joi, martie 28, 2024

Orbirea temporară și orbirea permanentă sau manual de distrugere necontrolată

Este o tragedie într-un singur act. Un act abuziv. Sunt doar câțiva actori: ANRE, ANRM, nou înființata ACROPOMN (sunt sigur că nu vă sună cunoscut; nu-i nimic, lămurim totul imediat), SGG, ME și din nou ME, în fine Comisia pentru Industrii și Servicii de la Camera Deputaților. Mize: controlul pârghiilor de legiferare secundară și terțiară, contractarea de licențe și acorduri în numele statului, controlul piețelor energetice și a operațiunilor economice pe uscat și pe mare. Intriga poate fi ușor dedusă, iar eu aș spune că și deznodământul poate fi anticipat. Dar să lăsăm povestea să se deruleze.

NU ÎNCEPEM CU ÎNCEPUTUL. VEȚI VEDEA DE CE

Începând cu data de 31 iulie 2016 a intrat în vigoare legea privind siguranța operațiunilor petroliere offshore (nr. 165), după ce Comisia Europeană deschisese o procedură de infringement pentru România, întrucât se depășise termenul de transpunere în legislația națională a Directivei 2013/30/UE, privind siguranța operațiunilor petroliere și gaziere offshore.

Prin legea respectivă s-a decis înființarea Autorității Competente de Reglementare a Operațiunilor Petroliere Offshore la Marea Neagră. Potrivit legii, autoritatea nou înființată are ca principale atribuții evaluarea și acceptarea rapoartelor privind pericolele majore, evaluarea notificărilor privind proiectarea și evaluarea notificărilor privind operațiunile la sondă sau operațiunile combinate etc.

Legea și Directiva oferă noii autorități un rol în special tehnic, de supervizare a operațiunilor de foraj, explorare și extracție, depozitare, transport și, eventual, de ardere la flacără pentru țiței și gazele naturale din zăcămintele de la Marea Neagră, din apele teritoriale și zona de exploatare economică extinsă a României.

Totuși, de la intrarea în vigoare a legii și până în aprilie 2017 noua autoritate a fost o construcție pe hârtie, pentru că echilibrul intereselor de toate tipurile, de la cele politice și de afaceri la simple interese de grup, nu au permis nici numirea unor manageri ai autorității, nici asigurarea fondurilor necesare înființării efective a instituției și, pe cale de consecință, nici creionarea unui regulament de funcționare și a unei organigrame.

Foto: energynomics.ro

Când, în sfârșit, guvernul Grindeanu a numit președintele ACROPOMN, în aprilie 2017, aflăm[1] că bătălia a câștigat-o un om de afaceri cu multiple interese în derularea de operațiuni petroliere în Marea Neagră, și anume Gabriel Comănescu, care a reușit să obțină postul pentru consilierul său, Constantin Gheorghe.

La jumătatea anului 2017 Guvernul încerca încă să găsească soluții pentru construcția unui buget al noii autorități, dar abia în data de 14 august 2017 a reușit să emită o ordonanță (nr. 11), prin care se făceau și unele completări ale legii 165/2016, legate de structura de conducere. Astfel, ACROPOMN are, începând cu luna august 2017, un președinte, doi vicepreședinți și un consiliu de administrație format din cinci membri.  Se aprobă și plafonul de salarizare, prin care personalul autorității beneficiază de o remunerare majorată cu 50% față de cea pentru funcțiile publice din aparatul de lucru al Guvernului[2].

Reține puțin atenția și argumentația din Nota de fundamentare a ordonanței, pe care încerc să o citez cu grijă, atunci când se pune problema necesității (sau utilității, nu-mi dau seama) completării schemei de conducere a ACROPOMN cu un consiliu de administrație: ”Totodată, pentru asigurarea unei conduceri colective competente, prin asimilare cu Autoritatea de Reglementare în domeniul Energiei unde conducerea este asigurată de un Consiliu de Supraveghere, se propune ca în cadrul autorității competente să funcționeze un consiliu de administrație, format din 5 membri, numiți pentru un mandat de 5 ani...”[3]. Interesant mod de a legifera.

Dar să continuăm. În acest balet al intereselor de pe Marea Neagră – care ar trebui să ne pună pe gânduri îndată ce încercăm să ne imaginăm cât de eficientă ar mai putea fi această instituție în activitățile sale viitoare – deunăzi am aflat și cum s-au făcut numirile pentru pozițiile de vicepreședinți:

(i) mai întâi Iulian Offenberg, care a devenit vicepreședinte al ACROPOMN după ce vreme de aproape o lună a fost președinte ANRM. Greu de ghicit dacă a fost atât de eficient în poziția de președinte ANRM încât se reclama urgent transferul său într-o poziție (inferioară) la noua autoritate, ori dimpotrivă, a reușit într-un interval scurt să dezamăgească și a fost… reevaluat și poziționat într-o funcție mai pe măsura sa. Ceea ce este cert, Offenberg este inginer minier, cu o carieră la Conversmin, compania statului (prin Ministerul Economiei) care gestionează închiderile de mine. Dar a contat cu siguranță mult mai mult faptul că, de-a lungul timpului, i-a consiliat pe Andrei Gerea, fost ministru al energiei și membru marcant al ALDE, sau pe Haralambie Vochițoiu, fost parlamentar de Hunedoara[4];

(ii) apoi Iulian Clișeru, despre care aflăm[5] că, după ce a fost angajatul unei companii daneze de transport maritim, ca inginer-șef, a devenit deodată perfect pentru poziția de la ACROPOMN. Care se ocupă de operațiuni petroliere pe mare. Nu știm dacă numirea sa are legătură cu cuplul politic Pandele – Firea, cum se acreditează, dar nu pare să aibă la origine nici dovedirea de competențe deosebite în managerierea unor operațiuni petroliere pe mare. Dilema rămâne deschisă.

DAR CU RESURSELE MINERALE DIN SUBSOLUL PATRIEI CE-AȚI AVUT?

În anul 2017 ANRM, agenția statului care gestionează resursele minerale, a intrat într-o spirală periculoasă și distructivă, care nu are cum să nu-i afecteze (și mai mult) prestigiul și eficiența. Astfel, în poate mai puțin de jumătate de an, la conducerea agenției s-au perindat trei președinți – Gheorghe Duțu, Aurel Gheorghe și Iulian Offenberg -, ultimul cu cel mai scurt mandat, de doar o lună.

Recent, adică în 3 octombrie, premierul Tudose semnează un ordin prin care la conducerea agenției este numit al patrulea președinte, Gigi Dragomir, persoană care are toate datele unui trepăduș politic (ceea ce obișnuim să înțelegem prin ”lipitor de afișe”), numit acolo cel mai probabil pentru a servi interesele unor ”băieți deștepți”. Asupra CV-ului său nu vreau să insist, au făcut-o deja mai multe publicații[6], dar nu mă pot opri să nu subliniez că personajul nu a avut niciodată nicio legătură cu managementul unei afaceri petroliere sau miniere.

Cu alte cuvinte, Gigi D. este ”bâtă” în materie de resurse minerale; probabil un ciomag ce va fi mânuit de establishment-ul ce s-a cățărat până la pârghiile de putere ale statului pe spatele celui mai mare partid al țării, pentru a demola independența, câtă mai era, a puținilor specialiști pe care îi mai are ANRM-ul.

În această perioadă ANRM se confruntă mai degrabă cu o altă provocare, căreia guvernanții ar fi trebuit să-i găsească soluțiile adecvate, și anume cu o precaritate în impunerea autorității și prestigiului ca instituție a statului român în piață, precum și cu o lipsă cronică a specialiștilor.

ANRM, care încheie în numele statului român licențe și acorduri petroliere cu operatorii interesați în exploatarea resurselor minerale, este și instituția care calculează cuantumul redevențelor miniere și petroliere (inclusiv pentru transportul pe conducte și depozitare), ce se constituie ca venituri la bugetul de stat.

Așa cum se poate vedea pe sit-ul de internet al agenției (namr.ro), ANRM este și emitent de legislație terțiară, fiind în subordinea Guvernului, prin SGG[7]. Această poziție este responsabilă în multe privințe de inconsistența/vunerabilitatea cu care ANRM se prezintă în piață. În primul rând angajații agenției, ca funcționari publici (și nu personal contractual), trebuie să se mulțumească cu veniturile salariale reduse cunoscute, ceea ce face dificilă (chiar imposibilă) recrutarea de specialiști de top.

Dar ANRM pare să fi devenit o țintă pentru politic din două motive foarte concrete – iar dintre acestea nu fac parte intenția de a reorganiza agenția pentru a-i crește eficiența (sau cel puțin eu așa traduc numirea recentă a unui nespecialist în poziția de vicepreședinte) – și anume:

(i) obsesia actualei guvernări pentru aducerea de bani la bugetul statului. În opinia ”specialiștilor”guvernării actuale – iar Mihai Tudose s-a pronunțat public în mai multe rânduri asupra acestui aspect[8] – s-ar putea obține mult mai mulți bani din redevențe, care ar trebui să crească. Pur și simplu, pentru că este nevoie de mai mulți bani la buget;

(ii) controlul asupra modului în care se construiește legislația secundară (hotărâri de guvern) și terțiară (ordine de președinte) în privința aplicării Legii petrolului și a Legii minelor, precum și asupra modului în care se încheie contractele de concesiune (licențe miniere și acorduri petroliere).

Majorarea sau nu a redevențelor nu este o temă nouă, dar cu siguranță o temă asupra căreia trebuie să se pronunțe specialiștii. Instituirea unui mecanism de redevențiere nu are doar aspecte de ordin fiscal, ci ca orice taxă directă are o influență majoră asupra costurilor companiei care operează extracția de resursă minerală și face diferența între decizia de a începe/continua activitățile de extracție sau a renunța la ele.

Prin urmare, atunci când vrei pur și simplu să încasezi mai mult din redevență – o taxă pe care niciun operator (petrolier sau minier) nu o respinge, fiind istoric de la sine înțeleasă – cel care a investit încearcă să obțină alte facilități din aplicarea altor taxe directe ori indirecte, pentru a se păstra într-o zonă de profitabilitate.

Din păcate, în ultima perioadă guvernanții s-au plasat într-o zonă complet prolixă în raport cu investitorii, care decodifică cu mare greutate ce anume își dorește Guvernul din mesajele pe care le trensmite în piață. Astfel, pe de-o parte guvernanții au acuzat un număr de bănci că nu realizează profit și, astfel, că se sustrag plății impozitului pe profit, iar pe de altă parte acuză companiile profitabile că fac profit, de această dată (nu se explică concret cum și de ce) în dauna statului român. Trebuie să recunoaștem, este bulversant.

Figura 1: Schemă de principiu pentru reorganizarea ANRM

Pentru a rezolva inconsecvențele de mesaj și, mai grav, de gestionare și supraveghere a activităților miniere și petroliere, soluția nu pote fi decât aceea de a păstra ANRM într-o zonă de independență față de factorul politic.

Cum o decuplare ideală de factorul politic nu există, în figura 1 am schițat o posibilă structură a ANRM ca autoritate în subordinea Parlamentului României. Nu doar că astfel se introduc mai multe filtre pentru numirea conducerii autorității, dar și în schema de funcționare apar formuri decizionale, cum sunt:

(i) Consiliul științific, care veghează asupra integrității Fondului Național Geologic, a Fondului Național de Resurse și Rezerve șia coerenței Cărții Miniere și a Cărții Petroliere. De asemenea, Consiliul științific poate conferi greutate științifică rundelor de ofertare de concesiuni și procedurilor de emitere de norme și ordine;

(ii) Comitetul de reglementare, cu persoane numite de Parlament, care dezbat asupra deciziilor care sunt asumate de președinte: emitrea de ordine de președinte pentru încheierea de concesiuni și reglementarea raportului statului cu concesionarii, inclusiv în privința impunerii de redevențe.

Ar putea funcționa? Aș răspunde folosind câteva cuvinte din Nota de fundamentare privind înființarea Consiliului de administrație al ACROPOMN, operă a SGG: ”…prin asimilare cu Autoritatea de Reglementare în domeniul Energiei…”. Doar că…

ASALTUL ASUPRA ANRE DEZVĂLUIE FĂRĂ REST OBSESIA PENTRU DISTRUGEREA INDEPENDENȚEI INSTITUȚIONALE

Schema după care funcționează actuala guvernare a fost descrisă pe scurt de Liviu Dragnea încă din decembrie 2016 și poate fi rezumată astfel:

„În ceea ce priveşte monitorizarea activităţii guvernamentale – programul de guvernare a fost votat politic şi prezentat de PSD. Guvernul va fi monitorizat permanent de un grup de specialişti, l-am stabilit deja la nivelul partidului, care va urmări realizarea angajamentelor la termenele şi condiţiile prevăzute în programul de guvernare. (…) Oamenii au pus ştampila pe PSD. Responsabilitatea e a preşedintelui partidului şi a partidului. Decizia executivă va fi la Guvern, din punct de vedere politic.”[9]

ANRE, instituție în subordinea Parlamentului și membră a Consiliului Reglementatorilor Europeni în domeniul Energiei (CEER), a fost permanent acuzată de guvernanți în ultima perioadă pentru că nu s-a raliat cerințelor – nici ele foarte clare – de ținere sub control a piețelor energetice (gaze naturale și energie electrică, conform legii nr.123 din 2012) în cele mai diverse moduri.

Practic, guvernul își dorește ca prețul energiei electrice și al gazelor naturale, precum și cel al serviciilor de furnizare de energie termică să urmeze dorința guvernanților și nu tendințele și evoluțiile din piață; deși prin semnarea TFUE România s-a angajat să vegheze la libertatea piețelor.


Din partea coaliției de guvernământ liderul de acțiune pare să fie Iulian Iancu, șeful Comisiei pentru Industrii și Servicii din Camera Deputaților, care încearcă să se plaseze pe sine în poziția de specialistul nr.1 în domeniul energiei pe care îl are PSD și îl susține (discutabil) și ALDE.

Jocul pe care îl face Iulian Iancu satisface conducerea vremelnică a PSD, dar este riscant inclusiv în plan personal pentru personajul în cauză, care a încercat destul de mult în ultimii ani să-și construiască o imagine de profesionist, la care a contribuit și vizibilitatea sa ca președinte al Comitetului Național Român al  Consiliului Mondial al Energiei.

Riscul cel mai mare este însă acela de a compromite instituția în sine, ANRE, în raport cu ceilalți reglementatori europeni și în raport cu Comisia Europeană. În acest sens comisarul european pentru politici climatice și energie, Miguel Arias Canete a transmis recent un avertisment Bucureștiului cu privire la independența ANRE[10].

Avertismentul a venit cel mai probabil în urma unor declarații ale ministrului energiei[11], Toma Petcu, care afirma, ca răspuns la întrebarea dacă ANRE va fi trecută în subordinea Guvernului: ”Nu cred, poate unele părți, poate partea de licitație, poate partea de control. Va fi o analiză, va fi o reorganizare a ANRE. ANRE are rol de reglementare, control și supraveghere, am putea noi să preluăm unele din acest activități. Nu este o decizie foarte clară și, repet, dincolo de decizia conducerii, poate e vorba de organizare”[12].

Semnalul timid al lui Toma Petcu a fost urmat de o salvă țintită a liderului PSD, Liviu Dragnea, care a vizat foarte clar ANRE, pentru că nu se opune scumpirilor energiei, iar conducătorii săi nu simt românește când se raportează la reglementarea piețelor de energie electrică și de gaze naturale: ”Cei de la ANRE văd că sunt foarte <români>. Adică, acceptă lucrurile astea foarte ușor și nu știu dacă sunt foarte bine justificate. Comisia de anchetă va face lumină în acest caz.”

Dincolo de precaritatea mesajului, eminamente politic, evenimentele care s-au succedat oferă cu claritate o avanpremieră a ceea ce ar trebui să urmeze. Iulian Iancu, desemnat președinte al unei comisii de anchetă parlamentară, ar trebui să ofere răspunsuri care să-l satisfacă pe Liviu Dragnea, deși nimic nu a împiedicat Parlamentul nici până acum să facă analize ale activității ANRE.

Potrivit legii și regulamentului de funcționare, ANRE depune în Parlament:

(i) în fiecare an, până la data de 30 aprilie, raportul anual de activitate al ANRE. Respingerea sa constituie motiv de schimbare a conducerii autorității;

(ii) anual, până la 1 noiembrie, raportul anual privind determinarea prețurilor și tarifelor reglementate aprobate pentru anul următor.

Deci Iulian Iancu are toate datele legate de ANRE și eficiența sa, iar dacă după depunerea raportului președintelui autorității din aprilie 2017 avea dubii asupra modului în care acționează, în calitate de președinte al Comisiei pentru Industrie și Servicii al Camerei Deputațiilor putea să contribuie decisiv la respingerea raportului și la instituirea unei comisii de anchetă încă de atunci.

Ce a intervenit? Mesajul președintelui PSD, desigur. Că va fi doar o simulare de control și, probabil, o încercare de intimidare a decidenților ANRE, rezută din declarațiile parlamentarului, ca șef al Comisiei de anchetă: „Trei măsuri se vor lua: modificarea legislaţiei primare, solicitarea de modificare a legislaţiei secundare şi înaintarea către Parchet a cazurilor care se dovedesc a fi infracţionale”[13]. Nicio astfel de măsură nu necesita constituirea unei comisii speciale de anchetă acum, în luna octombrie, așa cum am arătat mai sus.

Evoluțiile pieței de energie sunt esențiale pentru România. Faptul că de multe ori piața nu funcționează așa cum și-o doresc guvernanții sau simplul cetățean are extrem de multe explicații care, în final, se datorează tot actului precar de guvernare din anii precedenți – înainte și după integrarea în UE. Dar nu trecerea ANRE sub controlul puterii politicie este răspunsul, dimpotrivă.

UNDE VREM SĂ AJUNGEM?

Conform guvernului PSD – ALDE, ceea ce România ar trebui să fie acum a definit Viktor Orban cu ceva timp în urmă, și anume o democrație iliberală. Adică, printre altele, o țară cu o economie centralizată, care să răspundă nu doar cerințelor pieței libere, ci și exigențelor liderilor partidelor de guvernământ, pentru că așa ar fi ”hotărât votul” din toamna anului 2016.

Din punct de vedere ideologic, democrația iliberală corespunde amestecului de socialism de inspirație post-comunistă, populism și naționalism fără discernământ. Viitorul unei astfel de doctrine (dacă se poate numi doctrină) este compromis, dar nu și consumat. Până când marea masă votantă va înțelege cât de neproductivă social este democrația iliberală, se vor fi produs multe efecte nedorite în corpul social și în economie.

Punctual, în privința reglementatorilor din domeniul energiei, rezultatul va fi acela că piețele vor fi grav afectate. De exemplu, în materia energiei electrice guvernul de astăzi condamnă creșterile necontrolate de prețuri ale tranzacțiilor, deși acestea sunt centralizate pe bursa OPCOM.

Președintele ANRE a recunoscut că obligativitatea, instituită de legea nr.123 din 2012, pentru tranzacționarea tuturor cantităților de energie electrică la bursa OPCOM, a fost o eroare. Ei, nu-i nimic. Specialiștii Comisiei pentru Industrii și Servicii, sub președinția lui Iulian Iancu, tocmai ce au votat ca aceeași eroare să se repete și în cazul gazeor naturale.

Dacă se va vota în plen propunerea Comisiei pentru Industriii și Servicii, pe cine vor mai da vina în viitor guvernanții? Pe ANRE? Sau pe vremelnicul specialist Iancu? Nu este greu de anticipat. Politicienii reușesc mereu să se adăpostească îndărătul unei retorici evazive: ei au vrut binele, cei care au aplicat legea au greșit. Probabil va fi din nou, cândva, nevoie de o comisie de anchetă.

Dar dacă noul președinte ANRM va accepta senin, împreună cu ministrul finanțelor, că redevențele ar trebui dublate? O astfel de decizie ar putea determina ExxonMobil să decidă că exploatarea zăcământului de gaze naturale descoperit în Marea Neagră nu se mai justifică din punct de vedere economic. La fel ar putea decide și Carlyle. Dar nu sunt la fel de sigur că rușii de la Lukoil Overseas vor renunța la exploatarea zăcământului pe care l-au explorat. Se știe că în Federația Rusă deciziile economice au o importantă componentă politică.

Guvernul înființează ACROPOMN după modelul ANRE – convenabil de altfel – dar ezită să reorganizeze ANRM după același model și cu certitudine și-ar dori să subordoneze ANRE guvernului. Incoerența și incosencvența sunt doar aparente. În spatele acestor acțiuni se regăsesc interse clare și consecvente și orice decizie poate subordona o instituție a statului voinței PSD și ALDE este bună și de dorit. Dar pentru a avea o țară cu o economie consolidată și matură, nu aceasta este calea. Guvernul trebuie să-și recâștige independența de acțiune; desigur, în baza unui program politic validat prin vot popular. Acesta este sensul democrației.

Să nu ne amăgim. Democrația nu poate suporta alături termenul de iliberală. Este o dihotomie pe care Viktor Orban, cu alura sa de mic dictator, a nășit-o în scop pur politic. A exportat-o apoi, pe falii de conjunctură, în tot Grupul Vișegrad și a prins și în Polonia. Dar privită în detalii, democrația iliberală este o simplă dictatură neo-comunistă prost deghizată într-o democrație. Și ca orice dictatură, nu suportă independența: azi instituțională, mâine personală.

NOTE_______________________


[1] http://www.economica.net/un-fost-director-al-lui-comanescu-patronul-gsp-pus-de-guvern-sa-supravegheze-platformele-marine-din-marea-neagra_136802.html

[2] cu mențiunea că: ”Personalul angajat al autorității competente va fi personal contractual.”(gov.ro)

[3] http://gov.ro/ro/print?modul=subpagina&link=nota-de-fundamentare-og-nr-11-09-08-2017

[4] http://www.mediafax.ro/politic/iulian-offenberg-a-fost-desemnat-presedinte-al-agentiei-nationale-pentru-resurse-minerale-16712393

[5] http://economie.hotnews.ro/stiri-energie-22037254-gruparea-pandele-firea-butoanele-unei-institutii-esentiale-energie-sotul-sperantei-cliseru-mana-dreapta-primarilor-din-voluntari-bucuresti-fost-numit-premierul-tudose-vicepresedinte-agentia-care-gesti.htm

[6] Vezi, de exemplu: http://economie.hotnews.ro/stiri-energie-22036674-cine-pus-premierul-tudose-gestioneze-petrolul-aurul-romaniei-gigi-dragomir-fost-comerciant-carne-inspector-fiscal-din-ilfov-care-picat-concursuri-organizate-anaf.htm

[7] Secretariatul General al Guvernului

[8] De exemplu: http://www.stiripesurse.ro/mihai-tudose-va-trebui-sa-modificam-redeventele-de-la-1-ianuarie-2018_1214174.html

[9] http://www.mediafax.ro/politic/liviu-dragnea-propunerea-de-premier-care-sa-poata-fi-acceptata-va-fi-facuta-prima-data-la-consultari-iohannis-ar-fi-fost-firesc-sa-ma-sune-ciolos-m-a-sunat-de-mai-multe-ori-16029883

[10] http://cursdeguvernare.ro/avertismentul-comisarului-european-pentru-energie-reglementatorii-trebuie-sa-fie-complet-independenti-brua-continua.html

[11] La Conferința ”Energia în priză”, desfășurată în 7 septembrie 2017 la București

[12] http://cursdeguvernare.ro/conflict-intre-ministrul-energiei-si-anre-guvernul-acuzat-de-manipularea-pietei-prin-preluarea-unor-atributii-ale-autoritatii-de-reglementare.html

[13] http://www.bursa.ro/iulian-iancu-comisia-pentru-ancheta-anre-va-audia-toti-factorii-implicati-in-formarea-preturilor-…&s=companii_afaceri&articol=332503.html

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. D-nul ministru afirma ca”… ANRE are rol de reglementare, control și supraveghere, am putea noi să preluăm unele din acest activități. Nu este o decizie foarte clară și, repet, dincolo de decizia conducerii, poate e vorba de organizare”

    Pe acelasi calapod ca ANRE mai sunt o gramada de agentii „independente” cocotate deasupra unor domenii de stricta specializare. Din pacate, aceste autoritati prin cumulul de atributii de reglementare, control si supraveghere -dupa cum precizeaza statutul lor- nu sunt vulnerabile nici prin profilul profesional al conducerii lor si nici prin imixtiunea „iliberala” a factorului politic.
    Viciul fundamental tine, mai degraba, de neconstitutionalitatea aducerii sub aceeasi palarie a unor atributii functionale; daca toate institutiile tarii sunt construite pe principiul separatiei puterilor (legislativ, executiv, judecatoresc), agentiile avute in vedere in articol sunt in afara si deasupra acestui cadru conceptual. Ele emit acte normative, le aplica si sanctioneaza discretionar activitatile de sub autoritatea lor. Inainte de 1989 asa erau construite toate institutiile: sub unica tutela a unicului partid. Consecintele? Un impresionant si catastrofal esec

    Poate ca, acum, acesta este modelul de organizare preluat din legislatia internationala pe principiul ca nu inventam apa calda sau poate ca e bine sa ai niste tapi ispasitori in aceste agentii atunci cand decizia guvernamentala da chix in domeniile delegate ori poate ca ideea de sinecura trebuie sa aibe un subiect asociat fiecarui domeniu.
    Oricum este neclar de ce principiul separatiei adoptat de societati deschise, cu rezultate vizibile din stratosfera, este infrant de aceste gauri negre ale democratiei dominate de comanda unica. Cam toata lumea este convinsa ca atunci cand „eu centrez, eu dau cu capul” golul nu vine decat in buzunarele cetatenilor.

    Iar cetatenii vad ca, dincolo de dubiile ministeriale, ceva nu e in regula: tot mai multi domni suprascoliti explica cu lux de amanunte din cazematele lor inexpugnabile: de ce nu se poate, de ce nu functioneaza, de ce suntem saraci…

    • Observația este corecta și poate face obiectul unei dezbateri aici, pe Contributors. De fapt acesta a si fot scopul meu, sa provoc o dezbatere nu doar asupra independentei reglementatorilor din energie, ci și asupra rolului lor in economie si in societate. Un rol neapărat depolitizat!

    • Sint aceeași domni suprașcoliți care ne spun că băncile, corporațiile, redevențele, facilitățile fiscale, contractele de concesionare gratis pe 300 de ani, etc., nu pot fi atinse că se sperie investitorii. Tot ei ne învață să ne plătim impozitele, să fim austeri, să nu mărim salariile că se prăbușește economia și să muncim pînă la 80 de ani plătind taxe și impozite fiindcă ”sistemul nu e sustenabil”. Aceeași domni se miră apoi că a înviat comunismul și că pe piața hoției reglementate de ei vor să intre țepari din diferte găști aflate la periferia tîlhăriei high-end, oameni rudimentari care au lăsat bîta și șperaclul deoparte și au pus mîna pe pix și ștampilă în speranța că vor putea intra și ei în clubul select al hoției bancar-corporatiste. Sînt țopîrlani care cred că pot face și ei ce a făcut Putin acasă la el și uită că sîntem în UE, care are reglementări stricte referitoare la cine, cum și ce condiții trebuie să îndeplinească cei care au licență pentru țepe și ciordeală și se pot adăpa de la buget fără să-i doară capu’. Statul de drept veghează și le dă cu bățu’ peste unghii pînă cînd au să priceapă și ei că ”Quod licet Jovi non licet bovi!”, adică Ghiță nu e Microsoft și nici Dragnea nu-i Bechtel sau EADS. Pînă își bagă și ăștia mințile-n cap, e nevoie de tehnocrați, pentru că e oribil să vezi cum țopîrlani care umblă-n izmene cu dîre de frînă-n cur se bulucesc ca apucații să-și împartă banii între ei și apoi să fugă, în loc să vină oameni eleganți și educați care știu cum se face asta fără să dai foc la țării și să rîză Europa de noi.

  2. Domnule Felea, va felicit! Articolul dumneavoastra atinge puncte esentiale intr-o perspectiva complexa (de reglementare, eficienta administrativa, politica si ideologica). Daca este sa adaugam si amendamentele recente la OUG 64/2016, se poate sustine ca asistam la un asalt general asupra pietei libere din sectorul energetic. Posibile evolutii ascendente ale preturilor la energie pe pietele globale (vezi limitare productie OPEC, inchidere accelerata de sonde in US), esecul legiuitorului roman in a defini segmentul vulnerabil de consumatori si in a implementa strategia de securitate energetica nationala (de fapt se are in vedere o reviziuire fundamentala a acesteia) vor oferi marja si mai mare politicilor populiste cu o aderenta favorizata la nivelul unui aparat administrativ sedus financiar. In plus, sa nu ne mire daca in 2018 (anul deciziilor de investitie in exploatare a operatorilor din platoul continental al Marii Negre) vom asista din nou la reinvierea pasiunilor ecologiste pe litoralul marii. Provocarile vor continua, pe planuri multiple…

    astept si urmatoare contributii din partea dvs

    • Va mulțumesc, părerea dumneavoastră contează pentru mine.
      În același timp va mărturisesc ca am un regret legat de faptul ca nu vad mai des articole semnate de dvs. pe Contributors.
      De exemplu, mi-as dori sa citesc acum opinia dvs. despre impasul în care se regăsește noua strategie energetica. Ar putea fi un semnal pentru o noua dezbatere.
      După ce în ianuarie și februarie 600 de mii de conaționali și nu numai au luat poziție, cred ca toți cei care pot contribui la veghea asupra viitorului nostru liber, în democrație, trebuie sa se exprime. Firește, fiecare unde poate sa-și aducă contribuția, pana când guvernanții vor înțelege ca nu se poate guverna din barca, de pe Belina, sau de pe plajele din Cipru ori Rio de Janeiro.
      Iar de opinii cu greutate ca ale dvs. este nevoie cat mai des, pentru ca semnalul pe care îl dau are autoritate.

  3. Am avut curiozitatea (masochista) de a cauta web-site-ul ANRM:

    http://www.namr.ro

    Cred ca si un elev de liceu ar fi reusit sa faca un web-site mai informativ, folosind google si manualul de geografie.

    Traiasca e-government!

    ===

    De multe ori nu e vorba de interese, din cate am vazut, ci de incompententa si chiar de prostie pura.

    Solutia – am mai spus-o in legatura cu educatia, dar se poate aplica si in acest domeniu – este acceptarea pietei libere si a capitalismului. Cele semnalate in articol nu au cum sa fie rezolvate in acelasi sistem politic (cvasi-socialist) care le-a si generat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristian Felea
Cristian Felea
Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor”

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro