Home » Administratie »Cultura »Infrastructura »Societate/Life » Citesti:

Nicolae Ceauşescu, între blocarea demolărilor şi raţionalizarea cimentului (1968-1985)

Petre Opris octombrie 17, 2016 Administratie, Cultura, Infrastructura, Societate/Life
25 comentarii 2,125 Vizualizari

În urmă cu cinci luni, Guvernul României a aprobat o hotărâre prin care, în zona bucureşteană cunoscută sub numele „Delta Văcăreşti”, se înfiinţează un parc natural urban. Cele 186 de hectare de teren care vor alcătui rezervaţia respectivă se află, în mare parte, pe locul fostei mănăstiri Văcăreşti, construită în perioada 1716-1736 şi utilizată din anul 1848 ca loc de detenţie. Din ordinul lui Nicolae Ceauşescu, acel ansamblu arhitectonic bisericesc a fost demolat în perioada 3 decembrie 1984 – 15 decembrie 1986.

Mănăstirea de la Văcăreşti nu a fost unica victimă a sistematizării dirijate personal de liderul suprem al P.C.R. în Bucureşti. Zona Căuzaşi-Vitan Dudeşti a fost distrusă pentru a fi realizat, printre altele, celebrul bulevard „Victoria Socialismului”, iar demolarea cartierului Uranus a creat spaţiul necesar pentru construirea unei imensităţi arhitectonice foarte controversate, denumită pe rând „Casa Poporului”, „Casa Republicii” şi, apoi, „Palatul Parlamentului”. La 10 august 1987, arhitectul Gheorghe Leahu consemna în jurnalul său faptul că „se demolează cu brutalitate, neomeneşte, gonindu-se oameni din casele lor în 2-3 zile, oameni bătrâni, unii care au muncit o viaţă întreagă şi acum nu mai au puteri s-o ia de la capăt. Fără decret, fără forme legale, mai rău ca pe timpul războiului, Bucureştiul pierde într-un ritm de distrugere nemaiîntâlnit, mii de case”[1].

Cuvintele „decret” şi „forme legale” ni le-am reamintit în momentul în care am redescoperit la Arhivele Naţionale ale României o stenogramă a şedinţei din 27 februarie 1968 a Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. Citind cu atenţie acel document se poate afla faptul că Nicolae Ceauşescu a regretat demolarea în anul 1967 a unor locuinţe din cartierul bucureştean Colentina. El a solicitat Consiliului de Miniştri să fie elaborat imediat „un act normativ prin care să se reglementeze modul în care se dau aprobările pentru demolări de locuinţe. În actul respectiv vor fi prevăzute răspunderi materiale precum şi sancţiuni penale împotriva celor care vor demola spaţi locuibile fără a dispune de aprobările legale. Între timp să se atragă atenţia organelor în drept pentru a se preveni demolarea de spaţii locuibile”[2]. Un extras din stenograma respectivă îl redăm în continuare, cu minime şi tacite intervenţii asupra formei originale în scopul corectării unor greşeli gramaticale.

Principiile susţinute de Nicolae Ceauşescu în şedinţa respectivă au fost încălcate chiar de el însuşi după 10 ani, când proiectul de construire a noului centru civic al Bucureştiului a fost conceput astfel încât să fie demolate cartierul Uranus şi, ulterior, mănăstirea Văcăreşti.

În aceeaşi ordine de idei, la reuniunea din 8 noiembrie 1985 a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., Nicolae Ceauşescu i-a criticat pe toţi membrii Guvernului României pentru faptul că au permis o creştere a consumurilor de materiale, în condiţiile în care el îşi propusese achitarea integrală şi anticipat a datoriei externe a ţării. Preşedintele României şi-a adus aminte cu acel prilej de monumentele funerare pe care le-a văzut în cimitirul comunei Popeşti (judeţul Argeş) şi a hotărât astfel: „Problema este că am stabilit să nu mai dăm ciment şi să justifice că este numai pentru locuinţe. Să exercităm un control la ceea ce folosesc, vânzarea materialelor să se justifice pentru ce se foloseşte”. Cu alte cuvinte, chiar şi persoanele decedate erau vizate de ideea lui Nicolae Ceauşescu privind achitarea datoriei externe, prin instituirea la nivelul întregii ţări a unei raţionalizări a cimentului şi materialelor de construcţii. În societatea socialistă multilateral dezvoltată, nici măcar locurile de veci nu erau liniştite şi ferite de acţiunile politice ale liderului suprem al P.C.R.

