Home » Administratie »Armata »Politica & Doctrine » Citesti:

Noua Strategie Militară a României, ghid de lectură și de întrebuințare

Alexandru Purcarus iulie 4, 2016 Administratie, Armata, Politica & Doctrine
5 comentarii 1,922 Vizualizari

La 27 mai anul curent, CSAT a adoptat Strategia Militară a României.[1] La 3 iunie, președintele Iohannis afirma, în cadrul exclusivist al conferinței „Romania’s Security Leadership in South East Europe”: „Principala modalitate prin care am ales să ne pregătim la nivel național, în fața noilor provocări de securitate europene și regionale, a fost aceea de a relansa, într-o manieră cuprinzătoare și robustă, analiza și planificarea strategică. În ultimul an și jumătate, România are o nouă Strategie Națională de Apărare, o nouă Cartă Albă a Apărării și o nouă Lege pentru planificarea apărării, adaptată noului context internațional și planificării apărării colective la nivelul NATO. De câteva zile avem și o nouă Strategie Militară”.[2]

Însă, ca să intre în vigoare și să producă efecte juridice, potrivit legii 203/2015, Strategia Militară trebuie adoptată prin hotărâre de Guvern și publicată în Monitorul Oficial. Ceea ce nu s-a întâmplat mai bine de o lună. Abia la 29 iunie, MApN a postat proiectul pe pagina sa de internet, pentru dezbatere publică.[3] De ce așa târziu? Vă gândiți că Executivul a avut nevoie de un timp generos de reflecție? Sau poate că a așteptat rezultatul referendumului din Marea Britanie? Sau poate că a simțit nevoia să se mai consulte cu aliații din NATO? Ei bine, vă înșelați! E vorba doar de indolență, de nepăsare și de lipsă de transparență! În materie de lene și de dezinteres, atunci când e vorba de apărarea patriei, Cabinetul tehnocrat are un precedent notabil. Deși Legea 203 îl obliga ca, în termen de 6 luni de la primirea învestiturii, să vină în Parlament cu propria Cartă Albă a Apărării, s-a mulțumit cu cea elaborată de Guvernul Ponta. Doar cuvântul înainte scris de ex-premier și fotografia acestuia lipsesc din Monitorul Oficial.

Dar, dacă tot „avem”, după amar de ani (16, mai precis), o Strategie Militară și noi, cetățenii de rangul al doilea, poate doriți să știți și ce scrie în ea. Nu de alta, dar potrivit primului om în stat, „în momentul în care primim informări, le citim și ne considerăm informați”.[4] În cele ce urmează, vom vedea cum poate fi citită aceasta și ce valoare de întrebuințare are.

Deja prima pagină a documentului șochează prin inadecvare. Ce sare în ochi este subtitlul: „Forțe armate moderne, pentru o Românie puternică în Europa și în lume”. Este bombastic și pare a izvorî dintr-un soi de megalomanie. Și este nerealist pentru că nu ține seama de precaritatea actualelor capabilități ale armatei. Dar vina nu este a militarilor, care nu au făcut altceva decât să copieze subtitlul Strategiei de Apărare a lui Iohannis.[5] Prin urmare, nu-i putem acuza de grandomanie, ci doar de obediență și ridicol. Spre comparație, Strategia de Securitate Națională a SUA (februarie 2015) nu are niciun subtitlu. Însă, în introducerea semnată de către președintele Barack Obama se arată: „Puterea economică în creștere a Americii este fundamentul securității noastre naționale și o sursă crucială a influenței noastre în străinătate”.[6] Cu alte cuvinte, ca să-l cităm pe Bill Clinton, „Este vorba despre economie, prostule!”. Unul dintre indicatorii cei mai simpli ai puterii unui stat este PIB-ul. În România, pentru anul 2015, valoarea estimată a acestuia era de 159 de miliarde de euro, clasându-ne pe ultimele locuri din Europa la acest capitol. De altfel, suntem pe ultimul loc la majoritatea capitolelor importante!

Cât despre influență, dă seama episodul penibil legat de inițiativa românească a constituirii unei grupări navale comune în Pontul Euxin, episod care poate fi sintetizat în felul următor: „Frați bulgari, hai să facem o flotă comună la Marea Neagră. Nu-i așa că și vouă vi se pare o idee proastă?”[7] În schimb, recent, Polonia și Germania au făcut înțelegerea „istorică” de a institui o autoritate comună de operare a submarinelor celor două state[8] (în paranteză fie spus, Polonia dispune de 5 submarine, dintre care unul de clasă Kilo, similar Delfinului nostru, pe care au știut să-l modernizeze, în timp ce noi încă avem nevoie de studii de fezabilitate…)

Întrucât scopul meu nu este să discut aici despre putere, recomand cartea lui Joshua S. Goldstein și a lui Jon C. Pevehouse, „Relațiile internaționale”, tradusă și la noi (măcar pentru faptul că este foarte cunoscută și îndrăgită de anumiți autori militari, care au plagiat-o din abundență, copiind secțiuni întregi, cu note cu tot; dar asta e altă poveste!). Pentru o radiografie pertinentă și relevantă a stării în care ne aflăm, vă îndemn să citiți și studiul recent „Buna Guvernare și Apărarea Națională (1990-2015)”, a generalului-maior Constantin Mincu.[9]

Să depășim însă prima pagină a Strategiei Militare, pentru a trece în revistă cele mai importante pasaje ale sale:

„Cu toate că o agresiune militară în Europa prezintă o probabilitate scăzută, capacitatea declanșării unei astfel de agresiuni, potențată de realizarea capabilităților anti-access și de interdicție zonală (Anti-Access/Area Denial – A2/AD) în bazinul Mării Negre, reprezintă principala amenințare la adresa securității României și a statelor din regiune”.

Formularea este încâlcită, ba chiar nefericită. Prin urmare, ne temem de „o agresiune militară în Europa (care e ditamai continentul, trimiterea nu e strict la Uniunea Europeană), dar ne referim apoi la A2/AD din bazinul Mării Negre… Să schimbăm puțin topica și să simplificăm enunțul, pentru o înțelegere mai facilă:

Principala amenințare la adresa securității României o reprezintă capacitatea declanșării unei agresiuni militare, potențată de realizarea capabilităților anti-acces și de interdicție zonală în bazinul Mării Negre.

Cam cine ar putea declanșa o agresiune? Pălărie-ntr-un picior, ghici ciupercă ce e?

Apoi, cine deține capabilități anti-acces și de interdicție zonală în bazinul Mării Negre? Păi tot ciuperca…

Acum să lămurim ce înseamnă capabilități A2/AD (cititorii informați sunt rugați să mă ierte pentru că-i plictisesc). Cine a văzut Războiul stelelor –  Episodul I: Amenințarea fantomei își amintește că simpaticii gungani, aliați ai rebelilor, foloseau o enormă cupolă energetică care oprea armata de droizi să-i atace. În Battleship – Crucișătorul (2012), extratereștrii invadatori aveau și ei o asemenea cupolă care-i împiedica pe americani să intervină în ajutorul unor nave izolate în interior. Ei bine, practic, capabilitățile anti-acces reprezintă un astfel de dom vast format însă din perdele de apărare aeriană, rachete etc. capabil să interzică unui adversar accesul într-o anumită regiune. În cazul nostru, capabilitățile anti-acces ar putea limita capacitatea aliaților din NATO de a furniza sprijin militar în spațiul euxin, într-o situație de criză. De remarcat că, în ipoteza în care „agresorul” atacă statele baltice, să spunem, existența capabilităților A2/AD la Marea Neagră nu mai este așa de relevantă, din moment ce acțiunea acestora este limitată doar la această zonă.

Dacă reformulăm, după explicațiile de mai sus:

Principala amenințare la adresa securității României o reprezintă capacitatea declanșării unei agresiuni militare (împotriva României, iar nu a Europei, să ne înțelegem), în condițiile dezvoltării capabilităților anti-acces și de interdicție zonală în bazinul Mării Negre, care ar putea limita capacitatea aliaților din NATO de a ne furniza sprijin militar.

Aceasta este lectura mea de nespecialist. Desigur, dacă doresc să înțeleg mai exact despre ce e vorba, am la îndemână Ghidul Strategiei Naționale de Apărare a Țării pentru perioada 2015-2019, adoptat de CSAT anul trecut.

Iată ce menționează acesta la riscuri, în cadrul unei secțiuni care tratează mai multe obiective naționale de securitate, între care consolidarea profilului României în NATO și UE, dar și asigurarea securității în Regiunea Mării Negre:

„R(iscuri) – manifestarea, la nivelul NATO/UE, a unor tendințe contrare intereselor, obiectivelor și dosarelor prioritare ale României; instabilitatea regională ca factor ce limitează capacitatea României de promovare a intereselor strategice în proximitate (soluționarea conflictelor înghețate, protejarea drepturilor comunităților românești, a activităților economice derulate în Zona Economică Exclusivă a României la Marea Neagră); consolidarea capabilităților militare ale Federației Ruse în Marea Neagră; radicalizarea entităților extremiste prezente pe teritoriul României; criminalitatea transfrontalieră; traficul ilegal de armament convențional”. (Ghidul, p. 25)[10]

Poftim? Vă rog să mai citiți o dată! Din enumerare rezultă că primul risc e „manifestarea, la nivelul NATO/UE, a unor tendințe contrare intereselor, obiectivelor și dosarelor prioritare ale României”. Iar „consolidarea capabilităților militare ale Moscovei în Marea Neagră e abia pe locul al treilea? OAU! Până și apartenența noastră la NATO/UE a devenit un risc… Ne pregătim cumva să inițiem un referendum cu tema ROMEXIT? Desigur, în realitate, se poate întâmpla ca nu toată lumea să aibă aceleași interese cu noi. De curând, după cum am amintit deja, aliații bulgari ne-au dat un răspuns usturător: „Fleet? Flit!”. Ghinion! Dar formularea anterioară frizează prostia. „Consolidarea profilului României în NATO și UE prin contribuții atât conceptuale, cât și operaționale” depinde mai ales de noi. Nici într-o familie toți membrii nu gândesc la unison sau nu au preocupări similare! Așa ceva există pe site-ul oficial al Președinției României și încă având binecuvântarea CSAT?! S-a uitat cineva peste paragraful respectiv? Nu știu, dar cu siguranță a fost conceput de un mare expert, membru plătit viager al celebrei Academii de Științe ale Securității Naționale… Vă las pe dumneavoastră să comentați, dacă vă lasă inima…

Revenind la Strategia Militară, la secțiunea riscuri, aflăm ceva puțin diferit:

Dezvoltarea potențialului militar în vecinătatea estică a țării noastre, materializată în constituirea și dislocarea de capabilități moderne în proximitatea României, concomitent cu derularea unor procese de reorganizare, modernizare și înzestrare cu sisteme de armamente înalt-tehnologizate, precum și în creșterea numărului exercițiilor militare de amploare, desfășurate cu înștiințare în timp scurt sau chiar fără notificare, reprezintă cel mai important factor de risc militar la adresa securității naționale”.

Ce s-o mai dăm cotită? Moscova reprezintă „principala amenințare la adresa securității României” și „cel mai important risc la adresa securității naționale”. Deja    m-am speriat! Nu mă mir că ne-a luat 16 ani ca să scriem asta! În plus, Putin ne-a avertizat mai zilele trecute că, dacă nu știam ce înseamnă să fim luați în cătare, vom afla cu siguranță după inaugurarea scutului antirachetă de la Deveselu.[11]

Așadar, evaluarea este corectă, dar nu aici e problema. De altfel, Doctrina militară a Federației Ruse, atât cea din 2010[12], cât și cea din în 2014, evidențiază NATO drept principalul pericol militar extern.[13] Noi aparținem NATO! Iar la nivel propagandistic suntem o țintă de mult. Apoi, în Strategia Militară a SUA din 2015, se spune că „acțiunile militare ale Rusiei subminează securitatea regională”. Mai mult, se menționează că „în prezent, există o probabilitate mică, dar aflată în creștere, ca Statele Unite să fie implicate într-un conflict cu o mare putere” (sunt vizate Rusia și China).[14] Până și în noua Cartă Albă a Germaniei, Rusia este văzută drept o amenințare.[15] Din acest punct de vedere, ca să nu ne mai ascundem după vorbe, ne-am întors la Războiul Rece.

Și atunci? Problema rezidă în deruta conceptuală a experților militari și în tentativa lor de a fi subtili. Respectiv, identificăm amenințarea, dar nu o definim decât vag. Poate rușii nu se prind!

A doua problemă este cum înțelegem să răspundem amenințării. Nu mi-am propus să mitraliez din toate pozițiile Strategia Militară în ansamblul ei și, de aceea, voi sublinia că documentul conține mai multe lucruri pozitive. Ca să ofer un exemplu, la Direcții de acțiune pentru îndeplinirea obiectivelor militare naționale se prevede că „principala direcție de acțiune va fi în domeniul personalului militar și civil angajat în acțiunile de pregătire și de apărare a țării, vizând creșterea calității pregătirii acestuia”. Și sunt enumerate mai multe măsuri care ar urma să dea milităria jos din pod în MApN. Altele rămân doar la nivelul unor generalități de bun simț. În plus, Programul privind transformarea, dezvoltarea și înzestrarea Armatei României până în anul 2026 și în perspectivă, adoptat de CSAT odată cu Strategia Militară, nu este public, astfel încât nu se poate face o analiză avizată a modului în care cele două documente se corelează sau cum vor putea fi transpuse în practică. De altfel, în lipsa unei planificări bugetare multianuale este foarte probabil ca prevederile strategiilor noastre să rămână simple afirmații, nicidecum niște documente de lucru, utile pentru experții militari, care trebuie să opereze cu capabilități, iar nu cu hârtii inutile de sertar. Faptul că s-a stabilit ca de anul viitor bugetul armatei să beneficieze de 2 la sută din PIB este încurajator (chiar dacă suma este prea mică pentru nevoile concrete ale armatei), dar aceasta nu este o certitudine, ci o promisiune. Mai discutăm la anul, când vom ști pe ce s-au dus banii…

Și încă ceva: oricât ar părea de ciudat, implicațiile Strategiei sunt în primul rând politice. Nu doar pentru că politicul va fi nevoit să gestioneze relațiile, și așa glaciale, cu Moscova.[16] Ci pentru că politicul dictează prioritățile, alocă resursele etc. Din acest punct de vedere, militarii nu pot face mare lucru. Cu o notabilă excepție, să redescopere camaraderia, să elimine din rândurile lor impostorii, inclusiv pe cei cu doctorate plagiate, să se reprofesionalizeze (punct asumat în S.M., după cum am văzut) și să facă presiuni asupra instituțiilor civile cu atribuții în domeniu.

Chiar înainte de intrarea în NATO, filosofia noastră a fost simplă: îi trimitem pe băieți în teatre, pentru a-i convinge pe aliați (în primul rând pe americani) de seriozitatea și determinarea noastră. În schimb, aceștia ne vor primi în clubul lor select și ne vor apăra. Am persistat până recent în acest mod de abordare. Am cumpărat pe bani grei avioane de transport Hercules și Spartan și nu ne-a păsat că bătrânele MIG-uri își epuizau resursa de zbor. Am ignorat apărarea teritorială și am privit nepăsători cum tehnica de luptă, oricum depășită, se transforma în fier vechi. Trebuia doar să proiectăm corpuri expediționare în Irak și Afganistan. Potrivit lui Iulian Fota, consilier de Securitate Națională în epoca ex-președintelui Traian Băsescu, „strategia s-a dovedit eficientă, țara noastră reușind să-și asigure un nivel ridicat de securitate națională la un preț foarte rezonabil, cea mai bună dovadă fiind totuși nivelul relativ redus al bugetului apărării, ceea ce a permis redistribuirea de resurse bugetare spre alte domenii importante”.[17] A se citi: vile în Monte Carlo, bolizi și poșete…

Nu zic, experiența acumulată de militari noștri în condiții reale de război poate fi utilă. Mă întreb însă dacă au învățat și să instaleze un IED (adică un dispozitiv exploziv improvizat) sau să execute acțiuni dinamice împotriva insurgenților, nu doar patrulare pe autostrada A1. De remarcat însă că nu ne-am respectat obligațiile asumate față de NATO. Un document confidențial al Alianței, invocat recent de jurnaliștii de la „Der Spiegel”, arată că niciunul dintre statele membre nu a îndeplinit toate condițiile militare ale Alianței, dar România nu a respectat niciuna.[18]

Până și războiul declanșat de Moscova împotriva Georgiei în 2008 ne-a găsit și ne-a lăsat apatici. Dovada? Planificarea apărării a fost total neglijată, încălcându-se brutal prevederile Legii 473/2004 (abrogată în 2015!), fără însă ca abuzul să fie sancționat de Justiție.

E adevărat însă că am aplicat preventiv tactica strămoșească a „pământului pârjolit”. De aceea, există o explicație pentru care nu avem autostrăzi, anume pentru a nu permite virtualilor invadatori să-și plimbe tancurile pe asfalt, ci să și le rupă prin gropi.

Lăsând ironia la o parte, întreaga paradigmă trebuie schimbată. Indiferent de ce se va decide la Summit-ul de la Varșovia, România trebuie să învețe să stea pe picioarele ei.  Într-o ipoteză nefericită, cel puțin 5 zile trebuie să rezistăm singuri. Apoi, poate, ne va veni în sprijin, Forța de Reacție Rapidă a NATO, asta dacă nu cumva măcar unul dintre aliați nu are, întâmplător, un „dosar” diferit de al nostru, vorba Ghidului. De altfel, generalul Petr Pavel, președinte al Comitetului Militar al NATO, a spus pe șleau acest lucru la 23 iunie: „Apărarea, în conformitate cu Tratatul NATO, începe cu statele”. „În articolul 3 – a continuat el – se vorbește despre necesitatea ca fiecare țară să facă orice este posibil pentru a-și asigura propria apărare”. Bineînțeles, într-o situație de criză, vor interveni și trupele aliate, dar „forțele naționale vor fi întotdeauna primele care ar trebui să răspundă”.[19]

Cât despre Strategia Militară, iată cum se va realiza Apărarea suveranității și a integrității teritoriale a României:

„– participarea la identificarea și descurajarea oricărui tip de agresiune, alături de celelalte instrumente de putere ale statului;

– ridicarea graduală a capacității de luptă a structurii de forțe;

– angajarea tuturor capabilităților cinetice (care implică forță fizică letală, n.n.) și non-cinetice (toate celelalte, de pildă mijloace informaționale, diplomatice, financiare etc., n.n.) pentru contracararea acțiunilor ostile la adresa securității naționale;

– respingerea oricărei agresiuni armate la adresa României, independent și/sau în cadrul apărării colective a NATO sau clauzei de asistență mutuală a UE;

– acțiunea integrată, pe întregul teritoriu național, cu pachetul de forțe NATO destinat să acționeze în baza prevederilor art. 5 din Tratatul Atlanticului de Nord;

– asigurarea sprijinului națiunii gazdă, precum și primirea, cartiruirea și realizarea dispozitivului de luptă pentru forțele aliate sau partenere care sprijină apărarea națională;

– asigurarea sprijinului necesar funcționării instituțiilor guvernamentale și protecției populației”.

Pe scurt, după cum am spus mai sus, banalități generoase. Nu e nici timp, nici spațiu aici pentru a le lua la bani mărunți. Ca să dau, totuși, exemple, când vorbim despre descurajare, e suficient să avem în fața ochilor mândra defilare a uniformelor la Ziua națională, altmintrele voinicii noștri „se aruncă, măre, asupra balaurului cu sabia goală în mână” (Petre Ispirescu) sau cu baioneta (Camil Petrescu: „Vom învinge pentru că soldații noștri se vor lupta cu baioneta – și nu e un tun care să reziste baionetei românești – împotriva oricărui armament, iar când baioneta se va fi rupt, cu pumnii, cu unghiile, cu dinții…”); în schimb, când e vorba de „respingerea oricărei agresiuni armate”, nu uitați că „Românica”[20] se poate lăuda doar cu „câteva baterii de praștii cu rază lungă de acțiune”.[21] Vorbele nu-mi aparțin mie, ci fostului președinte Băsescu!

Singura veritabilă descurajare o constituie NATO, mai corect angajamentul SUA. Numai că Alianța dă semne că a devenit victima propriului succes. A devenit atât de puternică, încât unele state membre s-au îmbătat cu aghiazmă. Coeziunea lumii occidentale rămâne puternică, dar Brexit-ul a creat deja unele tensiuni, care se pot adânci în timp. După cum pot apărea și alte surprize, mult mai neplăcute. Să sperăm că, dacă Donald Trump ajunge la Casa Albă, își va reevalua poziția față de NATO, pe care a caracterizat-o drept „învechită” și „costisitoare”:

„Multe, multe dintre cele 28 de state membre, cele mai multe dintre ele, nu contribuie pe cât ar trebui. Asta înseamnă că noi îi protejăm și că primesc protecție militară și alte lucruri. Înșală Statele Unite și vă înșală pe voi, cetățenii. Nu-mi pasă, nu mai vreau să fac asta! Ori plătesc, inclusiv pentru deficiențele din trecut, ori trebuie să plece. Și dacă asta destramă NATO, așa să fie!”[22] Nu-i o opinie chiar așa de excentrică, cum ar părea. În 2009, 53% dintre americani aveau o părere favorabilă despre NATO, în 2015 doar 49%.[23]

Dar, dacă am admis că Războiul Rece a fost „reîncărcat”, poate ar fi util să-i aplicăm logica și conceptele. Două au fost axiomele acestei perioade: a) superputerile nu se războiesc direct, pentru că rezultatul este extincția globală; și b) niciuna nu va interveni militar în sfera de influență a celeilalte. Deocamdată, ambele rămân valabile. Pe atunci, americanii, potrivit lui John Lewis Gaddis, și-au construit o sferă de influență prin consens și convingere, în timp ce sovieticii au făcut același lucru prin constrângere. În prezent, Moscova știe că NATO este o alianță strict defensivă, și nu se teme, în ciuda retoricii, de un atac din partea acesteia. Noi nu am fost în stare să-i înduplecăm pe bulgari să colaborăm la Marea Neagră, cum i-ar motiva cineva să atace Rusia? Dar pe toți cei 28 de aliați? Nici statele NATO, luate individual, nu au nicio umbră de intenție în acest sens. În democrații există opinie publică, Parlament etc., e puțin mai complicat să trimiți trupe aiurea, pe coclauri. La rândul său, Moscova nu se poate aventura într-un război cu NATO, tot din pricina primei axiome. Dar unde se află, la momentul acesta, Cortina de Fier? Din fericire, suntem de partea sigură a ei, protejați de NATO. Dincolo de aceasta, se află însă un spațiu intermediar, gri, unde jocurile încă se fac. Aici Occidentul folosește în continuare atractivitatea și banii, iar Moscova „omuleții verzi”. Din perspectiva Kremlinului, NATO e agresivă, iar ODKB (varianta rusească în oglindă) e pașnică, numai că nu se îngrămădește nimeni să se înscrie. În plus, pentru ruși, sfera de influență are înțeles exclusiv, e aproape sinonimă cu anexarea, ca în cazul Crimeii. În schimb, ei se pot juca economic, politic și propagandistic în sfera permisivă a Vestului.

Desigur, mașinăriile infernale nu se pun niciodată în mișcare în același fel, și chiar dacă NATO e astăzi e mai puternică decât în epoca Războiului Rece, iar Rusia este mai slabă decât defuncta Uniune Sovietică, trebuie să ne pregătim pentru orice. Disperarea poate împinge un om sau un stat la gesturi extreme. Doar că este mai probabil ca rușii să se joace în continuare de-a războiul în spațiul ex-sovietic, decât să atace Alianța.

De aceea, o prioritate ar trebui să fie Republica Moldova, unde rușii mențin un cui militar al lui Pepelea. S-a gândit cineva cum îl protejăm pe cetățeanul Băsescu, în ipoteza în care decide să plece la Chișinău să facă politică mare, pentru că în România oamenii răi pe care i-a numit îi arestează pe oamenii buni pe care i-a numit, iar acolo începe un război hibrid? Dar ce facem cu jumătatea de milion de oameni de peste Prut care au pașaport românesc? Cu viețile și cu proprietățile lor? Că am priceput deja cum vom proteja drepturile românilor care muncesc în Marea Britanie, ca să nu mai vorbesc de dreptul la vot al românilor din diasporă! Din acest punct de vedere, documentul nostru se referă doar la „desfășurarea sau participarea la acțiuni specifice de evacuare a cetățenilor români din străinătate”, ceea ce, în mod evident, e cam puțin.

Avem (ce-i drept încă nepublicată în M.O.), prin urmare, o nouă Strategie Militară, închegată cu mari eforturi, în 16 ani. Nu ne rămâne – ca să-l parafrazăm pe Oliver Cromwell – …decât să ne păstrăm credința în Dumnezeu și să sperăm că butoiul global cu pulbere nu e prea încins. Că praful nostru de pușcă e muced de mult…  Și să fim conștienți că nu le putem pretinde altora să ne susțină interesele, atâta vreme cât noi înșine ne batem joc de ele.

NOTE___________________


[1] http://csat.presidency.ro/?pag=46&id=14431

[2]http://www.presidency.ro/ro/media/agenda-presedintelui/alocutiunea-presedintelui-romaniei-domnul-klaus-iohannis-sustinuta-in-cadrul-conferintei-romania-s-security-leadership-in-south-east-europe

[3] http://dlaj.mapn.ro/

[4] http://www.presidency.ro/ro/media/declaratii-de-presa/declaratie-de-presa1463654832

[5] http://www.presidency.ro/files/userfiles/Strategia_Nationala_de_Aparare_a_Tarii_1.pdf

[6] https://www.whitehouse.gov/sites/default/files/docs/2015_national_security_strategy.pdf

Strategia de Securitate Națională și Analiza Strategică a Apărării și Securității, adoptată tot în 2015 la Londra, are subtitlul „O Mare Britanie Sigură și Prosperă”. Primul paragraf, semnat de premierul David Cameron afirmă același lucru: „Securitatea noastră națională depinde de securitatea noastră economică și vice versa. Deci primul pas în Strategia noastră de Securitate este să ne asigurăm că economia noastră este, și rămâne, puternică”.

https://www.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/478933/52309_Cm_9161_NSS_SD_Review_web_only.pdf

[7] http://www.gandul.info/stiri/cum-a-ajuns-romania-de-la-flotila-nato-in-marea-neagra-la-o-prostie-15499462

[8] http://www.defensenews.com/story/defense/naval/2016/06/29/germany-and-poland-join-forces-submarines/86539434/

[9] http://www.aos.ro/_new/AnaleOnline/R-S-M/R-S-M-Vol-16-Nr1Full.pdf

[10] http://www.presidency.ro/ro/presa/securitate-nationala-si-aparare/ghidul-strategiei-nationale-de-aparare-a-tarii-pentru-perioada-2015-2019

[11] http://revista22.ro/70254035/putin-ameninta-romania-e-in-raza-de-actiune-a-rachetelor-rusesti-vezi-reactia-mae-roman.html

[12] http://carnegieendowment.org/files/2010russia_military_doctrine.pdf

[13] http://www.hotnews.ro/stiri-esential-20826813-ambasadorul-sua-avertizeaza-pana-2020-rusia-domina-regiunea-marii-negre-cere-romaniei-turciei-bulgariei-colaboreze-militar.htm

[14] http://www.jcs.mil/Portals/36/Documents/Publications/2015_National_Military_Strategy.pdf

[15] http://www.themoscowtimes.com/news/article/russia-concerned-by-reports-germany-sees-kremlin-as-threat/571369.html

[16] http://revista22.ro/70254000/pare-ca-tarile-baltice-suaromania-polonia-mbritanie-au-ca-miza-o-confruntare-cu-rusia.html

[17] Iulian Fota, „Un președinte de război”, în „Foreign Policy România”, decembrie 2014 – ianuarie 2015, pp. 26-27.

[18] http://www.spiegel.de/politik/ausland/nato-staaten-kein-einziges-mitglied-erfuellte-2014-alle-vorgaben-a-1093409.html

[19] http://abcnews.go.com/International/wireStory/ap-interview-nato-military-chief-national-forces-key-40077401

[20] http://www.mediafax.ro/politic/reactia-lui-traian-basescu-la-afirmatiile-presedintelui-nu-stiu-cine-e-campionul-in-ceea-ce-priveste-postatul-daca-cineva-il-intrece-pe-iohannis-14095302

[21] http://www.mediafax.ro/politic/ce-spune-basescu-despre-telegrama-wikileaks-in-2008-romania-dispunea-de-cateva-baterii-de-prastii-cu-raza-lunga-de-actiune-8778372

[22]http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Extern/Alegeri+SUA+2016/Donald+Trump+critica+NATO+Vrea+ca+unii+aliati+sa+fie+dati+afara+

[23] http://foreignpolicy.com/2016/04/01/is-nato-still-relevant-trumps-not-the-only-one-asking/

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "5 comments" on this Article:

  1. gsg9 spune:

    Chestiile astea se discuta de de niste ani pe blogurile militare, interesant ca se mai trezesc si civilii sa prezinte ceva interes pt problema :)

    Eniuei, Armata e terminata dpdv al dotarii dupa 26 de ani de dezarmare in pseudo’capitalismul dambovitean de cumetrie

    Asta nu se poate reface peste noapte doar batand din palme, se reface in timp si investind niste zeci de miliarde

    Bani pe care nu’i avem, oricum si daca i’am avea se pare ca nu avem nici cea mai mica intentie sa’i cheltuim pe asa ceva pt ca Politicul a preferat sa viseze ca vor aparea peste noapte si mai ales gratis Flota NATO, divizia blindata NATO samd.
    Aparare gratuita pt smecheri

    Din Industria de aparare n’a mai ramas mare lucru si cea a mai ramas cam sta sa moara, iar dupa zeci de ani in care nu s’a investit nimic in cercetare nu mai poate sa produca ceva modern, profesionistii au emigrat sau pensionat, plus ca le lipseste industria pe orizontala

    Rezerva umana e cvasi’inexistenta si nepregatita

    Rastimp Domnii profesionisti din Armata au stat linistiti pe salarii si au contemplat dezastrul, au suferit in taina dar s’au consolat cu salariile si pensiile

    Politicul i’a corupt cu avansari, generali cu mii de stele.
    Generali comandanti de baza aeriana cu 3 MiGuri.
    Amirali fara flote.
    Generali la departamente de inzestrate intr-o armata care nu s’a mai inzestrat cu nimic de decenii.
    Generali sef de spital.
    Neamurile angajati civili.
    Departamente peste departamente.

    Va mirati ca nu au o strategie coerenta.

    Ca nu au un limbaj coerent.

    Pai nu v’ati pus intrebarea ca cine stie pe unde si cu cine si’or fi facut si astia doctoratele.

    In rest, am mai scris odata asta: armata reflecta realitatea care este

    Nu poti sa ai o clasa politica corupta, lihotita, care face o politica anti-nationala, o politica de gasca de cartier la furat in interesul gastii, niste prosti fara viziune

    Sa ai industria daramata si vanduta la fier vechi

    Agricultura de subzistenta si terenurile vandute strainilor in proportie de peste 50%

    O tarla de angajati la stat asteptand indexarile

    O piramida inversata salariati versus pensionari

    Natalitate varza in ultimii 26 de ani si o imbatranire din ce in ce mai accentuata a populatiei

    Corporatii care exploateaza forta de munca ieftina si isi externalizeaza profiturile

    Banci care isi retrag miliardele in tarile de origine

    Slujbe prost platite care nu aduc plus-valoare in economie

    Milioane de romani plecati in bejanie

    Si sa ai o armata puternica, bine echipata, care sa aiba o strategie coerenta samd .
    Astia de abia le platesc salariile si mai carpesc niste vechituri pt o parada sau vreo aplicatie

    Cand s’o schimba in bine situatia asta se va schimba in bine si Armata, cam asta e ordinea. Invers este putin probabil.

    Pana atunci Armata va scrie banalitati in limbajul de lemn al documentelor oficiale

    Politicul va visa securitate pe gratis: flote NATO la MN, brigazi NATO, summituri samd

    Securitatea din zona asta nu prea mai depinde de noi, suntem spectatori si doar 8servam din ce directie mai bate vantul

    In Europa oricum nu ne baga nimeni in seama si sa vedem cat or mai manifesta americanii interes pt zona asta

    In Moldova iarasi nu facem mare lucru, de bine de rau mai dau semne americanii ca sunt interesati

    Cat suntem in NATO si sub scutul american putem sa ne incasam linistiti soldele si sa scriem cateva platitudini incoerente in niste documente pe care oricum nu le citesc decat cativa ciudati

    Deci suntem OK

    Si ca sa incheiam totusi intr’o nota 8timista, dpdv militar care o prinde pensia, bine, care nu, la nevoie intoarce armele, solutii se gasesc :) :)

    Iar pt solutii politice nu exista politicieni mai versatili ca ai nostri, sunt si bi si hetero si gay si activi si pasivi all in the same time

  2. dan/ spune:

    Din păcate, mult adevar in analiza de mai sus.

    România își bazeaza apararea pe ajutorul NATO si prezentarea situatiei politicii din regiune si cea in care se afla armata României are acelasi limbaj de lemn, fara a spune nimic concret, de genul :
    “asta” este situatia in care ne aflam, “aici” ne dorim sa ajungem, in “x” ani, cu resursele asigurate din sursele “y”, pt ca vrem să putem hotarâ singuri , fara presiuni de nici un fel(economic, politic, militar)in cel mai bun interes al statului Român si al cetatenilor săi.

    Vina e a noastra a tuturor, de la militarii de cariera care au tacut in timp ce politicienii declarau ca armata îsi poate indeplini scopul pt care exista, la politicienii care nu au nici cea mai mica idee despre unde vor sa duca țara asta, presa care alearga dupa senzationalul de trei zile, dupa care liniste totala. De oamenii simpli ce sa mai zic, unii muncesc 10 ore pe zi si abia reusesc sa subziste,daca nu au plecat din tara, altii beau alocatiile copiilor, si asteapta ajutoarele sociale.
    Sper sa nu ne trezim prea tarziu!!!

    • gheorghe spune:

      Domnu Dan, ai lucrat ceva prin Armata asta, se vede. Felicitari, o zâci bine. păcat că rămânem doar cu zisul. Cu facutul, mai va! cum ar zice fratele nostru, „operator/servant” la „sistemul de lovire de înaltă precizie” cu coviltir.

  3. Florin Oprea spune:

    Strategia a fost facuta de “strategii” academiei oprea si curaj? Atunci n-are rost sa ne miram: 2600 de lei le dai, de 2600 lei livreaza!

    • gheorghe spune:

      Si mata esti un „mare strateg prin intrebarea pe care o pui si care te duce direct cu gandul la sanatoasa intrebare romaneasca: „ce are s…, cu Prefectura?”
      Poate avem privilegiul unei explicatii.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Alexandru Purcarus


Alexandru Purcarus

Alexandru Purcăruș este doctor în istorie, publicist. În 2006 a primit Premiul Clubului Român de Presă pentru cea mai bună știre de agenție, fiind nominalizat și în 2008... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)