Home » Administratie »Reactie rapida » Citesti:

O idee foarte proastă: comasarea alegerilor

Miron Damian noiembrie 16, 2015 Administratie, Reactie rapida
29 comentarii 1,632 Vizualizari

”Realizarea unui proiect de comasare a alegerilor prin uniformizarea tuturor mandatelor la cinci ani și alinierea datelor pentru alegerile prezidențiale, parlamentare, europarlamentare și locale în scopul minimizării impactului negativ al proceselor electorale asupra vieții economice și sociale a țării.”

(Extras din programul de guvernare al cabinetului Ciolos)

Of, una caldă alta rece în programul de guvernare. Ideea de a comasa toate alegerile este o mare greșeală, și – ironic – o neînțelegere, tocmai a evoluției care a făcut posibil acest guvern. Alegerile sunt, între altele, și un mod în care electoratul poate să-și arate nemulțumirea față de guvernare – și mă refer aici la oricare tip de alegeri. E un rol esențial. Asta s-a întâmplat la alegerile prezidențiale de anul trecut, de exemplu. Electoratul a transmis cât se poate de tranșant majorității parlamentare și guvernului Ponta (și titularului) că au o problemă serioasă. Iar ei au reacționat în consecință …vreme de vreo lună, două. După care au continuat ca și cum sancțiunea electorală nu fusese niciodată aplicată. Urmarea? Indignarea publică a revenit și a explodat un an mai târziu în stradă. Un lucru foarte bun, în aceste condiții, căci condițiile sunt foarte proaste: sistemul constituțional poate lăsa alegerea directă a președintelui fără niciun efect la nivel de guvernare. Însă ieșirea oamenilor cu zecile de mii în stradă în scop politic trebuie să fie o excepție. Regula este că oamenii ies la vot, și votul lor are un impact imediat. Repet, doar doi ani de zile au trecut până când guvernarea Ponta a devenit insuportabilă unei majorități a electoratului.

Or, guvernarea Cioloș își propune acum ca vreme de 5 (cinci!) ani, electoratul să nu aibă niciun fel de alegeri la care să poată să dea un vot de sancțiune la adresa guvernării. E o rețetă ca evenimente excepționale cum a fost cel de la începutul lunii să devină la ordinea zilei, cel puțin unul pe ciclu electoral. Apropo, să fim înțeleși, nu demonstrațiile și furia publică l-au făcut să demisioneze pe V. Ponta înainte să escaladeze situația. Din contră, în dimineața dinainte ca Liviu Dragnea să-l demisioneze, consilierul său personal Mirel Palada își bătea deja joc de manifestanți, în stilul cunoscut. Pe viitor, e foarte posibil să nu mai avem conjuncturi excepționale în care premierul nu mai e șef de partid și poate fi astfel obligat să plece, și să continuăm cu aroganți personali gen Palada care aruncă paie pe focul manifestanților din stradă. Mai ieri, cu nici măcar cu un an înainte de alegeri, premierul nu concepea să plece pe motiv de indignare publică. Cum va fi când o să aibă să zicem trei ani până la orice fel de consultare populară?

În fine, durata mandatelor președintelui și parlamentului este fixată în textul legii fundamentale. Noi vorbim de un guvern cu un mandat politic de maxim un an, un mandat care nu e obținut în urma unor alegeri (ăsta va fi ”impactul negativ al procesului electoral”, mai știi?), și care acum își propune ca program de guvernare o măsură ce nu se poate realiza decât cu schimbarea Constituției. E ridicol.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , ,



Currently there are "29 comments" on this Article:

  1. Harald spune:

    Subscriu. Se vede treaba că asta înseamnă guvernare tehnocrată, totul se rezumă la abordarea unor probleme care par să trebuiască rezolvate dpdv ”tehnic” :P

    La modul serios, minimizarea impactului negativ al proceselor electorale s-ar putea obține tocmai prin desincronizarea lor totală. Fiecare ales trebuie să-și continue mandatul, indiferent de culoarea politică a parlamentului, a guvernului sau a președintelui rezultat din ultimele alegeri. Ăsta ar fi singurul mod în care politicienii de la toate nivelele să învețe să facă ceea ce trebuie la acel moment, nu ceea ce îi avantajează dpdv electoral.

