“Reforma statului”. Iată una dintre acele sintagme evocate obsesiv şi devenite parte a noii limbi de lemn pe care o practică, cu entuziasm mimetic, politicienii noştri-o operaţiune aseptică de schimbare a etichetelor instituţionale, dar şi ocazia de creştere, exponenţială, a sinecurilor şi posturilor repartizabile clientelei lor. Epopeea regionalizării domnului Dragnea este un exemplu clasic în materie.
Există, însă, şi o altă reformă a statului, care începe să se deseneze, pregnant, o dată cu această serie de dosare instrumentate de DNA. O reformă a statului care nu mizează decât pe aplicarea, riguroasă şi implacabilă,a principiului ignorat timp de decenii de cei care au avut ambiţia de a guverna această ţară: egalitatea în faţa legii. De această dată, reforma statului nu mai vizează cosmetizări demagogice, ci se apleacă asupra cangrenei care a dat României subdezvoltarea ei democratică şi paralizia ei economică.Lupta împotriva corupţiei este,acum, mai mult ca niciodată, autentica reformare a statului nostru.
Căci nimic nu se poate gândi în absenţa eliberării spaţiului public de această elită politico-economică a cărei raţiune de a fi este parazitarea şi devalizarea. Nimic nu se poate construi pe un teren dominat de complicităţi şi de legături care paralizează şi îmbogăţesc. Nici un viitor nu are sens în măsura în care politica rămâne ceea ce este acum.O operaţiune de extorcare a resurselor publice, coordonate de partidele noastre.
Acţiunea DNA nu se reduce, aşadar,la o serie de arestări şi de investigaţii .Punctul de cotitură a venit, în cele din urmă. Regimul edificat de FSN şi de succesorii săi este atacat, frontal. Ordinea inegalităţilor, a privilegiilor şi a corupţiei este minată, fatal. Întoarcerea la trecutul imunităţii nu mai este posibilă.
DNA devine, în această toamnă a unei campanii prezidenţiale terne, instrumentul care separă, chirurgical, România de povara ei fesenistă şi cleptocratică.Egalitatea în faţa legii este temelia non- negociabilă a libertăţii noastre. Octombrie 2014 este un prag pe care suntem chemaţi să îl trecem,definitiv.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Doua transformari simple:
Cele doua mari dosare de coruptie care s-au declansat saptamanile acestea, aduc in discutie pagube fabuloase aduse statului roman. Va atrag atentia ca oamenii de rand nu au dimensiunea pagubelor (sunt prea mari pentru a fi percepute corect).
M-au fascinat cele 43000 de hectare din dosarul Hrebenciuc – Paltin Sturdza, pentru ca stiam cat este un hectar (am prasit vreo 10 ani cele 1.5 hectare din mostenirea familiei). 43000 hectare=430 kilometri patrati. APROAPE DE DOUA ORI CAT MUNICIPIUL BUCURESTI.
Dosarul Microsoft, mita vehiculata intre 20 milioane euro si sute de milioane de euro. Din 20 de milioane de euro se puteau cumpara 40000 de calculatoare (patruzeci de mii), la un pret mediu de 500 euro.
Sa nu uitam ca dosarul Hrebenciuc se refera la fapte de coruptie incepute in 2013. In plina guvernare DOAR PONTA.
Foarte adevarat ce spuneti si impresionant la ce cote a ajuns tupeul mafiei din interiorul clasei politice. Sa ajungi sa incerci sa trafichezi sute de km2 din teritoriul Romaniei profitand fara ruine de guvernarea PSD-Ponta !!
Hrebenciuc, Sova sau Sarbu se credeau (poate inca e cazul) de neatins, deasupra legilor si „prostimii” (inclusiv de partid). Fusesera martori la arestarea si condamnarea unora chiarmai influenti decat ei, ca Voiculescu, si tot nu i-a oprit de la a pune la cale ilegalitati.
In Romania, DNA-ul a devenit, alaturi de servicii de informatii si armata (foarte apreciate de catre profesionistii UE/USA din aceste domenii), o institutie de exceptie, care curata si reformeaza fortat statul, schimba niste mentalitati, deparaziteaza clasa politica.
Voi vota cu DNA inca din primul tur, cu Monica Macovei, pentru ca e singurul candidat credibil care propune sa fie verificate faimoasele dosare ale „privatizarilor” din anii ’90 si ‘2000, privatizari care au fost adesea operatiuni de jaf, de furt calificat din ceea ce era avutia publica a statului.
Din nefericire a inceput, catalizata de alegeri sau nu, inca o reforma, mai bine zis o contrareforma, in care statul este predat bisericii. Mult mai grava decat confiscarea de catre cativa politicieni a catorva sute de hectare de padure sau a spalarii catorva milioane de euro, confiscarea libertatii spiritului, a educatiei liberale, este noul atac inconstient al politicienilor romani asupra statului pe care vor sa si-l aserveasca.
Reforma statului prin readucerea bisericii intr-o pozitie determinanta in educatia tinerilor va genera un popor cu o minoritate coplesita si o majoritate incorsetata de prejudecati si constrangeri morale care o vor face mai usor de manipulat si condus. Ora de fotbal obligatorie din ciclul gimnazial nu va ajuta la recuperarea tineretului in sfera stiintei, ci doar va adauga un element de presiune impotriva liberului arbitru.
De ce nu studiul artei umanitatii in loc de religia obligatorie, de ce nu tenis de masa in loc de fotbal sunt intrebari la care opinia publica trebuia sa fi raspuns in cadrul unei dezbateri publice inainte ca deciziile in forta ale guvernului Ponta sa demoleze ani de reforma reala in educatie. Aceste raspunsuri insa nu ar fi fost pe placul guvernantilor, indiferent de culoare, pentru ca asa cum au inteles inca din vechime cei care au vrut sa stapaneasca, religia si stadioanele sunt ingrediente indispensabile supunerii populatiei.
Voi vota cu Monica Macovei in turul I. Pentru DNA, ANI, legea confiscarii exinse. Pentru sinceritatea si darzenia cu care a luptat impotriva coruptiei. Si pentru dorinta sincera, pe care nu o regasesc la ceilalti candidati de a duce Romania mai departe cu orice pret. Si pentru ca o sa lase DNA sa isi faca treaba, lucru esential pentru aducerea tarii la normalitate si starpirea mafiei care ne jefuieste tara.
Presedintele are atributii in mentinerea independentei hustitiei si in politica externa. Si a dovedit cu fapte ca chiar e impotriva coruptiei si are o orientare clara spre Vest.
Cred ca Romania o sa faca un mare pas inainte, spre a deveni o tara civilizata, daca iese ea.