marți, martie 19, 2024

MCI împarte ovăzul celor 1600 de gâște producătoare de ouă poleite din cercetarea românească

România are 1.637 infrastructuri de cercetare, ce includ 22.673 echipamente, conform site-ului guvernamental https://erris.gov.ro/index.php (în 25 iulie, a.c.) Nu știe nimeni care este gradul de utilizare al acestora, rezultatele pe care le-au produs, care sunt cercetătorii performanți ce le operează și care dintre ei taie frunză la câini folosind un microtom, de exemplu.

Cu toate acestea, Ministerul Cercetării și Inovării (MCI) este gata să împartă peste 500 milioane lei pentru „dezvoltarea sistemului naţional de cercetare-dezvoltare”, subprogramul „Performanță instituțională”. Cine va lua banii aceștia? Cine treb… Pardon, acele instituții publice considerate „performante”, după criteriile stabilite aici. Intuim că în această categorie vor apărea Univ. din Galați, Institutul de Cercetări Nucleare Pitești, Universitatea Tehnică Cluj-Napoca etc. (pont: a se vedea de unde provin ultimii 3 miniștri de la cârma cercetării).

Să punem cele 500 milioane lei în perspectiva bugetului anual al MCI, care se situează constant sub 2 miliarde lei, cu 1.600 milioane lei pentru anul în curs, repartizați astfel, conform filei de buget:

Competiția prezentă se înscrie în „felia” galbenă. Dar dacă tot am ajuns aici, să vă spunem și că „felia” verde hrănește gurile celor aproximativ 45 de Institute Naționale de Cercetare Dezvoltare, despre care tot predicăm că nu au fost evaluate decât în 2011/2012 (pentru prima dată cu experți internaționali) și acum funcționează în baza rapoartelor expirate și pline de praf de atunci. „Felia” azurie merge spre proiectele pentru care nu de mult MCI căuta disperat evaluatori ce să muncească pro bono pentru evaluarea lor (ce trebuia făcută anul trecut, când ministerul nu a fost în stare să-și cheltuie toți banii, executând doar 81% din cât i s-a dat de la buget).

O altă perspectivă este cea a procentului din PIB (ca alocări bugetare din surse guvernamentale) pe care România îl alocă cercetării, adică cel mai mic la nivelul UE, de 3x mai mic decât media la nivelul uniunii, la concurență cu Cipru și Bulgaria; mai nou, sub „domnia” lui Viktor Orban, și vecinii maghiari se pregătesc să joace remi la aceeași masă cu noi (vezi Worrying changes in Hungary pentru detalii).

Revenind la oile noastre:

MCI pornește această competiție de proiecte naționale în luna iulie, când până și cercetătorii mai ies din laboratoare și se duc să sintetizeze vitamina D la soare, care pe unde pot. Celor rămași pe baricade (sau întorși din concediu) li se dau două săptămâni să conceapă proiecte de dezvoltare instituțională în valoare de 8 milioane lei. Deci 8 milioane lei de pus pe hârtie, coerent și cu potențial maxim de valorificare a banului public, în DOUĂ săptămâni, să ne înțelegem.

Anul trecut, la fel: 436 milioane lei total pentru competiția „Proiecte de dezvoltare instituțională – Proiecte Complexe realizate în consorţii CDI” (PCCDI), maxim 7,5 milioane per proiect, termen de depunere ceva mai mare, e drept, o lună și un pic (cea mai mare parte în august). Despre asta am mai scris însă.

În Pachetul de informații al prezentei competiții se trâmbițează la capitolul „Scop” așa: susținerea proiectelor de dezvoltare instituțională pentru instituțiile de învățământ superior de stat acreditate și institutele de cercetare dezvoltare din România certificate, în vederea creșterii capacității și performanței instituționale, pentru a obţine cea mai mare valoare pentru banii investiţi în cercetare, prin concentrarea resurselor spre organizaţiile de cercetare publice.