Extras din stenograma şedinţei din 27 februarie 1968 a Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., în cursul căreia s-a discutat, printre altele, despre situaţia demolărilor de clădiri şi locuinţe din Bucureşti şi din ţară.

Stenograma şedinţei Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. din ziua de 27 februarie 1968

Au participat la şedinţă tovarăşii Nicolae Ceauşescu, Ion Gheorghe Maurer, Alexandru Bârlădeanu, Emil Bodnăraş, Chivu Stoica, Alexandru Drăghici, Ilie Verdeţ, Maxim Berghianu, Florian Dănălache, Constantin Drăgan, Janoş Fazekaş, Leonte Răutu, Vasile Vîlcu, Ştefan Voitec, Iosif Banc, Petre Blajovici, Dumitru Coliu, Mihai Gere, Petre Lupu, Manea Mănescu, Dumitru Popa, Virgil Trofin.

Au fost invitaţi tovarăşii Vasile Patilineţ, Ion Ioniţă, Mihai Marinescu, Bujor Almăşan, Nicolae Giosan, Ion Gheorghe, Vasiliu Teodor, Stănescu Constantin, Georgescu Sever, Popovici Nicolae, Nucescu Emilian, Doncea Constantin şi Dumitru Popescu.

Şedinţa a început la orele 13.00.

[...]

Tov. Nicolae Ceauşescu: Punctul 6: Cu privire la demolările de locuinţe din oraşe în anul 1967.

Aici este o notă fără nici o concluzie. Cred că ar trebui să tragem ceva concluzii.

Tov. I. Gh. Maurer: Mai ales, dat fiind faptul că numărul demolărilor sporeşte.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Eu cred că trebuie să luăm o hotărâre în acest sens, întrucât continuă să se demoleze, fără să se gândească că acolo stau totuşi oameni. De aceea eu propun să luăm o hotărâre, s-o transformăm într-o hotărâre a Consiliului de Miniştri prin care să interzicem demolările. Nu trebuie să contribuim pe front larg, ci să facem aşa cum se face în toată lumea, să eşalonăm pe perioade. Mie îmi pare rău că am dat aprobare pentru Colentina.

Tov. Mihai Gere: Construcţiile de locuinţe le-am făcut pe terenuri libere, uneori chiar cu sub 1% demolări, dar locurile acestea au fost ocupate şi dv. ne-aţi spus să nu mai mergem în afara oraşelor. Aşa că va fi greu să construim fără nici o demolare. Aceasta este situaţia la Turda, Câmpina şi alte oraşe.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Este o tendinţă generală pentru demolări. S-a venit cu propunerea ca la Lehliu-sat să demolăm cinci locuinţe şi să facem un bloc, o şcoală.

Tov. I. Gh. Maurer: Să se studieze problema aceasta şi să ne gândim la un coeficient raţional de demolări, pentru că nu este posibil ca într-un oraş să construieşti fără să demolezi nimic.

Tov. Nicolae Ceauşescu: În general să nu aibă nimeni dreptul să demoleze o casă fără aprobare. Eu nu mai semnez nici un decret pentru exproprierea locuinţelor. Trebuie să urgentăm şi legea aceasta a apărării proprietăţii, pentru că toată lumea consideră că este un bun al nimănui şi fiecare face ce vrea. Să introducem principiul să se plătească de către cel ce construieşte, inclusiv pământul.

Tov. Vasile Vîlcu: Se ia mult pământ din cooperativele agricole de producţie.

Tov. Emil Bodnăraş: Fără aprobare, să nu se permită nici un fel de demolare. Trebuie văzut la ce eşalon să se dea aceste aprobări, fără însă să stabilim un coeficient de demolări.

Tov. Mihai Gere: Plăţile despăgubirilor pentru teren şi pentru ce se demolează sunt foarte mici, ele sunt simbolice.

Tov. I. Gh. Maurer: Eu mă lupt de cinci ani în Consiliul de Miniştri să se facă o plată ca lumea a terenurilor şi clădirilor expropriate, spunând că acestea sunt deţinute de oameni ai muncii şi trebuie să fie plătite cum trebuie. Dar acestea sunt baremurile stabilite.

Tov. Vasile Vîlcu: Şi baremul este vechi.

Tov. Petre Blajovici: Este stabilit acum doi ani.

Tov. Dumitru Popa: Eu am un grafic şi procentul de demolări în 1967 este chiar mai scăzut faţă de 1966 în Bucureşti. Însă există demolări nu numai pentru construcţia de locuinţe, dar şi pentru alte obiective şi există foarte multe discuţii cu beneficiarii. Însă problema demolărilor nu trebuie să fie luată la modul absolut, pentru că atunci o să ne întindem în afară.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Am fost în Praga. Tot centrul oraşului este înghesuit şi nu se demolează nimic. Sunt străzi pe unde n-au loc două maşini şi tot nu se demolează.

Nu ştiu ce ne-a dat nouă şoseaua Nord-Sud? Nu am câştigat nimic pentru circulaţia Bucureştiului; a fost pur şi simplu fantezie.

Nu există nici un fel de respect pentru apărarea proprietăţii, iar cei din Bucureşti n-au nici o grijă pentru populaţie. Zilnic vin oameni şi cer case şi noi demolăm.

Tov. Dumitru Popa: În urma indicaţiilor dv., se are în vedere treaba aceasta.

Tov. Nicolae Ceauşescu: În nici un oraş din lume nu se apucă să se demoleze, să dea străzi jos, când sunt zeci de mii de oameni care se plâng că n-au locuinţe. Am fost la Praga, sunt nişte străzi înguste de abia merge maşina. Şi aşa se procedează în toată lumea. O fi case proaste (sic!), dar aşa cum sunt, acolo locuiesc oameni. Trebuie să construim aşa cum se construieşte în toată lumea, casă lângă casă. Să vedeţi în Japonia, în Olanda, scot nisip din mare şi construiesc acolo.

Eu aş ruga să se redacteze cât mai urgent această lege, iar între timp să se atragă atenţia la toate organele să nu se mai demoleze. Şi în agricultură se face risipă de teren cu construcţiile, cu instalaţiile de telefoane, cu instalaţiile pentru energia electrică. Aceste instalaţii sunt puse în mijlocul câmpului, în loc să fie puse într-un colţ (sic!); nimeni nu le aprobă, ci fiecare face cum îl taie capul.

Sunteţi de acord? (toţi tovarăşii sunt de acord)

Tov. Maxim Berghianu: Problema aceasta este foarte justă (sic!), însă nu se poate interzice în exclusivitate orice fel de demolare, pentru că ar putea duce la cheltuieli mult mai mari dacă n-am demola în oraşe ca Bucureşti, Ploieşti şi altele.

Tov. Nicolae Ceauşescu: În alte ţări se construiesc metrouri fără să se demoleze o casă.

În 1967 s-au demolat 7000 de apartamente.

Tov. Maxim Berghianu: Sunt căi care se scurg fără nici o aprobare.

Apoi, în 1967 s-au adunat şi multe lucrări: de pildă, Orşova, unele instituţii noi, teatre într-o serie de comune şi oraşe ca Feteşti, Sighişoara, Nucet.

Tov. Ilie Verdeţ: Noi aprobăm studii pentru microraioane, unde ni se spune că procentul de demolări este de 2%. Apoi se vine cu celelalte. De aceea trebuie să aprobăm o hotărâre în acest sens, să se facă demolări numai cu aprobare.

Tov. Nicolae Ceauşescu: În Anglia, dacă tai un pom, chiar din curte, te trimite în judecată.

[...]

Extras din stenograma şedinţei din 8 noiembrie 1985 a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., în cursul căreia s-a discutat, printre altele, despre reducerea consumurilor de materiale.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Privind problema calităţii, noi trebuie să continuăm cu reducerea consumurilor de materiale, să realizăm calitatea nu folosind materiale scumpe, ci realizând, dimpotrivă, materiale de calitate superioară, cu tehnologii noi şi în metal şi altele. Tovarăşii ştiu bine că în toată lumea s-au realizat oţeluri inox cu un consum foarte mic de aliaje. În general, însă, este o tendinţă de a trece la jaf – că nu o pot numi altfel –, de a trece din nou la consumuri interne şi de a nu respecta hotărârile Congresului al XIII-lea al partidului şi orientările generale pe plan mondial până la urmă, de a merge ferm la reducerea cheltuielilor materiale, a consumurilor interne, inclusiv în domeniul acesta al construcţiilor. Noi am luat o serie de măsuri de reducere, dar am scăpat din mână ce trebuie să facem. Zilele acestea am fost să văd nişte lucrări pe care trebuie să le facem pe Argeş. Am văzut nişte monumente funerare, cu ciment, cu oţel beton – dar monumente – nu este vorba că nici nu am văzut până acum asemenea lucrări într-o comună. Deşi legea prevede că nimeni nu poate să aibă un teren pe veci, ci numai pe 7 ani, pentru că ar însemna altfel să transformăm întreaga ţară în morminte. Aici erau fiecare de 10 m.p. lungime (sic!) şi înălţime de 1 metru, 1 metru şi ceva, tot din beton, din ciment.

Ai fost şi tu?

Tov. Vasile Bulucea: Da. În comuna Popeşti.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Se fac foarte multe consumuri materiale de împrejmuire, de îngrădire. Unii, la silvicultură, s-au apucat să împrejmuiască pădurile, să le împartă. Să revedem şi să analizăm toate repartiţiile de materiale pentru împrejmuiri. Trebuie numai cu totul şi cu totul izolat să facem.

Tov. Elena Ceauşescu: Este trecut în plan.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Fiecare se duce la plan, aşa cum au venit de altfel să crească cu 30 la sută consumul de zinc şi dacă nu le revedem, ei spun că sunt în plan. Acelaşi lucru îl spun şi tovarăşii de la agricultură. Este în plan, am introdus nota anexă, s-a aprobat şi, deci, este în plan. Trebuie să interzicem orice anexă care modifică normele şi legile de consum. Nu se pot introduce în plan anexe de nici un fel. Orice modificare de norme se face prin legi speciale, nu prin anexe la plan. Nimeni nu stă să vadă când vin anexele acestea de câte 100 de kg. Trebuie să le eliminăm. Planul nu trebuie să aprobe norme de nici un fel, el trebuie să se bazeze pe normele stabilite. Fiecare introduce o notă, se aprobă în anexă şi spune că este în plan, sunt acoperit şi la plan, deocamdată iau orice şi adaug în anexă. La fel şi la aprovizionare.

Eu atrag foarte serios atenţia asupra acestor probleme şi rog să luăm măsuri serioase în general cu problema aceasta, a consumurilor şi a risipei, să se respecte cu toată fermitatea normele de consum şi să acţionăm în continuare pentru reducerea materialelor.

Schiţă cu sectoarele repartizate executanţilor lucrărilor de construire a Casei Poporului.

Sursa: Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond C.C. al P.C.R. – Gospodăria de Partid, dosar nr. 16/1987, f. 1 (foto: Petre Opriş).