joi, martie 28, 2024

O propunere de reformă constituțională a parlamentului României

Alegerile din 9 decembrie, din România, care au avut drept rezultat un parlament cu 588 de membri – cu 118 mai mulți decat în legislatura anterioară – arată absurditatea legii electorale în vigoare.

Adoptată în 2008, în special la insistențele PNL, pe atunci al treilea partid ca mărime, și cu sprijinul PSD, legea electorală este bazată pe vot în colegii uninominale cu reprezentare proporțională la nivelul circumscripției (județ, Municipiul București, Diaspora) a partidelor ce depășesc pragul de intrare în parlament de 5% sau a celor care câștigă cel puțin trei colegii uninominale la Senat și cel puțin șase la Camera Deputaților. Un candidat este ales direct într-un colegiu dacă obține acolo majoritatea voturilor valabil exprimate.

Sistemul reprezintă o bastardizare a celui pe baza căruia se alege Bundestagul, camera inferioară a parlamentului Germaniei. Acolo există două categorii de deputați, cei aleși în circumscripții individuale prin vot majoritar (nu e nevoie de majoritatea voturilor, cel clasat pe locul întâi chiar cu un scor de sub 50% este ales) și cei aleși de pe listele prezentate de partide în fiecare land federal.

Așadar, în Germania fiecare alegător are două voturi, iar structura parlamentului e determinată de votul al doilea (Zweitstimme) care asigură reprezentarea proporțională la nivelul landurilor a partidelor care au depășit la votul de listă însumat procentul de 5% pe țară.

Și în Germania se asigură accesul în parlament la nivelul unui scor de sub 5% al unui partid care a obținut cel puțin trei mandate directe, prin scrutin majoritar uninominal (a fost cazul Partidului Socialismului Democratic în 1994, care a înregistrat 4,4% din voturi pe ţară, dar a obţinut patru mandate directe).

Teoretic, Bundestag-ul are 598 de membri (299 aleși prin vot majoritar uninominal și 299 de pe listele de land federal), dar pentru asigurarea proporționalității se adaugă mandate suplimentare (Uberhangsmandaten), astfel că după alegerile din 2009 s-a ajuns la un total de 620 de deputați (22 de mandate suplimentare – vezi http://www.bundestag.de/htdocs_e/bundestag/elections/electionresults/election_mp.htm).

Efecte preverse

În România, datorită diabolizării votului de listă, responsabil, chipurile, în ochii politicienilor și ai populației de toate relele din politica românească, s-a adoptat soluția unui singur vot, cel pentru candidatul din colegiul uninominal.

Cum reprezentarea este proporțională la circumscripției electorale, efectul a fost unul prevers.

În 2008 PNL s-a clasat în majoritatea colegiilor uninominale pe locul al treilea, dar a beneficiat de reprezentare apropiată de nivelul scorului  său național – 18%, ceea ce a făcut ca numeoși parlamentari să provină de fapt dintre candidații “învinși” în colegiile unde nimeni nu a reușit să obțină peste 50% din voturile exprimate.

S-a ajuns chiar la aberația ca într-un colegiu al Diasporei să fie ales deputat un candidat al UDMR clasat al șaptelea cu 34 de voturi (2% din totalul voturilor exprimate în colegiu)!!!!.

În 2012, în condițiile în care unul dintre competitori (în speță USL) a obținut un rezultat de peste 50% în aproape toate circumscripțiile (în 25 a câștigat toate mandatele directe), nevoia asigurării proporționalității a impus introducerea de mandate suplimentare, aproape exclusiv pentru candidații ARD și PPDD.

S-a ajuns la situația ca pe ansamblu să fie nevoie de 118 mandate suplimentare de senator și deputat, ceea ce a dus totalul parlamentarilor la 588, cel mai ridicat număr de după 1990, ceea ce face ca România să aibă mai mulți parlamentari decât Statele Unite, unde sunt 535.

Un alt efect pervers a fost că 118 colegii sunt reprezentate acum de doi parlamentari – unul ales direct și altul desemnat în etapa a doua dintre perdanți.

Ceea face ca totul să se fi transformat într-o farsă, care pe lângă faptul că e costisitoare (numărul de parlamentari a crescut cu un sfert față de acum patru ani), nu face decât să compromită și mai tare clasa politică și să reducă încrederea în procesul politic din România, aflată oricum la un nivel foarte redus.

Concluzia e clară pentru toată lumea: legea electorală trebuie schimbată. Majoritatea parlamentară USL din vechiul parlament a încercat să schimbe legea electorală în vară – pentru prima oară în 22 de ani fără consensul politic al tuturor partidelor parlamentare – introducând scrutinul majoritar uninominal cu un singur tur, folosit la alegerea președinților de Consilii Județene și a primarilor.

Un astfel de scrutin folosit la aceste alegeri ar fi oferit USL în condițiile rezultatelor înregistrate pe 9 decembrie o majoritate de peste 90% în ambele camere ale parlamentului.

Dar Curtea Constituțională a invalidat prevederea din lege, invocând, între altele, rezultatele referendumului din 2009 care cerea reducerea la maximum 300 a numărului de parlamentari.

Așa încât, am aici ocazia să propun o reformă nu doar a sistemului electoral, ci a arhitecturii parlamentului în ansamblul său.

Deși în 2009 un al doilea referendum a sprijinit propunerea președintelui Băsescu de trecere la un sistem unicameral, eu aș opina că menținerea sistemului bicameral este preferabilă.

Dar propun ca Senatul să devină o cameră a comunităților teritoriale și să fie nedizolvabil, format din câte doi senatori pe fiecare circumscripție (41 de județe, Municipiul București, Diaspora), în total 86 de senatori, aleși pe un mandat de șase ani, Senatul  fiind reînnoit pe jumătate la fiecare trei ani.

Modul de alegere poate fi majoritar uninominal – un senator fiind ales cu votul majorității tuturor alegătorilor județului (Municipiului București, Diasporei) sau prin vot indirect, de către aleșii unui județ  (reprezentanții aleși ai Diasporei).

Camera Deputaților are trebui să capete atribuții exclusive, cum ar fi introducerea moțiunii de cenzură, și să fie formată din maximum 200 de deputați , aleși prin vot direct pe patru ani și să aibă ultimul cuvânt asupra Senatului în majoritatea proiectelor de lege, un raport asemănător cu cel din Franța între Adunarea Națională și Senat.

Ca mod de scrutin se poate folosi sistemul german (100 aleși prin vot majoritar, 100 prin vot de listă, cu reprezentară proporțională pe ansamblu) sau un vot mixt (150 aleși prin vot majoritar, 50 prin vot de listă, cu reprezentare proporțională doar în această secțiune).

De asemenea ar trebui redus accesul minorităților naționale în parlament (actualmente în număr de 18 – record mondial) care nu face decât să creeze o masă de manevră pentru guvernul zilei, pentru deputați aleși de multe ori cu sub 10000 de voturi pe întreaga țară.

Este desigur doar o propunere, cu avantajele și dezavantajele ei, care pate fi evident discutată și ameriorată. Ceea ce este cert este că status-quo-ul nu mai reprezintă o opțiune valabilă în situația actuală.

Distribuie acest articol

86 COMENTARII

  1. Sa amintim doar ca Germania are peste 80 milioane de locuitori, iar Romania peste 20. Un raport de 4 la 1 locuitori. 620/4=155.

    • SUA are si mai mare rate de reprezentare. Ei au numar fix de parlamentari (535) la o polutatie de peste 300 milioane de alegatori (cam un parlamentar la 500 000 de alegatori).

      Daca s-ar respecta proportia in Romania ar trebui sa fie vreo 40-50 de parlamentari.

      • În general, cu cât statul e mai mic, cu atât normele de reprezentare sunt mai mici. În plus, în Statele Unite, Camera Reprezentanților a fost plafonată la 435 de membri din anul 1911. India are la ora actuală 545 deputați la o populație de 1,25 miliarde, adică un deputat la 2,230 milioane de locuitori.

      • Nu are nicio legatura cu situatia din Romania pentru ca si in SUA, si in Germania, pe langa parlmntele federale de care se vorbeste aici mai sunt o gramanda de parlamente statale si de land.

        • Am menționat acest lucru, era vorba de multitudinea scrutinelor. Același lucru se întâmplă și în Franța, care nu e un stat federal.

  2. Adica, vom vota in fiecare an sau la 1 an apoi la 2 diferenta, adica intr-un an Presedintele, pe urma senatorii si apoi deputatii ??!!(unii la 3, altii la 4, Presedintele la 5, altii la 6 !!)
    Dumnezeule !!
    V-ati gandit cum se vor succede aceste alegeri ??!!

    Poate am inteles gresit ?

  3. Ca legea electorala actuala este proasta nu cred ca mai trebuie comentat, se vad consecintele. Varianata cu doua camere si 300 de parlamentari este o solutie care ar trebui aplicata. Ce facem cu rezultatul referendumului in care lumea a votat in necunostinta de cauza si la care tine tare mult domnul presedinte ? CCR este o institutie politizata si rezultatele deciziilor sale se vad. Mie mi-a placut analiza facuta, dar parca niciun cuvant despre atitudinea PDL in adoptarea legii actuale (contestatia la CCR). Sa fie cumva o tendinta de a-i scuza pentru ce s-a intamplat in final ? Sigur ca multi PNL-isti au intrat in Parlament in 2008 de pe locurile 2,3…, inclusiv Crin Antonescu, dar parca nici chiar toti.

    • imi poti demostra ca la ORICE referendum lumea a votat in cunostinta de cauza? caci in lipsa acestei demo, ramane doar o opinie. Trebuie ca aceasta opinie a ta sa-mi schimbe mie viata? De ce? In numele a ce?

      • Această afirmație nu are nicio valoare deoarece sintagma „a vota în cunoștință de cauză” nu poate fi definită în termeni juridici și ca atare nu poate produce efecte juridice. Votul este universal și egal. Folosirea referendumului este uneori o metodă de manipulare a opiniei publice, utilizată de lideri cu instincte autoritare pentru a-și legitima măsurile altfel greu de promovat pe cale parlamentară. Vezi referendumul din 1962 prin care De Gaulle a introdus în Franța alegerea președintelui prin vot direct. Practic a fost o lovitură de stat. Pe de altă parte, în țări ca Statele Unite (la nivel de stat și local) și Elveția, referendumurile de inițiativă populară sunt evenimente politice anuale.

  4. Deci o sa avem alegeri la fiecare 3 ani pentru senat, la fiecare 4 ani pentru deputati, la fiecare 5 ani pentru presedinte. Mai adaugam si alegerile europarlamentare si p-alea locale: o sa avem alegeri cam in fiecare an, ca sa nu ne plictisim…

  5. Daca vor fi maxim 300 de parlamentari, atunci trebuie sa fie si parlament unicameral. Acesta e rezultatul referedumului din 2009.

    Sincer, nu vad ce folos am avea din Senat. Oricum la noi senatorii nu reprezinta regiuni, ci o data candideaza in Bucuresti, o data in Timis, o data in Arad si asa mai departe. Tot asa nu inteleg de ce trebuie facut un sistem complex, cu alegeri pe jumatate din 3 in 3 ani.

    Care e problema cu parlament unicameral cu 300 de parlamentari alesi din 4 in 4 ani ?