Așadar să creștem capacitatea și performanța instituțională! În raport la ce? Păi la ce avem în prezent în acele instituții, zice MCI-ul, care enumeră și ce-i interesează din ograda fiecăreia. Astfel, în viziunea MCI îți demonstrezi performanța instituțională prin:

  • Premii ale Academiei Oamenilor de Știință din România– știți voi, aia în care primesc indemnizație de academician din banii noștri Ecaterina Andronescu, Ion Iliescu, Teodor Meleșcanu, foști și actuali parlamentari iubiți. Detalii aici. Fostului președinte Emil Constantinescu se pare că nu i s-a dat loc, dar i s-a dat Institutul Levantului. Sau poate o fi și el membru… Dacă aveți nervi să navigați pe pagina AOSR, poate ne ziceți și nouă – cu mulțumiri anticipate.
  • Premiile AOSR sunt puse în aceeași oală cu cele ale Academiei Române și Academiilor de Ramură. Multe pițule nu dăm nici pe Premiile Academiei Române, dar totuși … Nu contează cine a dat premiul, la kilogram să tragă, că putem ierarhiza instituțiile performante, nu uitați!
  • Premii internaționalecâștigate în sistem competitiv. Și aici unitatea de măsură e KILOGRAMUL. Premiile de la Geneva, despre care am mai vorbit, pot fi basculate aici!
  • Câte kilograme de maculatură a produs instituția în ultimii 4 ani, ca medie aritmetică. Adică nu contează că rezultatele cercetării au fost publicate sub forma unor articole științifice în reviste precum Nature, Science ș.a.m.d., ce contează e NUMĂRUL. Formula AS nu o includem la reviste eligibile?
  • Așadar cantitate nu calitate!

Nu ne este clar dacă la nivelul MCI s-a auzit de raportare la numărul de cercetători ai unei instituții. Adică produci kilograme de ce vrei tu, și ești performant, dar nu ar trebui să le ponderezi cu mărimea sursei ce le generează? E tot una dacă ai un Nobel la 100 de cercetători sau unul la 1.000?!

De asemenea, în cele DOUĂ săptămâni rezervate depunerii propunerilor de proiecte, trebuie redactat și Planul de Dezvoltare Instituțională 2018-„20.20”. Dacă se întâmplă ca cel vechi să-ți fi expirat sau să fie aproape de expirare, ai noroc, dai copy/paste din cel nou. Dacă e valabil și pe 2019, când ar trebui să tragi linie și să vezi cum mergi mai departe, ghinion, îl faci acum, cum poți, dar să-ți iasă maxim 10 pagini A4, Times New Roman 11, spațiere la un rând.

La capitolul 3.2 din Pachetul de informații al competiției cititorul va găsi criteriile de evaluare ale propunerilor de proiecte, defalcate pe țâșpe categorii. Atâta doar că nu scrie nicăieri CÂT reprezintă acestea din nota finală. Cu alte cuvinte, categoria Premii Nobel (totale, nu la suta sau mia de cercetători) poate avea o pondere de 10% din nota finală, în timp ce Premiile de la Geneva vor avea 20%; asta va decide expertul evaluator.

Pentru „a obţine cea mai mare valoare pentru banii investiţi în cercetare” se va apela la savanți de renume mondial (laureații Premiilor Nobel vor fi menajați pentru această competiție – vezi detalii aici), care vor evalua propunerile, cântând în struna MCI (a.k.a., Înalta Poartă). Astfel, cele 500 de milioane ale contribuabilului român se vor sifona unde treb… La naiba! Tot completează auto-correct-ul ăsta! Am vrut să zicem că cele 500 de milioane vor fi distribuite corect, spre instituțiile publice performante, fie ele universități de pe malul Dunării sau din codrii Bucovinei, fie institute naționale „laser, frate!”, sau poate Institutul Levantului. Le urăm succes tuturor!

La final, să vă spunem și propunerea noastră pentru „a obţine cea mai mare valoare pentru banii investiţi în cercetare”: La cum arată cele două figuri de mai sus România nu prea își permite să prade ovăzul pe gâște. Iar 500 milioane lei reprezintă mult „ovăz”.

Să dăm deci cele 500 milioane lei instituțiilor publice din România, sub forma unei competiții naționale, obligâdu-le să dezvolte din acești bani grupuri de cercetare competitive. Cum? Cerându-le să recruteze cercetători (români sau nu) de top în plan internațional cărora să le ofere granturi de 8 milioane lei (cât e gata MCI să dea prin prezenta competiție), coroborat cu facilități de (re)inserție în mediul academic românesc pentru aceștia, inclusiv contracte de muncă pe perioadă nedeterminată. A se vedea pentru referință programul „1000 de talente” (Thousand Talents Plan) prin care China și-a readus practic acasă o bună parte din cercetătorii școliți la marile universități americane, dar a atras și cercetători de altă naționalitate. Pentru ca un cercetător să fie eligibil trebuie să nu fi fost angajat în România în ultimii trei ani.

Cele 500 de milioane ar ajunge pentru mai bine de 60 de astfel de granturi. Un bun punct de pornire pentru recrutarea celor 60 de cercetători ar fi pagina Premiilor Ad Astra pentru excelență în cercetare ajunsă la a III-a ediție. Cele 60 de grupuri de cercetare nou create s-ar încadra perfect în scopul programului de stimulare a performanței instituționale. Ar fi și un criteriu pentru a ierarhiza instituțiile publice de CDI din România, în funcție de cât sunt de atractive pentru personal înalt calificat. Sau pentru MCI sunt mai importante în întocmirea ierarhiei premiile Academiei Oamenilor de Știință din România și medaliile de la Salonul de la Geneva?

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. M-am gandit daca mai are rost sa comentez risipa.

    S-a spart o cisterna. In loc sa punem dop si sa ducem cisterna unde e nevoie de apa, noi largim gaura din ea si apoi analizam cum am marit gaura, de ce s-a facut gaura si daca gaura noastra e mai mare sau mai mica decat a altora (eww…).

    O mie de vorbe un ban nu fac. Aruncam pe ferestra daca nu toti banii, cel putin o mare parte din ei.

    Ca si in educatie, si in cercetarea stiintifica s-au format grupuscule pe principiul folosofic „”Eu iti dau tie, tu imi dai mie!”.

    Oricat de mult ai face de sofisticate criteriile de selectie si oricat de grozavi ar fi evaluatori, tot un mare kix o sa fie. Pentru ca mare intrebare este la ce folosesc rezultatele acelor proiecte?

    ===

    Stiu, toata lumea va sari pe mine explicandu-mi de ce e nevoie de „cercetarea fundamentala”, de mentinerea in functiune a unor oameni foarte bine instruiti samd. Si toti imi vor spune ca nu inteleg eu de ce e nevoie sa pilim lopata cu care aruncam banii pe fereastra.

    Competitia este insa conditia obligatorie a progresului. Dar competitia nu ar trebui sa fie intre 10 scribi, care scrie mai bine pe topuri de hartie A4, „justificari”fara noima, „valorificara rezultatelor”si alte asemenea exercitii de formalism datator de autosatisfactii.

    Competitia ar trebui sa fie intre sectoarele care atrag cercetatorii. Adica, orice om cultivat, instruit si doritor de realizari personale ar trebui sa isi puna problema daca intra in R&D la stat sau in firme particulare. Sau daca nu cumva este mai bine pentru el/ea sa fructifice acest potential prin antrepriza indiuvidula.

    Sunt insa convins ca si aceasta postare a mea va fi tot un straigat catre surzi. Toata lumea se ujita la procente din PIB, la cifre si la comparatii, toata lumea e oripilata de cat de aiurea se dau banii.

    Eu cred insa ca geneza problemei nu in mecasnimsul administrativ de selectie (daca ar fi asa, nu avem de cat se ne intoarcem la economia planificata si la partidul unic – orcum ne apropiem zi de zi de aceasta organizare).

    Cand comparam cu alte state cercetarea romaneasca, uitam (sau nu vrem sa stim) ca alte state sunt in cu totul alta organizare a administratiei, a economiei si a societatii in general. Un procent din PIB in Franta are cu totul alta semnificatie din punct de vedere cosio-economic decat acelasi procent din PIB in cazul Romaniei.

    Statele nu sunt calculatoare si nici stoguri de fan, sa comparam paiele intre ele.

    Biata UE (si asa hulita de multi ca un fel de Soros cu multe capete :-)) rage a pustiu de mult in ce priveste deficientele structurale ale Romaniei, Dar lupul dacic calca totul in picioare (labe, in fine) si cea mai desteapta natie din lume nu au nevoie de sfaturi. Stim sa dam faliment si singuri.

  2. Un text cu informatii utile, insa din pacate presarat cu glume ieftine care ii diminueaza mesajul. Din pacate autorul nu are darul de a atrage prin scris, probabil ca e mai bun la stiintele exacte.

    • Gigi, ne pare bine că găsești informații utile în articolul nostru (apropos, suntem 3 autori pe blog: Octavian Micu, Mihai Miclăuș și Lucian Ancu). Ne pare rău că nu ne guști sarcasmul. În comunicarea cu cei de la butoanele cercetării acesta e cam tot ce ne-a rămas.

    • Stilul tine si de atragerea cititorilor, de publicul tinta si de locul publicarii. Dupa parerea mea, glumele din text corespund telului urmarit de articol si ii subliniaza anumite mesaje.

      E foarte greu de citit un text arid despre cercetarea stiintifica (si oricum sunt destule rapoarte despre asa ceva pline cu date si cifre si cu fraze atent supravegheate). Nu cred insa ca ar fi fost mai puternic raspandit un text arid citit de 3 persoane decat unul cu glume citit de 30.

      Sigur, fiecare are dreptul la parerea sa. Eu am scris aceste randuri doar pentru a semnala ca parerea mea difera de a Dvs., nu pentru a sugera in vreun fel ca una dintre cele 2 pareri ar fi „”mai ädevarata”” (!) decat cealalta.

  3. 1) O corectură, vă rog: orz, nu ovăz. Deși a strica orzul pe gâște poate să implice și un anumit regret al celui păgubit, mai precis al celui care dă orzul (păgubiți suntem toți). Ceea ce nu cred că este cazul.
    2) Vedeți îngust (dar just): metoda aceasta face parte din arsenalul metodelor prin care pur și simplu se construiește o nouă clasă socială: boierii cu caftan și cauc, de data aceasta (progres oblige!) în cap, nu pe trup, respectiv cap. Și va mai dura, chiar și după schimbarea capilor, prin inerție (știți că-i aproape imposibil să scoți din sistem un băiat care n-a plagiat, dar nu și-a scris lucrările singur). Mai mult, în caz de schimbare înspre bine, ghiciți cine va îndeplini noile și draconicele standarde! Cei care-și umplu CV-ul acum. Și mai e un lucru pe care probabil îl știți: când toate sunt pe la mijlocul toboganului, de ce vă mirați că anumite părți n-o iau în sus? Ca-n bancul cu lupul care în loc să aducă oi la stână, în mod inexplicabil, le răpește.
    3) Lăsați deoparte (ca și-n precedentele voastre articole) aspecte care-ar merita atinse. Cum ar fi acela că cercetarea și învățământul de stat trebuie să producă bani. Cum produce bani, spre exemplu, cercetarea arheologică sau lingvistică? Dacă învățământul trebuie să fie o intreprindere economică (poate unii ar dori să-l evalueze la trei luni, ca pe companii), cine produce cetățeni? Mâna invizibilă? Nu cred. Evident că unele rezultate ale cercetării produc bani, dar să nu ne luăm la întrecere cu departamentele de cercetare ale marilor companii, pentru că unele dispun de bugete cât toată tarta multicolorată de mai sus.
    4) Știți ce s-a întâmplat cu cercetători din Turcia sau Ungaria în vremurile din urmă (în termeni de ani, nu de secole)? Spre așa ceva ne îndreptăm, în modul cel mai natural, pentru că fibra noastră nu-i cu mult diferită. Știți că și-n Occident lucrurile funcționează pe bază de coterii? Probabil că da. Însă soluțiile sunt, din nefericire, politice. Fără un picior ferm pus în prag de Bruxelles și o schimbare majoră dinăuntru, alunecăm, alunecăm …

  4. In ultimii 30 de ani probabil cercetarea a mancat miliarde de euro si nu prea le vedem rezultatele echivalente. In schimb populatia nu are niste amarate de potcasturi serioase pe teme istorice , etc care ar costa cateva mii de euro cat sa chemi niste profesori fiecare cu o tema pregatita si sa fie inregistrata pe net.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Doi Mici si un Anc
Doi Mici si un Anc
Sistemul românesc de cercetare văzut prin ochii a doi doctori în fizică (Lucian și Octavian) și ai unuia în biologie (Mihai). Publicăm, de asemenea, articole pe teme de actualitate din spațiul public, în măsura în care acestea se suprapun sau au tangență cu ariile noastre de expertiză. Articolele sunt însușite de toți cei trei autori sau sunt publicate sub semnătură proprie. O a treia categorie de articole sunt articolele invitate.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro