Home » Administratie »Analize »Economie »Opinie » Citesti:

Motive pentru susținerea companiilor multinaționale – 10 zone în care acestea au afectat pozitiv evoluția noastră în ultimii ani și de ce nu e sănătos să ne plimbăm cu pianul pe scări

Tanase Stamule februarie 24, 2017 Administratie, Analize, Economie, Opinie
17 comentarii 2,527 Vizualizari

În ultima perioadă, în spațiul public, au apărut o serie de dezbateri care pun la îndoială importanța companiilor multinaționale pentru dezvoltarea economiei românești. Astfel, acestea sunt atacate din motive precum neplata impozitelor la stat, transferul profiturilor în străinătate, blocarea dezvoltării capitalului autohton, subminarea suveranitătii țării și alte lucruri care crează o stare de nervozitate în rândul investitorilor. Aș dori astăzi se enumăr o serie de avantaje pe care le aduc aceste companii în România și pentru care țara noastră ar trebui să le fie recunoscătoare.

1. Locuri de muncă

Din păcate, capitalul românesc, în momentul de față, nu are capacitatea de a crește gradul de ocupare. Cu un buget al asigurărilor sociale dezechilibrat și cu câteva milioane de români care efectiv nu sunt în statisticile de șomaj, România are nevoie ca de aer de creșterea numărului de persoane angajate pe piața muncii. Dacă ne uităm bine la evoluția acestor cifre, observăm că între 1990 și 2000, România a pierdut aproape șase milioane de locuri de muncă, prin reorganizarea economiei planificate, iar în ultimii 17 ani, am recuperat doar puțin peste 2 milioane (dintre acele locuri). Diferența de oameni neocupati o vedem în numărul mare de români care au plecat în străinătate, dar și în cei care nu sunt încadrați în nicio formă de către ajofm-uri. Din această perspectivă, investițiile străine sunt vitale pentru a crea oportunițăti pentru ocuparea forței de muncă.

2. Crearea clasei de mijloc

După 2000, corporațiile au investit masiv în București, angajând zeci de mii de tineri. Astfel, după aproape 20 de ani, observăm formarea unei noi generații, independente de companiile și bugetele de stat și care și-au bazat ascensiunea în carieră strict pe meritocrație. Această generație este mult mai exigentă în ceea ce privește actul de guvernare, iar independența ei financiară o face să înțeleagă rolul pe care societatea civilă îl poartă pentru dezvoltarea societății. Creșterea acestei clase de mijloc a continuat în orașe precum Cluj-Napoca, Iași, Sibiu și Timișoara, stimulată tot de apariția investitorilor străini.

3. Convingerea tinerilor de a rămâne în țară

Posibilitatea de a avea o carieră promițătoare în țară, dar și creșterea salariilor în marile orașe ale României, a schimbat dorința tinerilor de a mai pleca în străinătate. Astfel, pentru inginerii IT, economiști, arhitecți, etc.  căutarea unui job în altă țara nu mai este o prioritate/o alternativă atât de atractivă ca pană acum. Acum 12 ani, am plecat cu o bursă DAAD în Germania. La sfârșitul anului universitar, jumătate dintre colegi deciseseră să rămână acolo. Astăzi, tinerii care pleacă la studii în străinătate consideră întoarcerea în țară drept ceva normal. Totodată, din cei cinci colegi care rămăseseră în Germania în 2006, doi s-au întors anul trecut, iar unul mi-a spus că ar vrea să revină și el în viitorul apropiat.

4. Creșterea PIB – implicit a pieței

Pentru a avea o piață, trebuie să existe și putere de cumpărare. Dacă ne uităm la evoluția produsului intern brut din ultimii ani, vedem o îmbunătățire constantă a acestuia, iar în unele orașe dacă facem corelarea cu paritatea puterii de cumpărare, putem observa că în România începe să se trăiască din ce în ce mai bine. Un PIB mare, în contextul unei politici fiscale coerente, poate permite investiții critice ale statului dar crează și o piață de desfacere pentru bunurile producătorilor. Singure, firmele românești nu ar fi putut crea atâta plus valoare în economia României, iar interconectivitatea dintre piețele internaționale, investitorii străini din România dar și investitorii români au dus la aceste creșteri economice.