    • George, tu nu stiai ca „prostul daca nu e si fudul…parca nu e prost destul”?
      Numai ca partea trista a acestui proverb este ca prostia si fudulia, luate laolalta, nu numai ca formeaza un cuplu grotesc, dar mai si costa al naibii! de mult

      Spre deosebire de Romania, South Korea (tara cu o populatie de 50 de milioane si un teritoriu reprezentand o treime din cel al Romaniei) „isi permite” un parlament unicameral….cu EXACT 300 de membri!

      Detalii aici:

      http://en.wikipedia.org/wiki/National_Assembly_%28South_Korea%29

      Si nu am auzit, cel putin pana acum, deontologi de sambata seara care sa critice absenta „democratiei” in aceasta tara…..
      Numai romanii, niste prosti eterni, isi permit luxul unui parlament bicameral cu 588 de membri! Deh, ca sa fie cat mai „reprezentativ”, dom’le!
      Dupa dezastrul acestor alegeri (un fiasco penibil!!!), vine deontologul Petru CLEJ sa ne propuna un alt dezastru, de data asta „cu staif”! Te doare mintea si nimic mai mult…

      Cat priveste diferentele de dezvoltare dintre Romania si South Korea….cred ca nu are sens sa vorbim…

      Doar „cateva” detalii aici:

      http://www.youtube.com/watch?v=W3_zsVijn2Y

      NO COMMENT!

      • Ati uitat să menționați de ce ați ales Coreea de Sud (South Koreea, cum îi ziceți dvs.) ca reper pentru modul în care ar trebui (re)construit sistemul parlamentar românesc. De ce nu ați ales, spre exemplu, Franța, Germania sau Italia… sau SUA, arătând care este diferența dintre România și oricare din acete țări în ceea ce pivește nivelul de dezvoltare? Ăsta credeți că e criteriul după care o țară trebuie să decidă dacă are parlament unicameral sau bicameral – care variantă este mai ieftină?

        • Vă spun eu: este fascinat de numărul 300 și de coincidența cu același număr menționat în referendumul din 2009.

  6. Alegerile sunt un dar sau o corvoada a democratiei. Americanii voteaza o data la fiecare doi ani in alegeri federale, germanii voteaza in alegeri federale la fiecare patru ani, alegeri de land la fiecare cinci ani, alegeri locale la patru ani, francezii, alegeri europene la fiecare cinci ani, francezii aleg presedintele si Adunarea Nationala la cinci ani, Senatul la fiecare trei ani (vot indirect), deputatii europeni la fiecare cinci ani, consilierii regionali, municipali si departamentali la fiecare sase ani.

    Pot continua cu exemplele pana maine.

    Democratia presupune intre altele alegeri. Cine e plictisit sa nu participe, dar sa nu se planga de calitatea clasei politice.

    • Este adevarat asta dar la noi as prefera sa se faca anual. Cred ca pe termen mediu va ajuta. Tinand cont ca ar tine politicienii in sah non-stop. Patru ani este o perioada mult prea lunga. Si spun asta tinand cont de realitatile mioritice.

    • Nu sunt plictisit si particip la toate alegerile din 2000 pana acum.

      Care e totusi problema cu parlament unicameral cu 300 de parlamentari alesi din 4 in 4 ani ?

    • Problema nu este de plictiseala, dar vedem ca numai cu alegerile locale separate de prezidentiale ai nostri au recunoscut ca nu este chiar cea mai buna solutie, pentru ca toata activitatea se blocheaza efectiv in an electoral, administratia centrala si locala se ocupa de alegeri!!!!!!!!!!!
      Pai, si cum va mai functiona Romania, daca am avea an de an alegeri?!
      Poate merge la nemti, la francezi, dar se pare ca la noi democratia asta are greutati mari !!!

  7. Un corp ponderator ca Senatul este util ca mecanism de corectie sau franare impotriva unor legi adoptate intempestiv de majoritatea din Camera Deputatilor, mai ales daca aceasta este aleasa prin vot majoritar si nu reprezinta o majoritate a electoratului.

    • 1) Fals, atata timp cat in ambele camere exista o majoritate confortabila a USL…Senatul nu va corecta si nici nu va frana abuzurile eventuale ale Camerei Deputatilor, avand in vedere ca e vorba de aceeasi majoritate reprezentand aceeasi coalitie care a castigat alegerile

      2) Revenim ciclic, ca intr-o psihoza maniaco-depresiva, la ETERNA PROBLEMA a Romaniei – punctata magistral acum mai bine de 100 de ani de Titu MAIORESCU – si anume FORMELE FARA FOND. Va raportati mereu la forma (structura parlamentului), uitand de fapt fondul (calitatea profesionala si morala a parlamentarilor).

      3) Parlamentul bicameral este propriu statelor federale (daca tot ati dat exemplul Germaniei). Romania NU ESTE STAT FEDERAL. Si atunci?

      4) Cum ramane cu referendumul din 2009 privind parlamentul unicameral cu 300 de parlamentari (validat dealtfel!)? A fost organizat degeaba, acel referendum, nu? Sau numai asa….sa-i gadile pe bizonii votanti la orgoliu…sa le dea impresia ca „parerea lor conteaza”…?

      • 1) Fals. Alegerea decalată și în mod diferit a Senatului și Camerei Deputaților pe care o propun este menită să prevină o astfel de situație.

        2) Fals. Suntem în 2012, iar România este un stat în Uniunea Europeană, care e obligată să respecte norme democratice.

        3) Fals. Toate statele mari ale Uniunii Europene – Germania, Marea Britanie, Franța, Italia, Spania, Polonia, România, Olanda, dar și unele mai mici – Cehia, Austria, Belgia au parlamente bicamerale. Dintre acestea numai Germania, Austria și Belgia sunt state federale, iar Marea Britanie și Spania sunt state cvasi federale. Belgia, Marea Britanie și Spania aveau parlamente bicamerale chiar înainte de a evolua spre federalism.

        4) A fost referendum, dar Constituția spune: ARTICOLUL 61
        (1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.

        • 1) Nu mi-e clar pe ce va bazaii? Doar pe decalarea alegerilor? Pueril…si neconvingator! Sorry, my opinion!

          2) Ce spun eu….si ce intelegei dvs! Eu vorbesc de teoria formelor fara fond a lui MAIORESCU…dvs. ma luati cu „Romania este membra UE care e obligata sa respecte normele democratice”. Scuze, dar ce are sula cu prefectura? Apartenenta la UE implica, AUTOMAT SI OBLIGATORIU….pentru Romania….existenta parlamentului bicameral??? Monsieur, vous êtes de bien mauvaise foi| S-apoi….revenind la „formele fara fond”, uite ca se confirma! Romania este DOAR IN FORMA membra UE…caci in continut…se apropie de Uniunea Statelor Africane!

          3) Nu-i nimic, lasa ca tarile nordice (TOATE!) isi permit parlamente unicamerale…si nu se cramponeaza nimieni ca nu ar fi „reprezentative” pentru bobor. Reprezentativi au ajuns, insa, toti infractorii (originari, vai, din Romania!) care dau batai serioase de cap autoritatilor din Suedia, Norvegia, Finlanda (MAI ALES!) si Danemarca. Ca deh, asa-i democratic!

          4) Au trecut, deci, mai bine de 3 ani ( 22 Noiembrie 2009) de la respectivul referendum…si onor parlamentul BICAMERAL nu s-a pronuntat! De ce oare??? Curat democratic…chiar „reprezentativ”, nu?
          Oare in Constitutie….n-ar trebui prevazute termene limita pentru astfel de spete? Sau…in cazul de fata…”organului reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării” i se (scuzati…) cam rupe de popor…

          • 1) În lipsa de argumente, insulte.

            2) Vezi 1. Uniunea Europeană este una politică, în care suveranitatea este limitată.

            3) Si non e vero e ben trovato. E fals că doar statele federale au parlamente bucamerale? Ete na! Atunci mutăm discuția fără niciun motiv la statele nordice. De ce? Așa!

            4) Până ce nu se precizează în constituție că referendumul este obligatoriu și căt timp unica autoritate legiuitoare este parlamentul nu cred că situația poate fi clarificată.

          • Cred ca onor USL or sa aiba o surpriza foarte proasta cand or sa incerce sa modifice constitutia sau chiar legea electorala.

            Deja CCR le-a trantit legea electorala in vara pentru ca aducea mai multi parlamentari si nu era in concordanta cu referendumul din 2009.

            Cred ca atunci cand USL se va duce sa ceara avizul pentru orice fel de schimbare a constitutiei cu ignorarea referendumului din 2009 or sa aiba un aviz negativ peste care nu mai pot trece.

            Ar putea ei incerca sa abroge constitutia actuala ca sa poata sa treaca schimbarile pe care le vor, insa e o miscare foarte periculoasa pentru ca lasa Romania in vid legislativ si o sa aiba o opozitie foarte serioasa la a lasa Romania fara o constitutie.

            Plus ca orice fel de constitutie sau schimbare constitutionala trebuie sa treaca de vot popular.

            Or avea ei 66% din parlament, insa numai 25% din votul popular. Restul de 75% din electorat poate sa respinga orice fel de constitutie facuta dupa spranceana.

    • Sincer sa fiu, nu am vazut inca acest factor de corectare sau de franare in actiune (in Romania). Poate puteti sa ne dati unele exemple din ultimii 23 de ani cand Senatul a actionat in acest sens.

      Pentru mine Senatul si Camera Deputatilor seamana ca doua picaturi de apa: cam aceeasi oameni, aceeasi majoritate, la unele legi e Senatul camera decizionala, la altele Camera Deputatilor.

      Senatorii nostri nu reprezinta regiuni mai mult decat deputatii reprezinta colegii uninominale. Si unii si altii isi reprezinta pur si simplu partidele proprii.

      • Păi cred că nu ați citit articolul cu atenție: spre deosebire de situația actuală, Senatul și Camera Deputaților vor fi alese DECALAT, vor reprezenta ELECTORATE COMPLET DIFERITE și vor avea ATRIBUȚII COMPLET DIFERITE. Situație care nu a existat până acum.

    • stimate dle Clej. Doua camere cu atributii total diferite cum se pondereaza una pe cealalta? La cea „ne-decizionala”trece cum trece (deseori prin scadenta de termene/asumare tacita) asa ca nimeni nu pondereaza NIMIC. PS. Eu am senzatia ca nevoia de democratie „originala” lungeste mult si inutil orice proces legislativ, caci pana si implementarea directivelor europene cere o legislatie stufoasa la noi. Mai avem o racila: norme de aplicare care interpreteaza legea, adica functionari care MODIFICA/LIMITEAZA/INVERSEAZA legea dupa ideile/conceptele/ordinele primite . In orice tzara interpretarea legii o face judele.

      • Vă rog să examinați rolul Bundesratului în Germania, al Camerei Lorzilor în Regatul Unit și al Senatului în Franța, toate trei fără legitimitate directă. Deși nu pot face decât să pondereze voința camerei inferioare, cuvântul lor este luat în considerare. De pildă, Camera Lorzilor este alcătuită din oameni cu mare exeperiență, nu neapărat în politică, ci în domeniul lor de activitate și de multe ori atrage atenția asupra unor legiferări pripite de către Camera Comunelor și fiind vorba de persoane care nu au termene electorale sunt mai dispuse să-și exprime părerea în mod sincer în public. De asemenea, îmi aduc aminte că începutul sfârșitului pentru cancelarul Social Democrat Gerhard Schroeder a fost momentul în care opoziția Creștin Democrată și Liber Democrată, care câștiga scrutin după scrutin în landuri, a ajuns să dețină o majoritate de peste 2/3 în Bundesrat (69 de membri, desemnați de executivele celor 16 landuri federale) ceea ce îngreuna procesul legislativ, deși Schroeder deținea majoritatea în Bundestag. Ca atare, cancelarul a demisionat și a provocat alegeri anticipate – o raritate în Germania – alegeri în urma cărora a devenit cancelară Angela Merkel. Au trecut aproape opt ani și acum Angela Merkel este într-o poziție asemănătoare lui Schroeder, coaliția sa Creștin Democrată – Liber Democrată pierzând în mod repetat scrutinele de land, ceea a determinat bascularea majorității din Bundesrat în mâinile opoziției.

        În România, dacă Senatul ar fi ales decalat de Camera Deputaților, în momente de impopularitate a guvernului zilei (majoritar în Camera Deputaților), atunci opoziția poate beneficia de un vot de protest, care să contrabalanseze în Senat majoritatea guvernamentală din Camera Deputaților.

    • In primul rand, solutia cu doua camere nu ar fi constitutionala, pentru ca nu e conforma cu referendumul din 2009. Vointa poporului s-a manifestat clar atunci: „vrem parlament unicameral”. Putem dezbate avantajele si dezavantajele unui sistem cu doua camere, referendumul validat din 2009 ramane.

      In al doilea rand, cred ca exemplul unor state ca Anglia, Germania sau Franta nu ar trebui aplicate Romaniei. Istoria diferita ar trebui sa duca la solutii diferite si in cazul Romaniei, asa cum a dus in cazul Germaniei, Frantei si Angliei. Fiecare are un sistem adaptat poporului si istoriei proprii. Pentru poporul roman, incult politic (dupa cum zicea Andrei Plesu, cu maturitatea politica a unui copil) si trecut prin 45 de ani de comunism si prin 20 de ani de democratie originala, ar trebui un sistem simplu de inteles si simplu de implementat.

      In al treilea rand, nu cred ca Romania are genul de oameni pe care ii evocati in Camera Lorzilor, oameni cu experienta, seriosi, care sa actioneze ca un factor de corectie. Degeaba am avea un Senat cu ~100 de senatori, daca e plin cu genul de oameni cu care e plin actualul Senat.

      • 1) Referendumul din 2009 nu are valoare de lege și, până la proba contrarie, Constituția din 2003, care prevede sistemul bicameral, este în vigoare. Iar Constituția nu poate fi amendată DECÂT de parlament, electoratul ratificând apoi votul din parlament prin referendum.

        2) Deci trebuie ignorată chiar istoria statului român care a avut un parlament bicameral în perioada 1866 – 1938? Pentru informarea dumneavoastră, nu există un stat numit „Anglia”.

        3) Și dacă nu are genul de oameni, nu trebuie să încerce să-i formeze? Problema dumneavoastră și a altora este că nu reușiți să ieșiți din tiparele actuale și consumați o cantitate enormă de energie, încercând să demonstrați de ce NU e posibil să se facă ceva.

      • 1) Din cate am inteles, legea votului uninominal de anul acesta a fost declarata neconstitutionala de catre CCR printre altele si pentru ca nu respecta rezultatul referendumului din 2009. O propunere de modificare a modului cum este ales Senatul nu ar avea sanse de reusita din aceleasi motive.

        2) „Deci trebuie ignorată chiar istoria statului român care a avut un parlament bicameral în perioada 1866 – 1938?”
        Da. Romania de azi nu mai are nimic de a face cu Romania din perioada 1866-1938. 45 de ani de comunism, emigrarea masiva dupa 1989 (~3 milione de oameni au emigrat) au transformat puternic Romania.

        3) „Și dacă nu are genul de oameni, nu trebuie să încerce să-i formeze? ”
        Nu sunt un adept al calificarii si formarii la locul de munca. Nu cred ca Romania mai are nevoie de experimente. Nu sunt un optimist si nu cred ca in urmatorii 20 de ani se vor „forma” personalitati politice care sa fie senatori buni. Urmarind evolutia ultimilor 23 de ani nu am nici macar o urma de dovada ca asa ceva este posibil.

        • 1) Nu cred că ați fost atent. Eu propun nu doar o reformă a modului de scrutin, ci și a arhitecturii parlamentului României. Or, câtă vreme modificarea nu contravine art. 152, Limitele revizuirii Constituției, nimeni nu poate împiedica parlamentul să legifereze îndomeniu.

          2) E interesant cum variază această preferință. Când ne convine, tradiția e bună, când nu e proastă. Nu mă refer la dumneavoastră în cazul de față.

          3) Și atunci ce propuneți? Continuarea în regimul actual?

      • 3) Propun parlament unicameral cu 300 de parlamentari alesi din 4 in 4 ani. Un sistem asemanator cu sistemul german (jumatate din parlament ales direct si jumatate pe liste) mi s-ar parea cel mai potrivit.

  8. Senatul poate fi format din delegati numiti de consilile regionale, asta in cazul in care va fi realizata regionalizarea, sau consilile judetene(situatia actuala). Practic Senatul va fi reprezentantul regiunilor(judetelor). Bundesratul german e modelul pe care il am in vedere. Alegatorii vor alege prin vot direct doar Camera deputatilor, Consilile regionale si locale.
    Ideea e ca o reforma a Parlamentului trebuie sa tina cont de aspecte precum descentralizarea, guvernanta multi-nivel dar sa raspunda si la intrebarea: republica parlamentara sau semi-prezidentiala?

  9. Cred ca una din problemele votului uninominal de la noi e ca oricine poate candida oriunde. Asa avem un iesean (MRU) candidat la Arad, un tulcean(Crin Antenescu) candidat la Teleorman, samd.
    Esenta votului uninominal este tocmai responsabilizarea alesului fata de electori. Si atunci probabil ca o interdictie ar merita pusa. Poti candida doar in colegiul in care ai domiciliul de cel putin 5 ani, de ex. Astfel am preveni plimbarile dintr-un colegiu in altul, responsabilizand pe ales fata de alegatori.
    Daca stiu ca peste 4 ani dau ochii din nou cu aceeasi alegatori e f probabil ca voi mai atent sa realizez ceva pentru colegiul respectiv. Daca ma plimba partidul de colo colo n-am nici o grija. Si atunci ajungem la problema votului pe liste (responsabilizarea fata de partid in loc de alegatori).
    O alta problema este descretizarea votului in Parlament. Alegatorii trebuie sa stie cum a votat alesul pe fiecare chestiune, ca sa-l responsabilizeze. E mult mai atent la vot alesul cand stie ca trebuie sa explice alegatorilor de ce a votat.
    Cea mai amare dificultate in acest moment este ca toate modificarile trebuies votate de cei deja alesi, care nu prea au nici un interes in acest sens.

    • Singurele țări din Europa care aleg parlamentele exclusiv prin scrutin majoritar uninominal – Franța și Marea Britanie – nu pun nicio condiție de rezidență pentru candidați în circumscripțiile electorale unde candidează.

  10. Dacă nu v-o fi cu bănat, am şi eu o variantă de reformă a parlamentului, in acord cu voinţa exprimată a cetăţenilor la referendumul din 2009 şi in virtutea obligaţiilor ce survin in urma aderării la structurile europene, ţinînd aşadar cont de postura de stat membru al Uniunii.

    Întîi, îmi permit să vă aduc la zi cu informaţiile juridice asupra competenţelor actuale de legiferare ale Parlamentului român:
    a] prevederi interne:
    articolul 11 din Constituţie stabileşte clar
    „Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.”
    iar art 148, al 2
    „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.”
    b] dreptul comunitar: Tratatul privind func’ionarea Uniunii Europene [rog orice cetăţean interesat de chestiunea parlamentarismului şi democraşiei să studiete acest tratat cu atenţie înasinte de a se arunca in public cu iniţiative de „reformă”].
    Art 3 din acest tratat stabileşte competenţele exclusive ale UE, iar art 4 vorbeşte despre competenţele partajate. Nu intru in analiza acestor competenţe şi a domeniilor de legiferare atinse de Tratat, să reţinem doar faptul că structurile Centrale ale Uniunii şi-au stabilit o gamă vastă de domenii in care pot reglementa şi implementa politici fără niciun aport al instituţiilor naţionale şi fără niciun acord prealabil sau măcar ulterior. In plus, există o clară propensiune a Comisiei către lărgirea sferei de competenţe. Să reţinem şi amănuntul semnificativ legat de încredinţarea, prin Tratate, a iniţiativei şi competenţei principale legislative unui organ de tip executiv – Comisia Europeană.

    In virtutea acestei noi realităţi instituţionale, izvorul principal de drept pe teritoriul României este format din setul de Tratate ale Uniunii împreună cu actele normative emise de Comisia Europeană, principalul iniţiator, producător şi exportator de norme al Uniunii. Ca atare, Parlamentul României a căpătat un rol decorativ, ilustraţie tradiţională a democraţiei. La această situaţie ce comportă o degradare a parlamentarismului din cauze obiective, asumate prin Acordurile semnate şi ratificate de România, se adaugă practica încetăţenită a guvernării prin Ordonanţe de urgenţă sau ordinare. Această politică ce uzurpă rolul Parlamentului a fost adoptată şi acceptată de toate partidele noastre parlamentare. Ca atare, iniţiativa legislativă la nivel de for reprezentativ a atins cota de avarie: voinţa cetăţenilor nu-şi mai găseşte expresia in proiectele mandatarilor, nici măcar atunci cînd această voinţă capătă juridică şi o formulare proprie prin referendum.

    Bun. Scuzaţi introducerea lungă. Acum proiectul de reformă, pe puncte:
    1. Parlament Unicameral. [practic lotul de parlamentari români din PE este echivalent cu un micro-senat extern, iar ceea ce se decide acolo are oricum o mai mare putere juridică, in virtutea chiar a prevederilor constituţiei noastre]
    2. Numărul total al parlamentarilor din forul pseudo-legislativ local şi cel de la Bruxelles să fie de maxim 300. In parlamentul local -aşa-zis naţional- ar fi suficienţi şi o sută de mandatari, cîte 2-3 pe judeţ, şi 10 in pentru capitală.
    3. Mandatul de parlamentar să fie neretribuit. Cetăţenii, prin intermediul contribuţiilor directe, să poată finanţa bugetul Parlamentului care să acopere cazarea, transportul, comunicaţiile parlamentarilor şi întreţinerea sălii de dezbateri.
    4. Fiecare parlamentar să fie obligat să depună o garanţie materială care, in condiţiile încălcării termenilor mandatului, să poată fi executată de cetăţenii colegiului reprezentat.
    5. Imunitatea parlamentară să fie restrînsă la activitatea şi declaraţiile strict politice. Orice faptă penală comisă de un parlamentar pe durata mandatului să atragă o circumstanţă agravantă stabiltă prin legea penală, in aşa fel încît pedepsele privative de libertate pentru demnitarii penali să fie cu cel puţin 3-4 ani mai mari decît pentru ceilalţi cetăţeni neaflaţi intzr-o demnitate publică..
    6. Introducerea testului psihiatric obligatoriu pentru toţi candidaţii.
    7. Orice fel de infracţiune să atragă in mod automat încetarea mandatului, la pronunţarea sentinţei. Orice acţiune penală declanşată împotriva unui parlamentar să suspende automat dreptul de vot al învinuitului/inculpatului.
    8. Introducerea şedinţelor virtuale, in special pe Comisii, in foruri securizate dar transparente in spaţiunl virtual. orice cetăţean trebui să poată supraveghea activitatea mandatarului său.
    9. Introducerea Biroul Virtual de Petiţii, unde cetăţenii să poată trimite iniţiativele lor. Semnarea acestor proiecte civice de către un minim 10.000 de cetăţeni să determine introducerea automată pe lista dezbaterilor in Parlament.

