare) și propunerilor de actualizare a strategiilor sectoriale și principalelor politici publice reclamate de implementarea strategiei. Cum ne apropiem de sfârșitul primei luni a perioadei de activitate a Comisiei, este de admis că activitățile acesteia au demarat potrivit prevederilor.

O strategie națională de dezvoltare economică și socială pe termen lung  are în mod firesc în centrul ei populația țării în dubla ei calitate:  de factor al realizării programelor și de beneficiar al rezultatelor strategiilor sectoriale și politicilor publice de aplicare a Strategiei “România 2040”. În prima ei calitate, populația s-ar cuveni să constituie o componentă endogenă a elaborării prognozelor, scenariilor alternative și celor sectoriale  de dezvoltare, acolo unde populația este factor indispensabil (ca număr și structură pe sexe și vârste). Acest studiu își propune să ofere un cadru general al dezvoltărilor demografice potențiale până la mijlocul secolului dar având reper central anul 2040, orizontul  Strategiei “România 2040.

Anul 2018 este al 29-lea an de declin al populației țării. Cu datele publicate de Institutul Național de Statistică asupra mișcării naturale a populației în anul 2017 și în primele patru luni din acest an  și admițând că migrația externă netă negativă în anul 2017 și în acest an se va situa la nivelul din anii 2015 și 2016,  se poate estima o populație rezidentă în acest an mai mică de 19,5 milioane locuitori.  Comparativ cu populația de la sfârșitul anului 1989, declinul ar ajunge la 3,7 milioane locuitori, însemnând o pierdere de 16 la sută.

O privire asupra contribuției migrației externe și a scăderii naturale, evidențiază la nivel întregii perioade 1990-2017 primatul masivei emigrații – 2,5 milioane persoane dar se poate constata după anul 2010 inversarea dimensiunii migrației negative și a scăderii naturale.  Migrația externă anuală s-a diminuat  iar scăderea naturală s-a majorat. Instalarea unui astfel de raport trebuie privită nu numai din perspectiva mecanismului determinant, ci și din cea a evoluțiilor așteptate în viitor. Prima componentă are o determinare predominant economică și se poate schimba rapid în funcție de context (cel din țară dar, mai ales, din țările dezvoltate de destinație). Cea de a doua componentă rezultă din evoluții a două fenomene cu determinări extrem de complexe – natalitatea și mortalitatea. La primul fenomen rolul economicului, definit în accepțiune simplificată de venit și standard de viață,   a început să fie erodat  ca importanță de factorii culturali, și în societăți europene dezvoltate dar și în țara noastră.  Sensibilitatea acestor factori la măsuri de susținere/stimulare a natalității este insuficient cercetată și cunoscută pe plan internațional dar direcția de acțiune  a fost și este, predominant, de reducere a numărului de copii aduși pe lume de o femeie.  A doua componentă a creșterii  naturale a populației este mortalitatea generală. Din majorarea acesteia după anul 1990 și, în măsură mai mare, din reculul natalității s-a instalat începând cu anul 1992  scăderea naturală a populației. Este o realitate demografică nouă și gravă prin consecințe asupra evoluției populației țării iar momentul are și o semnificație istorică particulară: privind în trecutul îndepărtat al României și neluând în considerare anii celor două mari conflagrații mondiale,  datele demografice indică o scădere naturală a populației doar în câțiva ani din prima jumătate  a anilor 1870 în Transilvania, prin teribila epidemie de holeră. Mortalitatea populației este, în general,  un fenomen stabil, chiar rigid, având o determinare nu numai foarte complexă, ci și etalată  în timp. Se împletesc factori  de natură economică, nivelul de trai îndeosebi, cu nivelul cultural al populației și stilul de viață, cu asistența medicală, cu manifestări ale naturii și starea mediului. Felul cum a evoluat numărul de născuți și de decedați după anul 1989 și, implicit, scăderea naturală a populației, poate fi examinat în figura 1.

Alura și fermitatea curbelor celor două componente sunt impresionante. Două observații pot fi adăugate. Evoluțiile din cea mai mare parte a anilor 1990 se înscriu în continuarea celor de după anul 1975. Deteriorarea stării de sănătate în anii 1980 în special  și-a transmis efectele în majorarea numărului de decese în anii 1990. După anul 2000  se instalează o anumită stabilitate a acestora în jurul valorii de 250 mii anual  și ea provine din compensarea efectelor opuse ale ameliorării stării de sănătate, vizibilă în reculul mortalității pe vârste și ascensiunea speranței viață la naștere, pe de o parte, și din tendința de majorare a numărului  deceselor prin accentuarea procesului de îmbătrânire demografică, pe de altă parte. Continuarea regresului numărului de născuți a îndepărtat însă cele două curbe, amplificând  dimensiunea scăderii naturale. Prezentarea acestor detalii asupra celor două fenomene de mișcare naturală   este utilă mai bunei înțelegeri a dezvoltărilor viitoare, în contextul în care scăderea naturală a devenit componenta majoră a declinului populației țării.

Privire prospectivă. Construcția și concluziile sale

Elaborarea unei proiectări a populației țării impune folosirea unui model care să plece de la distribuția pe ani de vârstă a populației masculine și a celei feminine și care să aibă drept rezultat populația proiectată în aceeași distribuție detaliată. Populația inițială este populația rezidentă la începutul anului 2017 (datele de la mijlocul anului vor fi disponibile doar în toamna anului). În populația proiectată pentru anul 2040 se vor distinge două subpopulații: cea provenită din populația de la 1 ianuarie 2017, redusă cu numărul de decese din anii 1917-1939 și cea provenită din născuții anilor 1917-1939 (redusă și ea cu mortalitatea din anii respectivi). Rezumând, se impune determinarea ansamblului intrărilor și ieșirilor pe cale naturală în anii 2017-2039. Aici intervine modul și măsura în care dezvoltările  viitoare ale celor două fluxuri de evenimente demografice sunt determinant înscrise în evoluțiile demografice de până acum și în caracteristicile actuale ale structurii pe vârste a populației țării. Proiectarea pe care o prezentăm prevede o continuare a reducerii mortalității pe vârste și a progresului speranței de viață la naștere. Probabilitățile de deces pe ani de vârstă, diferențiate la bărbați și femei, corespund deci unor valori mai ridicate ale acestui indicator sintetic. În ceea ce privește ipoteza asupra fertilității feminine, alegerea a înclinat spre păstrarea nivelului din ultimii ani, având echivalent un  număr mediu de copii aduși pe lume de o femeie de 1,57 (rata fertilității totale).  Exploratoriu, sunt construite și alte două variante cu valori mai ridicate ale fertilității.

Cu rate de fertilitate pe vârste neschimbate, corespunzătoare unei fertilități totale de 1,57 copii la o femeie , numărul de născuți depinde numai de evoluția în viitor a numărului femeilor în vârstă de 15-49 ani (grupare internațională standard). Determinarea acestei populații feminine pe ani de vârstă nu implică dificultăți, ea va fi compusă din femei care se află în viață și doar după anul 2035 vor întra la vârstele de 15-19 ani femeile din generațiile 2018-2024 (deținând însă o proporție minoră în ansamblul femeilor în vârstă de 15-49 ani). Declinul populației feminine urmează a fi unul dramatic, cel ilustrat în figura 2, prin intrarea la vârstele de 15-49 ani a generațiilor mici născute după anul 1989 și din acest declin va rezulta regresul la fel de dramatic al numărului de născuți.  Evoluția numărului de decese va avea  un model similar ca determinare. Prin creșterea  apreciabilă a speranței de viață  decesele au loc la vârste din ce în ce mai avansate iar creșterea numărului și proporției populației vârstnice în ansamblul populației amplifică ponderea deceselor de la aceste vârste în ansamblul deceselor.  În figura 3 poate fi examinată evoluția ferm ascendentă după mijlocul anilor 1990 a proporției  deceselor la populația de 65 ani și peste,  pe fondul progresului  apreciabil al speranței de viață.

