Home » Administratie »Analize »Armata » Citesti:

Oferta electorală pentru apărare şi securitate, un obiectiv ratat al partidelor politice parlamentare

Iordache Olaru decembrie 20, 2016 Administratie, Analize, Armata
4 comentarii 1,107 Vizualizari

Marian Zulean, în ziua de 11 decembrie 2016, a publicat un articol documentat şi de actualitate, cu privire le oferta electorală a partidelor pentru domeniul securitate şi apărare {1}.

Autorul scrie:

“m-am gândit să vedem cum s-a reflectat problema securităţii naţionale în documentele electorale ale principalelor partide politice, în această campanie electorală. Programul electoral al PSD, intitulat ”Îndrăzneşte să crezi în România”, nu prevede în niciuna din cele 8 direcţii principale de guvernare vreo direcţie legată de securitatea naţională sau de apărare”.

De altfel, domnul Zulean, constată aceeaşi lacună majoră la toate programele partidelor importante care au participat la recentele alegeri parlamentare.

Încă din 2009, scriam că partidele politice ar trebui să reconsidere oferta cu privire la securitate şi apărare, şi mai sugeram că, indiferent de domeniu, mesajele ar trebui să genereze încredere, optimism şi dorinţa de a face că lucrurile să se întâmple, iar obiectivele propuse să fie concrete, măsurabile şi verificabile în timp, sugerând că, acestea, trebuie să facă diferenţa dintre trecut şi ceea ce se propune în viitor.

Din păcate, şi anul acesta, mesajele pentru apărare ale liderilor politici au fost superficiale spre inexistente, în condiţiile situaţiei critice de la flancul de est al NATO. Recent, dar prea târziu, ministrul apărării, vorbea despre “o degradare constantă în climatul de securitate de-a lungul flancului estic al NATO, în ultimii doi ani”. Şi, adaug eu, doar invocarea Parteneriatului strategic cu SUA, nu rezolvă problemele apărării României.

Aş fi vrut să citesc în “oferta” partidelor,  preocuparea responsabilă pentru reconsiderarea domeniilor care ţin de: structura de forţe, înzestrare, instrucţie, participarea în teatrele de operaţii, respectarea angajamentelor faţă de structurile aliate, respectul pentru ierarhie şi gradele militare, calitatea vieţii militarilor,  modernizarea instituţiei militare, în general. Era de dorit să constat că partidele îşi propun, printre altele, să adopte o lege prin care ministrul apărării, la începutul fiecărui an, să elaboreze o directivă, în care să fie menţionate priorităţile, etapele, responsabilităţile, costurile pentru acţiunile care se vor iniţia şi rezultatul aşteptat pentru fiecare din acţiunile asumate.  Rectificările bugetare spun multe despre lipsa unui proiect credibil, coerent si de perspectiva, în care predicţia şi lucrul bine făcut, nu ar trebui să fie exceptii.

Eu nu mai cred în cifrele electorale. Aş fi preferat ca, în locul acelui promis doi la sută din PIB, invocat de toate partidele în programele lor, să ni se spună dacă se doreşte asumarea unui Nivel de ambiţie al României, ca membră a comunităţii euroatlantice, pentru că logic ar fi ca, din ceea ce ţara îşi propune să devină, să decurgă angajamentele şi nu invers. Iată de ce aş fi vrut să ştiu dacă există voinţă politică pentru elaborarea unui proiect fezabil, pe baza unui audit responsabil şi credibil, care pentru armata se numeşte Analiză Strategică a Apărării{2}.

Vă propun un exerciţiu minimal, în legătură cu ceea ce aş fi vrut eu să citesc în proiectele partidelor, despre o posibilă oferta pentru apărarea  naţională:

1.       Iniţierea Analizei Strategice a Apărării pentru stabilirea Nivelului de ambiţie, cu efecte în planul unei viziuni integrate, cuprinzătoare, şi credibile privind apărarea naţională a României.

2.       Proiectarea unui Strategii de înzestrare pe termen lung, de 30 de ani, în complementaritate cu forţele aliate;

3.       Asigurarea treptată a unui volum de 25% din cheltuielile de apărare, pe termen lung, în scopul implementării Strategiei de înzestrare a armatei şi angajarea prioritară a programelor de achiziţie a armamentului, tehnicii şi echipamentelor necesare asigurării protecţiei forţelor şi reducerii pierderilor de vieţi omeneşti dislocate în teatrele de operaţii, precum şi pentru reducerea treptată a dependenţei logistice faţă de aliaţi;

4.       Asigurarea graduală a 20% din bugetul apărării pentru finanţarea cheltuielilor de operare şi mentenanţă;

5.       În derularea programelor de achiziţii de tehnică militară, în afară operaţiunilor de offset, să fie asimilate în producţia internă unele echipamente, sau componente ale acestora şi să se asigure mentenanţa lor pe durata ciclului de viaţă de către firmele româneşti;

6.       Promovarea intereselor politice strategice şi industriale ale României în context euro atlantic pentru elaborarea Cărţii albe  europeane a apărării şi a Legii de planificare a apărării la nivel european, în scopul optimizării cheltuielilor pentru apărare si realizării unei diviziuni a muncii coerente în domeniul industriei de apărare;

7.       Dezvoltarea unor programe de achiziţii multinaţionale, derulate cu consultarea NATO sau a principalilor aliaţi, având drept scop accesul la tehnologii avansate care să crească competitivitatea industriei româneşti de apărare sau civile din perspectiva conceptului NATO/ “Smart Defence”;

8.       Dezvoltarea unor capabilităţi de nişă în domeniul cibernetic, prin valorificarea potenţialului uman şi tehnologic de care dispune România;

9.       Participarea la programele iniţiate de Agenţia Europeană de Apărare a UE prin promovarea intereselor şi sprijinirea implicării companiilor româneşti pentru finalizarea proiectelor din domeniul armamentelor, tehnicii şi echipamentelor de apărare;

10. Promovarea unui set de legi care să conducă la reconfigurarea structurii piramidale a organismului militar;

11. Prelungirea vârstei active a personalului militar numai pe baza unei evaluări anuale care să aibă în vedere potenţialul profesional, starea de sănătate, capacităţile fizice, inclusiv a militarilor angajaţi pe baza de contract;

12.Retragerea, prin măsuri administrative sau juridice, a gradelor militare, ordinelor, decoraţiilor şi medaliilor oferite ilegal clientelei politice;

13. Reconsiderarea cadrului legislativ cu privire la locul, rolul şi pregătirea cadrelor de rezervă;

14.Asigurarea unor condiţii decente de muncă şi viaţă pentru personalul Ministerului Apărării, prin continuarea modernizării infrastructurii şi dezvoltarea programului de achiziţii de locuinţe de serviciu şi proprietate privată.

În concluzie, partidele politice importante din România, au ratat şi de această dată şansă de a demonstra că problemele de apărare şi securitate ale României,  nu intră la categoria “şi altele”, dar sper că Programul viitorului Guvern, va corectă această lacună majoră din programele electorale ale partidelor parlamentare.

NOTE

{1} http://www.contributors.ro/editorial/securitatea-naţională-azi/

{2} http://www.contributors.ro/administraţie/armata/trei-răspunsuri-o-scrisoare-pierdută-şi-un-proiect-amânat-analiză-strategică-a-apărării/

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "4 comments" on this Article:

  1. Sergiu Simion spune:

    Oferta electorală pentru apărare şi securitate, un obiectiv ratat al partidelor politice parlamentare sau doar nostalgia doctorilor sMIOP ( știinte militare, ordine publică și informații ) de a avea mai multa putere si de controla intreaga societate ?

    „ Încă din 2009, scriam că partidele politice ar trebui să reconsidere oferta cu privire la securitate şi apărare, şi mai sugeram că, indiferent de domeniu, mesajele ar trebui să genereze încredere, optimism şi dorinţa de a face că lucrurile să se întâmple, iar obiectivele propuse să fie concrete, măsurabile şi verificabile în timp, sugerând că, acestea, trebuie să facă diferenţa dintre trecut şi ceea ce se propune în viitor.”

    Dincolo de aceste generalitati si truisme , inainte de a cere partidelor politice sa devina experte in problemele de securitate si aparare , ar fi foarte bine daca decidentii si factorii implicati in acest domeniu si-ar delimita mai exact aria lor de competenta pentru ca ce mai mare eroare pe care o poate face o societate democratica este aceea de a suprapune sectorul militar cu cel civil incalcand principiile statului de drept, logicii democratice , ba chiar si principiile hatrului Ion Creanga ( „daca-i copil, sa se joce ; daca-i cal, sa traga ; daca-i popa, sa ceteasca „).

    In al doilea rand , profesorul Marian Zulean are un articol foarte interesant pe tema securitatii nationale in care semnaleaza si marile ei probleme care ar trebui clarificate inainte de acordarea sprijinului politic :

    „…cea mai mare confuzie conceptuală, cu implicații asupra democrației românești, este cea dintre siguranță națională și securitate națională.”

    „Una dintre criticile acestei modificări ”semantice” este legată de faptul că ”securitatea națională” este conceptul integrator, scopul final al politicii de securitate națională, iar instituțiile care lucrează pentru acel scop sunt organizate într-un complex sistem de securitate națională, ce cuprinde atât leadershipul politic civil cât și armata, jandarmeria, poliția, serviciile de informații și contrainformații. Securitatea națională nu este doar apanajul serviciilor de informații, ele trebuie să rămână doar ”servicii”, să se ocupe de strategie și tactică și nu de politică de securitate națională. Pe scurt, înlocuirea cuvântului siguranță națională, din titlul legii, cu securitate națională generează oportunități pentru construirea statului-Leviathan. Prin această modificare simplă scopul final al statului modern- asigurarea securității cetățenilor săi- devine acum DOAR apanajul serviciilor de informații, fără a reglementa și contribuția decidenților politici civili, a armatei, a jandarmeriei sau a polițiștilor.”

    „Mai mult decât atât, instituții respectabile poartă pecetea acestui păcat originar. Astfel, există un respectabil institut al MApN cu denumirea Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară, a cărui denumire conține o înțelegere greșită a termenului ”defense policy”, situație generată de confuzia dintre cuvintele englezești ”politics” și ”policy”. Mai sunt și alte instituții neguvernamentale ce poartă denumiri cel puțin bizare, precum Centrul de Strategii Aplicate (de parcă scopul unei strategii nu ar fi acela de a fi pusă în practică) sau Centrul de Strategii Avansate, dar nimeni nu-și pune problema înțelesului clar a denumirii lor.”

    „Astfel, s-a construit Academia de Ştiinţe ale Securităţii Naţionale (despre care am scris anterior)[v] , a fost înființat domeniul de studii doctorale ”studii de securitate”, ce a înlocuit vechiul domeniul ”informații”, deși în Occident acesta este un subdomeniu al științelor politice/relațiilor internaționale (s.n.). Tot așa au apărut, la academiile militare, programe civile de licență, cum ar fi psihologie (s.n.)-la ANIMV, management și comunicare publică(s.n.)-la UNAp sau drept- la Academia de Poliție. În aceeași ordine de idei, aceste academii au început să deruleze și proiecte europene FSE în domenii ce greu pot fi asociate științelor militare sau studiilor de securitate (s.n.) , de exemplu combaterea violenței în familie, management preuniversitar etc. Nu-i așa că securitatea națională cuprinde tot ce mișcă-n țara asta? „

    „Acest lucru se petrece în contextul în care avem aproape 2000 (!) de doctori în știinte militare, ordine
    publică și informații (sMIOP), aproape 5000(!) de absolvenți ai colegiilor de apărare sau siguranță națională, câteva academii militare si o Academie de Ştiinţe ale Securităţii Naţionale, instituție publică de interes național ”fără seamăn în lume.”

    Marian Zulean – Puterea politică și securitatea națională: la început a fost cuvântul…
    (http://www.contributors.ro/administratie/puterea-politica-%C8%99i-securitatea-na%C8%9Bionala-la-inceput-a-fost-cuvantul/ ).

    Problema este ca si acest articol lasa multe intrebari fara raspuns ( http://www.contributors.ro/administratie/puterea-politica-%c8%99i-securitatea-na%c8%9bionala-la-inceput-a-fost-cuvantul/#comment-299453 ).

  2. man of war spune:

    ceausescu perora la nesfirsit preocupat fiind de pacea mondiala si dezarmarea nucleara ! singurele in masura sa submineze prosperitatea socialista si viitorul luminos al patriei ! astazi cind romanii fug care ncotro dintr o tara macinata de nepotism si analfabetism, de coruptie si incompetenta, salvarea vine de unde altundeva daca nu de la geostrategi si generalii izmana ?!

  3. andrei spune:

    Din păcate sunt lucruri care nu fac știri, deci, în continuare, ne vom concentra pe achiziția câtorva avioane, pentru că noi asta credem că înseamnă apărare – avioane.

  4. Alexandru Constantin spune:

    Mă bucur c[ mai sunt oameni care se gândesc la Armata țării, la asigurarea condițiilor necesare în vederea unei riposte, în caz de nevoie. Din păcate, situația este dificilă. Situația actuală a Armatei este dificilă. Intrarea în NATO a dimunuat substanțial Armata noastră. Am râmas fără forțe aeriene, acestea rămânând aproape ineoperante. Cu greu am reuși să le dotăm cu câteva F-16 la mâna a doua, iar forțele marine au fost dotate cu 2 fregate engleze de mâna a doua! Nproc că mai avem câteva nave de luptă mai vechi, dar apte de acțiune. În ce privește trupele de uscat, acestea există aproape numai prin cele 4-5 batalioane care au operat în străinătate! Prelungirea stagiului de serviciu al soldaților și gradaților până la vârsta de 45 de ani este o acțiune păguboasă. Din fericire, a fost pusă în funcție o lege privitoare la pregătirea militară benevolă, care a intrat în vigoare la începutul acestui an. În ce privește pozițiile partidelor față de apărarea națională, singura preocupare este de a asigura 2% din buget pentru cheltuieli de apărare. Se bune baza pe contribuția americanilor la apărarea României, fără a avea în vedere că acesastă chestiune generează un pericol major pentru noi. Ar trebui să luăm aminte că americanii au dislocat forțe militare în Polonia, că în România a fost dispus un sistem antirachetă, că în nordul Germaniei au fost dislocați câteva mii de militari americani. Dacă ne uităm și în istorie, vom observa că nici primul război mondial, nici cel de al doilea nu au fost provocate de ruși, ci de nemți! Totuși, trebuie să sperăm că, după alegerea lui Trump la președinția SUA și apropierea Turciei față de Rusia vor potoli pornirile agresive, favorabile pentru toată lumea, inclusiv pentru România.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Iordache Olaru


Iordache Olaru

Absolvent al Liceului Militar, al Scolii militare de ofiteri activi de artilerie, sef de promotie, al Academiei Militare si Colegiului National de Aparare. Trecut in rezerva in an... Citeste mai departe


E randul tau

@ Victor L. Ce nu ați înțeles cu Trump și Brexitul? După criza din 2008, UE și Germania lui M...

de: Ioan

la "Dreapta vs. stanga a murit. Traiasca castigatorii vs. perdantii mondializarii"

Cauta articole

aprilie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mar    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)