    • 1. Problemă de subsidiaritate, parlamentul României și cel European nu se calcă pe picioare.
      2. Vezi 1.
      3. Unde se mai întâmplă asta? Ce calitate de oameni ar atrage un astfel de parlament?
      4. Neconstituțional. „Orice mandat imperativ este nul” – art.69(2) din Cosntituție.
      5. Citiți articolul 72 al Constituției și chiar Codul Penal și constatați că propunerea dumneavoastră e inutilă.
      6. Nu știu dacă așa ceva e constituțional.
      7. Neconstituţional – vezi art. 70(2) al Constituției.
      8. Ședințele pe comisii sunt secrete ca regulă. Nu cred că e bine ca elaborarea unui proiect, care presupune și opinii care pot părea nelalocul lor, dar nu sunt reținute în textul trimis în plen să fie inhibate de caracterul public. Audierile din comisii sunt publice. Iar lucrările din plen sunt publice ca regulă.
      9. În Marea Britanie, din 2011 orice petiție care strânge 100000 de semnături trebuie dezbătută în Camera Comunelor. Se poate introduce și în România așa ceva.

      • 8. De fapt, sedintele sunt de regula publice, conform regulamentelor. Doar ca se incalca regulamentele, de multe ori. E diferit pentru sedintele comune. Oricum e aberant sa se presupuna ca ar exista motive pentru secretizare cata vreme se discuta chestiuni de interes public.

        • Nu e deloc aberant. O discuție francă nu poate avea loc întotdeauna sub ochii publicului. În plus, secretul dezbaterilor în comisii nu e o invenție românească.

  11. Argumentul cu alegerile prea dese sau cu prea multe articole de votat nu prea tine.

    Am experienta directa a alegerilor din SUA.

    SUA au alegeri generale din doi in doi ani. La fiecare doi ani e aleasa toata Camera Reprezentantilor si o treime din Senat, plus alegerile pentru senatul si camera statului, depinzand de stat.

    La fiecare patru ani este ales presedintele, guvernatorul, primarii, serifii, judecatorii, consilierii locali si comisarii din comisiile statului.

    Peste toate astea vin referendumurile locale, si americanii intotdeauna au cate cel putin 5-6 intrebari pe balot. Spre deosebire de Romania, rezultatul unui referendum este obligatoriu.

    La fiecare alegere, buletinul de votare are poate si 50-100 chestii de votat (toate puse pe acelasi buletin de vot), si nu am auzit pe nimeni sa se planga de prea multe chestii de votat.

    La ultimile alegeri de luna trecuta am petrecut vreo doua ore sa completez buletinul de vot. Imi inchipui ca e greu sa faci asta in sectia de votare, insa daca votezi prin corespondenta poti sa o faci acasa usor, mai ales ca primesti acasa materialele electorale oficiale in care sunt descrisi candidatii, initiativele lor, referendumurile locale cu explicatie asupra efectelor, pararei contra si pentru date de institutill si organizatii care au un interes in referendumul respectiv.

    Daca vrei sa votezi in sectie, te duci cu o copiuta in buzunar in care scrii ce vrei sa votezi si ce nu.

    Romanul trebuie sa se invete cu un sistem de vot responsabil si cu scrutinuri dese si cu multa informatie de votat pe balot.

  12. Subiectul este extrem de important si de acut. Cred ca societatea civila trebuie sa se implice activ in aceasta dezbatere si sa propuna propria versiune de reforma constitutionala si electorala pe care sa o sustina cu cat mai multa forta.
    Folosesc acest prilej ca sa imi expun viziunea proprie legata de acest subiect.
    Cred ca sistemul parlamentar trebuie sa ramana bicameral, dar fundamental modificat. Camera Deputatilor (CD) trebuie sa fie principalul for politic si legislativ, iar Senatul sa aiba doar un rol de cenzura (sa poata modifica legile adoptate de CD cu majoritate calificata de ¾; practic sa nu poata cenzura ce a iesit din CD decat daca se poate intruni un larg consens) si control (toate comisiile de control si de ancheta sa fie la Senat). Pornind de la ceea ce trebuie sa fie CD eu cred ca nu se justifica alegerea lor nici in colegii uninominale si nici in circumscriptii judetene. Ne mai miram de unde vine puterea baronilor locali. Deputatii reprezinta natiunea in intregul sau si de aceea cred este cel mai bine sa fie alesi in circumscriptie nationala, ca la europarlamentare. Nu vad nici un argument care sa justifice circumscriptiile judetene, fiindca multi candidati nu sunt localnici, iar alegatorii nu aleg dupa acest criteriu si chiar daca o doresc pot sa aleaga un candidat local din lista nationala. Alegerile sa se faca pe liste deschise de partid, alegatorul urmand sa aleaga o persoana din lista, iar mandatele sa se repartizeze proportional pe partide, iar din lista sa se intre in ordinea voturilor obtinute, nu in ordinea impusa de partid. Legat de numarul de deputati cred ca ar pute sa fie mai mic, dar nu mult mai mic, fiindca s-ar crea un deficit mare de democratie (am putea ajunge, la limita, sa avem cate un singur reprezentant de la fiecare partid, cu un numar de voturi proportional cu scorul electoral si am rezova asa si cu costurile si cu traseismul si cu multe alte “neajunsuri”ale democratiei!). Propunerea autorului cu 200 de deputati mi se pare foarte buna. Pragul electoral ar trebui eliminat sau diminuat foarte mult.
    Senatul cred ca ar trebui sa aiba o norma de reprezentare dubla fata de deputati (sau chiar de 2,5 ori mai mare; se ajunge tot cam la 2 senatori pe judet), candidaturile sa fie doar personale cu posibilitatea de a fi sustinute de un partid, in circumscriptii uninominale, in sistem majoritar in doua tururi, in ideea de a se incerca alegerea unor personalitati cat mai reprezentative in camera care are rol de cenzura si control. Sustin ideea ca senatorii sa fie alesi pe 6 ani cu reinnoirea mandatului a jumatate dintre ei la 3 ani. Cred ca o cat mai mare dispersare a puterii nu poate fi decat benefica si sprijina continuitatea politica. Nu intamplator toate partidele vor ca alegerile sa fie toate odata, inclusiv cele pentru presedinte, pentru ca atunci cand castiga sa obtina toata puterea si sa nu ii mai deranjeze nimeni. Dar nu sunt adeptul ca senatorii sa fie reprezentanti ai comunitatilor teritoriale deoarece, in timp se submineaza unitatea nationala. Nu sunt de acord nici cu votul indirect.

  13. continuare.

    10. mantatul revocabil.
    preambul: posibilitatea mandatul revocabil este legată strîns de o reformă prealabilă a sistemului electoral, după cum urmează:
    a] vot uninominal absolut. un singur parlamentar ales pe colegiu, prin obţinerea unei majorităţi simple, indiferent de procentul obţinut.
    b] înregistrarea alegătorilor pe colegii.
    c] taxarea votului. orice cetăţean responsabil ce doreşte să se implice in viaţa cetăţii in mod sigur cunoaşte că democraţia nu pică din cer, iar costurile parlamentarismului trebuie să fie suportate de cineva, in mod transparent. aş propune o taxă de 100 de euro, achitată o dată la 4 ani, şi care să condiţioneze înregistrarea alegătorului şi să determine radierea sa in caz de neplată intr-un anume termen înainte de alegeri. Sumele strînse de la alegători vor intra direct in contul parlamentului ca sursă principală de venituri la bugetul său.

    mandatul să poată fi revocat in urma unei plebiscitări dublate de un scrutin colegial ca urmare a unei Chemări publice care să fi strîns minim 10.000 de semnături sau cel puţin 10% din alegătorii înscrişi in colegiu. majoritatea simplă obţinută de un alt candidat ar urma să atragă revocarea automată a mandatarului precedent şi înclocuirea sa.

    11. Premierea parlamentarilor merituoşi. Ca urmare a petiţiilor şi donaţiilor cetăţeneşti, un anume procent, de pildă 10%, din parlamentari, vor primi un bonus -material, bănesc sau altcumva- in baza activităţii lor supuse unui scrutin popular in Camera virtuală de referendumuri [unde pot vota doar cetăţenii înscrişi şi contribuabili]

    Asupra obiecţiilor de tipul „Nu știu dacă așa ceva e constituțional.” – păi d-aia o reformă se numeşte reformă: ca să schimbe in mod radical ceva, inclusiv o constituţie ce favorizează cartelizarea parlamentară.

    Asupra obiecţiei: „Unde se mai întâmplă asta? Ce calitate de oameni ar atrage un astfel de parlament?” Răspuns: cei mai buni dintre noi, cei mai merituoşi, cei mai dezinteresaţi in mod voluntar şi conştient de acumularea personală pentru a-şi concentra interesul asupra vieţii cetăţii şi binelui public veritabil, cei mai oneşti, cei mai înstăriţi dintre noi, cei mai bine trăiţi şi mai experimentaţi oameni, care, după ce au depăşit vîrsta maturităţii, se simt incă destul de vivace pentru ca in pragul bătrîneţii să nu se lase pe tînjală şi să lupte, dintr-o altă postură, pentru ţară şi semeni, împotriva unei nomenklaturi odioase încremenite in sistem. Deci, nişte bătrîni înţelepţi şi filantropi care urăsc pensiile socialismului şi ţintuirea in ipostaza de pensionat. Ce, nu există asemenea români? Eu am cunoscut cîţiva.

    • Propuneri violent neconstituționale, nerealizabile deoarece îngrădesc dreptul de vot, pe baza unui elitism dubios. Tentativă de a reinventa roata democrației. Drumul spre iad e pavat cu bune intenții.

      Caracterul uninominal al votului se referă la modul de vot, nu la cel de reprezentare.

      Așadar, rog pe toată lumea să folosească termenul corect „scrutin majoritar uninominal” sau First Past The Post (FPTP), cu un singur tur. Să combatem stupiditatea „vot uninominal pur”.

    • Prin votul cenzitar au mai trecut si altii, si au renuntat de multa vreme la el.

      In Constitutia S.U.A. exista un amendament explicit care interzice conditionarea votului de platirea vreunei taxe.

      Pe la inceputul secolului, unele state Americane au incercat sa restrictioneze accesul populatiei de culoare la vot de plata unor impozite, stiind ca majoritatea populatiei de culoare este saraca si nu poate plati taxa respectiva.

      Ceea ce ii lipseste Romaniei este revocarea unui oficial ales prin referendum public. Exista numai pentru presedinte, si nu stiu daca exista pentru oricare alt functionar ales.

      In SUA orice fel de functionar ales (mai putin presedintele) poate fi destituit daca un numar minim de alegatori depun o petitie care se califica sa ajunga pe un buletin de vot, si o majoritate care se prezinta la vot accepta demiterea. Sistemul american merge chiar mai departe, referendumul se transforma intr-o alegere anticipata, in care cel care este contestat isi apara scaunul in fata contracanditatilor inscrisi sa-l inlocuiasca.

      • În România doar primarii pot fi destituiți prin referendum. Iată ce spune Legea administrației locale:

        Art. 70. – (1) Mandatul primarului inceteaza ca urmare a rezultatului unui
        referendum local avand ca obiect demiterea acestuia, organizat in conditiile legii,
        conform procedurii prevazute la art. 55 alin. (3)-(7).
        (2) Referendumul pentru incetarea mandatului primarului se organizeaza ca urmare a
        cererii adresate in acest sens prefectului de locuitorii comunei, orasului sau
        municipiului, ca urmare a nesocotirii de catre acesta a intereselor generale ale
        colectivitatii locale sau a neexercitarii atributiilor ce ii revin, potrivit legii,
        inclusiv a celor pe care le exercita ca reprezentant al statului.
        (3) Cererea va cuprinde motivele ce au stat la baza acesteia, numele si prenumele,
        data si locul nasterii, seria si numarul buletinului sau ale cartii de identitate si
        semnatura olografa ale cetatenilor care au solicitat organizarea referendumului.
        (4) Organizarea referendumului trebuie sa fie solicitata, in scris, de cel putin 25%
        dintre locuitorii cu drept de vot. Acest procent trebuie sa fie realizat in fiecare
        dintre localitatile componente ale comunei, orasului sau municipiului.

        Destituirea prin referendum a președintelui României nu poate declanșată de cetățeni, ci urmează unei suspendării din funcție de către parlament și numai în caz de fapte grave de încălcare a Constituției.

    • Ati observat ceva? Propunerile dvs. sunt fie „violent anticonstitutionale”, fie „nerealizabile”, fie „ingradesc dreptul de vot pe baza unui elitism dubios”, fie „reinventeaza roata democratiei”.
      In schimb, propunerie domnului CLEJ sunt toate constitutionale, realizabile si, cu siguranta, vor aduce in parlament numai merituosi si oameni de o moralitate dincolo de orice dubiu.

      Probabil pentru domnul CLEJ actuala Constitutie este un text infailibil, unic si irepetabil, de nemodificat, garantie a progresului si prosperitatii, chezasie a mersului Romaniei spre noi culmi de democratie originala.

      Ca sa nu mai spun ca aprecieri de genul „pueril” sau „neconvingator” sunt, pentru domnul CLEJ, insulte. In schimb, aluzia dumnealui cum ca eu as fi „fascinat de numărul 300 și de coincidența cu același număr menționat în referendumul din 2009” e una de bun simt…
      Ce as putea sa mai spun de faptul ca, in 2 randuri, eu pomenesc de teoria formelor fara fond a lui MAIORESCU….incercand (poate prea subtil, mai stii?) sa pun sub semnul intrebarii ideea de forma (cu referire la parlament) …iar domnul CLEJ imi raspunde ca Romania e membra UE si ca trebuie sa respecte democratia?

      Halucinant…

      • Actuala Constituție nu e un text infailibil și de nemodificat, altfel cum să se realizeze propunerile pe care le fac aici? Sau asta e la fel de adevărată ca și cu „doar statele federale au parlament bicameral”?

        În rest, a propune votul cenzitar în anul 2012 este violent neconstituțional deoarece încalcă un drept câștigat – egalitatea și universalitatea votului, drept garantat nu doar de Constituție ci și de tratatele internaționale privind drepturile omului la care este parte România.

        Fascinația dumneavoastră față de numărul 300 poate deveni o obsesie, dacă-l mai repetați de multe ori.

        Cât privește revenirea repetată la Maiorescu, cred că nu mai are niciun fel de relevanță în secolul al XXI-lea, când democrația într-un stat membru al UE nu mai privește doar statul respectiv, ci întreaga Uniune. Bicameralismul la statele de o anumită mărime este o stare de fapt la care s-a ajuns după o evoluție îndelungată și nu cred că trebuie România să reinventeze aici roata democrației și să practice, ca să vă citez „democrația originală”.

    • Si democratic cand se va mai conduce tara? Ca de un si anume exemplu: votul „uninominal”, daca ar fi fost folosit acum ar fi dat un parlament 90% USL cu a doua formatiune in preferintele electoratului avand un singur parlamentar. Curat democratic si reprezentativ pentru ce vor oamenii.

      • Vă referiți la scrutinul MAJORITAR uninominal, căci și votul din alegerile de pe 9 decembrie tot uninominal a fost.

        • Evident. Din acest motiv am pus ghilimele pentru că toți ai noștri politicieni și comentatori care își dau cu părerea – evident, nu chiar toți dar cei mai mulți – nu au habar de terminologia corectă.

        • Bine, dacă suntem din care afară de atenți la detalii nici denumirea dumneavoastră nu e cea mai corectă. Dar, ca să lămurim, mă refer la faptul că un vot majoritar în circumscripții sau colegii uninominale ar fi deformat foarte mult voința electoratului.

          • Păi sigur că l-ar fi deformat, asta se întâmplă oriunde, uitați-vă nu mai departe de președințiile de consilii județene, USL a câștigat 36 din 41 cu 46% din votul popular. Uitați-vă la diferența dintre procentul de deputați și votul popular obținut în Franța și Marea Britanie. Este un scrutin nedrept, e și logic să fie așa din moment ce doar primul clasat câștigă mandatul (FPTP, winner takes all).

  14. Eu nu ştiu de ce trebuie să ne complicăm. Avem o Constituţie hibridă, de inspiraţie franceză, pentru o republică semi-prezidenţială, adică pentru un sistem pentru care nu avem nici o tradiţie. În plus, avem nişte politicieni care sunt aleşi nu chiar direct de oameni, pentru că se votează partidul, şi, în final, avem nişte colegii electorale care amintesc de o pictură abstractă.

    Propunerea mea:
    – vot în două tururi asemenea prezidenţialelor şi similar localelor. Luaţi orice statistică a prezenţei la vot şi veţi vedea că sistemul acesta a scos cei mai mulţi oameni din case. În plus, din ’90 încoace, nici o forţă politică nu a contestat acest sistem.
    – colegiile electorale să fie conturate în funcţie de numărul de locuitori (actualizat odată la cinci ani prin recensăminte, şi nu la minim 10 şi prost), privându-le de amestecul politicul în redarea formelor lor, care să aducă mai mult a figuri geometrice rectangulare şi nu a pictură abstractă.
    – că tot vorbim de Preşedinte, avem nevoie de un altfel de Parlament. Păstrând logica minimalismului, am trei soluţii, una mai radicală decât alta:
    1. preşedinte ales de un Parlament unicameral. De ce nu direct de cetăţeni? Pentru a evita conflictele constituţionale. Atribuţiile acestuia ar rămâne la nivel de politică externă şi ca mediator pe scena politică. Mediator, şi nu provocator.
    În privinţa Parlamentului, unul unicameral ar fi suficient, cu condiţia limitării ordonanţelor de urgenţă şi a asumării răspunderii. Primele ar putea fi emise în caz de dezastru iminent sau în producere (cauze care ar ţine de vreme, război, accidente majore etc.), iar ultimele, să ţină de un context post-factum care ar viza anumite politici cu implicaţii negative asupra drepturilor omului, economiei şi/sau relaţiilor interstatale. Evident, odată găsiţi vinovaţi aleşii, imunitatea ar fi pierdută, iar aceştia, trimişi în faţa judecătorilor.
    Şi că vorbim de imunitate, cei găsiţi cu probleme de compatibilitate şi, în general, corupţii sau cei asupra cărora există dovezi incontestabile de fapte nedemne pentru funcţia de parlamentar, nu ar (mai) beneficia de imunitate (în caz de mită, abuz în servici, fraudă, conflict de interese etc.).
    2. Similar cazului 1, numai că atribuţiile preşedintelui ar fi cumulate cu cele ale prim-ministrului. Simplu spus, Guvernul ar rămâne singurul for executiv. Funcţia de mediere ar putea fi asigurată de o comisie (în locul celei juridice, de exemplu), în care Puterea şi Opoziţia ar avea număr egal de membri şi care ar obliga direct forţele politice să negocieze o soluţie de ieşire dintr-un conflict politic. Democraţia se învaţă, până la urmă…
    3. cea mai radicală soluţie pe care am putut-o concepe a fost influenţată de un sondaj care arăta o preferinţă mare a românilor de a avea ca şef de stat un străin (aprox. 20-30%). A nu se înţelege dorinţa de a reveni la momentul 1866 sau de a readuce în discuţie restauraţia monarhiei, aşa cum fusese în 1923-1947. Vorbesc de o monarhie electivă constituţională, în care Parlamentul ar alege o persoană în funcţia de „rege” („domn” sau „voievod”) pe viaţă, dar cu rol „decorativ” – mediator şi reprezentant al statului în afara graniţelor sale, iar Parlamentul ar rămâne unicameral şi, de facto, forul executiv.
    Punctul forte al acestei propuneri este argumentul tradiţiei: în toate cele trei foste Ţări Române, am avut monarhii elective, odată cu stingerea dinastiilor Basarabilor şi Muşatinilor, respectiv, integrarea Transilvaniei în Regatul Ungariei. Mai mult, Divanele şi Dieta deţinuseră puterea efectivă, mai ales începând din secolul al XVI-lea, când Domnii erau numiţi cu acordul sultanului, de boieri, iar în cazul Transilvaniei, pentru secolele XVI-XVII, de nobili (mai devreme de prăbuşirea regatului, în 1541, era numit de rege). Având argumentul istoric în spate, putem trece mai departe:
    – candidaţii să fie supuşi unei evaluări înainte de campanie electorală, care să ducă la respingerea celor consideraţi nepotriviţi pentru post.
    – limitarea numărului de mandate la două şi prelungirea lor la cinci ani, de la patru. Zece ani sunt suficienţi pentru a aplica orice politică publică şi de a îndrepta una greşită (mai ales dacă vizează educaţia).
    – privarea dreptului de a numi politic oameni în instituţiile publice de stat care ţin de puterea judecătorească sau a organismelor subvenţionate de stat.
    – orice proiect de lege ar trebui supus dezbaterii inclus cu cetăţenii, prin varii mijloace (mass-media, referendumuri, sondaje etc.), de către Putere şi Opoziţie în acelaşi timp.
    – Parlamentul să fie obligat să supună dezbaterii un proiect de lege iniţiat de cetăţeni, prezent fie on-line, fie în format fizic, semnat de un număr minim egal cu cel necesar pentru înregistrarea unei candidaturi a unei persoane sau partid politic, dar din minim patru judeţe diferite (sau 3/4 trei judeţe + 1/4 Bucureşti), sau de minim 100.000 bucureşteni (din cauza disproporţiilor demografice evidente), dar să fie din minim trei sectoare.
    – toate dezbaterile să fie transparente, disponbile pe un site aferent, în urma înregistrării lor.
    – vacanţa parlamentară să nu fie prilej de concedii, ci unul de atragere a investitorilor pentru colegiile de care aparţin şi numai dacă ar exista strategii publice în acest sens. În plus, din considerente de management al timpului, parlamentarul ar trebui să aibă timp să răspundă în mod regulat la întrebările electoratului din propriul colegiu şi să fie receptiv la observaţiile, comentariile, sugestiile şi critica negativă a acestuia.
    – sancţionarea prin concediere a parlamentarilor care ar absenta mai mult de 10% din zilele lucrătoare din an, iar pentru cei care ar lipsi mai puţin de atât, să li se taie 1% din salariul net lunar pentru fiecare zi lipsită.
    – sancţionarea unui membru al Parlamentului, fie el preşedinte, „rege” sau un simplu membru, să ţină cont de avizele organelor abilitate dacă considerentele sunt de ordin penal, constituţional sau se încalcă propriul regulament al camerei.