Mai mult de trei sferturi dintre decesele din ultimii ani au avut loc la aceste vârste iar o examinare mai atentă a alurii celor trei curbe evidențiază un ritm mai important de creștere a proporției la vârstele de 70 ani și peste și 75 ani și peste,  ceea ce indică o accentuare  a plasării deceselor  la vârste din ce în ce mai avansate. Revenind la evoluția așteptată a numărului de decese în anii următori, ea va depinde direct de felul în care va evolua populația vârstnică și în figura 4 este prezentată această evoluție atât ca număr al populației în vârstă de 65 ani și peste, cât și ca proporție în întreaga populație. Urmează să crească până în anul  2027, prin aportul generațiilor mari din anii 1948-1956,  va cunoaște un regres moderat în anii 2027-2032 odată cu atingerea vârstelor de 65 ani și peste de generațiile  mai mici din anii 1957-1966 și își va relua masiv ascensiunea după anul 2032, când  la vârstele respective ajung generațiile mari de după anul 1966.

Prin mecanismele descrise, evoluțiile  proiectate ale numărului de născuți și de decedați urmează a fi extrem de negative (figura 5), continuând și amplificând de fapt evoluțiile negative de până acum, cele din figura 1.  Nu poate surprinde tendința fermă și aproape liniară de recul al numărului de născuți, ea este similară cu cea a dimensiunii populației feminine în vârstă de 15-49 ani, din figura  2.  În evoluția numărului de decese, curba nu urmează decât în secundar evoluția ascendentă a dimensiunii și ponderii populației vârstnice din figura  4. Explicația  o găsim în efectele pozitive pe care ar urma să le aibă reducerea mortalității pe vârste asociată ipotezei de creștere a speranței de viață la naștere. Evoluțiilor paralele ale numărului de născuți și de decedați le corespunde amplificarea dimensiunii scăderii naturale a populației,   de la 70 de mii persoane în ultimii ani la 100 de mii în anul 2035 și aproape 110 mii în anul 2040.

Cele mai importante rezultate ale scenariului prospectiv fundamentat pe menținerea fertilității actuale (1,57 copii la o femeie în anul 2017) (datele asupra distribuției pe vârste a născuților: Institutul Național de Statistică, 2018a)  sunt prezentate în tabelul de mai jos. Am adăugat pentru anul 2040 rezultate din alte două variante, cu fertilitate în creștere considerabilă, pentru a evalua dimensiunea unei redresări a perspectivelor populației țării. De asemenea, pentru același an, sunt incluse în tabel rezultatele variantei Fertilitate constantă din Revizia 2017 a Perspectivelor Populației Mondiale elaborate de Divizia de Populație ONU.

Indicatori ai populației rezidente în perioada 2017-2040

Valori proiectate pentru anii 2020, 2025, 2030, 2035 și 2040

Indicatori Rata fertilității totale  (RFT) = 1,57 copii la o femeie 2040 2040

Divizia de Populație ONU (DP – ONU)

RFT = 1,48 copii la o femeie

2017 2020 2025 2030 2035 2040 RFT=1,8 copii la o femeie RFT=2 copii la o femeie
Numărul populației –

în mii locuitori

19638 19417 19001 18546 18061 17535 17976 18724 17051
Populația pe trei grupe mari de vârstă – număr și structură
Număr – în mii

-    0-19 ani

-    20-64 ani

-    65 ani și peste

4128

12017

3493

4034

11741

3641

3861

11287

3853

3623

11144

3779

3455

10566

4041

3290

10006

4239

3674

10062

4239

4321

10164

4239

2955

9699

4397

Proporții – în %

-    0-19 ani

-    20-64 ani

-    65 ani și peste

21,0

61,2

17,8

20,8

60,5

18,8

20,3

59,4

20,3

19,5

60,1

20,4

19,1

58,5

22,4

18,8

57,1

24,2

20,4

56,0

23,6

23,1

54,3

22,6

17,3

56,9

25,8

Populația de vârstă școlară (3-23 ani) – în mii persoane 4377 4331 4168 3978 3735 3561 3941 4579
Vârsta mediană a populației – ani 41,8 42,7 44,3 45,3 46,5 47,1 46,0 44,2 48,5
Număr născuți – în mii 190 183 172 164 159 155 175 215 129
Rata natalității

– la 1000 loc.

9,7 9,4 9,0 8,8 8,8 8,8 9,7 11,5 7,7
Număr decedați – în mii 260 260 260 258 261 263 263 263 254
Rata mortalității

– la 1000 loc.

13,3 13,4 13,7 13,9 14,5 15,0 14,6 14,1 15,2
Scădere naturală anuală – în mii persoane -70 -77 -89 -94 -102 -108 -88 -48 -125
Speranța de viață la naștere –  ani:

-    Bărbați

-    Femei

71,9

78,9

72,3

79,2

73,0

79,6

73,7

80,1

74,5

80,6

75,3

81,1

75,3

81,1

75,3

81,1

76,0

81,9

Raportul de dependență :

-    a tinerilor (RDT)

-    a vârstnicilor(RDV)

-    a  tinerilor și vârstnicilor(RTD)

34,3

29,1

63,4

34,4

31,0

65,4

34,2

34,1

68,3

32,5

33,9

66,4

32,7

38,2

70,9

32,9

42,4

75,2

36,5

42,1

78,6

42,5

41,7

84,2

30,5

45,3

75,8

Raportul de dependență economică ( RDE) 115 134
Densitatea populației 82,4 81,4 79,7 77,8 75,8 73,6 75,4 78,5 74,1
… lipsă date

RDT = persoane tinere (0-19 ani) la 100 persoane adulte (20-64 ani)

RDV = persoane  vârstnice (65 ani și peste)  la 100 persoane adulte (20-64 ani)

RTD = persoane tinere (0-19 ani) și vârstnice (65 ani și peste) la 100 persoane adulte (20-64 ani)

RDE = persoane inactive economic  la 100  persoane active economic

Sursa datelor: anul 2017: date INS; anii 2020-2040: proiectări ale autorului;  United Nations Population Division, 2017 ( date pentru  anul 2040).

Consecințele declinului populației din ultimii 29 de ani, deteriorarea alarmantă a structurii pe vârste a populației, regresul și menținerea fertilității la valori inferioare celei care asigură înlocuirea generațiilor în timp (2 copii la o femeie) conturează fără echivoc continuarea degradării populației țării ca dimensiune și parametri majori ai evoluției în deceniile următoare, depopularea urmând să capete proporții dramatice (țara noastră se plasa printre țările cu gradul cel mai ridicat de depopulare în Europa încă de la mijlocul anilor 2000-2010 (Bucher și Mai, 2005)). Relațiile dintre elementele de stare a populației – număr și structuri  - și elementele de mișcare – rate (probabilități) de fertilitate și mortalitate pe vârste, sunt imuabile și rezultatele din tabel provin din aceste relații.

Cu menținerea fertilității totale la 1,57 copii la o femeie, populația țării ar fi cu 2,1 milioane mai mică în anul 2040 (11 la sută). Privind dinamica la nivelul populației din cele trei grupe mari de vârstă se poate remarca plasarea  scăderii la populația în vârstă de 20-64 ani, populație în vârstă de muncă. Reculului de la grupa de vârstă 0-19 ani, de 840 de mii persoane, îi corespunde un progres apropiat ca mărime al populației vârstnice, aproape 750 de mii. De fapt, populația  tânără și adultă ar urma să scadă cu aproape 2,9 milioane persoane dar menționatul progresul considerabil al populației vârstnice  determină la nivelul întregii populații  declinul  de 2,1 milioane.  Implicațiile economice ale schimbărilor structurale se reflectă în majorarea raportului de dependență a vârstnicilor: revin  astăzi 29 de persoane vârstnice   (65 ani și peste), inactive economic în cea mai mare parte, la 100 de adulți, predominant activi economic, și vor fi 42  în anul 2040. Studii foarte recente deschid o nouă arie în  cercetarea  demo-economică, cea a  relației dintre schimbările din structura pe vârste a populației și inflație (Juselius și Takáts,  2018). Studiind relația în 22 de țări dezvoltate în perioada 1870-2016, autorii ajung la concluzia că presiunea inflaționistă crește în contextul ascensiunii procesului de îmbătrânire demografică și a proporției  persoanelor dependente economic.

Populația de vârstă școlară (3-23 ani) își va continua declinul, trecând de la 4,4 milioane la 3,6 milioane. Dacă ținem cont că în anul 2000 această populație era de 6,8 milioane, imaginea dimensiunii schimbărilor pe care le-a cunoscut și le va cunoaște întreg sistemul educațional și a implicațiilor care i se asociază  se conturează cu multiple semnificații. Din evoluția descendentă a  numărului de născuți și stabilitatea numărului anual de decese la 260 mii  rezultă majorarea dimensiunii scăderii anuale a populației de la 70  mii de persoane astăzi la 100  mii în anul 2035 și aproape 110 mii în anul 2040.

Datele  Institutului Național de Statistică indică o populație activă economic  în anul 2017 de 9,1 milioane persoane, cea inactivă fiind de 10,5 milioane (Institutul Național de Statistică, 2018b). Rezultă un raport de dependență economică de 115 persoane inactive la 100 persoane active. Aplicând populației proiectate pe sexe și vârste ratele de activitate pe sexe și vârste din anul 2017 (valori medii ale ratelor din  cele patru trimestre),  se poate estima populația activă pe sexe și vârste la orizontul anului 2040 cu menținerea participării la activitatea economică din anul 2017. Numărul acesteia ar ajunge la 7,5 milioane, pe fondul  scăderii populației în vârstă de muncă.  Reducerea dimensiunii populației active corespunde reducerii dimensiunii întregii populații dar sunt trei schimbări care  evidențiază o anumită deteriorare a  caracteristicilor populației active. Prin schimbările din structura pe vârste a populației, ponderea celei active economic s-ar reduce de la 46 la 43 la sută, raportul de dependență economică ar ajunge la 134 persoane inactive economic la 100 persoane active iar în interiorul populației active proporția celei în vârstă de 50 ani și peste s-ar majora de la  25 la 36 la sută. Creșterea consistentă  a ratelor de activitate la populația  feminină, unde ratele se află considerabil sub valorile medii din UE28 (Eurostat, 2018a), ar putea compensa într-o anumită măsură declinul populației active  provenit din reducerea dimensiunii populației la vârstele tinere și, în anii care vin, la vârstele adulte.  Particularitățile participării bărbaților și femeilor  la activitatea economică, ansamblul schimbărilor structurale și  îndeosebi regresul populației active tinere în favoarea celei vârstnice pot fi examinate în figura 6.

Implicațiile economice ale schimbărilor care vor avea loc în structura pe sexe și vârste a populației la orizontul anului 2040 se regăsesc și în posibila dinamică a numărului de intrări în populația de pensionari, ecou al marilor variații ale natalității din anii 1950-1960 și expresie   a impactului pe terne lung și foarte lung al  unor mari dezechilibre demografice.  Ar putea fi și un avertisment. Au intrat în populația de pensionari în anul 2015  un număr de 121 mii femei și 129 mii bărbați (limită de vârstă, pensie anticipată și de invaliditate). Cu păstrarea probabilităților de intrare la pensie pe sexe și vârste din anul 2015 (și luarea în considerare a schimbării vârstei standard de pensionare) numărul intrărilor va urma, firesc, evoluția populației de la vârstele de 55-65 ani, vârste  la care au loc cele mai multe pensionări. Pensionările până la vârsta de 60 ani au reprezentat în anul 2015  44 la sută la bărbați și 54 la sută la femei, vârsta efectivă de pensionare la cele trei categorii de pensionari fiind de  59 ani la bărbați și 57 ani la femei. Valorile estimate ale numărului de intrări în populația de pensionari până în anul 2040 sunt prezentate în figura 7 și iată câteva constatări.

Numărul intrărilor va cunoaște  un regres apreciabil până în anul 2023, la vârstele de 55-65 ani ajungând generațiile mici din anii 1957-1966. În cea de-a doua jumătate a anilor 2020 urmează însă să ajungă la vârstele respective generațiile 1967-1968, deosebit de mari, dar și cele care le-au urmat, dimensiunea intrărilor în populația de pensionari urmând să crească considerabil în cea de a doua jumătate a anilor 2020 la femei și – cu un decalaj provenind din fizionomia pe vârste a probabilităților de intrare la pensie -,  în prima jumătate  a anilor 2030 la bărbați. Șocul valului generațiilor 1967-1968 va fi urmat de un recul al intrărilor,  generațiile care vor intra în grupa de vârstă 55-65 ani având efective în regres. Apropierea valorilor din anul 2040 de cele din anul 2015 nu este surprinzătoare, în acest din urmă ani populația în vârstă de 55-65 ani provenind din generații mari, cele din anii 1950-1960.

Evaluând, pe de o parte,  implicațiile evoluției particulare a natalității în anii politicii pronataliste forțate –  implicații din anii respectivi dar și după anul 1989 și chiar în anii viitori, după cum am văzut – și, pe de altă parte,  implicațiile economice și de altă natură ale unui declin al populației determinat după anul 2010 în măsură mai ridicată  de scăderea naturală a populație decât de migrație, componenta majoră a declinului natural fiind veritabila  cădere a natalității, o anumită constatare poate avea semnificație. Numărul de născuți în anii 1967 și 1968 a fost dublu comparativ cu anul 1966. Numărul de născuți în anul 2015 a ajuns la 185 mii, fiind la jumătatea celui din  anul 1989. Creșterea din anii 1967-1968 a fost una bruscă, o veritabilă ruptură demografică (de la 1 la 2). Declinul numărului de născuți din anii 1990-2015 este similar ca amplitudine comparativă   (de la 1 la 0,5) dar a fost etalat pe 26 de ani. A avut efecte economice benefice la nivelul societății prin reducerea unor mari resurse financiare orientate spre maternitate, asistență medicală adresată mamei și copilului, alocații, cheltuieli în domeniul educației și altele. Chiar și la nivelul familiei s-au redus aceste cheltuieli prin reducerea numărului de copii. Toate aceste avantaje încep să aibă  și vor avea în măsură mult mai mare în viitor costuri imense dar etalate în timp și  de natură diferită de cele din anii politicii pronataliste brutale și forțate.

În toate dezbaterile asupra redresării situației demografice a țării, atâtea câte sunt,  nu este luată în considerare contribuția pe care ar putea-o avea reducerea mortalității populației, ca și cum fenomenul este determinat exclusiv de biologic și intangibil la programe de reducere a nivelului. Mortalitatea este foarte ridicată în România comparând-o cu cea din celelalte State Membre ale UE28. Mă refer la mortalitatea pe vârste, cea care este expresia stării de sănătate a populației și o sintetizează în nivelul speranței de viață la naștere. Cu valori de 71,5 ani la bărbați și 78,5 ani la femei ne aflăm în partea cea mai de jos a clasamentului, la 8 ani față de valorile din țările dezvoltate. Mai mult, ascensiunea speranței de viață la naștere după anul 1996 a intrat într-o fază de stagnare și ușor regres al nivelului după anul 2013, datele pe anul 2017 confirmând tendința. O stagnare a creșterii etalată doar pe unul sau doi ani  poate proveni din manifestări conjuncturale ale mortalității dar o stagnare și ușor regres etalate pe -4 ani ar putea constitui preludiu la degradarea stării de sănătate prin epuizarea resurselor interne ale societății în lupta cu maladiile, ceea ce ar fi grav. Stagnarea progresului speranței de viață adâncește decalajul față de celelalte țări ale Uniunii Europene  Dacă privim la nenumăratele probleme ale sistemului public de sănătate, la instabilitatea managerială, risipa de resurse, corupția, revoltătoarea funcționare a sistemelor informatice ale Casei Naționale de Sănătate, infecțiile intra-spitalicești, ascunse ori necunoscute, permanentele crize de vaccinuri și medicamente, la incredibila (prin dimensiune și cazuri mortale)  epidemie de rujeolă, la moartea de pe șosele, gravitatea stării de sănătate își găsește cauzalitatea. În mod explicabil i se adaugă deformarea cunoașterii mortalității pe cauze de deces prin diverse practici (Ghețău, 2016). Pentru a conchide, diminuarea dimensiunii scăderii naturale a populației prin aportul unei mortalități în regres nu are de unde proveni.

Proiectul național cel mai important pe care îl poate avea  România în deceniile celui de Al Doilea Centenar

Orizontul prospectiv al acestui studiu este anul 2040.  O comparație a rezultatelor  din varianta centrală a  demersului prospectiv, cea fundamentată  pe un număr mediu de copii la o femeie de 1,57,  cu rezultatele din varianta Fertilitate Constantă a proiectărilor Diviziei de Populație ONU, incluse în tabel,  indică o bună convergență a ansamblului indicatorilor. Populația din anul 2040 – 17,5 milioane și, respectiv, 17,1 milioane, nu diferă consistent, originea diferenței provenind din  includerea în proiectările DP-ONU a unei ipoteze exploratorii asupra migrației externe nete, pentru anii 2015-2040 aceasta fiind de -350 mii persoane. Și nivelul fertilității este moderat mai mic în proiectările DP-ONU,  1,48 copii la  o femeie (nivel propriu anului 2016) [1].

Gradul de deteriorare a stării populației țării până în anul 2040, în ipotezele proiectării, poate fi examinat în figura 8. Sunt indicate și originile variațiilor din structura pe vârste. Forma și caracteristicile structurii din jumătatea inferioară a piramidei definesc o populație în fază de epuizare a resurselor interne de redresare.

Ritmul deteriorării situației demografice a țării ar urma să se amplifice după anul 2040, populația proiectată pentru anul 2050 fiind de 16,2  milioane locuitori iar indicatorii de structură și mișcare descriind  un grad mai ridicat de deteriorare.  Și pentru anul 2050 rezultatele Seriei 2017 a proiectărilor Diviziei de Populație a Națiunilor Unite confirmă tabloul sumbru al populației țării la mijlocul secolului rezultat din propriile proiectări. Confirmare şi mai apropiată  găsim  în rezultatele proiectărilor elaborate de Eurostat (2017),  având drept an de plecare anul 2015. Populaţia României în anul 2050,  în Scenariul de bază, prevăzând o fertilitate în progres dar și o migrație negativă considerabilă,  ar urma să ajungă la  16,3 milioane locuitori. Cu menținerea unei fertilități de 1,5 copii la o femeie, populația ar  atinge 14,9 milioane. În proiectările elaborate de Institutul Național de Statistică, populația ar ajunge în anul 2050 la 16,6 milioane locuitori,  în  “… varianta cea mai plauzibilă asupra evoluţiei populaţiei…” (Varianta Medie) (INS, 2017).

În tabel sunt incluse și rezultatele pentru anul 2040 a două scenarii  construite cu valori considerabil mai mari ale numărului mediu de copii aduși pe lume de o femeie de-a lungul vieții: 1,8 și 2. În primul dintre ele semnele redresării sunt vizibile la numărul de născuți, la natalitate, la structura pe vârste a populației.  Nu pot fi schimbări spectaculoase pentru că o natalitate în creștere după 27 de ani de nivel scăzut  ar urma să diminueze mai întâi gradul de deteriorare a structurii pe vârste, sursa unor evoluții pozitive mai consistente în deceniile următoare. Varianta cu 2 copii la o femeie este pur exploratorie. În lumea științifică se aprecia încă în  anul  2000, când  fertilitatea ajunsese în mai multe țări europene la valori apropiate de 1,5 copii la o femeie,  că revenirea fertilității la nivelul de înlocuire în timp a generațiilor nu mai este posibilă (United Nations Population Division, 2000). Rezultatele variantei pentru anul 2040 sugerează  o  redresare spectaculoasă la nivelul ansamblului indicatorilor de stare și mișcare a populației. Declinul nu poate fi însă stopat iar mesajul cel mai important al acestei variante se referă la duritatea și întinderea efectelor negative ale unei natalități scăzute etalate pe aproape trei decenii: stoparea declinului natural s-ar instala în jurul anului 2075 (moment identic în proiectările DP-ONU  și în propriile proiectări).

Migrația externă nu a fost inclusă  în scenariile  prospective. Datele Institutului Național de Statistică arată a diminuare a numărului de emigranți cu schimbare de reședință obișnuită, după imensele valuri  din a doua jumătate a anilor 1990 și îndeosebi din anii 2000-2010.  Propensiunea spre emigrare este încă ridicată, la tineri, atât timp cât un mare decalaj de standard de viață (de venit) există între țara noastră și țările dezvoltate și migrația românilor va continua dar la un alt nivel. Resorturile emigrației românilor se află în țările europene dezvoltate și nu în țară.  O  creștere economică mai ridicată în aceste țări  va reclama o forță de muncă  mai numeroasă iar acoperirea necesarului nu va putea fi asigurată din resurse naționale decât în măsură limitată,  generațiile foarte mari din anii de după război atingând vârstele de pensionare și fiind înlocuite cu generațiile mai mici din anii de regres al natalității de după mijlocul anilor 1960. Neincluderea migrație în proiectări are însă un mesaj lipsit de echivoc: datele prezentate vor fi erodate de migrație iar perspectivele vor deveni și mai sumbre. Nu poate fi eliminată din analiză problema imigrației. Accentuarea penuriei  de forță de muncă în unele sectoare economice este de așteptat să ducă la creșterea importului de forță de muncă dar imigrația cu motivare demografică are cu totul alte fațete, dimensiuni și implicații. Imigrația nu poate vindeca grava maladie demografică a țării – scăderea naturală a populației. Din altă perspectivă, Institutul Național de Statistică a avut și are dificultăți enorme în stabilirea populației rezidente în țară, prin lipsa unor informații fiabile asupra fluxurilor anuale și caracteristicilor emigranților români cu schimbare de reședință.  De aceea nu avem date asupra populației rezidente la nivelul localităților. Starea lucrurilor nu se va putea schimba fără construirea Registrului Românilor Rezidenți în Străinătate.  Ar însemna recurgerea la soluția adoptată de Italia și Spania în contextul imensei migrații pentru muncă din aceste țări în anii 1950-1970, când au realizat că instituțiile naționale de statistică erau în imposibilitatea de a determina  numărul populației rezidente în țară.  Elaborarea unui astfel de registru ar avea multiple utilizări și avantaje.

România  nu are o politică în domeniul populației. Existența unei astfel de politici  ar fi adus în atenția societății starea și perspectivele populației țării, prin dezbaterile din perioada elaborării și prin conținutul ei.   Cum s-ar  putea elabora scenarii, prognoze,  programe și strategii realiste de dezvoltare economică și socială pe termen lung fără includerea populației în starea și în parametrii  pe care îi va avea în deceniile care vin,  potrivit prognozelor detaliate?

Scăderea numărului de născuți este rezultatul deciziilor a sute de mii de tinere cupluri de a nu avea copii (și de a-și organiza viața fără copii) și a altor sute de mii de tinere cupluri, mai multe, care au luat decizia fermă de a avea un singur copil. Nu știm ce se află în spatele acestor decizii. Este factorul economic cel decisiv?  Unde se află factorii culturali ca importanță în aceste decizii, știut fiind că au cunoscut schimbări radicale în noul context economic și social național dar și internațional?

Măsura concediului și indemnizației de creștere a copilului, introdusă în primăvara anului 2003,  a fost și a rămas singura măsură generoasă de susținere a natalității în context de acces neîngrădit la contracepție și întreruperea sarcinii. Ea a contribuit la redresarea moderată a natalității în mediul  urban, unde se află preponderent femeile salariate, acoperind continuarea regresului născuților din mediul rural. Concediul și indemnizația își arată însă limitele și pericolele. La sfârșitul anului 2017  erau 166,6 mii de beneficiari ai indemnizației (148,2 mii erau mame iar celălalt părinte (tatăl) era beneficiar în 18,4 mii de cazuri). Nu știm la câți din cei 188 de mii de născuți din anul 2016 mama (sau tatăl) a avut concediu și indemnizație de creștere a copilului. Afirmam că măsura concediului și indemnizației este o măsură generoasă la nivelul resurselor societății. Date ale  Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială relevă însă fațete îngrijorătoare asupra situației economice a femeilor beneficiare. Din cei aproape 167 mii de beneficiari 63% aveau  indemnizația minimă.  Cu alte cuvinte,  veniturile acestora erau egale sau mai mici decât salariul minim brut pe țară garantat în plată  (1400 lei în luna decembrie 2017). Pe de altă parte, datele Eurostat indică o proporție a femeilor în vârstă de 20-29 ani  aflate în risc de sărăcie de 33%  la cele trăind fără părinți și 24% la cele trăind cu părinți (Eurostat, 2018b). Este o realitate dură a natalității actuale în România. Nu există date asupra unor caracteristici importante ale mamelor beneficiare de concediu și indemnizație: nivel de educație, categorie socio-profesională, stare civilă, rangul copilului.       Mamele care au avut și au indemnizație, ca și cele care o vor avea în viitor, fac parte din populația feminină tânără  aflată  predominant în mediul urban. La mijlocul anului 2016  populația feminină în vârstă de 15-49 ani era de 2,6 milioane în mediul urban și de aproape 2 milioane în mediu rural

Cercetări selective efectuate pe eșantioane reprezentative de populație ar putea oferi răspunsuri la multe dintre întrebările pe care ni le putem pune asupra situației demografice a țării și perspectivelor sumbre care se conturează cu mare claritate în toate proiectările naționale și internaționale,  asupra determinării atitudinilor și comportamentelor tinerelor cupluri în ceea ce privește familia și copiii.

Redresarea situației demografice a țării și reducerea dimensiunii declinului populației și a gradului de depopulare constituie proiectul național cel mai urgent și cel mai important pe care îl poate avea România, un proiect care reclamă voință politica autentică, competență, responsabilitate, continuitate, viziune pe termen lung și mari resurse economice.

NOTE_______

[1] Pot fi formulate rezerve asupra valorii de 1,57 copii la o femeie din propriile proiectări ca și asupra acestei valori. Strania majorare a ratei fertilității totale din ultimii 2-3 ani are loc în context de stabilitate a numărului de născuți și nu de creștere. Cu un număr anual relativ constant de născuți, creșterea ratei fertilității provine exclusiv din reducerea populației rezidente feminine de la vârstele de 15-49 ani prin migrație externă negativă. Este foarte probabil ca această constanță a numărului de născuți să aibă originea în erori de clasare a născuților aduși pe lume în țară de mame care au reședința obișnuită în alte țări (chiar dacă au reședința  permanentă (domiciliul) în România). Trecerea de la o rată a fertilității totale de 1,3 copii la o femeie în toată perioada 1995-2011 la o rată de 1,4-1,6 în ultimii ani  ridică semne de întrebare, cu implicații în cunoașterea manifestărilor reale ale fenomenului într-un context demografic extrem de complex  și, deopotrivă, în rezultatele proiectării populației.

R e f e r i n ț e____________________

Bucher, Hansjoerg şi Ralf Mai. 2005. Depopulation and its consequences for the regions of Europe, Council of Europe  Publishing, Strasbourg  (DG3/CAHP10(2005) 7).

Eurostat. 2017. Population projections 2015 at national level (base year 2015)

(http://ec.europa.eu/eurostat/web/population-demography-migration-projections/population-projections-data).

Eurostat. 2018a. Activity rates by sex, age and citizenship (%)[lfsq_argan] (http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/submitViewTable).

Eurostat. 2018b. Young people’s at-risk-of-poverty rate by sex, age and living/not living with

parents[yth_incl_060] (http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui).

Ghețău, Vasile. 2016. Revenind la Sănătatea românilor Sunt corecte datele asupra mortalității pe

cauze de deces?, Contributors, 20 septembrie 2016 (http://www.contributors.ro/administratie/ revenind-la-sanatatea-romanilor-sunt-corecte-datele-asupramortalita%c8%9bii-pe-cauze-de-deces).

Guvernul României. 2018.  Lege privind elaborarea şi actualizarea Strategiei naţionale pe termen

lung “România 2040″ – Proiect  (http://gov.ro/ro/guvernul/sedinte-guvern/guvernul-a-adoptat-proiectul-de-lege-privind-strategia-de-dezvoltare-economica-si-sociala-pe-termen-lung-romania-2040).

Juselius, Mikael și Előd Takáts. 2018. The enduring link between demography and inflation,

Bank for International Settlements, Working Papers, no. 722.

Institutul Naţional de Statistică. 2017. Proiectări ale populaţiei României în profil  teritorial.

Orizont  2060.

Institutul Naţional de Statistică. 2018a. Evenimente demografice în anul 2017.

Institutul Național de Statistică. 2018b. Forța de muncă. Populația activă – Ancheta forței de muncă în

gospodării – AMIGO. Rate de activitate pe grupe de vârstă și sexe (http://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=AMG155A).

United Nations Population Division. 2000. Below Replacement Fertility, United Nations, New York.

United Nations Population Division. 2017. World Population Prospects:  The 2017 Revision, United Nations, New York (https://esa.un.org/unpd/wpp/Publications/) .

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "22 comments" on this Article:

  1. tepesvoda spune:

    Scade populatia tarii.OK Dar va pun o simpla intrebare: Faci un copil si daca nu ai macar ca stat vaccinurile din schema minimala de vaccinare atunci mai are sens sa aduci pe lume un copil daca nu poti sa il aperi in fata bolilor?

    • Harald spune:

      Dacă ”faci un copil” ca să-ți acorde statul diverse facilități ar fi mai bine să-ți reevaluezi opțiunile. Milioane de români există azi doar pentru că a interzis Ceaușescu avorturile sau pentru că părinții lor au avut astfel mai multe șanse să primească apartament de la întreprinderea unde lucrau. Toate astea sunt motive greșite pentru a avea un copil.

      • alex spune:

        Cand platesti taxe ti se pare prea mult sa ceri un vaccin pentru un nou-nascut?

        E un semn de civilizatie.

        • Adrian B spune:

          De ce trebuie sa platesti taxe ca sa primesti un vaccin in loc sa iti cumperi un vaccin? Bagi niste bani in sistem, alimentezi coruptia (nu doar la noi, peste tot) si iei inapoi mai putin decat ai bagat. Care e rostul intermediarului?

          • Harald spune:

            Intermediarul (statul) cheltuie în vederea colectării și administrării banilor publici peste jumătate din sumele încasate din taxe. Niște oameni angajați la stat mănâncă și ei o pâine, în multe cazuri chiar au dat șpagă pentru asta :)

      • crs spune:

        “Milioane de români există azi doar pentru că a interzis Ceaușescu avorturile”

        Ia sama la vorba.
        Avortul este o crima, iar tarile care l-au legalizat au legalizat crima, pruncuciderea. Pe motiv de ce ? Pai, n-are mama voie sa se distreze ? Sa vrea baiat in loc de fata ? Sa mearga la disco’ fara griji ?
        Fatul din burta este om, nu obiect.
        Ca unii il fac pentru bani, e altceva. Tot om ramane, si se bucura de protectia legilor date de om pentru om.

        Ti-ar fi placut sa fii avortat, recte smuls de bisturiu de la mama care-ti da suflare, sa ramai fara aer, sa te sufoci si sa fii ars intr-un cuptor sau dat hrana la sobolani ?

        • Harald spune:

          Morala e una și legea e alta. Dpdv moral, e chiar foarte recomandat să predici împotriva avortului. Însă dpdv legal, e cu totul altă poveste. Fătul nu este o persoană, nici dpdv juridic, nici dpdv biologic. Motivul pentru care există o limită de timp pentru avort are în vedere exact capacitatea fătului de a supraviețui autonom.

          Chiar și pe vremea lui Ceaușescu existau avorturi ilegale, femeile hotărâte să nu ducă o sarcină la capăt preferă adesea să-și riște viața pentru asta. E alegerea lor și nu e rolul tău să-ți arogi dreptul de a le ține în închisoare pentru așa ceva. Dpdv moral, poți încerca să găsești cele mai bune argumente pentru a convinge o femeie să păstreze sarcina. Dar dpdv legal, e complet greșit ca statul să devină stăpân asupra corpului femeii. Faptul că regimurile totalitare au practicat asta ar trebui să fie edificator.

        • DB spune:

          @ crs (22/06/2018 la 13:38)

          Sunt destui “contributori” care comenteaza/decreteaza exact ca politrucii; ei si cei apropiati lor se considera in afara celor afirmate :

          “NOUA” (patricienilor) nu ni se aplica ceea ce propovaduim ci doar “VOUA” (plebea).

  2. euNuke spune:

    Scaderea populatiei e o stire buna, nicidecum o apocalipsa.

    1,57 copii/femeie nu e putin, ci prea mult si e uimitor ca se gasesc atatea femei dornice sa contribuie la bunastarea Europei [ca Romania, ca stat, e in curs de disparitie, in caz cas nu ati aflat].

    ‘Migratia externa’ NU este migratie, din moment ce cetatenii romani sunt SI cetateni europeni, prin urmare mobilitatea si flexibilitatea indivizilor NU este o veste rea pentru tara, ci una buna: romanii au inteles cum functioneaza UE si se bucura de partile ei bune [daca nu stiati, Tratatele UE garanteaza libertatea de miscare in interiorul Uniunii].

    Femeile care nu lucreaza cu contract de munca nu sunt ‘inactive’, ci de cele mai multe ori cat se poate de active [au in grija copii, se ocupa de administrarea si achizitiile caminului, gatesc, tin mici afaceri la negru etc].

    Resorturile ‘migratiei’ [adica ale miscarii cetatenilor romani prin UE, in cautarea unor jobvuri mai bine platite] nu sunt in exterior, ci aici, in tara napadita de socialism, de birocratie infecta, de reglementari sufocante, de fiscalitate ucigasa si de coruptie generalizata.

    In schimb scaderea populatiei e o veste tare nasoala pentru socialisti: sistemul lor de pensii se apropie de colaps, iar pagubitii vor cauta iute razbunare in momentul prabusirii lui.

    Si nu, nu rezolva nimic sa privesti in continuare ‘populatia’ ca pe un septel; sa trasezi sarcini reproductive muierilor patriotice, pentru a salva tarisoara aflata pasamite la ananghie [pasamite, pentru ca in realitate ne merge mai bine ca niciodata dpdv strict economic, datorita investitiilor straine si totodata multumita capitalului intrat in tara prin bunavointa romanilor ce lucreaza in Occident]. Puterea unui popor nu sta neaparat in numar; suedezii, elvetienii, singaporezii, islandezii, neozeelandezii nu sunt chiar numerosi si totusi lumea ii invidiaza pentru prosperitatea si forta lor economica. Care ar fi baiul daca eurojudetul Romania ar avea doar 10 milioane de locuitori, dar libertatea economica a Elvetiei?

    • Harald spune:

      No offence, Singapore nu e un exemplu pentru nimic. E un oraș-stat de vreo 3 ori cât Bucureștiul, care ”smântânește” economia Malaeziei și parțial a Indoneziei. Dacă Rotterdam sau Hamburg ar fi state suverane, ar fi niște Singapore europene. Însă nicio țară normală nu funcționează așa, porturile comerciale de succes nu au hinterlandul peste graniță :)

      Cât despre Islanda, cred că Timișoara e un pic mai mare, ca număr de locuitori :) Acum e în creștere doar fiindcă est-europenii au ajuns și pe-acolo. Însă unii islandezi nativi pleacă, nu e mare lucru de făcut pe insula lor.

      România e o țară normală ca dimensiuni, ba chiar destul de mare și de pustie, la scară europeană. Ar putea lua diverse modele pentru dezvoltare, însă nu Singapore și nici Islanda. La fel cum județul Botoșani nu-și poate propune să devină cândva ca Bucureștiul sau ca județul Ilfov.

      • euNuke spune:

        @Harald, nicio suparare, dar in continuare sustin ca Singapore e un exemplu foarte bun de stat functional:
        “Singapore nu e un exemplu pentru nimic.”
        Vrei sa spui…pentru dumneata, adica in optica dumitale Singapore e un nimic, si e dreptul dumitale de a privi lucrurile asa. Eu in schimb vad cat se poate de ‘normala’ existenta unui oras-stat, chiar si in zilele noastre. Asa au stat lucrurile de’a lungul istoriei cunoscute a umanitatii: au existat imperii, dar si metropole si colonii ale lor, porturi si centre comerciale fara ambitii expansioniste teritoriale. Singapore nu numai ca este un stat bine inchegat, dar e un exemplu extraordinar de dezvoltare economica durabila si fulgeratoare. Evenimentul recent -intalnirea memorabila a railor lumii- arata si importanta politica a acestui Hamburg asiatic constient de propria identitate si suveranitate [spre deosebire de verii sai europeni topiti intr'o forja ideologica pangermanista].

        O sa adaug pe lista si alte state care merg foarte bine in pofida teritoriului si populatiei reduse: Monaco, San Marino, Andorra, Liechtenstein. O fi ceva rau in a fi cetatean al acestor microstate? De ce nu ar exista si…Republica Napoca din moment ce intrezareste deja un sentiment patriotic judetean cu propensiune nationalista acolo? .. :) sau poate…un principat la Ploiesti?

        • Harald spune:

          @euNuke – vreau să spun că Singapore e un stat artificial, o reminiscență a colonialismului britanic, la fel cum era și Hong Kong până la retrocedarea lui către China. Într-o zi, niște lideri malaezieni or să descopere că Singapore le spoliază economia și nu va mai rămâne mare lucru din el. Deocamdată îi merge pentru că e un fel de paradis fiscal, un număr incredibil de milionari se refugiază acolo, dar Singapore devine și ma artificial cu ocazia asta. Poate să mai prospere încă 10 ani sau încă 30 de ani, dar sfârșitul lui e doar o chesiune de timp. Uită-te la ce s-a întâmplat cu Havana după revoluția lui Castro.

          Cât despre ”Republica Napoca”, ar ajunge inevitabil să aibă o telecomandă la Budapesta și s-ar repeta situația dinainte de 1918: oamenii de afaceri maghiari din industrie și bănci ar prospera în orașe, iar țăranii români ar avea voie să intre în oraș doar cu viză și asta doar dacă dovedesc că se ocupă de aprovizionarea primilor cu alimente prea scumpe ca și le permită și cei din urmă. Există un motiv pentru care Wilson a impus crearea statelor naționale în Europa Centrală și Est, iar cele care au fentat în 1918 (Iugoslavia și Cehoslovacia) nu mai există nici ele astăzi.

          Micro-statele meționate nu spoliază niciunul economiile țărilor vecine, cum face Singapore. De asta li se permite să existe, pentru că nu supără pe nimeni.

        • Amuzatus spune:

          @euNuke
          “e ceva neaparat rau in disparitia coeziunii statale?Uite, de pilda de pe urma distrugerii coeziunii statului Kakania am profitat noi”

          Depinde pentru cine..Pentru unii e rau, pentru atii e bine.
          Intotdeauna de pe urma distrugerii unui stat profita un alt sau alte state.Asa cum din destramarea fostului stat Kakania unii au profitat, altii au pierdut.

          “Eu in schimb vad cat se poate de ‘normala’ existenta unui oras-stat, chiar si in zilele noastre”
          “O sa adaug pe lista si alte state care merg foarte bine in pofida teritoriului si populatiei reduse”

          La limita, inseamna ca odata cu reducerea numarului rumanilor, ar fi normala, ba chiar acceptabila pentru tine si reducerea teritoriului pe care il ocupa acestia, eventual la limitele unui oras.
          Si mai la limita, dupe tine se pare ca ar fi normala scaderea unei populatii pana la un numar infim de exemplare sau pana la un singur exemplar, cu conditia ca acele ultime exemplare sau acel ultim exemplar sa o duca bine in compensatie.

          Ca optimist si idealist incorigibil, eu cred ca rumanii si Romania n-au dusmani, toata lumea din Univers iubeste rumanii si Romania, nu exista om pe pamant caruia sa nu-i placa rumanii si care sa nu sara in sus de bucurie la orice semn ca Romania s-ar dezvolta cat de putin.
          Cum zic aia cu gandirea pozitiva, optimismul ne ideamna sa credem nu doar ca absolut fiecare om de pe planeta e plin de bunavointa si dragoste fata de rumani si Romania dar mai mult, optimismul ne da toate semnele ca Universul intreg conspira la binele si dezvoltarea Romaniei.

          Dar daca, prin absurd, realitatea ar putea contrazice optimismul meu stelar, daca prin absurd Romania ar putea avea vre-un dusman, atunci ala n-are decat sa aplice proverbul chinezesc: nu trebe sa faca nimic, doar sa stea pe malul raului si sa aiba rabdare, corpurile dusmanilor mai devreme sau mai tarziu vor aparea plutind pe apele istoriei.
          Daca prin absurdul absurdului Romania ar avea vre-un dusman, ala n-ar trebui decat sa astepte pe malul raului ca tentinta demografica sa-i implineasca dorintele.
          Sau, ma rog, tot de pe malul raului, prin mici chiraituri ar putea incuraja tendintele din cand in cand.

    • alex spune:

      Populatia nu e un septel, dar e un indicator al puterii statului respectiv.

      O populatie in scadere si imbatranita e un semn al deteriorarii coeziunii unui stat. Un stat prosper nu are o populatie in scadere, fie din natalitate fie din imigratie…

      • euNuke spune:

        “O populatie in scadere si imbatranita e un semn al deteriorarii coeziunii unui stat. Un stat prosper nu are o populatie in scadere, fie din natalitate fie din imigratie…”

        Si japonezii ce zic? se resimt si ei dupa “deteriorarea coeziunii”* constatata de sociologii de duminica? poate d’aia se sinucid in valuri..

        *e ceva neaparat rau in disparitia coeziunii statale? Uite, de pilda de pe urma distrugerii coeziunii statului Kakania am profitat noi, romanii, cand am reusit sa ne facem Romania Mare. O fost bine atunci, dar intre timp unii ardeleni au inceput sa aiba nostalgii imperiale..mai ales ca ajung mai iute la Viena decat in Dambovicioasa capitala .. :)

  3. PAFI spune:

    Problema cu cresterea sperantei de viata e ca, de obicei, se prelungeste viata, nu viata activa dpdv economic, deci o presiune suplimentara pe bugetul de pensii si pe cel de asigurari sociale. Poate daca medicina va veni in scurt timp cu solutii pentru “boala secolului”, dementa senila, atunci putem vorbi de castig in ceea ce priveste cresterea sperantei de viata. Dupa aia, sa speram ca vizionarii tehnologiei de maine au dreptate si ca robotizarea, automatizarea, etc va conduce la scaderea numarului de brate de munca necesare si chiar si la reducerea numarului de creiere necesare. Se vorbeste chiar de masuri de redistribuire a veniturilor in contextul reducerii cererii pe piata muncii, odata cu AI si robotizarea. Cat priveste scaderea populatiei, la nivel planetar ar fi o veste buna, presiunea pe mediul natural e uriasa si in crestere. Romania e in disolutie, nu a reusit dupa revolutia din ’89 sa-si aduca elitele la conducere, in consecinta a pierdut sansa dezvoltarii si o data cu ea sansa afirmarii ca o natiune mare in Europa. N-ar fi chiar asa o tragedie daca Europa ar supravietui in forma actuala.

  4. ion spune:

    Demografia ar trebui sa stea la baza politicii si economiei. Facem mult tam-tam-bla-bla la tv, care e inutil, dam chei al orasului avem echipe de fotbal, show-uri. Insa nu avem o politica demografica clara, nu stim cati suntem cine suntem si unde suntem.

    O tara o duce bine, daca lumea vine acolo, o duce rau daca lumea pleaca de acolo.

    Noi in primul rand trebuie sa ne integram in UE, sa ajungem cel putin la media UE. Pentru aceasta e necesar moneda europeana euro, circulatie libera, infrastructura. Fara aceste lucruri nu exista economie competitiva, si respectiv nu exista demografie.

    Cultura e cultura, dar nu fac copii in tarile bogate fiindca au salarii mari, dar au si responsabilitati si cheltuieli mari. Un copil are nevoie de ingrijire perioada lunga de timp, inseamna o gramada de responsabilitati. Cu cat mai complicat e, cu atat mai putini copii vor fi. Nu poti sa ai si copii multi si sa lucrezi de dimineata pana seara platind impozite mari.

    • Kurt spune:

      De acord.

      Franța a vut mult timp succes cu sprijinirea familiilor. Somajul ridicat la tineri ( 9% șomaj de peste 30 de ani pe populație) a redus natalitatea. Franța are azi cel mai favorabil model politic pentru familii și femei cu jobs. E.Macron vrea să înceapă acum cu școlarizarea la vârsta de 3 ani! E nevoie de budget! Germania s-a decis târziu pentru „Kindergarten“ (CDU / CSU a frânat), are acum o creștere mai mare a populației.

      Cu infrastructura nu văd cum. Numai o economie prosperă și locuitori cu încredere în statul de drept oferă încasările necesare pentru stat. Budgetul depinde de încasări. Fără bani de unde infrastructura? Sunt inginer. Stiu ce scriu. Alimentarea cu apă în localități mici, canalizarea peste tot, căi ferate, metrouri, tramvaie, autostrăzi, spitale, școli totul în același timp?

      Nu se poate aștepta până la bicentenar!
      Nu mai e nevoie de case noi după ce tinerii au emigrat!

      Să sperăm ca tinerii își clădesc țara după propriile aspirații și aptitudini. Concurența în UE cu granițe deschise (Schengen) va atrage tineri bine pragătiți, concurența va crește. Orașele metropolă în UE atrag familii tinere. Chiriile mari frânează imigrarea în marile centre UE. Prețurile exorbitante pentru locuințe ( 2000 până 8000 Euro pe m2 apartament) sunt un dezavantaj pentru metropole (Londonezii nu mai pot locui la Londra). Creșterea dobânzilor va aduce noi probleme în țară și în UE. Datoriile de stat sunt un handicap pentru tinerii de azi în privinta viitorului discutat… 2040.

      Pentru Moldova anul 2030 ar putea fi realist ca aderare la UE.

  5. Ion spune:

    Natalitatea poate fi crescută instant cu bani, vouchere, concedii plătite, pensionare timpurie, etc. Partea delicată este introducerea unui prag de studii și vechime pentru “profesia” de mama…. Trebuie făcut în așa fel încât să nu se considere discriminare. Nici nu este din moment ce școala este gratuita. Orice vânzătoare sau lucrătoare la tricotaje cu minim 10 clase ar face un copil in plus pentru concediu platit cu salariu minim brut timp de minim trei ani și pensionare cu doi ani pentru fiecare născut.

    • Harald spune:

      Realitatea demonstrează că în condiții de sărăcie, natalitatea crește cel mai bine în familiile needucate. Pragul de studii și vechime e complet paralel cu calitățile real necesare pentru a fi mamă. Cu cât o femeie e mai interesată de carieră, cu-atât mai puțin e interesată de maternitate, ajungând să aibă un singur copil sau niciunul.

      Dacă vreți ca natalitatea să crească în familiile educate, e nevoie cu-adevărat de bunăstare, astfel încât mama să poată sta liniștită acasă să crească copii. Cu sistemul fiscal actual, bazat pe TVA și accize la combustibil, toate produsele devin atât de scumpe încât două salarii obișnuite nu ajung. De altfel, toate statisticile demonstrează că în România o familie cu 3 copii e cel mai adesea condamnată la sărăcie, chiar dacă ambii părinți lucrează.

      Școala nu este gratută în România decât pe hârtie. Doar școala publică ar trebui să fie gratuită, dar nici aceea nu e. Sectorul bugetar este imens în România, asta duce la starea generalizată de sărăcie, la emigrarea masivă și la natalitatea scăzută.

      Contraexemplu din UK: o familie modestă de români are un singur copil, primește lunar pentru el 83 + 250 de lire + încă 600 de lire pentru părintele care lucrează cu program redus ca să ducă și să aducă de la școală copilul. Ambii părinți lucrează, dar au job-uri modeste, niciunul nu depășește 1.000 de lire pe lună. Chiar credeți că le puteți oferi ceva comparabil în România? Cele 933 de lire benefits (ajutoare sociale) aferente doar copilului cred că depășesc și salariul mediu din România.

  6. memorix spune:

    V’am mai citit articolele si pe hotnews si evz, ridicati un semnal de alarma cu ceea ce se intampla pe plan demografic, nu ca la autoritati ar interesa pe cineva…

    Dar, sincer, ce treaba are locul populatiei intr’o “strategie națională de dezvoltare economică și socială a României”, adica practic in NIMIC

    Ce strategii are Romania pe termen mediu-lung:
    Sa ramanem noi cu ai nostri la putere?
    Sa furam fara sa intram in puscarie si fara sa inapoiem banii furati?
    Sa ne angajam neamurile pe posturi bine platite la stat?
    Sa ne tragem salarii si mai ales pensii cat mai speciale?
    Sa vindem resursele pe mai nimic ca sa finantam jaful?
    Sa facem imprumuturi externe si sa tocam banii pe pomeni electorale si pe studii de fezabilitate la casele noastre de avocatura? Ca autostrazile din studiile respective nu se mai concretizeaza…

    Daca nu’si bat capul cu politici ale populatiei inseamna ca de fapt nu’si bat capul cu nimic, strategii si proiecte numai pe hartie, in fapt politicile si strategiile nu exista

    Romania este o tara condusa de o clasa politica mafiota plus gasca lor foarte numeroasa prin structurile statului

    Intr’o tara corupta si subdezvoltata oamenii se razbuna in felul lor, natalitate redusa si emigrare masiva

    1.57 per capita mi se pare o cifra bunicica, problema e cati or fi rromani care fac cate 7 pt ajutoare/cersit si cati or fi romani cu studii medii/superioare – oameni care cu totul intamplator mai si muncesc

    Punctul asta nu il atingeti in analize pt ca nu e politically correct desi este foarte important: natalitatea la rromi versus natalitatea la romani si proiectia cifrelor in timp

    In rest, daca se prabuseste sistemul este cel mai bun lucru care ni se poate intampla, poate numai asa se mai poate reseta situatia

    Cu niste milioane de pensionari si angajati la stat la o populatie tanara/activa redusa nu are cum sa functioneze sistemul de pensii si de salarii la stat

    Si sa nu pomenim de salariile si pensiile alea mai “speciale” de mii de eur pe luna

    De exemplu 34.600 de lei brut, cred ca pensii din astea nu sunt nici prin Germania…

    https://www.antena3.ro/actualitate/social/cea-mai-mare-pensie-speciala-din-aparare-cat-a-incasat-un-fost-magistrat-militar-in-luna-aprilie-475037.html

    Imprumuturile externe vor ajuta doar pe termen scurt

    Deci cu cat se prabuseste sistemul mai repede cu atat mai bine, asteptam sa se atinga masa critica, coruptia sa infloreasca cu codurile cele noi si bune, sa imbatraneasca accelerat populatia si sa emigreze accelerat tinerii



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Vasile Ghetau


Vasile Ghetau

- Profesor Asociat, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea București, director al Centrului de Cercetări Demografice Vladimir Trebici al Academiei Ro... Citeste mai departe


E randul tau

"Nimic din aceste achiziții (democrația, libertățile, statul de drept, garanțiile de securitate...

de: Ela

la "Două dezastre. Ce afectează mai grav interesele României pe plan extern, Era „Trump vs. UE” sau puterea PSD-ALDE?"

Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

România, marile puteri şi ordinea europeană: 1918-2018

Cauta articole

iulie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iun    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)