    5 ani de garantare a supremației politice la toate nivelele, pentru oricare dintre tabere, nu pot decât să ducă la situații ca în 2012, când oamenii mai ”hotărâți” și mai nerăbdători să ajungă la putere ajung să șteargă pe jos cu Constituția, cu însăși Curtea Constituțională, cu președintele în funcție și cu oricine le mai stă(tea) în cale.

    Tehnocrația asta în materie de guvernare ar trebuie presupună totuși o anumită capacitate de înțelegere a consecințelor, tocmai dpdv ”tehnic”, dar se pare că nu prea e cazul.

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Da. Eu am luat exemplul cel mai recent, e departe de a fi singur; în PD-L era la fel de puțin impresionat în 2010 apropo de impactul electoral al tăierilor de fonduri bugetare. Asta în condițiile în care aveau doi ani până la următoarele alegeri (localele din 2012). Cum ar fi fost să știe că sunt încă patru ani până atunci? Ar fi fost și mai aroganți.

      În fine, s-ar putea să nu fie o gafă cât ceva premeditat. O să scriu despre asta.

  2. victor L spune:

    Sincer: o foarte proasta idee,
    Si, banuiesc, programul de guvernare, n-a fost dezbatut-aprobat de noi numitii ministri, ci a fost gindit de dl Ciolos, o bila neagra cit casa popolului, actualul şParlament.

  3. Bradut Bolos Bradut Bolos spune:

    Eu, ca sa fiu Gica Contra, o sa zic ca e o idee buna, dar dusa la extrem.

    1. Alegerea in doua tururi de scrutin este mult mai corecta si mai democratica decat alegerea intr-un tur de scrutin, DAR costa mai mult. Ca sa se poata implementa aceasta idee fara costuri suplimentare o solutie este comasarea alegerilor.
    2. Comasarea alegerilor reduce costurile de campanie ale partidelor, deci reduce semnificativ presiunea pro-coruptie. Candidatii de pe intreg spectrul de pozitii contribuie la imaginea partidului.
    3. Daca alegerile sunt simultane aceeasi persoana poate candida pentru o singura pozitie. Prin urmare partidele care doresc reprezentare la toate nivelele vor fi silite sa caute candidati pentru toate pozitiile. Mai multi candidati inseamna mai multe fonduri de campanie.
    4. Mandatul de 5 ani reduce costurile cu alegerile. Concomitent, ciclul de cinci ani permite acumularea de fonduri de campanie pe o durata mai lunga, reducand presiunea pro-coruptie.

    • victor L spune:

      chiar pe Gica Contra il faceti.
      Nu e vorba despre alegerea in doua tururi de scrutin, aia e foarte buna, desi a fost scoasa de demidionarul Plagi_olog, ci despre perioada pentru care sa fie alesi si comasarea tuturor alegerilor.
      Urna si buletin de vot pentru consilierii locali
      Alta pentru primar.
      Urna si buletine de vot pentru consilierii judeteni.
      Alta pentru presedintele consiliului judetean.
      Urna si buletine de vot pentru Camera Deputatilor.
      Alta pentru Senat.
      Urna si buletine de vot pentru alegerea europarlamentarilor
      S a opta pentru alegerea presdintelui.
      Realizati ce va fi pe capul foarte multor alegatori?
      Dar daca o tineti gaia-maţu cu reducerea costurilor, eu va propun altceva: nu mai tinem alegeri si facem economie la singe. Ne hotarim sa avem doar guverne de tehnocrati si desfiintam partidele. Ce rost au alegerile?

      • Miron Damian Miron Damian spune:

        Victor L,

        am o idee destul de precisă apropo de cine e ”demisionarul Plagi-olog” – și nu e vorba de Emil Boc, Vasile Blaga, Elena Udrea sau Traian Băsescu. Iar alegerea primariilor într-un singur tur de scrutin a fost opera lor, în 2011. Tot ei veniseră cu ideea comasării alegerilor, blocată de Curtea Constituțională. Actualul parlament a refuzat să schimbe sistemul, nu l-au introdus ei.

        • victor L spune:

          dle Damian,
          da, idee precisa (si eu am o idee precisa dece mi-ati raspuns :P ).
          Dar daca unii au facut o prostie experimentind, intotdeauna este un inceput (au si recunoscut asta), credeti ca e scuzabil sa dea si altii in gropi? mai ales ca, chiar precizati, CCR declara neconstitutionala o asemenea aberatie.

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      1. Da, asta e adevărat, turul suplimentar costă. Pe de altă parte costul trebuie pus în context, echilibrat cu ce se câștigă, nu? Altfel am putea spune că alegerile, fie și într-un tur, comasate etc. costă, și să le punem o dată la 20 de ani, sau niciodată… În ce mă privește, mai ales în cazul României, eu cred că funcționarea unui sistem democratic-parlamentar este prima prioritate, absolută. Harald dădea un bun exemplu mai sus, frustrarea la adresa puterii, neadresată, a dus în 2012 la atacarea, nu doar a deținătorilor puterii, ci și a instituțiilor fundamentale ale statului. Și am asistat șocat, stupefiat (eu, cel puțin) la numărul teribil de mic de oameni, inclusiv din societatea civilă, care au părut să considere că asta e o problemă gravissimă, sau orice fel de problemă! Evitarea repetării episodului respectiv ar trebui să fie un țel principal al oricărei reforme a sistemului politic. Ideea că e nevoie de o formă sau alta de violență, incluzând aici una instituțională, pentru a produce o schimbare politică subminează fundația sistemului politic democratic.

      2 – 4. Aici nu mai sunt de acord cu premisa: ideea că alegerile duc la o presiune pro-corupție ȘI concluzia că ar ajuta comasarea lor. Mutatis-mutandis, fix același lucru se spune și la nivel individual de funcționari publici, și anume că veniturile mici ar cauza corupția ȘI că acest lucru înseamnă că trebuie să mărim salariile ca să scădem semnificativ fenomenul. O premisă invalidată constant și insistent de realitate…

    • Codruta spune:

      Democratia COSTA!!

    • silicon_v spune:

      Ca doara nu sunteti contabil, Doamne, iarta-ma! :)

      Vad ca reduceti titul spre costul alegerilor. Alegerile prezidentiale din 2014 au costat aproximativ 70 de milioane de euro. Asta face cam 0.1% din bugetul public al anului 2014. Alegerile europarlamentare au fost cam jumatate din suna asta.

      Adica discutam de sume care cumulate fac sub a mia parte din bugetul public al unui exercitiu electoral de 4 ani.

      La limita,, am putea sa avem alegeri o data la 10 sau 15 ani. Am putea face o economie extraordinara :)

      Mi se pare ca, in felul asta, suntem scumpi la tarate si ieftini la faina.

  4. Sergiu Simion spune:

    ” Apropo, să fim înțeleși, nu demonstrațiile și furia publică l-au făcut să demisioneze pe V. Ponta înainte să escaladeze situația. Din contră, în dimineața dinainte ca Liviu Dragnea să-l demisioneze, consilierul său personal Mirel Palada își bătea deja joc de manifestanți, în stilul cunoscut. ” ( si fara sa fie sanctionat public in nici un fel ! – s.n. ).

    Corect, intr-o guvernare care sfideaza si dispretuieste in cel mai cinic mod reactiile cetatenilor cum a fost cea precedenta , nu este vorba decat de calcule politicianiste care nu au nici un fel de legatura cu reactiile oamenilor sau cu morala publica dispretuita deja de un sfert de secol.
    In realitate este vorba de un fel de “Adio, dar raman cu tine!”.
    Sa nu uitam ca presa a relatat ca cel care l-a avertizat pe Dacian Ciolos ca la Ministerul Sanatatii este o bomba cu efect intarziat ( plasata nu se stie de catre cine ), este social-democratul Liviu Dragnea si daca a spus-o , stia deja foarte bine ce spune.

    “Noi vorbim de un guvern cu un mandat politic de maxim un an, un mandat care nu e obținut în urma unor alegeri (ăsta va fi ”impactul negativ al procesului electoral”, mai știi?), și care acum își propune ca program de guvernare o măsură ce nu se poate realiza decât cu schimbarea Constituției. E ridicol.”

    Nu e ridicol , este tipic pentru stilul formelor fara fond ) in care de zeci de ani se actioneaza la noi ( sunt promulgate legi , dar fara a se publica si instructiunile de aplicare a lor …) .