    Ştiu că ceea ce am scris eu nu bate foarte mult cu conţinutul articolului dvs., d-le Clej, dar titlul ales m-a stimulat să-mi exprim propriul punct de vedere. Mi-ar plăcea ca o dezbatere de amploare pe tema reformării Parlamentului să aibă loc şi era timpul ca cineva să o aducă în discuţie, fie şi numai la nivel de titlu. Dacă aţi reuşi să atrageţi şi specialişti în drept constituţional şi politicieni ar fi perfect.

  15. ” vot în două tururi asemenea prezidenţialelor şi similar localelor. Luaţi orice statistică a prezenţei la vot şi veţi vedea că sistemul acesta a scos cei mai mulţi oameni din case. În plus, din ’90 încoace, nici o forţă politică nu a contestat acest sistem.”

    Fals, e doar o impresie. Vezi alegerile locale din 2000 de pildă. Mai mult, el fost schimbat pentru alegerea primarilor în 2012. Doar Franța folosește pentru parlamentare scrutinul majoritar uninominal care este cel mai restructiv sistem electoral pentru partidele mici și mijlocii. Vezi cazul Frontului Național.

    „colegiile electorale să fie conturate în funcţie de numărul de locuitori (actualizat odată la cinci ani prin recensăminte, şi nu la minim 10 şi prost), privându-le de amestecul politicul în redarea formelor lor, care să aducă mai mult a figuri geometrice rectangulare şi nu a pictură abstractă.”

    Imposibil. Elementul cost face prohibitiv acest lucru. Norma este de 10 ani – Statele Unite, Franța, Marea Britanie.

    „că tot vorbim de Preşedinte, avem nevoie de un altfel de Parlament. Păstrând logica minimalismului, am trei soluţii, una mai radicală decât alta.

    1. preşedinte ales de un Parlament unicameral. De ce nu direct de cetăţeni? Pentru a evita conflictele constituţionale. Atribuţiile acestuia ar rămâne la nivel de politică externă şi ca mediator pe scena politică. Mediator, şi nu provocator.

    Nu e deloc radical. Așa se întâmplă de pildă în Grecia. Cât privește rolul de mediator, asta nu e o garanție. Vezi exemplul Cehiei, unde președintele Vaclav Klaus (ales de parlamentul bicameral) îl face pe Băsescu să arate ca mic copil.

    „În privinţa Parlamentului, unul unicameral ar fi suficient, cu condiţia limitării ordonanţelor de urgenţă şi a asumării răspunderii. Primele ar putea fi emise în caz de dezastru iminent sau în producere (cauze care ar ţine de vreme, război, accidente majore etc.), iar ultimele, să ţină de un context post-factum care ar viza anumite politici cu implicaţii negative asupra drepturilor omului, economiei şi/sau relaţiilor interstatale. Evident, odată găsiţi vinovaţi aleşii, imunitatea ar fi pierdută, iar aceştia, trimişi în faţa judecătorilor.
    Şi că vorbim de imunitate, cei găsiţi cu probleme de compatibilitate şi, în general, corupţii sau cei asupra cărora există dovezi incontestabile de fapte nedemne pentru funcţia de parlamentar, nu ar (mai) beneficia de imunitate (în caz de mită, abuz în servici, fraudă, conflict de interese etc.).”

    Toate astea s-ar putea realiza și acum dacă s-ar respecta spiritul Constituției.

    „2. Similar cazului 1, numai că atribuţiile preşedintelui ar fi cumulate cu cele ale prim-ministrului. Simplu spus, Guvernul ar rămâne singurul for executiv. Funcţia de mediere ar putea fi asigurată de o comisie (în locul celei juridice, de exemplu), în care Puterea şi Opoziţia ar avea număr egal de membri şi care ar obliga direct forţele politice să negocieze o soluţie de ieşire dintr-un conflict politic. Democraţia se învaţă, până la urmă…”

    Nu se înțelege nimic.

    „3. cea mai radicală soluţie pe care am putut-o concepe a fost influenţată de un sondaj care arăta o preferinţă mare a românilor de a avea ca şef de stat un străin (aprox. 20-30%). A nu se înţelege dorinţa de a reveni la momentul 1866 sau de a readuce în discuţie restauraţia monarhiei, aşa cum fusese în 1923-1947. Vorbesc de o monarhie electivă constituţională, în care Parlamentul ar alege o persoană în funcţia de “rege” (“domn” sau “voievod”) pe viaţă, dar cu rol “decorativ” – mediator şi reprezentant al statului în afara graniţelor sale, iar Parlamentul ar rămâne unicameral şi, de facto, forul executiv.
    Punctul forte al acestei propuneri este argumentul tradiţiei: în toate cele trei foste Ţări Române, am avut monarhii elective, odată cu stingerea dinastiilor Basarabilor şi Muşatinilor, respectiv, integrarea Transilvaniei în Regatul Ungariei. Mai mult, Divanele şi Dieta deţinuseră puterea efectivă, mai ales începând din secolul al XVI-lea, când Domnii erau numiţi cu acordul sultanului, de boieri, iar în cazul Transilvaniei, pentru secolele XVI-XVII, de nobili (mai devreme de prăbuşirea regatului, în 1541, era numit de rege). Având argumentul istoric în spate, putem trece mai departe:
    – candidaţii să fie supuşi unei evaluări înainte de campanie electorală, care să ducă la respingerea celor consideraţi nepotriviţi pentru post.
    – limitarea numărului de mandate la două şi prelungirea lor la cinci ani, de la patru. Zece ani sunt suficienţi pentru a aplica orice politică publică şi de a îndrepta una greşită (mai ales dacă vizează educaţia).
    – privarea dreptului de a numi politic oameni în instituţiile publice de stat care ţin de puterea judecătorească sau a organismelor subvenţionate de stat.
    – orice proiect de lege ar trebui supus dezbaterii inclus cu cetăţenii, prin varii mijloace (mass-media, referendumuri, sondaje etc.), de către Putere şi Opoziţie în acelaşi timp.
    – Parlamentul să fie obligat să supună dezbaterii un proiect de lege iniţiat de cetăţeni, prezent fie on-line, fie în format fizic, semnat de un număr minim egal cu cel necesar pentru înregistrarea unei candidaturi a unei persoane sau partid politic, dar din minim patru judeţe diferite (sau 3/4 trei judeţe + 1/4 Bucureşti), sau de minim 100.000 bucureşteni (din cauza disproporţiilor demografice evidente), dar să fie din minim trei sectoare.
    – toate dezbaterile să fie transparente, disponbile pe un site aferent, în urma înregistrării lor.
    – vacanţa parlamentară să nu fie prilej de concedii, ci unul de atragere a investitorilor pentru colegiile de care aparţin şi numai dacă ar exista strategii publice în acest sens. În plus, din considerente de management al timpului, parlamentarul ar trebui să aibă timp să răspundă în mod regulat la întrebările electoratului din propriul colegiu şi să fie receptiv la observaţiile, comentariile, sugestiile şi critica negativă a acestuia.
    – sancţionarea prin concediere a parlamentarilor care ar absenta mai mult de 10% din zilele lucrătoare din an, iar pentru cei care ar lipsi mai puţin de atât, să li se taie 1% din salariul net lunar pentru fiecare zi lipsită.
    – sancţionarea unui membru al Parlamentului, fie el preşedinte, “rege” sau un simplu membru, să ţină cont de avizele organelor abilitate dacă considerentele sunt de ordin penal, constituţional sau se încalcă propriul regulament al camerei.”

    Naiv și irealizabil.

    „Ştiu că ceea ce am scris eu nu bate foarte mult cu conţinutul articolului dvs., d-le Clej, dar titlul ales m-a stimulat să-mi exprim propriul punct de vedere. Mi-ar plăcea ca o dezbatere de amploare pe tema reformării Parlamentului să aibă loc şi era timpul ca cineva să o aducă în discuţie, fie şi numai la nivel de titlu. Dacă aţi reuşi să atrageţi şi specialişti în drept constituţional şi politicieni ar fi perfect.”

    Păi de exemplu, profesorul Ioan Stanomir, președintele comisiei prezidențiale care a redactat proiectul de revizuire a Constituției semnează articole pe această pagină.

    Atenție! Acest articol se referă doar la parlament și sistem electoral.

    • Legat de cazul 1, probabil avem nevoie de nişte sancţiuni mai puternice. Cazul Diaconu mi se pare relevant şi ocoleşte o comisie juridică dintr-un for legislativ, care nu ar trebui să aibă atribuţii din sfera judecătorească.
      Legat de cazul 2, făceam trimitere la S.U.A., unde preşedintele e şi prim-ministru, doar că, în cazul de faţă, Parlamentul l-ar alege, şi nu cetăţenii.
      Legat de cazul 3, ştiu că e irealizabil. Am simţit nevoia să exprim neglijarea unei tradiţii istorice şi faptul că actualul sistem e unul al „formelor fără fond”. Ne lipseşte un conservatorism moral şi începem să ne negăm identitatea, respingând trecutul.
      Ce e trecut cu „-” ţine de o viziune conservatoare morală şi de transparentizare şi îmbunătăţirea comunicării cu electoratul şi nu le văd irealizabile; ba din contră, sunt în linie cu viziunile vest-europene. Va mai trece timp până vor înţelege şi politicienii că, oricât s-ar ascunde de noi, un jurnalist tot se va găsi să-l „dezbrace” în public.

      • Cazul 2 nu este cel al Statelor Unite, care este o republică prezidențială, ci cel al Africii de Sud, unde cabinetul este condus de președinte desemnat de parlament.

  16. Cred ca este foarte important sa invatam din greseli decat sa preluam de la altii sau sa inventam noi sisteme.
    Luam exemplul „votului uninominal”. Un fiasco total. De ce spun asta? Simplu! Nu a dus la reformarea clasei politice, pentru ca reforma nu are treaba cu sistemul de vot. Reforma clasei politice va avea loc atunci cand partidele vor nominaliza candidati care sa corespunda anumitor criterii de integritate. Din punctul meu de vedere acest sistem trebuie abandonat si nicidecum reformat, adica pur si simplu trebuie sa revenim la votul pe liste cu prag de electoral de 2-3%.
    Treptat in democratia romaneasca anumite practici vor fi abandonate alte vor deveni cutume. Cred ca democratia mai mult se bazeaza pe cutume decat pe ce scrie in constitutie, in acest sens Regatul Unit este cel mai bun exemplu. Sunt curios cum va fi urmatorul Presedinte al Romaniei: va fi mediator sau va fi jucator? Vom mai avea un Basescu 2? Oare Basescu luni va discuta luni la Cotroceni cu partidele sau cu aliantele( cum a facut in 2004 cu Alianta DA). Astea sunt aspecte mai importante decat ceea ce scriu multi dintre dumneavoastra aici pentru ca putem vorbi de instituirea unor practici care nu sunt neaparat mentionate in constitutie.
    Pentru cei interesati de sisteme constitutionale recomand cartea lui Giovanni Sartori „Inginerie constitutionala comparata”.

    • Regatul Unit este un caz aproape unic în lume, unde democrația parlamentară a început în 1688. Și aici cutumele joacă un rol din ce în ce mai mic, fiind înlocuite tot mai des cu legi scrise.

      • Da. Regatul Unit e un caz unic. Dar vedeti cutumele devin lege si nu legea cutuma. Nu stiu daca intelegeti ce vreau sa spun. Va exemplific: daca Basescu recunoaste luni USL ca alianta asa cum a facut-o in 2004 cu Alianta DA inseamna ca si aliantele cu peste 50% pot forma guvernul, in constitutie scrie doar partidul. In viitoarea constitutie pe langa partid putem adauga si alianta. Asta e important sa invatam din greseli si sa reparam sau sa perfectionam.

        • N-are nicio legătură cu Regatul Unit, aici e vorba de spiritul și nu de litera Constituției. În actuala situație de după alegeri, desemnarea lui Ponta candidat la funcția de prim ministru e a no brainer.

          • Hmm… nu vreau sa intru intr-o polemica, desemnarea lui Ponta poate este in spiritul democratiei, in cel al constitutiei nu. Nu vad nicaieri in Constitutie sa scrie ca presedintele este obligat sa numeasca premierul propus de alianta care are peste 50%, poate doar propunerea partidului care are 50% ceea ce nu e cazul(art 103). Tocmai asta spuneam in mesajul precedent ca in viitoarea constitutie la art. 103 trebuie adaugat si cuvantul „alianta”, asta in cazul in care V.Ponta va fi desemnat premier.

            • Desemnarea lui Ponta, liderul celui mai important partid al alianței electorale care tocmai a obținut cea mai mare majoritate dintr-un parlament actual din Uniunea Europeană ține de bunul simț politic, dacă nu de spiritul Constituției. E lider PSD, prim ministru în exercițiu și are o majoritate de 2/3 în spate – ce-i mai trebuie ca să fie însărcinat cu formarea guvernului de un președinte cu o legitimitate făcută țăndări?

            • 1. Sunt de acord ca V.Ponta sa fie desemnat premier, doar am zis ca in viitoare constitutie la art.103 sa fie adaugat si cuvantul „alianta” deoarece ne-am intalnit cu aceasta situatie si pe viitor trebuie sa evitam alte interpretari.
              2. Presedintele are o responsabilitate politica cand desemneaza premierul. Nu e cazul aici sa vorbim despre regimul semi-prezidential, poate cu alta ocazie, dar sunt regimuri semi- care „au migrat” catre parlamentarism(Irlanda, Islanda) sau prezidentialism(Rusia, Ucraina). Deci presedintele intr-un sistem semi- are ceva mai multa „putere” decat unul intr-un regim parlamentar, dar depinde cum si-o foloseste. Asta e parerea mea.

            • Cred că am alunecat deja într-o discuție despre un subiect care nu este tratat în articol.

            • Nici nu trebuie să fie în Constituție pentru că orice constituție nu face decât să enunțe niște principii. Implementarea efectivă a acestor se face prin alte acte normative. Și dacă citim legea partidelor politice și legea pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului și, de asemenea, dacă ne uităm la ce s-a întâmplat până acum, 2004 e un exemplu bun, vedem că alianța e perfect echivalentă partidului în cazul acesta.

    • Am gasit intr-un articol din Sfera Politicii:
      „Problema nu este sistemul bicameral, ci tipul de bicameralism ales. Trei elemente esenţiale ar trebui luate în calcul în eventualitatea unei modificări a structurii Parlamentului:
      a. Senatul să reprezinte colectivităţile locale, nu aceeaşi populaţie (renunţarea la dubla reprezentare inutilă).
      b. Camera Deputaţilor să aibă prioritate în faţa Senatului în ceea ce priveşte adoptarea legislaţiei (renunţarea la împărţirea „negociată” a materiilor legislative între Camera Deputaţilor şi Senat).
      c. Un sistem de vot şi o durată a mandatului diferite pentru senatori şi deputaţi.”
      Acesta este si punctul meu de vedere. Deci sa reformam sistemul bicameral pe care il avem nu sa inventam altul.
      Sursa pentru cei interesati: http://www.sferapoliticii.ro/sfera/140/art02-dimab.html
      As mai adauga:
      1. Minoritatile sa fie reprezentate doar de 1-2 deputati, nu de 18.
      2 . Limitarea numarului de mandate la numai 2. Deci un cetatean are voie in timpul vietii sa fie de 2 ori deputat si de 2 ori senator.

    • Propun revenirea la sistemul de vot proportional(pe liste) si renuntarea la sistemul de „vot uninominal”, in orice varianta ar fi el (un tur, 2 tururi, actuala varianta)
      Argumente:
      1. In cazul votului uninominal presedintele de partid, care in acelasi timp e si candidatul la functia de premier, nu isi mai poate impune profesionistii cu care sa lucreze in cazul in care preia guvernarea. In cazul votului pe liste, presedintele de partid poate sa populeze listele cu oamenii de care are nevoie atat in guvern dar si in comisiile parlamentare acordandu-le locuri eligibile pe lista de partid.
      2. Finantarea candidatilor in cazul votului uninominal este mai mare, in multe cazuri aceasta avand si o origine obscura(cazul deputatului Stan). Consider ca in cazul revenirii la votul pe lista se poate legifera ca finantarea partidelor politice sa fie facuta doar de la bugetul statului in baza performantelor electorale ale partidelor.
      3. Votul uninominal a facut ca baronii locali, primari sau presedinti de CJ, sa-si impuna „vasalii” in colegii eligibile, dupa care au fost impusi in guvern sau in comisiile parlamentare cheie. Acestia vor legifera in interesul baronilor si nu a cetatenilor.
      4. Votul politic conteaza mult, dar in loc sa aducem profesionisti in Parlament, noi l-am bagat pe Becali. Din momentul in care multi alegatori USL, PPDD sau ARD au votat partidul/alianta iar candidatul propus in colegiu putand fi si un om al strazii, deci nu a reprezentat nici o relevanta pentru ei, cred ca votul uninominal nu mai are nici o logica.

      • Astea sunt iluzii. Un candidat este ales în parlament prin vot uninominal preponderent datorită etichetei politice, nu datorită presupuselor sale calități, iar scrutinul din 9 decembrie este cel mai bun exemplu. DE pildă Becali a fost votat de sub 2% în alegerile de primar în vară pentru ca după doar șase luni să fie ales cu 60% deputat sub eticheta USL, pe care o avea de maximum o lună și jumătate. Iar Dan Voiculescu a fost ales cu o majoritate zdrobitoare în fața unui tânăr cu dizabilități, onest și competent profesional și fără niciun fel de trecut politic, deci fără asociere cu guvernările de sub Băsescu, prin simplul fapt că a avut eticheta US:

        Eu cred că trebuie să ne desprindem de provincialismul acestor dezbateri, să nu ne mai imaginăm că ceea ce se întâmplă în România este unic în lume („ca la noi la nimeni”). Trebuie să ne uităm în jurul nostru și să tragem învățăminte. Să nu încercăm că reinventăm roata democrației („democrația originală”) și nici să copiem la indigo ceea ce fac alții.

        De asemenea, observ aici niște propuneri complet nerealiste, izvorâte, firește, din bune intenții, dar care conțin multă naivitate. De aceea l-am citat pe Churchill, care în afirmația lui ține cont de natura umană, în mod inevitabil imperfectă, iar democrația nu poate fi și ea decât imperfectă, dar, în opinia mea, reprezintă cea mai puțin proastă aproximare a naturii umane.

        • Becali a intrat in Parlament pe baza votului politic, dar in locul lui se putea propune alt om. Trebuie sa observam ca din punct de vedere calitativ, odata cu trecerea la votul uninominal, Parlamentul a decazut. Un al doilea aspect este ca Parlamentul a ajuns prizonierul baronilor locali care isi impun vasalii in colegii cheie. Cred ca era mai bine cand conducerea centrala de partid decidea cine candideaza. Deci sustin revenirea la votul pe liste.

          • Asta e o impresie subiectivă. În desemnarea candidaților în alegerile parlamentare trebuie să există un compromis între factorul național și cel local. Parlamentul nu a decăzut din cauza schimbării modului de scrutin, el reprezintă imaginea societății românești în ansamblu. Aveți impresia că votanții sunt altfel decât cei pe care-i votează?

            • ” În desemnarea candidaților în alegerile parlamentare trebuie să există un compromis între factorul național și cel local.”
              Compromisul asta a existat si in perioada votului pe liste, dar acum a fost dus la extrem. Sa va spun ca Elena Udrea a fost facuta deputat cu ajutorul masiv al primarului de Roman? Sa va spun ca anumiti primari ARD au stat linistiti, in timp ce altii s-au batut, tocmai ca sa iasa cine trebuie , adica garda veche din PDL! Cineva din ARD sustine ca in Timis deviza a fost „totul pentru Blaga”. Dar Maries nu are voie in Parlament, intreb eu?Nu! Baronul Ostaficiuc a avut grija.
              „el reprezintă imaginea societății românești în ansamblu”
              Sunt de acord dar trebuie sa ne gandim si la cei 60% care nu au fost la vot(cazul meu).

            • Cred că aveți o imagine mult prea dezechilibrată, nu cred că e chiar așa cum spuneți dumneavastră pretutindeni. Nu există mod de scrutin ideal, asta în genere.

              Ceilalți 60%? Dar ce aveți impresia că sunt mai buni sau mai răi decât cei 40% care au fost la vot? Nivelul politic în general este extrem de scăzut în România.

            • Propun sa incheiem discutia aici. Va mutumesc ca mi-ati dat sansa sa-mi prezint cateva idei. Eu doar am pledat pentru revenirea la scrutinul proportional, si am dat cateva argumente in care evidentiez ideea ca votul uninominal a fost un esec total. Faptul ca 2 presedinti de partide Crin Antonescu si Vasile Blaga se duc sa candideze pe teritoriul unor baroni(Dragnea, Ostaficiuc), ca in momentul in care un baron(Frunzaverde) schimba partidul imediat si deputatii si senatorii de Caras au si ei aceeasi revelatie( de fapt erau vasalii seniorului Frunzaverde) ma face sa cred ca am o viziune realista. Cred ca Parlamentul a devenit prizonierul baronilor, si votul uninominal a cauzat in mare parte acest fenomen. Viitorul ne va spune cine a avut dreptate.

            • Faptul că un lider de partid se duce să candideze într-un teritoriu favorabil politic nu mi se pare ceva ieșit din comun, se numește „parașutaj”. Se întâmpla la fel și cu votul de listă, numai că atunci respectivul lider ar fi fost plasat în capul listei. Viitorul nu va spune NIMIC. Atât scrutinul uninominal cât și cel de listă au avantaje și dezavantaje, după cum și reprezentarea majoritară și cea proporțională au avantaje și dezavantaje. Nu există un mod ideal de alegere a parlamentarilor.