5. Ridicarea standardelor de calitate

Atunci când apar competitori pe piață, crește implicit și calitatea produselor. Multinaționalele au venit cu standarde de calitate verificate în timp, iar regulile lor interne le interzic să își coboare nivelul de calitate. Astfel, în economia românească a fost adus un know-how care lipsea, legat de ce înseamnă calitate, management și relația cu clienții. De la alimentele vândute în piață, la produsele ambalate, haine, servicii, etc. vedem o evidentă imbunatatirie în ultimii ani. Mulți producători români, au înțeles importanța calității și astăzi vedem din ce în ce mai multe produse de top făcute de români. Aceasta însă, se întâmplă datorită faptului că am devenit o piață concurențială, că am facilitat transferul de cunoaștere și de faptul că am înțeles importanța relațiilor economice internaționale.

6. Funcție socială – CSR

Desigur, am văzut un ultimii ani o creștere exponențială a evenimentelor sportiv-culturale adresate maselor. Maratoane, concerte, piese de teatru cât și alte proiecte care au devenit obișnuință. În București, majoritatea lor sunt susținute de corporații. Astfel, dacă analizăm partenerii concursurilor sportive, partenerii marilor concerte organizate în România dar și alocările bugetare ale statului versus cele din privat, putem vedea originile acestor evenimente. Cei care cunosc modul de funcționare al autorităților locale, își dau seama că acestea nu ar fi putut niciodată organiza evenimente atât de sofisticate, iar felul în care se decide împărțirea bugetelor publice, nu ar fi permis apariția unor evenimente de genul. Existența departamentelor dedicate în marile companii funcției de CSR, interesul departamentelor de marketing de a se asocia cu evenimente cultural-sportive au dus la apariția unor produse culturale și sportive care ne fac astăzi mândri de orașul nostru.

7. Efectul de spin-off

Atunci când nu ai capital și cunoaștere, teoria economică spune că este bine să îi inviți pe alții care le dețin, pentru ca în timp să înveți de la ei. Efectul de spin-off, sau mai simplu spus crearea noilor companii de către foștii angajați ai multinaționalelor, în care aceștia își folosesc cunoașterea acumulată pentru a dezvolta idei noi, este din ce în ce mai prezent în România. Societatea noastră nu a avut o cultură capitalistă și, în mod firesc, nu au existat proceduri, analize, strategii dezvoltate special pentru a crește nivelul de cunoaștere al antreprenorilor. Însă, ca angajați ai multinaționalelor, românii au avut ocazia să între în contact cu acestea, să învețe regulile pieței, să învețe instrumente de management și să vadă cum acționează jucătorii mari pentru a cuceri piețele. Cu acest bagaj de cunoștințe dobândit, observăm din ce în ce mai mulți foști angajați ai multinaționalelor care își deschid propriile firme de succes. Efectul de spin-off este mult mai important decât pare în prezent, deorece duce la dezvoltarea de afaceri inteligente, bazate pe un nivel de cunoaștere asemănător cu cel din corporații și care poate pe termen lung trasforma afacerile noi în jucători importanți.

8. Educație – bune practici

Cei care activăm în mediul universitar, înțelegem foarte bine nevoia de a acumula cunoștințe practice, pentru a le transmite studenților atât partea de teorie cât și cea de practică. Din această perspectivă, devine vitală colaborarea cu mediul de afaceri. Invitarea permanentă a directorilor din marile companii la cursuri, realizarea de studii de caz împreună, dezvoltarea curriculei de învățământ împreună cu aceștia dar și conectarea în timp real cu nevoile pieței duce la dezvoltarea de bune practici și implicit la creșterea calității procesului de învățământ. Este nevoie de un dialog constant între mediul academic și cel privat pentru ca know-how-ul acumulat să se transfere dintr-o parte în alta. Doar astfel putem progresa ca societate și crea bazele unei economii dezvoltate.

9. Reforma în învățământ

Actualele evoluții demografice vor pune din ce în ce mai mare presiune pe piață muncii, iar doar o colaborare strânsă cu mediul privat poate duce la soluționarea parțială a problemei. Marile companii, cu experiențe de zeci de ani, înțeleg importanța educației și a faptului că trebuie să își asigure bazine de recrutare permanentă pentru a-și păstra competitivitatea. Astfel, în special companiile germane, austriece și franceze susțin din ce în ce mai mult dezvoltarea învățământului dual. Închiderea școlilor profesionale, a dus la o mare problemă pe piață muncii, desființându-se întregi filiere de specializare tehnică. Astăzi însă, în parteneriat cu mediul privat, apar din ce în ce mai multe licee de profil dual. Acestea însă, dacă le analizăm evoluția lor, sunt susținute de companiile multinaționale. Prin oferirea de burse, locuri de practică dar și prin amenajarea liceelor, aceste companii stimulează reforma în învățământul preuniversitar devenind astfel unul dintre motoarele modernizării economiei. Companiile românești, fiind relativ tinere, nu înțeleg încă nevoia constantă de a avea oameni formați și implicit nu sunt încă pregătite să aloce bugete mari pentru educație. Sunt convins însă, că în timp, li se vor alătura multinaționalelor în demersul de a sprijini învățământul dual neexistând în momentul de față o alternativă mai bună.

10.  Leadership regional

Fiind cea mai mare și dinamică economie din Balcani, România a devenit și centrala multor sedii regionale a marilor corporații. Astfel, din ce în ce mai multe companii aleg să își conducă operațiunile în această regiune a lumii din București. Aceasta duce la specializarea unui grup de manageri români care încep să înțeleagă dinamica piețelor regionale, nevoile acestora dar și stimulii la care reacționează. În următorii ani, estimez că vom avea o masă critică de specialiști în probleme economice regionale pentru a putea dezvolta și capitaluri românești în regiune dar și pentru a ne consolida poziția dominantă în Balcani. Acest fapt astăzi, este datorat corporațiilor, care au încredere în statul român, în legislația românească și în capitalul intelectual românesc și au decis localizarea acestor centre regionale la noi în țara.

În concluzie, aș vrea să amintesc un raport al Fundației Bertelsmann din 2016, care arată efectele financiare ale globalizării asupra economiilor lumii. Din 1990 până în prezent, fiecare român a câștigat în plus 4500 de euro mai mult, decât ar fi câștigat fără efectul globalizării. Dacă ajustăm această sumă la paritatea puterii de cumpărare, ne da 15 500 de Euro, situand România pe locul 27 în lume ca principali beneficiari ai globalizării (adică și a prezenței multinaționalelor pe piață românească) iar cireașa de pe tort, dacă vedem veniturile extra per-capita, aduse de globalizare, raportate la venitul din 1990, țara noastră se situează pe locul 3 la nivel modial, în spatele Chinei și Coreei de Sud,  cu o creștere de 229%.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "17 comments" on this Article:

  1. neamtu tiganu spune:

    de acord dar … am mincat piine destul de alba peste 20 de ani la o multinationala, chiar la un nivel ceva mai ridicat decit cel de baza, care mi-a permis sa vad mai multe..

    Citeva ginduri:
    1. Sucursalele din tarile periferice ale multinationalelor nu primesc acelasi nivel de know how ca centrala, nu prea au acces la R&D, de regula sunt folosite doar la munca de rutina, deci trebuie relativizat.
    2. Multinationalele functioneaza splendid in combinatie cu IMM, aceasta simbioza duce tara mai departe. Atunci cind multinationalele insa domina prea puternic, monopolizeaza un domeniu asta ar putea duce la sufocarea celorlalti.
    3. Multinationalele se amesteca in politica doar atunci cind urmaresc niste interese directe.

  2. Un_Oarecare spune:

    Caracteristica principală a acestei noi “clase de mijloc” este îndatorarea completa la bănci. Şi nu pentru un sfert sau o treime din salariul pe care l-ar putea obţine în caz de “doamne-fereşte”, ci mult mai mult şi nu pentru 1,2… 5 ani ci pentru 20-30.
    Dacă “multinaţionala “te-a echipat cu trei cisme” (cum spuneau râzând comuniştii în anii ’50) şi ai ghinion să fii peste 35… 40 de ani, deja de la a doua rată neplatită intri intr-o vrie de unde numai o minune te mai scoate. Iar băncile nu cred ca sunt instituţii de caritate.
    Cum spunea John Adams: Sunt două moduri prin care se poate cuceri şi înrobi o naţiune. Unul e cu spada iar altul e cu debitul. :)

  3. Maria spune:

    “Astfel, acestea sunt atacate din motive precum neplata impozitelor la stat, transferul profiturilor în străinătate, blocarea dezvoltării capitalului autohton, subminarea suveranitătii țării și alte lucruri care crează o stare de nervozitate în rândul investitorilor.” Din partea unui profesionist si, tinand cont si de locul unde publicati, m-as fi asteptat sa prezentati si directiva (UE) 2016/1164 a Consiliului din 12 iulie 2016 de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care au incidență directă asupra funcționării pieței interne si viziunea dumneavoastra cu privire la modalitatea de implementare in Romania, tinand cont ca, pana in iulie trebuie sa trimitem la Comisia Europeana informatiile necesare evaluarii normelor si pana la finalul lui 2018 va trebui sa le si implementam…Nu cred ca termenul “recunostinta” isi gaseste locul in cursurile pe care le predati, imi cer scuze ca ma simt deranjata de folosirea acestui cuvant intr-un articol ce ar trebui sa faca o analiza la rece, precum analizele pe care le fac multinationalele atunci cand stabilesc unde si cat investesc. In niciunul din contractele semnate de mine nu am folosit termeni de acest gen, furnizori sau clienti, ii tratez cu respect, platesc la timp si astept, la randul meu, acelasi respect din partea lor. Da, daca am avea de oferit angajati bine pregatiti, stabilitate fiscala, infrastructura solida, ar fi destule motive pentru a fi interesati sa investeasca aici. Recunostinta o dedic parintilor mei, care au investit ani, bani, nervi, iubire, fara sa imi ceara nimic in schimb, nu unei structuri creata, ca orice societate comerciala, cu scopul unui profit.

    • Cinicul spune:

      Excelent comentariu. Ma pragateam sa scriu si eu o replica similara, dvs ati pus insa problema mai bine.
      As adauga totusi ca pentru toate asertiunile prezentate de autor lipsesc cifre reale. De exemplu cate locuri de munca au creat micile companii germane si cate multinationalele?
      cate locuri de munca produc o clasa de mijloc? Este o pozitie de casier la Carrefour sau Liedl un loc de munca pentru clasa de mijloc? Sau de agent de vanzari? Pentru ca daca cautati un loc de munca la o multinationala acestea sunt cele mai frecvente. Cate si ce fel de locuri de munca creaza o companie de tip Mcdonalds sau chiar Apple in Romania?
      Autorul nu investigheaza si rolul negativ al multinationalelor. De exemplu distrugerea micilor romanesti din comert, a bacaniilor de dupa colt care vindeau cu preponderenta produse locale.
      Ideea ca aceste companii promoveaza democratie este cel putin suspecta ca sa nu spun riziblia. Companiile multinationale nu promoveaza democratia nici macar in tarile din care vin, pentru ca sunt mai puternice decat guvernele.

      Acum mai bine de 100 ani Max Weber prevenea despre efectele feudalismului binevoitor instaurat de marile companii. Lumea a evoluat de atunci si feudalismului binevoitor a devenit realitate. Un angajat la o companie multinationala sufera un proces intens de spalarea a creierului. Daca asta nu se intampla inseamna ca acea companie nu e o multinationala adevarata!
      Pentru cei neadaptati la new speak la numarul 6 autorul mentioneaza CSR, corporate social resonsability. Toate acestea sunt simple exercitii de reclama si marketing si din pacate de cele mai multe ori participarea la ele nu este voluntara pentru angajatii multinationalelor. Este o munca voluntara obligatorie, e drept platita.
      Si in final ma intreb, ca un cinic adevarat, daca acest articol nu e doar un simplu exercitiu de lobbying.

      • Cinicul spune:

        Si inca un fapt voit ignorat de autor. Despre ridicarea standardelor de calitate, enumerat de autor ca un fapt pozitiv.
        Multinationalele vand in Europa de Est, chiar si cea Centrala, produse de calitate inferioara celor vandute in resul Europei, uneori chiar produse nocive. De exemplu in Cehia “a branded yoghurt was coloured with beetroot in Austria but insect-derived carmine in the Czech Republic and Slovakia, while a margarine contained 20% water in the Czech Republic and Slovakia, but not in Austria.”. Comparatia dintre produsele vandute de Lidl si Aldi in Ungaria si Austria a arata ca in Ungaria se vand produse inferioare.
        De Romania nici ca ne trebuie studii, ministrul agriculturii din guvernul Ciolos declara anul trecut ca lanturile de supermarket-uri vand in Romania produse aflate aproape de termenul de expirare sau chiar expirate.

        • Octavian spune:

          Ce spui tu e adevarat. Eu stiu ca atunci cand am vrut sa cumpar un kangoo 4×4 VAN de la showroom mi s-a spus ca acel produs nu e disponibil ptr. piata din Romania.
          Eu am cumparat unul din strainatate.
          Politica de produse a unei companii e orientata catre piata tinta. Tine cont de cheltuielile de marketing, putere de cumparare, concurenta pe piata.
          Nu cred ca e o discriminare voita. E o decizie de vanzari. Nu poti aduce produse perisabile si sa umpli supermarketul cu acestea si pe urma sa arunci jumatate fiindca nu le poti vinde.
          E vorba de lipsa de putere de cumparare in primul rand.
          Producatorul sau supermarketul ce actioneaza pe piata globala isi muta produsele de pe o piata pe alta in asa fel incat sa vanda intreg stocul in limitele legale (in perioada de garantie).
          Daca nu exista concurenta autohtona care sa vanda produse proaspete (mai buna calitate) cu pret mai bun decat produsele aproape de expirare din strainantate atunci nu se poate face nimic.
          Doar concurenta reala rezolva aceste neajunsuri. Doar aplicarea legii concurentei poate impiedica practici ilegale precum formarea cartelurilor si intelegerilor ascunse intre mariile companii.
          Frustrarile nationaliste nu rezolva problemele de natura economica si de afaceri.

          • Cinicul spune:

            Nu e vorba numai de supermarket-uri.
            Tocmai am intalnit la o expozitie internationala un manager al unei companii ne-alimentare din Buc. Mi-a spus ca nu e primit nici macar la discutii pentru pre-calificare de filiala unei multinationale din Romania. Pur si simplu ei au lanturi de aprovizionare prestabilite si nu doau doi bani pe furnizorii locali. Autorul articolui de mai sus descrie o lume care nu exista in realitate, de unde si tacerea sa suverana la criticile care se aduc articolului.

      • AC spune:

        1. o intreaga discutie si dat ochii peste cap despre un cuvant – recunostinta. Mare branza. Da, eu spun ca e potrivit. Fiecare mare oras din Transilvania progreseaza economic prin cateva multinationale care au salvat efectiv aceste orase din dezastrul si marasmul provocat de statul roman in furia dezmembrarii lui de catre fostii securisti si politruci, urmasii actualului PSD in principal. Sibiu e tinut de Continental, Alba Iulia de Daimler, Clujul de Bosch, DeLonghi si NTT, Zalaul de Michelin si Tenaris etc. Da, eu sutn recunoascator ca fata de saracia din anii 90 acum vad clasa mijlocie in aceste orase

        2. lacrimi de crocodil pentru bacaniile de la coltul strazii, “romanesti” – pai mai sunt destule in cartiere, si acolo un lapte care e 3 lei la Kaufland face 5 lei. Du-te tu si cumpara si salveaza-i.

        3. Nu ai inteles nimic- generalizezi aiurea – daca Bechtel e rea, toate firmele sunt rele. In primul rand dogma ta ca e un lucru rau ca multinationalele sunt mai puternice decat guvernele nu e justificata. De cand statele sunt a priori bune? Trebuie sa fii orb sa confunzi idealul tau cu realitatea ca statele sunt masini de coruptie murdare, mai ales in romania. O firma e rea doar cand fura banii publici, nu cand e mai puternica de cat un guvern. Si oricum e fals ca sunt mai puternice, cel putin pe toate domeniile.

        4. Cat despre faptul ca un angajat sufera o spalare de ceier -hai sictir – acum vii si tu ca dragnea si tariceanu sa ne zici ca cei din strada sunt spalati pe creier. Tu esti spalat pe creier – te bagi in viata oamenilor, decizi tu ca ei sunt spalati pe creier – probabil stai la mami acasa si urasti faptul ca cei din corporatii isi permit sa-si ia case, masini si sa se bucure cat de cat dee prosperitate. E mai bine cu pensionarii pesedeului, aia sunt autentici, bio-romani, nu sunt deloc spalati pe creier.

        Va aflati in treaba sa comentati la un articol sintetic clar si intemeiat impotriva propagandei securistilor si politrucilor care vor sa distruga legitimitatea protestelor si sunt capabili sa distruga si economia ca blocheze justitia. Nu aveti nici un pic de perspectiva, colportati si voi niste tampenii de la bernie sanders sa va aflati in treaba.

        • Cinicul spune:

          Un articol sintetic trebuie sa vina cu date concrete nu cu propaganda.
          Cand cineva scrie pe acest portal “Hai sictir” isi dezvaluie nivelul de educatie: Zero.

          • AC spune:

            haha – pentru unul care se considera cinic, esti cam emotional. Articolul d-lui profesor contine argumente logice clare si constrangatoare – nu e articol stiintific sa-ti dea tie cifre. Sunt zdrobitoare si cifrele – ce argumente vrei mai mutl ca daca ar pleca multinationalele s-ar prabusi economia noastra. Te afli si tu in treaba, dar nu gandesti logic – la ce bun sati dam cifre? Ca sa nu le intelegi nici pe alea? :) ))

            • Adrian spune:

              Scuze pentru intervenția în reacțiile emoționale, dar chiar așa, ha, ha, ba nu, hahahaha am reacționat și eu. La articol. Spune autorul “și alte lucruri care crează o stare de nervozitate în rândul investitorilor”. Da, domnilor, investitorii sunt acționarii, inclusiv mici acționari (eventual foști “cuponari”, dar nu numai) care primesc dividende (când primesc) ridicole. O firmă cu dividende ridicole ar trebui radiată automat, nu așteptat n ani până când dispar micii acționari. Ca de obicei, principiile sint bune (cu câți i , e sau mai știu eu ce scriem) până la bani.

  4. Cristian Ioan spune:

    Exact acestea sunt motivele pentru care Partidul lui Ilici uraste de moarte companiile internationale!

    Dezvoltarea clasei de mijloc? Crestrea PIB?
    Pedesereul nu doreste in niciun caz aceste lucruri, bazinul lor electoral sunt proletarii, somerii, asistatii sociali, n u clasa de mijloc!
    Intr-o economie prospera, ranjetul gaunos al lui Dracnea nu ar mai avea succes!

    La fel, tinerii care raman si lucreaza aici in tara reprezinta un pericol de moarte pentru pedsere.

    Ei au tot intersul ca marile firme straine sa PLECE din ROmania, acesta a fost scopul principal al Mineriadei din iunie 1990, sa alunge investitorii seriosi.
    Acum nu se mai poate proceda asa, dar exista alte mijloace: le pune taxe mari, nu face autostrazi, determinand pe Ford si Renault sa plece, etc, etc.

  5. moi spune:

    “”80% din cifra de afaceri totală o derulează companiile străine, care plătesc impozit pe profit 3 miliarde de lei, iar celelalte 20% din cifra de afaceri, derulate de firmele românești, plătesc 56 de miliarde de lei drept impozit pe profit”. Am pus in ghilimele pentru ca este dintr-un articol pe teme economice. Cam asta e realitatea dura.

  6. Mao spune:

    “Multinationalele vand in Europa de Est, chiar si cea Centrala, produse de calitate inferioara celor vandute in resul Europei, uneori chiar produse nocive.”

    Ca sa mai radem cu mari comici ai RSR:
    “Aveti conserve de ghiveci expirate din 1976? Nu, doar din 1975…”
    Sau, poate vrem produse romanesti mai din zilele noastre, in 1999 am cumparat niste bomboane pe care scria foarte clar: “cu aroma de natural” Ce continea aroma aia nu se stie, dar a ramas in familie, cand banuim ca e ceva care nu a trecut prea aproape de ingredientul pozat pe eticheta, ii zicem, mah, ia citeste eticheta, asta sigur e cu aroma de natural. Iar alea sunt de obicei produse romanesti.
    Daca nu ar fi fost concurenta si am fi ramas la economia naos autarhica, si acuma ne uitam la bomboanele si blugii turcesti, napolitanele arabesti si tocatura cu aroma de carne “ma ling” chinezeasca, ca la ramura de maslin de la Ierusalim.
    Noi suntem Romani, noi suntem Romani… Da, multi.

  7. Un român spune:

    1. Clasa de mijloc despre care vorbiti este la nivel de facere. Va scriu dintr-unul dintre orasele mentionate. Multinationalele existente ofera salarii de 1500-1800 de lei (350-450 €) pentru 3-4 schimburi, sâmbete, eventual cate o duminică. Dacă acestea sunt venituri pentru o clasa de mijloc… Sunt si pozitii care au venituri mari si foarte mari. Sunt prea putine (pozitiile) pentru a crea o clasa de mijloc si cele de top, de regula, sunt ocupate de straini (managerii).
    2. Am mai scris la d-voastră despre impotenta criminala a statului român referitoare la politica de sprijinire a societăților cu capital romanesc. Multe firme romanesti aparute si dezvoltate prin munca, voință si entuziasm au sfarsit prin a inchide (faliment) sau prin vanzare catre capitalul străin. Singura solutie este atragerea de fonduri europene, fonduri de la stat pentru tinerii întreprinzători, incurajarea celor existenti prin initiatiative legislative, in sfarsit, un nou inceput. Macar pe segmente in care am avea sanse pentru a crea concurența reală.
    3. A pomenit cineva mai sus de Directiva 1164/2016 referitoare la practicile de evitare a obligațiilor fiscale. Indiferent ca am fi sau nu spălați pe creier, nu putem sa nu vedem ca un sâmbure de adevăr există. Cred ca odata emisă directiva , elementele care au contribuit la aparitia acesteia sunt reale si existente in toate statele UE.
    4. Apreciez articolele d-voastră, comentariile cititorilor, ai permanent de invatat , de lămurit anumit probleme. Parerea fiecaruia trebuie respectată. Limbajul violent, folosit ca răspuns, nu ajuta pe nimeni. Dimpotrivă, vor dispărea cititori cu comentarii foarte bine care ne folosesc tuturor. O zi buna.

    • Un român spune:

      PS Am stat de vorba imediat după ce am scris comentariul de mai sus cu un prieten foarte bun care are, încă, o afacere cu fier forjat si mobila din lemn. Acum 10-12 ani avea o afacere înfloritoare cu vreo 15 angajati. Astăzi este restrâns la 5 lucrători. Motivul restrangerii fortei de munca este legat tocmai de aceste multinaționale. Furtul de angajati. La acelasi venit, taxe platite la zi, oportunitate de comenzi, oamenii prefera sa lucreze la ” banda” intr-o multinaționala. Este o moarte lentă pentru micii intreprinzatori de care scriam mai sus. Ziarele locale sunt pline de oferte de munca. Diferenta dintre un mare angajator si unul mai mic porneste si de aici: autobuze gratuite care aduc/duc oamenii de pe sate la serviciuI/acasa de la distante de peste 50 de km. Oare un angajator roman subdezvoltat are aceste posibilitati? Sigur nu.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Tanase Stamule


Tanase Stamule

Conferentiar in cadrul Facultatii de Administrarea Afacerilor (cu predare in limbi straine) din cadrul Academiei de Studii Economice. Tine cursurile de Managementul Afacerilor si M... Citeste mai departe


Bucharest Science Festival 2017

Bucharest Science Festival 2017, 27 septembrie - 1 octombrie

Cateva dintre evenimente:
  • Exploratorii frontierelor Cosmice - Conferința susținută de Prof.l Mark McCaughrean, Senior Advisor pentru Ştiinţă şi Explorare în cadrul Agenţiei Spaţiale Europene
  • Food Evolution - Cum decidem cum să ne hrănim? - vizionarea documentarului Food Evolution + o discuţie prin Skype cu scenaristul şi producătorul lui, Trace Sheehan
  • Atelierele de chimie Kids' Lab
  • Atelierele GeneEd - ateliere practice de extragere a ADN-ului
  • Noaptea Cercetatorilor de la Muzeul Muzeul Naţional de Istorie Naturală "Grigore Antipa" si de la Muzeul National de Geologie

Pentru detalii despre programul complet al festivalului și rezervări vă invităm să vizitați siteul www.BucharestScienceFestival.ro.

E randul tau

Nu se pune problema „acceptării” anonimatului. Pur și simplu nu am fost întrebați, am fost r...

de: Gabriel Fornica-Livada

la "Învățământul care îl merităm. Despre țapul ispășitor și arderea canapelei"

Cauta articole

septembrie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)