    In sfarsit, mult mai delicata este situatia in care putem vorbi despre stergerea granitelor dintre stat si societatea civila. Numirea unui reprezentant al societatii civile) in postura de ministru al Justitiei , aminteste in mod suspect de un precedent in care Rodica Stanoiu, fost ministru al Justitiei , a activat multi in in sectorul ONG respectiv la L.A.D.O. ( Liga pentru Apararea Drepturilor Omului ) condusa de un fost detinut politic ( gurile rele spuneau atunci ca aceasta a stat toti acei ani in societatea civila , ca sa stie cum poate sa lupte cu ea dupa aceea …) .

  5. victor L spune:

    Dar sa nu ne mai strofocam: am fost ascultati?cititi?
    “17:36 Ciolos: Propunerea privind comasarea alegerilor va fi scoasa din programul de guvernare”.
    Uraaa, am infrint!

  6. Codruta spune:

    Corect!
    Cam din toamna dinaintea “anului electoral” incep: asfaltari de strazi, reparatii de trotuare, extinderi si modernizari de canalizari si retele de apa, reparatii de scoli si spitale… samd.
    In primavara dinainte de locale se astupa gropile din strazi, se amenajeaza parcuri si locuri de joaca, salubritatea merge struna, strazile sunt curate de nu-ti vine a crede (pentru ca nu le mai vazusesi asa de aproape 4 ani). Incep autoritatili sa se consulte cu “societatea civila”, sa propuna parteneriate cu ONG-urile, sa mai transparentizeze chestii, sa faca lugulugu… :P
    Apoi, pana la “generale”, mai continua ceva activitati.
    Dupa ce se termina… seeeeeervusz…!!

    Vreau alegeri locale la fiecare doi ani! :P In doua tururi, bineinteles! ;)

  7. Miron Damian Miron Damian spune:

    O completare la un articol scris ca ”Reacție rapidă”. Am spus și susțin în continuare că mandatele parlamentului și președintelui trebuie să fie suprapuse, în absența altei schimbări constituționale – pentru motive pe care le amintesc în treacăt în articol: avem o situație anormală în care alegerea directă a președintelui poate să nu aibă niciun impact la nivelul guvernării, și, în același timp, după alegerea unui parlament, care ar trebui să mandateze politic guvernarea, cuvântul principal să-l spună… președintele. Coabitarea asta ciudată trebuie limitată de textul constituțional, suprapunând mandatele prin comasarea celor două alegeri. De asta, în articol am subliniat că e o greșeală comasarea TUTUROR alegerilor, și am explicat de ce. În ce mă privește un sistem în care ciclul alegerilor locale e decalat cu 2 ani față de cele naționale (parlamentare și prezidențiale) mi se pare cea mai bună idee.

    • Codruta spune:

      Ba…. mie chiar mi-a PLACUT perioada asta in care NU s-au suprapus ;)
      In plus… ia ganditi-va: DACA s-ar fi suprapus generalele cu prezidentialele in 2012?!! ;)

      • Miron Damian Miron Damian spune:

        Ar fi ieșit Crin Antonescu președinte, pot specula cu mult temei. Acum, opinia mea politică despre fostul co-președinte USL nu e un secret, o poate citi oricine între articolele mele, cu tot cu argumente. La fel și opinia mea, în cu totul alt registru(!), despre ce s-a întâmplat în vara lui 2012, la instigarea aceluiași Crin Antonescu. Acum, trebuie în context și să speculez, cu la fel de mult temei, dacă lovitura respectivă la adresa instituțiilor statului, începând cu legea fundamentală, ar mai fi avut loc, presupunând că președintele Băsescu și-ar fi încheiat în mod constituțional mandatul în 2012…

        Așa cum spun, evitarea de la distanță a reluării acelui episod, mai mult, stingerea, închiderea precedentelor create atunci, este imperativ maxim al oricărei reforme în sistem – în ce mă privește, cel puțin. Vara lui 2012 trebuie să ajungă, la fel ca mineriadele, ceva trecut și îngropat. Nu este trecut (abuzarea OUG-urilor pentru ocolirea constituției a continuat și în 2014!) , și cu siguranță că nu este îngropat, cât timp sistemul care a făcut posibilă conjunctura aia este în vigoare.

    • Harald spune:

      Coabitarea între un președinte și un parlament (guvern) de culori politice diferite nu are de ce să fie așa o tragedie. Iar dacă România ar fi (fost) o democrație, căderea guvernului Ungureanu ar fi determinat alegeri anticipate, iar căderea guvernului Ponta, la fel.

      Democrația românească e destul de șchioapă, iar sincronizarea mandatelor președintelui și parlamentului o va face șchioapă de ambele picioare. În mod normal, alegerile parlamentare anticipate nu ar trebui să sperie pe nimeni și ar trebui să fie destul de întâlnite. Caz în care mandatul președintelui n-are de ce să fie scurtat, adică sincronizarea ar fi complet inutilă, s-ar putea pierde oricând. Durata mandatului prezidențial, care ar putea fi redusă din nou la 4 ani, e cu totul altă discuție.

      Imposibilitatea practică a dizolvării parlamentului ține de moștenirea lui Ion Iliescu, guvernarea ”în liniște și consens”: 4 ani plini cu Văcăroiu, 4 ani plini cu Năstase. Însă parlamentul ar trebui să fie mult mai ușor de dizolvat, orice cădere a unui guvern ar trebui să aducă alegeri anticipate, tocmai pentru ca structura parlamentului care va vota investirea noului guvern să reflecte cu-adevărat opțiunile din acel moment ale electoratului. Ce se întâmplă acum e doar un circ ieftin: Dragnea ”l-a demsionat” pe Ponta, după care va vota cu mare voioșie guvernul Cioloș, pentru ca tot Dragnea să poată veni cu promisiuni proaspete la alegerile din 2016 și să le și câștige

  8. Tudor spune:

    Nu mi-am format o părere cu privire la comasarea alegerilor, nu știu, cu alte cuvinte, dacă-i bine sau rău. Argumentul dumneavoastră însă, atât cât am reușit să-l înțeleg – recunosc, unele chestiuni nu îmi sunt întru totul clare, ceea ce înseamnă că îmi asum un risc prin formularea unei replici -, nu mi se pare pe deplin convingător. Astfel, voi sintetiza ceea ce mi se pare a fi miezul argumentului.

    Premisa 1: ”Alegerile sunt, între altele, și un mod în care electoratul poate să-și arate nemulțumirea față de guvernare.” Premisa mi se pare corectă.

    Premisa 2: Fixarea intervalului între alegeri trebuie să aibă în vedere premisa 1, adică trebuie să fie o bucată de vreme care să permită cetățenilor să-și manifeste în timp util opinia (bună, rea, nemulțumire, laudă, nu contează) cu privire la guvernare. Este adevărat, d-voastră nu formulați în mod explicit această premisă, însă este nevoie de ea pentru ca argumentul să funcționeze. Premisa în sine este corectă: putem considera că un sistem politic care organizează alegeri o dată la 20 de ani, de exemplu, este dictatorial.

    Concluzie: Comasarea este nepotrivită pt că intervalul de 5 ani nu respectă clauza premisei 2 -”în timp util” -, ceea ce duce la contrazicerea dezideratului exprimat la premisa 1.

    Problema este, așadar, de a desluși dacă 5 ani este într-adevăr o perioadă nepotrivită. Poate că nu, dar 4 ani da? Există, desigur, un grad ridicat de arbitrarietate în determinarea unor astfel de perioade. Avem nevoie de un criteriu. Criteriul pe care d-voastra il propuneti este cel formulat la premisa 1. Dar, din nou, de ce 4 este mai bun decat 5? De ce nu 3 ani sau chiar 2? D-voastra chiar menționați că au fost suficienți doar 2 ani pentru ca populația să se deziluzioneze cu privire la guvern. În acest context, chiar si 4 ani ar fi fost nepotriviti.

    Cum fac insa alții? UK – alegeri parlamentare la 5 ani. Franța – alegeri comasate, o dată la 5. Germania – Bundestag, 4 ani. S-ar părea că nu există un consens. Germania și Franța, țări spre care tindem, par să considere că 5 ani nu reprezintă o perioadă nepotrivită.

    D-voastră ați putea replica: felul în care sunt organizate alegerile în statele democratice nu poate fi un model pt România, pentru că noi avem probleme specifice (excepționalismul mioritic): reaua-credință, incompetența, corupția politicienilor. În acest caz, trebuie să dăm cetățenilor posibilitatea de a reacționa cât mai prompt la nefăcutele politicienilor. Țările occidentale sunt mai așezate, deci intervalul nu este decisiv. Pentru noi este însă vital. Argumentul nu ține. Dacă politicienii sunt atât de catastrofali, dacă ne putem aștepta oricând la vreo potlogărie, atunci intervalul alegerilor devine irelevant. Un sistem politic profund corupt este imun la alegeri, chiar dacă ele ar fi organizate o dată la 1 an. Experiența post-decembristă a României reprezintă o dovadă clară a acestui fapt: teza clonelor, toate partidele sunt aceeași mizerie, rețelele trans-partinice de interese ș.a.

    Dacă intervalul între alegeri este irelevant, dacă, în ultimă instanță, alegerile în sine sunt mai mult sau mai puțin irelevante într-un sistem eminamente corupt, atunci ce ne rămâne? Aici mă despart decisiv de poziția d-voastră: ” Însă ieșirea oamenilor cu zecile de mii în stradă în scop politic trebuie să fie o excepție.” Într-un sistem ca al nostru, tocmai ieșirea în stradă ca practică comună și recurentă este soluția. Avem un guvern, cel puțin pe hârtie, relativ în regulă. Ăsta-i rezultatul străzii.

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      O să încep printr-o paranteză de mulțumire: sunt încântat întotdeauna atunci când interlocutorul caută să înțeleagă în esența lui și răspunde argumentului adus de articol, fie că e de acord cu el, fie că nu. Se întâmplă neplăcut de rar :-) Iar cât timp asta e într-adevăr intenția, faptul că argumentul nu e îndeajuns de clar este exclusiv din vina mea.

      Însă mai sus nu văd nicio neînțelegere. Într-adevăr, cele două premise sunt esența argumentului meu. Aș începe prin a spune că, într-adevăr, există un revers al medaliei dacă alegerile pentru o aceeași instituție sunt prea apropiate. Chiar și la nivelul unei localități, executivul ales trebuie să aibă un interval îndeajuns de mare încât să-și ducă la îndeplinire mandatul, și mai degrabă e așa la nivelul național. Dacă e ales tot la unu-doi ani, acest lucru devine dificil. Spre știința mea, mandatele de guvernare (mandat care, într-un sistem parlamentar, îl implică și pe cel al legislativului) variază între 4 – 5, excepțional 7 ani : Franța are tradiția asta încă din republica a III-a, între timp abandonată.

      Nu propun și nu este necesar ca România să facă excepție. Un mandat de 4 ani al parlamentului este foarte bun, fie și cinci. Dar aceste alegeri pot să fie decalate, cu 2 ani, de cele de la nivel local – și acolo mandatele fiind tot în intervalul 4, 5 ani, nu? Franța, de exemplu, a avut alegeri municipale anul trecut, departamentale în acest an, și prezidențiale și parlamentare peste doi ani – motivul comasării celor două îl explic și susțin ideea mai sus. Germania are un rand de alegeri la nivel federal, pentru Bundestag, la fiecare patru ani. Statele își organizează alegeri după legea proprie, nu există nicio impunere formală sau informală care să le comaseze pe perioada aceluiași ani, și nici nu sunt. De ce n-am face la fel?

      În fine, aici

      ”Dacă politicienii sunt atât de catastrofali, dacă ne putem aștepta oricând la vreo potlogărie, atunci intervalul alegerilor devine irelevant.”

      … e un non-sequitur. Argumentul meu nu este că politicienii sunt catastrofali (in corpore!) și că decalarea alegerilor ar fi cumva soluția. Argumentul meu este că, dincolo de alte păcate generale și individuale, politicienii noștri tind să uite și să nu le mai pese aproape complet de electorat în intervalurile dintre orice fel de alegeri. Am și dat un exemplu în articol, ce s-a întâmplat pe parcursul ultimului an! La asta ajută decalarea alegerilor, respectiv problema aceea, specifică, ar fi agravată de comasarea tuturor. Și am scris, și mai scriu: nu propun un ”glonte de argint” – n-am pretenția că am eu o idee de reformă care puf! ar rezolva toate problemele sistemului. Din contră, pretenția mea e că nu există așa ceva, nici pe departe. Există doar măsuri individuale, punctuale, care ajută. Care contribuie la mersul în direcția bună. Iar asta, zic eu, e una dintre ele.

      • Cryogen spune:

        Cans spuneti ca alegerile sunt comasate (parlamentare si prezidentiale) subintelegeti ca sunt simultane (concomitente)? Pentru ca in Franta nu e chiar asa. In 2012 s-au desfasurat intai cele prezidentiale (aprilie si mai, cele 2 tururi), apoi cele parlamentare in iunie. La fel si in 2007.

        • Miron Damian Miron Damian spune:

          Nu cred că ar avea o mare importanță, pentru scopul evitării coabitării – dacă președintele e ales primul se presupune că va fi nevoit să coabiteze cu vechiul guvern… vreme de câteva săptămâni în plus. Nu e o tragedie :-) Însă decalarea de acest tip a alegerilor prezidențiale nu e lipsită de alte consecințe, însă acestea ar merita discutate în contextul sistemului politic și constituțional. Asta pentru că Franța și România au sisteme foarte diferite.

      • Cryogen spune:

        Miron Damian: “Spre știința mea, mandatele de guvernare (mandat care, într-un sistem parlamentar, îl implică și pe cel al legislativului) variază între 4 – 5, excepțional 7 ani : Franța are tradiția asta încă din republica a III-a, între timp abandonată.” Ar fi nimerit sa clarificam: numai mandatul presedintelui Republicii Franceze a fost de 7 ani, pana in 2002 (cand s-a redus la 5 ani). Mandatul Adunarii Nationale a fost (si este) de 5 ani. A fost si alegeri parlamentare desfasurate inainte de termen, dar aceasta este alta discutie.

  9. andrei spune:

    [Doc spune: după cum se știe, în general n-am problemă cu comentatorii care exprimă opiniile politice, însă aici e una înafara subiectului, care, mai rău, îmi solicită și mie să răspund la fel...]

  10. Tudor spune:

    Mulțumesc pentru replica extinsă. Îmi dau seama că, într-adevăr, v-am înțeles greșit. Înțeleg acum că articolul d-voastră nu vizează chestiunea intervalului între alegeri de același tip, ci propuneți ca diferitele tipuri de alegeri din România să fie cât mai răsfirate. Această teză mi se pare binevenită.
    Trebuie să-i ținem în priză pe politicieni. :)

  11. andrei spune:

    O eschiva eleganta, Doc, sau o greseala de neiertat din partea mea, necunoscand cu exactitate regulile Hotnews

    Astept un articol pe marginea subiectului aflat in afara subiectului :) :)

    Sa-mi fie iertata incapatanarea, dar Justitia ii cartodul primordial fierbinte

    Sanatate !

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Nu sunt ale Hotnews, sunt ale mele… Eu îmi moderez articolele, după aceste reguli, de la bun început. Comentariile nu pot avea valoarea adăugată în măsura în care sunt fie o repetare de opinii, fie, și mai rău, opinii exprimate pe un alt subiect…

  12. andrei spune:

    E o idee foarte proastă comasarea alegerilor și pentru că lucrul acesta a fost declarat neconstituțional.

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Așa este. Temeiul oferit de judecători, care ar rămâne valid și acum, este că sarcina de a vota, de a face 6 (șase) alegeri individuale la un același moment este o sarcină atât de complexă încât alegătorul român s-ar putea să piardă prea mult timp, să facă întreaga votare mai lentă, atât de lentă încât să încalce dreptul de vot al altora. Un fel de poveste a drobului de sare, dusă la nivel de argumentație constituțională. Dar despre asta am mai scris, oricum, cu temei sau nu, interpretarea a fost dată și trebuie respectată ca atare de lege. Iar legea o poate face foarte bine, comasând alegerile, nu în aceeași zi, ci pe parcursul a două – de exemplu…



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Miron Damian


Miron Damian

Miron Damian scrie analize politice pe forumuri începând cu 2002, sub pseudonimul Doc. A colaborat cu ziarul Cotidianul si cu revistele Dilema Veche si Revista 22. Din 2006 are b... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)