            • Am citit toate comentariile mele, nu am scris nicaieri ca scrutinul proportional este ideal sau perfect., doar am zis ca e cel mai potrivit pentru Romania zilelor noastre. Atunci cand faci o analiza a trecutui si a prezentului poti sa-ti dai seama cum va fi in viitor, sa nu credeti ca am pretentia ca-s Nostradamus.
              Pe langa reforma electorala si cea a Parlamentului, in Romania mai sunt si alte lucruri de facut, poate chiar mai importante. Exemple: reforma administrativa, reforma economica, refroma fiscala. Ca sa faci aceste reforme ai nevoie de specialisti, iar cea mai usoara cale ca acestia sa intre in Parlament e votul pe liste. Strica sa avem un parlamentar de talia lui Gabriel Biris? Nu putea sa fie pus pe locurile 2-3 pe o lista de partid ca sa prinda si el un loc eligibil? Scrutinul proportional inseamna si mai multe partide, mai multe optiuni. E ceva gresit pentru o democratie tanara ca cea romana? Nu neg ca acest scrutin are si dezavantaje, insa eu pledez pentru el.
              Pentru cei interesati recomanda cartea lui A. Lijphart, „Modele ale democrației. Forme de guvernare și funcționare in treizeci și șase de țări”.

  17. „Propuneri violent neconstituționale, nerealizabile deoarece îngrădesc dreptul de vot, pe baza unui elitism dubios.”
    Domnule Clej, vă mulţumesc pentru aprecieri.

    1. O propunere de reformă a sistemului parlamentar, prin definiţie, nu poate fi „neconstituţională”, ci anticonstituţională. Ca atare aprecierea dumneavoastră, deşi flatantă, nu are nicio logică. [o excepţie: regimurile totalitare, in care este „neconstituţională” orice opinie ce pune in discuţie cadrul şi temeiurile legale ale dictaturii]

    2. Violenţa mea de limbaj -bănuiesc că la asta vă refereaţi, că alt soi de violenţe nu cunosc să fi săvîrşit pe acest forum- ţinteşte starea de captivitate şi o consider necesară pentru dislocarea paradigmei democraţiei sociale; şi da, pentru orice deţinut îndrăgostit de puşcăria minţii sale, o viziune complet diferită asupra realităţii exprimată într-o limbă dintr-un material necunoscut, altul decît lemnul tradiţional, poate fi traumatizantă. Prin urmare, vă rog să mă scuzaţi pentru cuvintele mele contondente, nu stătea in intenţia mea să vă lezez.

    3. Propunerile mele nu îngrădesc dreptul la vot, ci îl potenţează. Taxa pe vot este normală intr-o societate meritocratică şi oricum mai morală decît impozitul actual pe venituri personale sau decît cel funciar. Nimeni nu ar fi obligat, in sistemul imaginat de mine, să plătească acea taxă, in schimb in sistemul actual plătim de ne rupem fără să existe consimţămîntul şi interesul cetăţenilor, şi fără ca alegătorul să aibă vreo influenţă asupra mandatului acordat ca un cec in alb unor interlopi ce caută refugiu in parlament. Ca atare, taxa de vot există şi acum, dar ascunsă in noianul de contribuţii prelevate cu forţa de către stat. Nimic nu vine gratis, totul costă, inclusiv, sau mai ales parlamentarismul şi democraţia.
    Cînd banii îţi sînt luaţi cu forţa, iar votul tău nu are nicio însemnătate se cheamă că roţile democraţiei sînt pătrate. Taxa pe vot NU este cens şi nu are nicio legătură cu averea cetăţenilor, ci costul unui serviciu prestat de parlamentari, cost care este depersonalizat prin efectuarea plăţii in contul instituţiei, şi nu al parlamentarilor, ca in prezent. Dacă cetăţenii vor să valorizeze şi să răsplătească activitatea legislatorilor atunci ei trebuie să plătească direct către instituţie o sumă de bani, nu către alte organe ale statului, altfel valoarea serviciului va scădea in continuu, iar parlamentarii nu se vor simţi niciodată obligaţi faţă de cetăţeni şi nici nu se vor acorda intereselor qacestora, ci ale plătitorilor actuali -guvernul şi partidele.

    4. Văd că nu aţi înţeles ce înseamnă „vot uninominal absolut”. Este mecanismul de „semnare” a mandatului de către alegător fără ca vreun terţ instituţional să fie implicat direct şi nici menţionat in buletinele de vot sau alte documente corelative negocierii mandatului -precum garanţia materială pomenită. Deci cetăţeanul pune ştampila pe o persoană, nu pe un partid, entitate ce nu ar trebui să apară sub nicio formă pe buletinele de vot. Partidele pot exista şi activa in cadrul politic al instituţiilor dedicate, nu in sfera civică a procesului electoral. Desigur, partidele pot susţine public un candidat, dar in faţa cetăţeanului acesta se prezintă pe sine şi îşi asumă responsabilităţi personale.

    5. Elitismul dubios. După ce v-am provocat un asemenea deranj psihologic cu violenţele mele, găsesc că e firesc să vi se pară suspect elitismul meu. Este într-adevăr un apel la elitismul din fiecare, la acea dorinţă intimă de moralitate, responsabilitate, decenţă, probitate in viaţa politică românească. Desigur, toate aceste calităţi extraordinare ce ar urma să fie solicitate candidaţilor duc cu gîndul la un plan ocult, poate chiar ezoteric, la o conjuraţie a valorilor ‘supraumane’ menită să propulseze un grup restrîns de indivizi in cele mai importante scaune ale ţării. Exact asta îmi doresc: o elită morală ;i profesional[ care, prin comportamentul său ireproşabil, să conducă România pe calea meritocraţiei. M-aţi dibuit: chiar năzuiesc in secret la un asemenea plan, la o asemenea elită, ba chiar sînt gata -atenţie: autodenunţ!- să complotez împotriva „ordinii” constituţionale actuale pentru a permite o asemenea schimbare de anvergură. Ziceţi că am ajunge in iad cu o asemenea reformă radicală? Imposibil! Sîntem deja acolo!

    • 1. Termenul „neconstituțional” e unul consacrat. Luați de pildă deciziile Curții Constituționale și-l veți găsi acolo.
      2. Limbaj pompos. Violența se referea la gradul de neconstituționalitate.
      3. Repet, așa ceva este NECONSTITUȚIONAL, e o restrângere a dreptului de vot. Iar dacă nimic nu este pe gratis, atunci nici serviciile făcute de parlamentari nu pot fi gratis. Vă conraziceți singur.
      4. Altă exprimare pompoasă pentru o propunere care e din nou neconstituțională deoarece încalcă dreptul la liberă asociere prin scoaterea partidelor politice de pe buletinul de vot.
      5. Elitismul este întotdeauna suspect în politică deoarece nu duce la meritocrație, ci mai degrabă la abuzuri și corupție.

      În încheiere, iată citatul din Winston Churchill (dintr-o alocuțiune rostită în Camera Comunelor la 11 noiembrie 1947), utilă de reamintit tuturor acelora care umblă după cai verzi pe pereți să le ia poatcoavele:

      „Many forms of Gov­ern­ment have been tried, and will be tried in this world of sin and woe. No one pre­tends that democ­racy is per­fect or all-wise. Indeed it has been said that democ­racy is the worst form of Gov­ern­ment except for all those other forms that have been tried from time to time…”

      • sa intelegem ca istoria gindirii (politice) se incheie odata cu churchill ?
        ar trebui sa fiti mai rezervat in ceea ce inseamna rolul (nefast) ideologiilor in istorie.

        • Ar trebui să vă uitați la ce spune Churchill, care e o chestiune de bun simț, nu la faptul că o spun el. Și pe urmă nu văd unde am vorbit eu de rolul ideologiilor în istorie în articol sau în comentarii.

        • o firma/asociatie razbeste si continua sa existe cind are adevarul la temelie si indivizi promovati datorita capacitatii si talentului intelectual.
          de ce ar fi aceste principii naive si irealizabile ?

          • Chiar dacă ar fi cum spuneți dumneavoastră (sunt nenumărate firme/asociații care NU răzbesc sau continuă să existe când au adevărul la temelie și indivizi promovați datorită capacității, pentru că piața nu se conduce după criteriile de moralitate și etică ale indivizilor) politica estre ceva cu totul diferit. Ea se cu ocupă cu reprezentarea la nivel public a intereselor unor grupuri mari de oameni și adeseori această reprezentare este aproximativă, ca și scopul stabilit care poate fi interpretat diferit de la persoană la persoană. Competența și moralitatea în politică nu pot fi echivalate cu cele de la nivelul individului sau al firmei/asociației.

            • Spuneti asa:

              „…politica estre ceva cu totul diferit. Ea se cu ocupă cu reprezentarea la nivel public a intereselor unor grupuri mari de oameni”

              Suntei cinic? Sau….chiar credeti ce spuneti…

              Daca ati fi spus ca „politica se ocupa cu resprezentarea la nivel public a intereselor unor GRUPURI MICI DE LOBBY….” ati fi fost mult mai credibil si, probabil, mai in consonanta cu ceea ce credeti.

              Puterea politica nu este altceva decat interfata publica a PLUTOCRATIEI, a CELOR CU BANI SI FOARTE INFLUENTI INTR-O SOCIETATE. Or…acestia sunt MINORITARI.

              Restul, prostimea majoritara, NU CONTEAZA.

              Nu mai intru in polemica cu dvs pentru ca m-am lamurit…Ar fi interesant (daca nu ati facut-o pana acum) sa cititi cartea istoricului roman Lucian BOIA – „Mitul democratiei” – .Aveti ce invata de acolo…

            • Nu, eu nu sunt cinic, dumneavoastră sunteți cinic, disprețuitor și arogant. Rezultă din textul comentariului. În rest aveți idei puține și fixe și după cum ați arătat-o („numai statele federale au parlamente bicamerale”) nu prea sunteți la curent și nici echipat cu argumente pe marginea acestui articol. Și dacă pentru dumneavoastră o singură carte e suficientă ca să trageți astfel de concluzii definitive, atunci chiar nu sunteți pregătit pentru o polemică serioasă.

  18. Un Senat din reprezentanti teritoriali, alesi pe patru ani, dintre cetatenii care vor fi avut domiciliul cel putin cinci ani in acel teritoriu si o Camera cu deputati alesi pe un mandat de doi ani. Cred ca un inventar al tarelor politichiei romanesti va sugera imediat si solutiile pentru eradicarea acestora, unei minti preocupate de rezolvarea acestei probleme. Nu e mare filozofie. Problema, in asta tara, este ca tema bunei guvernari este ultima chestie care ii preocupa pe derbedeii care se indeletnicesc cu trebile tarii. Ajutati si de o populatie inculta si pervertita.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Petru Clej
Petru Clej
Petru Clej este corespondent la Londra al redacției române a RFI. A fost jurnalist la BBC World Service, redacția română, între 1991 și 2008 (redactor șef între 2000 și 2008) și a lucrat între februarie și decembrie 2007 la BBC News Online.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro