Pentru cei care cred ca lucrurile nu se schimba in Romania si batem pasul pe loc, o veste buna: noi ne schimbam. Poate prea incet, e drept, insa incepem sa invatam ca trebuie sa ne pese. Si daca ne pasa, lucrurile se intampla. Cred ca vedem pentru prima oara mobilizarea adevarata a societatii civile, astia adevaratii, neorganizati, care simt nevoia sa faca ceva pe gratis pentru societatea in care traiesc, in timpul liber, dincolo de interesul lor imediat, ci pentru ca lucrurile nu mai pot continua asa.
Presiunea opiniei publice a schimbat trei ministri intr-o saptamana (Alistar, Dumitrescu, Mang); a blocat numirea unui secretar de stat avocat de penali (Serban Nicolae, avocatul lui Voicu ala micu’ cu reteaua); a schimbat un sef de institutie publica pus special pentru a interveni in justitie si a fortat revocarea actului emis de acesta (Grajdan); sau a facut sa se renegocieze de vreo doua luni incoace contractele cu baietii destepti in energie si sa-i faca sa se teama sa mai semneze unul nou (cel cu Mittal din primavara). Evident ca se intampla si multe alte nenorociri, de la presiunile (sub toate guvernarile) asupra TVR, presiuni pe justitie, Chereches cu rromii la Baia Mare, votul uninominal sustinut intai de PDL si acum de USL si care formeaza super-majoritati imposibil de schimbat la alegerile viitoare, declaratii cu privire la intentia de a nu-l pune pe Morar procuror general, asaltul asupra legii educatiei. Dar acolo unde presiunea publica e mare, politicienii sunt fortati sa asculte de cetateni. Lectia ultimelor saptamani (mai ales) e aceasta: daca ne pasa si protestam, ei nu pot face chiar orice, iar lumea a inceput sa inteleaga asta si iese si face scandal la fiecare numire dubioasa si fiecare propunere inacceptabila.
Cred insa ca cea mai spectaculoasa mobilizare publica e ce se intampla acum la Bucuresti. Avem un candidat independent, Nicusor Dan (apropo, eu il votez si va incurajez sa cititi nicusordan.ro si vedeti voi daca e mai bun sau mai rau decat Oprescu si Prigoana). Pana acum cateva luni, stiau de el vreo cativa ONG-isti si il stiau de frica politicienii din primaria Bucurestiului pe care ii dadea el in judecata cand mai dadeau vreun aviz de constructie ilegal. Cand a zis ca o sa candideze, nu i-as fi dat nicio sansa nici macar ca o sa stranga cele 36000 de semnaturi ca sa poata candida. A reusit sa stranga 53000 intr-o luna, pentru ca, pe langa calitatile lui reale, lumea probabil pur si simplu s-a mobilizat de nervi ca un candidat independent e atat de lipsit de sanse – numarul de semnaturi necesare e prohibitiv pentru orice candidat independent, fiind vorba de o reglementare facuta special de politicienii la putere ca sa nu apara concurenti noi sa le dea lor batai de cap si noua sperante. Probabil ca pana la urma restrictia asta chiar l-a ajutat – lumea s-a mobilizat sa stranga semnaturi de la cunoscuti, rude, colegi, vecini, din usa in usa, si asa s-a aflat de Nicusor prin retelele de cunoscuti, popularizare directa, „iti spun eu ca e un candidat bun, si doar ma cunosti”.
In campanie, am aflat cu ocazia asta ca un candidat independent nu are voie la mai mult de 5 minute de emisie pe postul public de televiziune, din nou o reglementare anticoncurentiala facuta de politicienii in functie („the incumbents”…). Din cate inteleg, lui Nicusor Dan nu i s-a permis accesul la emisiuni de dezbatere pe TVR pt ca acestea dureaza mai mult de 5 minute, iar difuzarea unui clip electoral, chiar de sub 5 minute, nu e permisa decat candidatilor care au participat la dezbateri – un Catch-22 perfect, asa ca Nicusor n-a aparut pe post deloc. Din nou, cred ca o asemenea restrictie mai curand mobilizeaza lumea. Nicusor are un site facut de voluntari, afise printate si lipite de voluntari, un mash pe blocul de vizavi de Obor facut de un alt voluntar, artisti care dau concerte pe gratis si intelectuali care il sustin public, ici si colo niste sustinatori si-au pus afise si cearsafuri pe care scrie „Votez Nicusor Dan la primarie” atarnate de balcoane, un filmulet cu o manea pe youtube facuta de un voluntar cu simtul umorului si al viralului, si alti voluntari care petrec timp sa explice trecatorilor din parcuri si intersectii despre ce program are si de ce e un candidat care merita votat. Din nou, am colegi, prieteni si rude care acum trimit sms-uri catre toti cunoscutii, „hai sa-l votam, ca e bun, citeste si da mai departe” (puteti face si voi asta, apropo). S-ar putea ca Oprescu si Prigoana chiar sa aiba o surpriza!
BONUS: Cu ocazia asta, daca ne-am dat seama ca fiecare dintre noi conteaza si poate schimba ceva, sunt in cautare de idei pentru cum poti face ceva pentru a schimba lucrurile in bine, un ghid simplu pentru omul ocupat. Ideile mele pana acum sunt asa:
– de fiecare data cand se intampla ceva scandalos, de pilda cineva vrea sa impinga o lege cu dedicatie si afli de ea, poti trimite mail sau fax catre parlamentarii care se ocupa. Fiecare senator si deputat se poate gasi pe www.cdep.ro si www.senat.ro, unde au si e-mailuri. Cu cat primesc mai multe semnale ca se sta cu ochii pe ei, cu atat e mai bine.
– poti face o petitie on-line, si dupa ce strangi semnaturi trimiti catre politicianul care te enerveaza, cu titlul mailului „X oameni se opun initiativei Dvs…”
– te poti duce in Parlament cand se dezbate o lege importanta, sau la ICCJ cand se judeca procesul lui Nastase etc.; prezenta fizica acolo conteaza, macar ca impact psihologic. Sa ne aducem aminte ca procurorul Tulus de la DNA nu a putut fi dat afara de Chiuariu din cauza ca la CSM, in sedinta in care s-a pus problema demiterii lui s-au dus multi oameni, inclusiv principalii ambasadori
– poti scrie politicienilor si cand fac numiri scandaloase in functii publice, schimba institutii, fac declaratii publice. De pilda, celor care s-au exprimat contra DNA sau ANI (Mihalache, Corlatean etc.).
Astept idei.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Felicitari pentru articol si pentru mesajul transmis. Aveti perfecta dreptate: daca ne dam seama ca si noi contam, chiar o sa contam.
Poti face orice, numai sa faci!
Reforma adevarata a Romaniei este reforma mentalitatilor.
Daca mentalitatile se schimba si romanul isi da seama ca poate obtine ceva rezultate protestand in masa, asistam la o schimbare din temelii a societatii romanesti.
Se poate face orice fel de reforma cu o masa critica de oameni pusi pe treaba.
E lumea dezamagita de votul uninominal propus initial de PDL si apoi de USL? Se poate transforma intr-o arma impotriva lor.
Nimeni nu impiedica societatea civila sa propuna independenti in toate circumscriptiile electorale si sa impinga partidele corupte afara din parlament. Sunt siguri ca oameni ca Nicusor Dan exista in toate judetele.
USL s-ar astepta sa ia o majoritate uriasa, insa cu o mobilizare corespunzatoare s-ar trezi ca nu iau nici 50% daca nu casca ochii bine la oamenii pe care ii pun candidati.
„Societatea civila” nu inseamna ONG-uri, inseamna ce face fiecare in timpul lui liber pt societatea in care traieste. Nu multa lume isi doreste sa devina politician.
Pe urma, nu trebuie sa idealizam societatea civila organizata, si nici sa n-o consideram reprezentativa pentru societate sau democratica. Diferenta dintre ONG-uri si politicieni e ca ONG-urile se reprezinta pe ele insele si convingerile proprii ale oamenilor care le-au infiintat, in timp ce politicienii sunt alesi in mod democratic. ONG-urile isi reprezinta proprii membri, politicienii pe cei care i-au votat. 1-0 pentru politicieni.
Solutia este insa sa punem presiuni asupra partidelor sa-si schimbe „politica de personal”. Fiecare nominalizare de penali si incompetenti trebuie penalizata, nu acceptata ca „asta e, asa fac toti”. Am putea cere de pilda ca partidele sa isi selectioneze oamenii printr-o metoda competitiva, Cristi Ghinea zicea mai demult de primaries. Cu ceva timp inainte de alegeri un partid sa anunte ca poate candida oricine la functia de candidat pentru pozitia „X” si ca poate vota orice simpatizant al partidului sau orice om. Cred ca asta ar trezi interesul electoratului si s-ar putea sa castige alegerile si un partid cu sanse mici altminteri.
Sa inteleg ca presiunile „psihologice” asupra instantelor de judecata sunt bune si laudabile cand le facem noi, dar condamnabile si inacceptabile cand le fac ceilalti? Despre ce vorbim?!
vorbim despre faptul ca nu e articol al dnei nutu si nu numai la care sa nu apara un postac pnldsr, asa ca matale, care sa se bage in seama singur, ca sa-l vada seful, probabil.
Mai lasati oamenii in pace sa discute si sa spuna ce au de spus fara sa otraviti forumul cu miasmele voastre ros-galbene.
E vorba de faptul ca sedintele de judecata sunt publice si poate participa oricine. Judecatorii trebuie sa stie ca sunt sustinuti, cred ca va dati seama ce presiune psihologica este pe cineva care il poate trimite pe El Insusi la puscarie. Pe de alta parte, judecatorii sunt responsabili in fata publicului.
Presiunile pe care le fac politicienii sunt cu totul altfel – in momentul in care Corlatean vine si spune ca sa nu ne mai cramponam atata de Morar, sau ca procurorii care l-au acuzat pe Nastase vor intra la puscarie daca Nastase scapa, e vorba de cu totul altfel de presiune.
din fericire, miracolul nicusor dan se va termina maine seara si el se va reintoarce in anonimat…incercand sa blocheze dezvoltarea orasului prin gesturi de hipiot prostut.
Sunt perfect de acord cu ceea ce ati scris…
citeva scapari in articolul drei:
1. nu poate fi prima oara, ca numai eu, ca student, am mai fost in parcul Carol sa orpesc Catedrala, si am risipit fluturasi pentru Coalitia pentru un parlament Curat,c e sa mai vorbesc ca mi-au inghetat oasele in ianuarie in Piata, la fintini,desigur. O fi prima oara pentru autoarea articolului
si
2. de fapt nu inseamna asta ca puetrea actuala e mai sensibila la societatea civila decit erau Boc si Base acum un an? Ca ei nu au renuntat la Ridzi si nu ar fi renuntat la Udrea pina nu venea DNA-ul. Dar cumva nu cred ca autoarea vrea sa transmita acest mesaj- cu toate astea asta reiese
si 3. ca om de stiinta, deduc ca de fapt nu e nimic schimbat, societatea civila si presa se ahita cum au mai facut-o, Nicusor e pe locul URR, care a avut si el voluntari, singura diferenta e un guvern provizoriu de citeva luni, care stiind ca are alegeri e mult mai sensibil la opinia publica. Care e recomandarea? Sa scurtam mandatele, ca un guvern nesigur e mai bun ca unul sigur pentru societatea civila. Asa este. Dar in alte privinte e mai bun un guvern cu termen limitat? Complicat- as zice ca nu.
Sincera sa fiu, nu cred ca e mai „sensibil la societatea civila” (nominalizarea lui Alistar arata exact cam ce crede Ponta despre societatea civila si relatiile cu ea); pur si simplu a facut atatea chestii scandaloase in cateva saptamani incat „societatea civila”, indiferent de optiuni ideologice si preferinte s-a grupat din nou, cam ca in 2004. Cred ca PSD-ul da reactia asta. PDL nu e mult mai breaz, e doar mai putin bine organizat, lucru care s-a dovedit sanatos pt democratie :-)
Nu spun ca e prima oara cand face cineva ceva. E insa prima oara cand reactia e atat de vizibila. Ce reactii au fost la Mang?
Flashmobs?
Imi aduc aminte de celebrul flashmob de la Universitate, de pe vremea lui Bombo, cel cu bomboanele rosii :)
mama ce le-au mai tzatzait fundurile atunci :D
P.S. Nu sunt bucurestean, asa ca nu voi vota pentru ND. Insa ca tot rumanul impartial, am sa-i votez pe toti de pe buletinul de vot. Asa, sa nu se simta niciunul nedreptatit… :P
Sper să vă ajungă tuşul de pe ştampilă, ca să-i votaţi pe toţi… Eu voi face altfel: îmi iau un pix de acasă, intru în cabină, pun ştampila ÎN AFARA căsuţelor candidaţilor şi fac eu alt pătrăţel în jurul „VOTAT”-ului de pe ştampilă, pe care scriu NIMENI! Pun întâi ştampila, ca să nu se usuce tuşul… Aşa voi face până când voi avea de ales candidaţi oneşti, competenţi, cu caracter, responsabili! Chestia cu votul „pentru totţi” pe acelaşi buletin de vot am facut-o în 2009, la prezidenţiale (deşi la primul tur mi-a ajuns tuşul doar pentru 4 căsuţe şi erau candidaţi…, vreo 10)…
Daca doriti o idee, iata: asa cum populatia s-a mobilizat pentru Nicusor Dan, tot asa ar trebui sa se mobilizeze (chiar iesind in strada), in toata tara, pentru a cere autoritatilor (puterii) in functie – oricare ar fi ele in momentul respectiv – infiintarea unei Adunari Constituante, cit mai urgent, pe un termen de un an de zile. Aceasta Adunare Constituanta ar elabora o noua Constitutie, care sa fie discutata si aprobata de populatie. Dupa acceptarea si intrarea in vigoare a noii Constitutii, partidele ar avea timp sa se reorganizeze / reformeze / formeze, s-ar dizolva Parlamentul (scapind astfel de toti fazanii si pitpalacii corupti care conduc Romania actuala), s-ar organiza alegeri noi, intr-un cuvint, s-ar porni din nou la drum in Romania, de data aceasta cu dreptul, nu cu stingul, cum s-a pornit in 1989.
Nu mai sunt in Romania de ceva vreme, asa ca detaliiile electorale probabil ca imi scapa. La fel si sentimentalismul cu care romanii pun stampila pe hartie. De departe se intelege mai greu. Cu atat mai mult nu se intelege lipsa de simt practic al romanilor, si nu numai, parca si un anumit handicap (iertare – nu vreau sa jignesc pe nimeni!) in stabilirea prioritatilor.
Ce vreau sa spun? Votul nu ar trebui sa fie sentimental, ci mai degraba foarte egoist. Insa egoismul presupune ca fiecare sa-si constiintizeze prioritatile. Si fiindca e vorba de alegeri locale lucrrile sunt foarte concrete. Intrebarea ar fi; -ce vreau eu pentru familia mea? Un parc, o strada asfaltata, gaze, locuri de plimbat cainii, teren de baschet pentru fiul meu etc…etc…?
OK…toti candidatii promit tot felul de minuni, insa nu cumva opinia publica amintita nu ar trebui sa forteze candidatii sa vina cu lucruri concrete.
De exemplu, X candidat sa vina cu o lista de firme contactate care s-ar putea angaja sa efectueze un anumit proiect. Precum si cu propunerea concreta ca pentru amenajarea unui parculet sa cheltuiasca cu 20% -50% mai putin decat se cheltuie in prezent din banii contribuabililor. Am dat doar un exemplu…
Educatia concretului, a practicului lipseste electoratului si se pare ca si intelectualilor care au pretentia de a educa electoratul
Fara suparare…
Tonul articolului suna cam asa: baiatul asta independent, saracu’…,nu a fost lasat sa se exprime public, sa-l ajutam.
Intrebarea ar fi- DE ce? Ca a fost nedreptatit? OK o fi fost, dar asta nu este un motiv serios pentru a ajunge primar. O alta intrebare ar fi – Ce ar putea realiza candidatul independent a carui exprimare a fost blocata din start de partidele politice? Nu cumva toate initiativele sale , sa presupunem generate de cea mai buna intentie, vor fi blocate de consiilile formate din partide? Si daca ii vor fi blocate, nu cumva, va ajunge la aceleasi compromisuri la care ajung si ceilalti care au in spate partide, deci guri de hranit? Doar o intrebare…
Deci…Ce s-ar putea face? Poate ca inceputul ar fi cu o educatie pragmatica (si mai ales de perspectiva) a populatiei, poate si cu o inflamare publica mai putin sentimentala a intelectualitatii cu pretentii formatoare, poate ca depasirea stadiului de slogane ar fi benefica…
O prima intrebare care ar trebui sa se puna electorului ar fi – Ce vrei frate de la tara ta? Ce-ti pot oferi cei ce te conduc?
Un alt exemplu…Vrei sa nu mai fie coruptie? Alege un parlamentar care propune – concret – cu puncte si aliniate o lege care sa blocheze coruptia intr-un anumit domeniu – sa zicem sanatate. Obliga parlamentarul candidat sa vina cu proiectul, discuta initiativa legislativa public cu avocati si alte persoane competente…
Din pacate ar mai fi o intrebare… dureroasa…Chiar vrei asta alegatorule (legea?) Chiar vrei sa nu mai ai posibilitatea sa dai o mica spaga la asistenta si sa sari peste coada de pensionari de la usa cabinetului medicului? Pe viitor iti va fi mult mai bine, dar acum…poti renunta la comoditatea ta corupta?
Referitor la alegerile generale…
La intrebarea articolului referitoare la ce s-ar putea face….eu am o propunere… o lege care sa permita controlul alegatorilor asupra actiunilor parlamentarului pe tot parcursul mandatului. Si mai departe… Concret …Daca un anumit procent dintre alegatorii care l-au votat pe un anumit parlamentar, adica X% dintre alegatori nu sunt multumiti de activitatea parlamentarului respctiv si au o initiativa gen -petitie de protest-, sa se reorganizeze alegeri in districtul respectiv.
In felul acesta se va termina epoca promisiunilor si s-ar face un pas urias inspre concretul care lipseste Romaniei.
Foarte interesanta opinia dvs despre „sentimentalismul (?) cu care romanii pun stampila pe hartie” si despre „Educatia concretului, a practicului lipseste electoratului si se pare ca si intelectualilor care au pretentia de a educa electoratul”. De fapt , aveti dreptate. Partidele si politicienii de la noi au in mod cert un foarte pronuntat simt al concretului si afacerilor spre deosebire de cetatenii si intelectualii nepractici care niciodata nu stiu de fapt pe cine voteaza pentru ca „liberalul” votat de ei de exemplu , poate deveni oricand „socialist” sau invers ( ce mai conteaza promisiunile si programele din campanie… ), partidele de stanga se pot uni cu cele de dreapta sau invers , isi pot schimba aiuritor si numele si programele , dar cetatenii raman mereu aceeasi , cu ochii in soare , si cu votul dat, mai exact …luat !
Pe de alta parte, daca asa vedeti lucrurile de acolo , de aici se vad putin altfel. Poate ca inainte de a educa electoratul si intelectualii ar trebui putin „educate” …partidele si politicienii de la noi care isi schimba mereu, programele, pozitiile, locurile, rolurile dar niciodata interesele. Puteti chiar facce un studiu de caz sa vedeti daca veti gasi acolo unde sunteti, un politician activ si original cum se poate gasi la noi : http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/scandalosul-caz-al-domnului-robert-negoita-266454.html.
In sfarsit, bunele dvs intentii sunt evidente in urmatoarea propunere :
” La intrebarea articolului referitoare la ce s-ar putea face….eu am o propunere… o lege care sa permita controlul alegatorilor asupra actiunilor parlamentarului pe tot parcursul mandatului. Si mai departe… Concret …Daca un anumit procent dintre alegatorii care l-au votat pe un anumit parlamentar, adica X% dintre alegatori nu sunt multumiti de activitatea parlamentarului respctiv si au o initiativa gen -petitie de protest-, sa se reorganizeze alegeri in districtul respectiv.”
Aici trebuie sa mentionez faptul ca propunerea dvs nu este de loc originala in sensul ca societatea civila a clamat-o constant , si degeaba, timp de aproape 22 de ani , la fel ca si cetatenii care , cu sau fara simtul concretului, dar in felul lor au visat mereu la ziua in care un politician de rang foarte inalt ajunge in spatele gratiilor pentru incalcarea legilor si/sau furt , iar pe post de model social , va da in sfarsit , si fara sa vrea, tonul intru respectarea legii si legalitatii. Revenind cu picioarele pe pamant, si in mod evident , utopia lipsita de simt practic a cetatenilor si intelectualilor ( si aici aveti din nou dreptate ) nu are nici o sansa in raport cu simtul concretului si afacerilor pe care le gasim din plin la politicienii nostri care fac mereu ,dar in interesul lor , regulile dupa care se numara voturile primite tot de ei.
s-a intamplat minunea?