marți, martie 19, 2024

Mai este Petrom o companie românească?

Dacă România ar fi avut o șansă să dezvolte afaceri transfrontaliere, așa cum ar fi încă de dorit, propunând companii care să devină lideri regionali, acestea ar fi avut cele mai bune șanse să provină din domeniul energetic. Petrom ar fi putut să fie o astfel de companie. În schimb, în anul 2004, guvernul Năstase a predat Petrom companiei OMV AG, din Austria; culmea, o companie cu un potențial economic mai mic decât cel al companiei române, la acel moment.

Nici după privatizarea Petrom, în baza unui contract controversat încheiat între ministerul condus atunci de Dan Ioan Popescu și OMV AG, statul român nu ar fi trebuit să abdice de la cerința ca (OMV) Petrom să-și propună mereu să devină, ca afacere, o forță regională. Doar că, ceea ce în România s-a interpretat mereu ca fiind un rezultat al nivelului de coruptibilitate al unora dintre guvernanții români, pentru Viena a fost o garanție: contractul de cumpărare al Petrom trebuia să asigure OMV că Petrom nu va putea niciodată să devină un rival regional.

Altfel spus, OMV AG, în 2004, probabil puternic asistat de instituțiile guvernamentale austriece și beneficiind de vulnerabilitățile decidenților români, moștenitori ai incompetenței și lăcomiei post-comuniste, a reușit cu brio o operațiune de preluare ostilă a Petrom, care a evitat concurența cu singurul actor ce putea rivaliza cu adevărat (MOL este și acum la mare distanță) în plan regional; ba mai mult, exploatată cu pricepere (austriacă), Petrom i-a adus substanță economică și un plus de credibilitate în fața instituțiilor internaționale de credit.

Poate că multora li se pare acum că retragerea intempestivă a Marianei Gheorghe din poziția de lider al Comitetului Director al OMV Petrom este rezultatul unor ciocniri de interese între românismul neaoș și patriot și lăcomia austriacă. Acest tip de analiză este infantil și nu are legătură cu realitatea.

Mariana Gheorghe, care a devenit manager al OMV Petrom în 2006, a fost de fapt un fel de casnică (îmi cer scuze pentru termen, știu că poate suna ofensator, dar îl folosesc pentru că are forța de simbol pe care o caut) a afacerii, care s-a priceput să țină compania măturată, curată și uscată, să pară că încearcă să devină o afacere modernă, cu ambiții regionale, un model care să tindă asimptotic către ”Petrom 2.0”, așa cum toți ne-am fi dorit. Doar că aparențele nu țin loc de realitate.

În schimb, în anul 2015, OI AG, acționarul OMV AG, care reprezintă statul austriac, mult mai vizionar, a renunțat la un tip oarecum similar de manager – adică la Gerhard Roiss, un fel de Mariana Gheorghe austriac, fără fustă – pentru că nu doar că nu putea accepta o eternă promisiune că respectivul va construi un ”OMV 2.0”, ci voia mult mai mult, voia un ”OMV 3.0”.

Puteți să vă dați seama cât de mult și-au dorit austriecii un ”OMV 3.0”, dacă au fost în stare să accepte ceea ce altă dată nu ar fi putut intra, în ruptul capului, în discuție: să angajeze un manager german. Dar exact asta au făcut, l-au angajat pe Rainer Seele, provenit de la Wintershall, o filială de peste hotare a Gazprom. De ce? Pentru că germanul avea un plan real de expansiune ce conferea substanță certă conceptului de ”OMV 3.0”.

Ajuns la București, în mai 2015, Rainer Seele a cântărit-o pe Mariana Gheorghe dintr-o privire și a ajuns la concluzia (pe care Viena probabil i-o sugerase deja), singura posibilă, că la București va fi nevoie de un alt manager; în caz contrar (OMV) Petrom se va transforma din locomotiva care a fost pentru OMV AG într-o piatră de moară.

Rainer Seele a purtat discuții și cu guvernanții de la București și a înțeles că, pe lângă ceea ce are România prin guvern, ca nivel al profesionalismului, Mariana Gheorghe este o nestemată. Tenace, și-a anunțat și la București câteva elemente ale planului de a transforma, cu forța de va fi necesar, OMV Petrom într-un motor pentru ”OMV 3.0”, în primul rând prin aruncarea peste bord a balastului. Balastul este, desigur, format din: câmpurile petroliere vechi, aflate în declin, inclusiv cel din Marea Neagră, de apă puțin adâncă, dar și personalul excedentar.

Un al treilea tip de balast ar fi politica economică imprevizibilă (și complet decuplată de realitate, așa cum știm) a guvernelor României, dar aici Rainer Seele poate conta pe un front comun de interese cu americanii de la ExxonMobil și pe sprijinul ambasadelor SUA și Austriei.

Contrar celor ce suntem dispuși să credem, de această dată frontul comun al OMV AG și ExxonMobil, cu sprijinul ambasadelor statelor lor, are un obiect îndreptățit: afacerea din Marea Neagră, care implică extragerea de gaze din câmpuri petroliere din ape adânci, presupune investiții masive, de cel puțin 2-3 miliarde de dolari în primă fază, iar la astfel de sume nu glumește nimeni. Nu poți să-ți faci planuri de afaceri pe care nepricepuți într-ale economiei ca Tudose, Petcu sau Mișa, sau alții ca ei, să ți le pună în pericol, prin decizii fanteziste, după ce ai investit 2-3 miliarde de dolari.

Dar problema statului român este mult, mult mai mare de atât. Practic, Rainer Seele își bazează planul de afaceri propus pentru ”OMV 3.0” pe contracte și înțelegeri majore cu Federația Rusă, cu Iranul, cu Turcia, Kazahstan (fără a mai aduce în discuție Pakistan ori Noua Zeelandă ) etc., adică cu state și zone în expansiune, unde deciziile se iau rapid pentru a nu pierde oportunități pe care concurența nu va ezita să le exploateze.

În această ecuație, în lipsa de reacție devenită cronică a statului român, Rainer Seele nu poate să vadă în OMV Petrom decât o resursă, o bază de creștere. OMV Petrom poate, prin producția sa de petrol și gaze naturale, să devină un important furnizor în centrul și estul Europei, poate furniza forță de muncă specializată (eliberată prin închiderea câmpurilor petroliere în declin din România) pentru proiectele noi din Orientul Mijlociu ori Federația Rusă etc., astfel încât compania din România să devină un contributor net și important la atingerea ambițiilor statului austriac.

După 11-12 ani de manadat managerial al Marianei Gheorghe putea fi (OMV) Petrom într-o altă situație? Poate că da, poate că nu. Lipsa de viziune a managerului Petrom nu-i poate fi imputată în întregime. Până la urmă, dacă statul român și-ar fi propus, la fel ca și statul austriac, țeluri mai înalte, Marina Gheorghe ar fi fost forțată să performeze în alte standarde. Și dacă nu ar fi făcut față, ar fi trebuit să plece.

Plecarea sa, însă, este dictată de o decizie din afară, cu cel puțin un an înainte de încheierea mandatului, și asta pentru că Rainer Seele nu-și permite să mai aștepte. Cine știe, poate că, la rândul său, după ce va pune OMV AG pe șinele pentru un ”OMV 3.0”, Seele se gândește la noi provocări, mai simple și, de ce nu, mai bănoase; nu-i ușor să lucrezi cu guvernul ambițios și țâfnos al Austriei și cu țâfnoșii semidocți de la București.

Dar, pentru că întotdeauma există un dar, asistăm totuși la o premieră, fie ea și explicabilă. Opinia publică, piața autohtonă, nu a știut că la Viena și la București se pregătește debarcarea Marianei Gheorghe înainte de finalul mandatului. Iar acest lucru este grav. În cazul celei mai mari companii energetice românești, listată la Bursa de Valori București, a fost posibil ca în Comitetul de Supraveghere o comisie să deruleze o întreagă procedură fără ca acest lucru să fie făcut public.

Ca să fiu corect înțeles, nu este vorba ca OMV Petrom să anunțe public prematur numele celei care o va înlocui pe Mariana Gheorghe din aprilie sau mai 2018; este de înțeles ca acest lucru să fie anunțat în ultimul moment. Dar faptul că i se căuta un înlocuitor lui Mariana Gheroghe înainte de expirarea mandatului și că, implicit, și acționarul semnificativ care este statul român este de acord cu acest lucru, ei bine acest fapt trebuia anunțat public. Ca să nu spun că și lista pe care se delibera ar fi trebuit anunțată public, pentru că acționarii minoritari aveau dreptul să știe.

Presa acreditează faptul că Sevil Shhaideh, fosta vicepremier și remorcă a liderului PSD, Liviu Dragnea, a fost implicată direct și nemijlocit în derularea procedurii de selecție a noului șef al OMV Petrom.[1] Personal, nu am niciun motiv să mă îndoiesc. Statul român avea un membru în Consiliul de Supraveghere care făcea parte, dacă nu conducea chiar, o Comisie a CS care avea atribuții de acest tip. Și la cum îl cunoaștem cu toții pe Liviu Dragnea, sigur a impus-o pe Shhaideh la butoanele respectivei Comisii.

Altfel spus, și fără să exagerăm prea mult, Liviu Dragnea știa de mutarea care se pregătește la OMV Petrom. Bănuiesc că a avut și un cuvânt de spus, o indicație prețioasă pentru Sevil Shhaideh. Deci cei doi au fost complici cu Rainer Seele în debarcarea Marianei Gheorghe și aducerea în locul său a Christinei Verchere de la BP. Și asta în disprețul acelei părți a poporului român care are acțiuni OMV Petrom, tranzacționate pe BVB.

De ce complici? Ei bine, de aici încolo intrăm puțin pe tărâmul speculațiilor. Poate că analiza mea se va dovedi eronată. Nu-i nicio pagubă. Dar dacă vor exista consecințe, iar acestea vor fi grave, cineva va trebui să se întoarcă și să privească spre complicitatea lui Shhaideh și Dragnea la accelerarea unor decizii care se vor putea dovedi, din nou, contrare intereselor naționale.

BP este o companie care, ca și Wintershall, a facut, face și va mai face afaceri bune cu gazul rusesc.[2] Faptul că Christina Verchere[3] a lucrat o viață la BP dovedește și că este o persoană disciplinată, care a urmat mereu politica grupului. În condițiile în care Rainer Seele a acceptat-o pentru OMV Petrom, este evident că între cei doi există puncte comune; altminteri o păstra pe Mariana Gheorghe încă un an (asta dacă Seele nu și-a propus el însuși să termine cât mai repede treaba pe care o are de făcut și să-și ia zborul de la OMV AG; situație în care ar fi explicabilă graba înlăturării lui Gheorghe).

De ce ar fi nevoie de un manager care să împărtășescă ideile lui Seele? Aici sunt mai multe aspecte de discutat, de la viziunea organizațională, la modelul de restructurare al OMV Petrom începând cu 2018, de la abandonarea de câmpuri petroliere, la negocierile cu statul român pe Anexa P, de la politica de taxare și impozitare a statului român la parteneriatul cu ExxonMobil. Toate sunt aspecte esențiale pentru ”OMV 3.0”. Iar Rainer Seele nu le poate lăsa la voia întâmplării.

Mulțumită lui Dragnea și lui Tăriceanu (să nu uităm, ministrul energiei, cel ce dă mandatul reprezentanților români din CS, adică Toma Petcu, este omul ALDE), acum Seele are omul pe care și-l dorește la conducerea OMV Petrom. Și ce-ar mai fi? Păi, o nimica toată; adică niște contracte de gaze cu rușii. Pentru că este foarte puțin probabil ca România să poată găsi soluții de valorificare a gazelor naturale ce vor fi extrase din zona de apă adâncă a Mării Negre, la producții anuale ce pot ajunge la nivelul a 60-80% din producția actuală a Romgaz și OMV Petrom împreună.

Să fie foarte clar, începând cu 2022-2025, România va plăti prețul neputinței de a investi în infrastructura de transport a gazelor naturale, în interconectări, în depozite, într-o bursă regională adevărată, într-o infrastructură industrială care să valorifice gazele naturale din Marea Neagră; de fapt într-o politică care să ne asigure securitatea energetică și bunăstarea. Atunci se vor vedea efectele unor ani, cum au fost 2009-2012, ori cum va fi 2018, în care bugetul tăia banii de investiții ca să-și umple buzunarele profitorii politici, ori naționaliza banii de investiții ai companiilor.

Când OMV și ExxonMobil vor începe să pompeze din zăcământul de mare adâncime din Marea Neagră, România nu doar că nu va fi o piață pentru aceste cantități de gaze naturale, dar nici măcar pentru o treime din cantitate. În plus, România nici nu va putea aduce tot gazul în sistemul propriu de transport, cel gestionat de Transgaz, pentru că rețeaua este învechită și nu are capacitatea de a-l transporta fie și, cel puțin, către diversele puncte de export către țările învecinate (Ungaria, Bulgaria, Ucraina, Moldova).

Și chiar dacă ar putea prelua tot gazul natural din Marea Neagră în rețeaua de transport a Transgaz, nu l-ar putea exporta, pentru că nici măcar BRUA, dacă ar fi gata, nu poate prelua tot surplusul ca să-l aducă în nodul de la Baumgarten. Moldova și Ucraina ar putea fi piețe excelente, dar în ritmul actual este imposibil ca România să poată furniza pe acele piețe gazele extrase de OMV și ExxonMobil. Prin urmare, Seele va face politica de vânzare a gazelor din Marea Neagră.

Și o va face cum este cel mai simplu, prin swap, prin schimb. Rușii iau gazele din zăcămintele românești, produse de OMV și ExxonMobil, și oferă în schimb gaze pe care OMV să le vândă direct în Germania, de exemplu. Să nu uităm că OMV AG a cumpărat de la Uniper 25% din câmpul petrolier Yuzhno-Russkoye, unul dintre cele mai întinse din Federația Rusă[4], așa că va deveni oricum unul din jucătorii care va vinde gaz rusesc pe piața din Germania (acesta este și motivul pentru care OMV se regăsește printre acționarii North Stream II).

Cu alte cuvinte, OMV Petrom, cu Christina Verchere ca șef al Consiliului Director, va deveni de bună voie, și fără vreun profit (economic, politic) pentru România, parte a strategiei austriece de a transforma OMV în cea mai mare companie petrolieră din estul Europei, un partener de încredere pe axa Federația Rusă – Germania.  Ce șanse sunt să fie altfel? Exterm de mici, infime, după părerea mea. Felicitări domnule Dragnea, felicitări domnule Tăriceanu, ați reușit! Cum, nu asta vă doreați? Serios?

NOTE______________


[1] http://www.bursa.ro/christina-verchere-noul-ceo-omv-petrom-cel-tarziu-din-mai-338467&s=companii_afaceri&articol=338467.html

[2] https://www.bp.com/en/global/corporate/media/press-releases/bp-and-rosneft-agree-strategic-cooperation-in-gas-business.html

[3] http://www.economica.net/austriecii-de-la-omv-schimba-directorul-roman-al-omv-petrom–mariana-gheorghe-va-fi-inlocuita-cu-christina-verchere_148545.html

[4] https://www.ivoline.ro/omv-cumpara-un-camp-petrolier-rusesc/

Distribuie acest articol

17 COMENTARII

  1. Si iata cum nici de aceasta data domnul Johannis nu a avut nici un cuvant de spus iar Romania este in continuare acaparata pas cu pas. Pana la urma, presedintele nostru tot un neamt este, nu-i asa? Exxon Mobil stiam ca este o companie americana, insa cum domnul Trump doreste sa deschida robinetii si are deja legaturi in Rusia, totul se cam leaga.
    Cine controleaza resursele, acela este cel mai puternic.

  2. D-le Felea, nu sunt neaparat de acord cu absolut tot ce-ati scris, in special in ultima parte, dar, per total, mi se pare un articol aproape magistral, de departe cel mai bun care s-a scris pe tema Petrom de multa vreme incoace. Felicitari.

  3. BA! Pomania poate oricand sa-si nationalizeze petRomul si PSD sa-l dea afara de tot pe pushcariash!
    NU inteleg cum de MOL poate exista si prospera fara nicio resursa palpebila si nu NU, cand USA are atata petrol de exportat, poate ar fi mai bine sa ne mai tragem o conducta la Mediterana, deoarece petrolirele americane nu mai incap pe Boss for -, pana nu fac turcii canalul alternativ „taxat” corespunzator – deoarece nu pot rafina tot in U. S. A. today.
    Noi nu avem ambasade la teheran, la Baku, oameni, au austriecii dOO capete?

    • NU! insa rusii au oamenii lor prin care cumpara influenta in statul cel mai sarac, inapoiat si fara viitor din UE si din NATO – influenta tradusa in decizii politice cu bataie geo, privind UCRAINA sau Rep.moldova, par example – prin INTERMEDIARI ca austro-ungarii cu oamenii lor din Romania, contra petrol, gaze campuri de exploatat.
      NU trebuie sa avem incredere in niciun partid in frunte cu PNL si PSD – daca mai tineti minte pana si AXIALU Base s-a operat la Viena!

  4. Totul seamana cu a vinde pielea ursului din padure. Zacamintele din ape adanci ale marii sunt f greu de exploatat, la pretul actual al gazelor nu cred ca sunt rentabile. Rusia nu exceleaza in capacitati de transport marine pentru ca din punct de vedere tehnologic sunt ramasi in urma. Romania nu poate sa construiasca sistem de transport gaze pe fundul marii , nu dispune de tehnologia necesara. Nu stiu in cate zone se gasesc exploatari in zone de apa adanci, austria nu are cunostiintele necesare sa execute o astfel de lucrare pentru ca ei nu au avut zacaminte in exploatare pe uscat, nu mai vorbesc de zacaminte marine, ei au folosit si folosesc cunostiintele dobandite odata cu cumpararea Petrom. Acum s-a facut valva si cu gazele de sist si s-a dovedit ca in aceasta zona nu se justifica economic deschiderea unor astfel de exploatari. Vrem , nu vrem, trebuie sa recunoastem adevarul, zacamintele romanesti sunt epuizate si in declin de ani buni de aici si nevoia OMV de a scapa de ele.

  5. Cand o tara de 20 milioane de locuitori (Romania) are mai putini km de autostrada construiti decat o tara de 7 milioane (Bulgaria), iar noi discutam filosofic despre taxa de prima inmatriculare si Basescu sau Dragnea, este clar ca atat putem. Pana la urma, indiferent de cine este „lider politic”, Romania atata poate. Politicienii astia nu functioneaza singuri si de capul lor, ci sunt slujiti de armate de executanti. Iar acum Bulgaria are pretul combustibilului de 2 leva (aprox. 4.5 lei), iar Romania il are la 5.5 lei.
    Si sa nu discutam despre America, unde benzina este la jumatate de pret.

    Deci despre ce vorbim? Vrem stat social? Vrem sa fim si capitalisti, dar pe carca altora? Inainte de vanzarea catre OMV, Petromul nostru era o companie falimentara, cu pierderi anuale de sute de milioane de $. Imediat dupa vanzare, OMV a transformat pierderile in profituri. Ce s-a schimbat, ca doar oamenii care muncesc la Petrom au ramas aceiasi? Pai au fost inchise o parte din robinetele prin care erau capusate profiturile si socializate pierderile. Care profituri au ajuns prin paradisuri fiscale si vile pe Coasta de Azur.

    Avem 28 de ani de la asa-zisa Revolutie, cand comunistii nostri patrioti si-au impuscat liderul si s-au transformat in capitalisti patrioti. La modul cum conduc tara nu s-a schimbat mult. Prin rotatia cadrelor, PSD (cu diversele schimbari de acronim) a condus timp de peste 20 de ani! Si a fost votat constant de peste 30% din populatia care a iesit la vot. Iar toate astea s-au intamplat cu un PSD care a continuat politica PCR, cu mici modificari ce au permis liderilor sa guste din beneficiile flexibilitatii ideologice. Haosul asta stupid si intretinut de oameni hrapareti si fara niciun fel de viziune ii pune pe majoritatea romanilor in situatia nefericita de a fi utilizati de companii cu capital majoritar strain ce platesc comisioane Stapanilor de la Partid pentru dreptul de a exploata aceasta resursa umana. Despre ce strategii la nivel de regiune sa discutam? Noi suntem la nivelul rudimentar la care ne bucuram ca putem sa cumparam niste tzoale de firma, fabricate in Romania si importate din Italia, la reduceri. Si avem ambitia sa ne uitam de sus la cei 4-5 milioane de romani activi care au plecat pe alte meleaguri, unde macar copiii lor vor avea o sansa la o viata decenta.

    • Din cate am inteles in contractul de privatizare e o clauza speciala, care permite preluarea de catre statul roman a companiei, legata de cat anume reusesc sa extraga pe ani din subsolul ROmaniei (nu stiu daca intra si platforma ori alte exploatatii maritime in curs aflate in prop statului/companiei).
      Drept urmare, avand in vedere aprofundarea Parteneriatului Strategic romano-american si cu binecuvantarea explicita a Poloniei si Ucrainei ar fi de dorit ca statul roman sa-si scoata compania din OMV” si sa puna bazele unei cooperari adevarate cu o firma americana. E adevarat ca vor pierde accesul la petrolul rusesc de pe urma caruia reusesc azi sa obtina profit austriecii – cel iranian e oricum sub embargo – insa ne-am putea face cu o conducta directa la Mediterana pe care sa ne vina petrol arabesc si chiar american direct in rafinarii, basca terminale de gaze lichefiate pentru zeci de milioane de consumatori scapati din ghiara ursului de pe urma caruia AUSTRIA (tzara nemembra NATO avand relatii excelente de cooperare cu rushii inca inainte de URSS) si Ungaria fac profit. Bulgaria si Serbia ar mai lipsi ca sa ne jumuleasca de tot spre folosul lui Putin!

  6. Articolul este foarte bun!

    Totusi, ne legam prea mult de faptul ca Adrian Nastase a vandut pe nimic Petromul austriecilor. Atat a fost pretul atunci, ce mai vrem? Daca nu il vindea atunci, il furau politrucii de era cu totul in faliment acum. Austriecii au consolidat Petrom. L-au aparat de hoardele PSD-iste pentru noi. Austriecii, asa nenorociti cum ii consideram, sunt mai prieteni poporului roman decat ne sunt pesedistii.

    In plus, pretul actiunii Petrom pe BVB este unul foarte foaaarte jos in acest moment. Fondul Proprietatea mai detine 12% din Petrom si le arde buza sa vanda cat mai repede.

    De ce nu cumpara Statul Roman pachetul de actiuni Petrom pe care vrea sa il vanda Fondul Proprietatea pe nimic???

    • De ce sa cumpere actiuni % cand poate nationaliza gratis compania conform contractului semnat? Clauza respectiva nu e facultativa. Lucru stiut si de catre autorul interesat al acestor postari in care sunt evidente tot felul de interese legate de petrolul rusesc ale asa-zisei OPOZITII.

  7. ce nseamna romanesc ? batrinii si copiii ce mor in spitale ? cel mai mare exod uman pe timp de pace ? baietii descurcareti care spoliaza bugetul ? analfabetii interesului national cu epoleti si doctorate ? militienii prosti bita ? cu pensii speciale si lefuri mai mari ca ale medicilor si profesorilor ? de unde are porcul suprem nastase sase case (or fi mai multe daca adaugam si progeniturile ) ? dar hotii de teleorman dragnea si videanu ? daca nu sintem in stare sa raspundem la intrebari simple si sa facem dreptate, cum am putem progresa ca natie ? mojicia, castele cu interese feudale, institutiile care lucreaza pentru ele si nu pentru cetateanul care le plateste, vor duce romania de ripa (daca n au si facut o)

  8. Si uns pe mustati si cu slanina in pod nu se poate.

    Ori pastram Petrom in proprietatea statului de la bun inceput (6 din primele 10 companii de petrol sunt in proprietatea statelor), ori o privatizam si gata.

    Asa amestecat, nu vad cum anume am reusi sa obtinem ceva. Pana la urma, de la un stat care nu poate astupa gropile din asfalt nu putem sa avem pretentia de a controla o companie petroliera.

    Incercand sa castigam mult cu effort minim, ajungem sa pierdem mult cu effort maxim :-)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristian Felea
Cristian Felea
Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor”

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro