Home » Administratie »Analize »Economie »Global / Europa » Citesti:

Politica externă a UE, un vis tot mai îndepărtat: între ciocan (Trump, Putin) și nicovală (Brexit, plus disensiunile interne)

Serban F. Cioculescu noiembrie 1, 2019 Administratie, Analize, Economie, Global / Europa
35 comentarii 2,487 Vizualizari

Sunt multe studii bine documentate care arată că în ultimul deceniu, UE suferă serios la capitolul politicii externe și de securitate, din cauza neînțelegerilor dintre statele membre, acestea având agende și priorități naționale plasate deasupra celor europene, supranaționale. Există tensiuni între state membre dar și între acestea și instituțiile europene (Comisia Europeană, Parlamentul European etc), iar acestea sunt greu de mediat și soluționat. Pe măsură ce state ex-comuniste din Est (re)descoperă doctrina naționalist-populistă și se abat de la modelul statului de drept (aflat printre Criteriile de la Copenhaga valabile pentru aspiranții la aderare dar si pentru membrii existenți), refuzând cotele de migranți și ideea de solidaritate cu restul Uniunii (adică cu Occidentul), marile țări occidentale, cu Germania și Franța în frunte, doresc să profite de apropiatul Brexit și să impună agenda strategică a Europei, să o poziționeze pe scena mondială spre a supraviețui jocului de putere tot mai agresiv și mai militarizat dintre China, SUA si Rusia.

Europa se bazează în planul securității militare pe tandemul UE-NATO de aproape două decenii, cooperarea între acestea e esențială, însă paradoxal eforturile intense ale Parisului și Berlinului de a crea structuri militare europene independente strategic de NATO produc tensiuni tot mai clare în relația cu Washington-ul. Donald Trump e printre cei mai vocali critici ai proiectului unei armate europene, considerând că ar putea duce la dispariția NATO și fiind scandalizat de participarea relativ mică a europenilor la cheltuielile din cadrul NATO.

Preferința pentru multilateralism și dreptul internațional (pentru reguli), pentru soft power, face din UE un actor aparent mai puțin adaptat actualului sistem internațional în care regulile sunt puse în discuție iar autolimitarea lasă locul afirmării puterii suverane a națiunilor. Renunțarea la tratate de dezarmare convenționale și nucleare, care au produs roade în timp, pune UE în fața unei probabile curse a înarmării nu doar între SUA, China si Rusia, dar si cu participarea unor puteri emergente de pe alte continente. Noul președinte al Comisiei Europene, Ursula Van Der Leyen a subliniat clar în discursul său din 16 iulie în fața Parlamentului European că UE își dorește multilateralism, comerț liber, că apără o ordine bazată pe reguli (legi), sintagma cheie fiind : „trebuie să facem lucrurile în modul european” („We have to do it the European way”). Esențială e unitatea internă, deoarece ea garantează că nicio putere din afară nu va putea diviza Uniunea (“If we are united on the inside, nobody will divide us from the outside”).[i]

Puterile externe care interferează tot mai clar în afacerile politice și economice interne ale UE dar și în zona de vecinătate direct sunt Rusia și China, însă adepții stângii europene consideră din ce în ce mai mult că și SUA fac acest lucru, uitând că UE si SUA au o relație specială, creată după al Doilea Război Mondial și consolidată pe parcursul celor peste 40 de ani de Război Rece.

Pe flancul estic, Rusia e adesea acuzată că interferează în jocurile politice interne din statele europene, căutând să influențeze procesele electorale prin armata sa de troli, sponsorizată și organizată de serviciile de informații. I se atribuie, cu dovezi greu de tăgăduit, dorința de a destabiliza UE, de a își crea pârghii de influență în state membre ale Uniunii, oferind gaze și tehnologie nucleară la prețuri mai mici, atrăgând de partea sa politicieni importanți precum premierul Ungariei Viktor Orban sau vicepremierul Italiei, Matteo Salvini.[ii] Faptul că în ciuda regimului de sancțiuni impus Moscovei, după anexarea ilegală a Crimeei de la Ucraina, Germania insistă pentru gazoductul Nord Stream II, faptul că Ungaria va beneficia de gaz rusesc mai ieftin și de centrale nucleare construite de Rusia, că Grecia a strâns relațiile economice cu Rusia, arată o divizare a Europei, prevalența acordată de multe state membre UE intereselor naționale și opiniei populațiilor în dauna interesului strategic european. De asemenea, se observă faptul că multe state care nu au graniță cu Rusia nici nu o percep ca pe un adversar posibil, nu se tem de ea, cu toate că marea lor majoritate sunt aliate în NATO.

Așadar între țările flancului estic și cele din sud și centru există discrepanțe reale care nu se explică doar prin geografie ci și prin factori culturali și etnici, precum si istorici. Astfel, Grecia și Bulgaria au in mod traditional relații mai bune cu Rusia decât România și Polonia. Moscova a lansat alături de mai multe state dominate politic de ea Uniunea Economică Eurasiatică, structură extrem de asimetrică (in favoarea rușilor) și mult mai puțin performantă economic decât piața comună a UE, ASEAN, Mercosur etc. După cum arată și analistul rus Dmitri Trenin, UEE nu va aduce prosperitate deosebită membrilor săi și “nu are perspeciva de a se va transforma într-un pol de putere economic, geopolitic și military în regiune.”[iii] UE a reușit să atragă Moldova și Ucraina în sfera sa economică prin acordurile de liber schimb comprehensiv și aprofundat, îndepărtându-le poate pentru totdeauna de proiectul rusesc UEE iar opoziția Moscovei față de expansiunea NATO și UE spre est a fost de fapt expresia fricii față de puterea geopolitică a SUA[iv], dar și o recunoaștere a gravului deficit de soft power în relația cu Occidentul.

Nu doar Marea Neagră e o zonă de vecinătăți conflictuale pentru UE și Rusia (unde matricea de tip joc de sumă nulă e evidentă). Rusia consideră Marea Mediterenă o zonă de influență majoră deoarece e vecinătatea sudică a UE, poate îngreuna accesul NATO și limitează libertatea de manevră a SUA, de asemenea asigurând tranzitul spre si dinspre Marea Neagră, prin stramtorile turcești. De aceea a militarizat coastele Siriei si a întărit sistemul defensiv, conjugat cu cel din Marea Neagră, bazat pe infrastructurile si rachetele aduse în Crimeea.[v]

In același timp, SUA avându-l la timonă pe republicanul Donald Trump par să se afunde pe zi ce trece într-o competiție geoeconomică nu doar cu China (marele rival geopolitic) ci și cu UE, considerând Uniunea un adversar, un rival economic. În timp ce Washington a părăsit negocierile pentru acordul de liber schimb trans-Pacific și pentru cel trans-atlantic (Parteneriatul Transatlantic pentru Comerţ și Investiţii), UE a semnat acorduri de liber schimb cu Canada (CETA) și Japonia. S-a ajuns totuși prea departe când Donald Trump a încurajat Brexitul[vi] și a spus că e pregătit să impună tarife vamale pe produse europene importate. În noiembrie 2019, Trump va decide dacă impune tarife vamale sporite pentru industria auto europeană, cu toate că mai mulți experți americani au arătat că războiul comercial contra Europei nu ar fi justificat din moment ce în 2018 americanii au importat în valoare de 683,9 miliarde USD din UE și de 557,9 miliarde din R.P. China în timp ce exporturile SUA au fost de 574,5 miliarde USD către UE și doar 179,2 miliarde în R.P. China.[vii] Așadar in relația cu UE deficitul commercial e unul redus. Washingtonul a impus deja tarife pe oțel și aluminiu iar UE a retaliat cu taxe vamale de 25% pe produse americane valorând 2,8 milairde USD. De asemenea există dispute legate de competiția dintre firmele Airbus și Boeing (subsidiile de stat) dusă spre judecare la Organizația Mondială a Comerțului și amenzile date firmelor americane Google, Amazon, Facebook, Apple și Microsoft de către Comisia Europeană, la sugestia comisarului pentru concurență, daneza Margrethe Vestager, realeasă în noua Comisie și considerată în cercul lui Trump un adversar economic declarant al SUA.

OMC a recunoscut recent că subvențiile europene pentru Airbus au fost ilegale și a decis că Washingtonul are dreptul să impună tarife vamale de 7,5 miliarde USD pe produsele europene importate, fiind afectate atât oțelul și unele produse industriale de metal cât și bunuri agroalimentare ce provin din Franța, Italia, Spania etc. Taxele vor fi cuprinse între 10 și 25% din valoarea produselor exportate de Uniune. Dar cum în trecut și firma Boeing (rivala americană a Airbus) a fost condamnată de OMC pentru același lucru, acum se așteaptă ca și UE să obțină taxarea bunurilor americane în alt dosar, anul viitor. Războiul economic dintre cei doi giganți ai aviației datează din 2004. Dacă europenii și americanii se vor judeca și se vor taxa reciproc și în industria auto, se poate spune că războiul comercial atinge un prag superior, afectând serios economiile ambelor părți. În orice caz, sunt și state UE care nu au renunțat la ideea că un Parteneriatul Transatlantic pentru Comerţ și Investiţii ar fi benefic pentru ambii parteneri, europenii și americanii, și își doresc un viitor președinte american democrat spre a relua negocierile demarate de Barack Obama în acest sens.

Tensiunile americano-europene sunt clare și in cadrul grupului celor șapte (G7) iar dorința lui Trump de a invita Rusia din nou în acest format a trezit iritare la Paris și Berlin. Un război comcercial UE-SUA va slăbi multinaționalele celor doi parteneri și va duce la retrageri de capitaluri și pierderi, diminuând nefast legăturile de interdependență transatlantice.

De asemenea, domeniul ecologic și parțial cel militar tind să despartă SUA de UE – Administrația Trump e un adversar al Acordului climatic de la Paris și cere insistent europenilor să aloce nu doar 2% din PIB pentru apărare, ci chiar și mai mult, deoarece SUA susțin acum peste 75% din efortul financiar din cadrul NATO, iar după Brexit, cota europenilor în NATO se va reduce și mai mult. Aparent, administrația Trump pare să dorească un pilon european solid în cadrul NATO (amintind de celebra Identitatea Europeană de Securitate și Apărare asumată de aliați în anii ‘90), dar de fapt există teama că europenii nu vor fi capabili să facă acest lucru fără a periclita coeziunea strategică a Alianței (o frică constantă a americanilor încă din anii 90) iar dacă totuși vor forma cumva chiar o armată comună, aceasta nu va fi neapărat aliata SUA în caz de conflict SUA-China sau SUA contra China și Rusia.

În toamna anului 2018, Emmanuel Macron, citat de ziarul Le Figaro, a afirmat că există “puteri autoritariste ce reapar şi se reînarmează la frontierele Europei”, adăugând că “trebuie să ne apărăm de China, de Rusia şi chiar de Statele Unite ale Americii” (Nous nous devons nous protéger à l’égard de la Chine, de la Russie et même des Etats-Unis d’Amérique)[viii] Cu toate că ambasadorul francez la Washington Gerard Araud a încercat ulterior să explice că liderul francez se referise la amenințările cibernetice și la ieșirea SUA din Tratatul INF, Donald Trump a reacționat ironic pe tweeter numind afirmația lui Macron insultătoare și a afirmat că europenii ar trebui să își plătească cota-parte corectă la bugetul NATO. Palatul Elysée a insistat apoi că nu era vorba de o armată europeană dirijată contra intereselor americane, ci de o armată europeană care să reflecte Europa unită și suverană și să poată servi ca element de ancorare când UE discută aspectele de securitate cu Rusia, despre care Macron spune că este “o țară europeană pe care o respect”.[ix]

Sondajele de opinie arată că sentimentul de încredere față de SUA e în declin în multe state europene, iar imaginea lui Donald Trump suferă în mod special de o percepție acut negativă. Din zece state alese de PEW Research Centre pentru un sondaj în 2019, opinia pozitivă față de SUA era la nivelul UE în medie de 43%, mult sub cele 80% ale sud-coreenilor de exemplu. Dar la întrebarea cine ar trebui să fie hegemonul mondial, statele europene au răspuns majoritar SUA (76% Suedia, 68% Polonia, codașa fiind Italia cu 37%) – China a obținut cel mai mare procentaj, 26%, în Spania și Grecia unde tot SUA a fost preferată cu 63 si 45%).[x]

În același timp, eforturile UE de a crea relații pozitive cu vecinătăți pașnice, stabile și prietenoase nu par să dea rezultatele așteptate. În ciuda investițiilor și a transferului de expertiză către statele foste sovietice, acestea rămân înapoiate, corupte, dependente de voința politică a Moscovei, incapabile să aibă elite politice pro-europene care să ducă țările respective spre Occident. Iar pe flancul sudic, statele musulmane și predominant arabe adesea stagnează în același amestec de sărăcie de masă, regimuri nedemocratice, subdezvoltare și resurgența extremismului religios, fiind o sursă constantă de migranți. După războaiele civile din Libia și Siria a devenit clar că orice asemenea conflict care va lovi statele cele mai populate ale Africii (Egipt, Nigeria etc.) va produce valuri și mai mari de imigranți către țările UE.

Știm că Italia și Franța au căzut de acord in septembrie 2019 că migranții veniți prin Mediterana trebuie distribuiți printr-un mecanism automat în toate statele membre.[xi] Însă e probabil că statele Grupului Vișegrad se vor opune în continuare acestor reguli venite din partea a ceea ce ele percep ca fiind un Occident dominator, care își impune propria agendă, folosindu-se de presiunea distribuirii probabile a fondurilor europene prioritar spre cei ce îi respectă dorințele.

Sub impactul rivalității sino-americane, și al dezvoltării unui triunghi strategic SUA-China-Rusia, scena internațională devine tot mai clar un loc al confruntărilor, al balanței de putere, cu o matrice de tip joc de sumă nulă. In unele sondaje, europenii par că preferă ca UE să rămână neutră în caz de conflict între SUA, China și Rusia – ei vor ca Uniunea să devină un actor mai solid la nivel mondial dar fără violență, mai degrabă profitând de ferestrele de oportunitate generate de conflictele între puterile terțe. Polonia cu 33% e țara cu cel mai mare sprijin pentru o susținere față de SUA, iar Austria cu doar 4% manifestă cel mai redus sprijin.[xii]

Așa cum afirmam anterior, relația cu SUA suferă nu doar din cauza confruntărilor comerciale (Trump fiind nemulțumit de deficitul comercial acumulat de SUA în relația cu unele state UE și amenințând cu măsuri drastice) ci și din cauza raportării diferite a europenilor la Rusia, Iran si China, state pe care SUA ar dori să le izoleze și să le facă să cedeze presiunilor politice, diplomatice, economice și chiar militare. Trump e iritat de construirea conductei de gaz Nord Stream II, de lipsa unui punct de vedere unitar la nivelul UE pe problema gazelor rusești, de asemenea nu ințelege de ce statele europene mari nu vor să rupă total relațiile cu Iranul și de ce ar vrea să rămână parte la tratatul JCPOA, din care Washingtonul a ieșit deja. Pe măsură ce Teheranul e mai agresiv față de Arabia Saudită și Israel, mai activ în Irak, Yemen, Liban si Siria (acolo unde prin forțele speciale bine înarmate controlează largi teritorii cu populațiile de religie islamică șiită aferente), SUA vor pune presiune pe europeni să adopte poziții dure față de Iran și, în caz de conflict militar, să sprijine SUA inclusiv în plan militar. Unele state europene consideră că, de fapt, SUA dau dovadă de agresivitate si că au rupt acordul JCPOA în mod eronat, deoarece Teheranul dorea sincer să se dezarmeze nuclear – replica SUA a fost că Teheranul a dezvoltat nestingherit rachete balistice performante pe care acum le oferă și gherilelor șiite din Yemen si Liban.

Iritarea Washingtonului față de Bruxelles nu e ceva nou și limitat la Administrația Trump – să ne amintim celebra replica “fuck Europe” atribuită Victoriei Nuland, în 2014, când era reprezentanta guvernului American pentru Europa și Eurasia (în mandatul prezidențial al lui Barack Obama). Într-o discuție cu ambasadorul American la Kiev, Geoffrey Pyatt, ea a izbucnit nervos după ce reprezentanți ai UE refuzaseră să se alăture unanim Washingtonului care lansa amenințări la adresa președintelui ucrainean V. Ianucovici că se va confrunta cu sancțiuni dure în cazul în care suprimă revolta pro-europenilor din Piața Maidan.[xiii] După ce Ianucovici (lider pro-rus) a fugit, iar Kievul a ajuns pe mâna unor politicieni pro-occidentali (dar și naționaliști), atât SUA cât și unele state UE au concurat spre a pătrunde economic pe piața ucraineană, iar americanii s-au detașat ca principalii furnizori de arme și muniție pentru Kiev, necesare spre a face față rebeliunii rusofone din estul țării. Obama a ezitat dacă să ofere arme letale performante, dar Trump a făcut și acest pas. Germania a ajutat economic Ucraina direct, dar si prin FMI, însă nu a dorit să ofere cu adevărat sprijin militar din teama de a nu irita Rusia (partener economic important al Berlinului) și spre a nu încuraja indirect Kievul să incerce să recupereze teritorii pierdute în beneficiul Rusiei prin forța militară.[xiv] Acum Ucraina depinde economic preponderant de UE (care a finanțat prin instrumentul de vecinătate programe în diverse domenii de dezvoltare și a suspendat vizele pentru ucraineni)[xv] iar în plan militar de SUA și câțiva aliați mai mici din NATO care îi oferă diverse forme de sprijin. Statele europene cele mai puternice (Franța și Germania) au inițiat în 2014 cu acordul Uniunii, “Procesul/Formatul Normandia” care urmărește o normalizare a relațiilor dintre Kiev și Moscova relativ la zona de est a Ucrainei.

Pe termen lung, UE va continua să se confrunte cu vulnerabilități interne (populism, nationalism, anti-europenism, crize economice și politice) și cu presiuni din partea actorilor externi (Rusia, China, SUA, Turcia etc.), de asemenea având a gestiona cu calm efectele unui Brexit tot mai probabil, ce poate transforma Marea Britanie într-un partener comercial și politic extrem de dificil, dacă nu chiar ostil.

În opinia mea, în viitor ar fi utilă coagularea unui mecanism de obținere graduală a consensului în domeniul extinderii teritoriale a Uniunii, prin mutarea sa din sfera politicului în sfera strategicului, spre a camufla cumva tensiunile inter-statale ce blochează acest proces, precum recentul caz al Franței care s-a opus începerii negocierilor de aderare cu Macedonia de Nord și Albania. Macron a spus „non” ideii de extindere spre Balcanii de Vest, nu din cauza vreunei înțelegeri secrete cu Rusia lui Putin, ci de teama reacției electoratului francez, obsedat de spaima de migranți și de probleme economice. Frica de a o vedea pe Marine Le Pen ajunsă șef de stat în locul lui îl face să nu mai gândească strategic limpede la nivel european și global, în destule momente.

Și poate că ar mai fi necesară și formarea unui mecanism juridic de expulzare a membrilor care derapează grav de la regulile democratice, ori sabotează constant și nejustificat deciziile comune și se pun contra planurilor strategice importante sau măcar de blocare mai facilă a dreptului de vot al acestora în Consiliul European, cu o majoritate calificată (în loc de unanimitate minus unu cum prevede art. 7 din Tratatul de la Lisabona), în anumite situații. Lisabona nu permite acum decât retragerea voluntară din organizație. UE nu va putea supraviețui și prospera ca actor global dacă nu aplică niște măsuri interne drastice de reformă și nu creează mecanisme de coagulare mai rapidă și mai eficientă a voinței statelor membre, care au de rezolvat cea mai dificilă problemă structurală, moștenită din istorie, anume lipsa de încredere reciprocă, asociată cu obsesia suveranității naționale.[xvi]

Note_______________

i[#] Ursula Von Der Leyen, “Opening statement in the European Parliament Plensary Session”, https://ec.europa.eu/commission/sites/beta-political/files/opening-statement-plenary-session_en_2.pdf, Strasbourg, 16 July 2019.

ii[#] L. Tondo, „Italian prosecutors investigate League over alleged Russian oil deal claims”, https://www.theguardian.com/world/2019/jul/11/matteo-salvinis-party-under-investigation-for-alleged-russian-oil-deal, 11 iulie 2019.

iii[#] D. Trenin, “20 Years of V. Putin: How Russian Foreign Policy Has Changed”, https://carnegie.ru/2019/08/28/20-years-of-vladimir-putin-how-russian-foreign-policy-has-changed-pub-79742?mkt_tok, 28 august 2019.

iv[#] Idem. „The fundamental error of Russian foreign policy since the mid-1990s has been the fixation on the problem of NATO expansion.”… “At the same time, Putin’s obsession with the idea of changing the existing global order, i.e. making active efforts to eliminate the global hegemony of the U.S., is harmful.”

v[#]Dmitry Gorenburg, Russia’s Naval Strategy in the Mediterranean, https://russiamil.wordpress.com/2019/09/18/russias-naval-strategy-in-the mediterranean/?fbclid=IwAR12EpY_CVKmK1Cgl8jXy9mVqy_wmxhNiw-Alx3lbqvAwZPgEXaZl99XHEE

vi[#] Lili Bayer, Trump backs no-deal Brexit, https://www.politico.eu/article/donald-trump-backs-no-deal-brexit-farage-trade-us-uk/, 2 iunie 2019.
vii[#] S. Amaro, “A trade war with Europe would be larger and more damaging than Washington’s dispute with China”, https://www.cnbc.com/2019/08/22/why-a-us-trade-war-with-europe-would-be-more-damaging-than-china.html, 22 august 2019.

viii[#] “Macron propose une vraie armée européenne”, http://www.lefigaro.fr/flash-actu/2018/11/06/97001-20181106FILWWW00034-macron-propose-une-vraie-armee-europeenne-europe-1.php, 6 noiembrie 2011.

ix[#] P Moullot, “Armée Europeenne”, https://www.liberation.fr/checknews/2018/11/14/armee-europeenne-macron-a-t-il-vraiment-dit-qu-il-fallait-se-proteger-des-etats-unis_1691820, 14 noiembrie 2018.

x[#] Trump’s International Ratings Remain Low, Especially Among Key Allies, https://www.pewresearch.org/global/2018/10/01/trumps-international-ratings-remain-low-especially-among-key-allies/, 1 octombrie 2019.

xi[#] https://www.reuters.com/article/us-italy-france/italy-and-france-agree-migrants-must-be-distributed-around-the-eu-idUSKBN1W32V0, 19 septembrei 2019.

xii[#] Susi Dennison, “Give the People what They Want: Popular Demand for a Strong European Foreign Policy”, https://www.ecfr.eu/page/-/popular_demand_for_strong_european_foreign_policy_what_people_want.pdf, 20 septembrie 2019.

xiii[#] E. Pilkington, US official apologises to EU counterparts for undiplomatic language,

https://www.theguardian.com/world/2014/feb/06/us-ukraine-russia-eu-victoria-nuland, 8 februarie 2019.

xiv[#] “Angela Merkel sidesteps military aid to Ukraine”, https://www.dw.com/en/angela-merkel-sidesteps-military-aid-to-ukraine/a-46506216, accesat pe 20 decembrie 2018.

xv[#] Valentin Naumescu, Politica marilor puteri in Europa Centrală și de Est, Ed. Humanitas, București, 2019, p. 101.

xvi[#] Acest mic studiu face parte dintr-un articol mai mare ce va fi publicat curând in revista Monitor Strategic.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "35 comments" on this Article:

  1. Lucifer spune:

    Este articolul unui pro-european convins, aproape radical, care acceptă chiar folosirea unor metode coercitive contra membrilor recalcitranţi. Mă rog, este un punct de vedere….
    Analizând la rece situaţia trebuie constatat că aşa zisa coeziune a UE este din ce în ce mai slabă, construcţia fisurându-se în mod accelerat. Brexit şi Grupul de la Vişegrad îmi dau dreptate.
    “Nuca tare” a actualei UE rămâne Franţa (cu sateliţii Belgia, Luxembourg) şi Germania (cu sateliţii Austria, Olanda şi alte state mici de prin Balcani). Nu le văd pe Spania şi Italia înhămate la carul de luptă al intereselor franco-germane.
    Ca părere, este mai probabil ca UE să se auto-desfiinţeze decât de a fi menţinută ca un fel de Nou Imperiu germano-francez. Mai mult, deja apar lupte de hegemonie între Germania şi Franţa, fiecare dintre ele voind să poarte panaşul de lider al Europei. Aşa au vrut pe vremuri Napoleon şi Hitler şi se ştie ce au păţit.
    Pentru România este necesar un plan B în caz că actuala UE se va desfiinţa (sau vom fi daţi afară, fiindcă există şi această posibilitate). Dar asta este o altă discuţie….

    • JB spune:

      @Lucifer
      “Mai mult, deja apar lupte de hegemonie între Germania şi Franţa, fiecare dintre ele voind să poarte panaşul de lider al Europei.” De unde concluzia asta?!? De ce nu argumentati putin?!?

      • Lucifer spune:

        Evidenţa nu trebuie demonstrată….

        • JB spune:

          Ah, ok. Nu știam. E precum unghiul drept, pct.de fierbere al apei și faptul că soarele rasare la este și apune la vest..
          Ce înseamnă să ai convingeri puternice fără o bază reală…..?!!? Chestia asta face minuni.

        • Ursul Bruno spune:

          Lucrurile nu sunt evidente de loc, din contra iar de o hegemonie franco-germana nici vorba. Franta are probleme economice mari fata de Germania si nu vad nici un motiv ca un stat ultracentralizat si birocratizat sa fie liderul Europei daca se poate vorbi de vre-un lider. Acesta idee bantuie in mintile celor care mai au impresia ca un Napolean sau Hitler pot invia, pericolul mult mai mare este ca in aceste doua state dreapta radicala sa ajunga la putere cu repercusiuni asupra intregii Europe.
          Franta mai are multe probleme de rezolvat pe plan economic, reformele mult asteptate fiind blocate de strada si sindicate. Fara relansarea economica Franta nu poate ridica nici o pretentie cum dealtfel nici Germania n-o poate face. Politica externa Germana este extrem de retinuta datorita trecutului ei istoric , trecut de care ar trebui sa se desparta, ar fi timpul, actualele generatii neavand absolut nimic in comun cu trecutul nazist al acestei tari.
          Succesul modelului european depinde in primul rand de politica economica a zonei, daca aceasta prospera si problemele sociale sunt rezolvate multumitor pt o mare majoritate a cetatenilor zonei atunci proiectul poate fi impins mai departe catre USE , Uniunea statelor europene si renuntarea la modelul statului national.
          Deocamdata diferentele economice sunt destul mari datorita birocratiei excesive, a unor politici economice nationale dezastruoase, de regula probeleme fiind cauzate de politicienii nationali si mai putin de cei la Bruxelles. Situatia este complcata si pana insasi institutiile europene nu vor fi reformate din temelii priectul european bate pasul pe loc, pericolul esuarii fiind mare si asta in primul rand tot datorita politicilor nationale, Europa nu poate functiona dupa actualul model, are prea multe vulnerabilitati.

    • Ursul Bruno spune:

      Atat Macron cat si Merkel nu pot fi considerati lideri care pot influenta Europa cu atat mai putin ca unul din ei sa imbrace hainele de “primviolonist” european.
      Amandoi sunt contestati atat in Franta cat si in Germania si ramane de vazut cine va urma, daca in Franta LePen deja da din copite in Germania totul e in ceata ca dealtfel intreg constructul european care nici pana la ora actula nu si-a intrat in paine dupa alegerile parlamentare din vara !!! cu alte cuvente dupa 5 luni, Europa nu are “guvern” sub forma comisiei eurpene, blocata de Franta, Ungaria si Romania si care mai pote fi increderea europenilor in UE, in garda de politicienii care conduce acum Europa, niste inapti sa hotareasca.

  2. quovadis spune:

    Uniunea Europeana ca un intreg (tarile componente nu au alta varianta credibila si cu totii am inteles ce putere ne ofera UNIUNEA) sustin libera circulatie a marfurilor ,a capitalului , a persoanelor si nu in ultima instanta a religiilor in intreaga lume ,deziderat ce face posibila bunastarea generalizata . Toate aceste binefaceri ,elimina imbogatirea unora fara de merit si fidelizeaza unor mari mase de oameni , ce deja se declara superstatali ca cetateni ai UNIUNII. UE acum cind ne exprimam ,nu mai este Europa de acum 75 de ani , macinata de conflicte interstatale si pacea oferita cetatenilor Europei de catre aceasta structura ce nu permite nici unui membru component sa ceara modificari de granite, ne ofera tuturor pacea si bunastarea atit de meritata . A renunta la UE inseamna a renunta la familia noastra comuna si a pune in primejdie insasi natiunile din care facem parte . Desigur acesta structura (nimeni nu a crezut ca poate fi formata si mentinuta in timp ) naste in mintea multora gelozie politica , nemultumire economica si nu in ultimul rind chiar ura fatis afisata .Chiar si dintre noi , cetateni europeni fiind, se mai gasesc inca multi ce contesta ,dezaproba sau chiar urasc UNIUNEA. Viitorul insa nu este al acestor oameni ce incearca sub diverse forme de la nationalism -populism si patriotism fals exprimat si mincinos aratat, sa distruga unitatea europeana .Puterea formidabila economica si tehnologica urmata in curind si de noul concept militar privind crearea unei armate proprii ,face din UE un jucator important in lume . Suntem cu totii nevoiti sa facem asta ,nu avem de ales . Este evident ca economicul nu se poate intoarce la granite , bariere , ziduri , taxe la granita , construirea unor retele proprii de IT (generic vorbiind ) asa ca si cum ai face un imens ziar in care politicul sa poata scrie doar ceea ce ii convine (cum se incearca acum in RUSIA) . Incercarile sunt sortite esecului si nimeni pe planeta , umanoid fiind , nu traieste vesnic . Generatiile ce vin nu vor permite intoarcerea in iadul trecutului .

    • Lucifer spune:

      Deci, carevasăzică, Uniunea Europeană este un fel de Rai comunist. Poate aveţi dreptate…..

    • JB spune:

      @quovadis
      Nu, din nefericire nu toti “am inteles ce putere ne ofera UNIUNEA”…. Aici, pe contributors, aveti exemple stralucite. NHu au cum sa inteleaga ptr. NU stiu mai nimic desp-re UE. Culmea e ca nici nu vor sa stie. Au impresia ca totul se intelege la nivel intuitiv, epidermic, sentimental, etc……

      • Lucifer spune:

        Asta-i bună! Cică UE ne oferă “putere”! Ce putere domnilor? Că nu avem nicio putere efectivă, stăm ca milogii aşteptând să ne arunce ăia un pumn de grăunţe şi apoi să aplaudăm fericiţi. Auzi, putere!?

        • JB spune:

          @Lucifer
          Si cam ce intelegeti dvs.prin “putere efectiva”?!? Detaliati putin. Hai nu va mai feriti atat. Nu mai ramaneti doar la nivelul enunturilor vagi. Creati impresia ca vedeti chestiunea prin niste criterii (scuzati-ma) ceausiste.

          La ora asta Ro.are parlamanentari PE mai multi decat NL, AU, FI, EL, BE, etc, etc.
          Ro. are in Consliu un nr.de voturi proportional cu populatia. In amandoua dintre aceste institutii UE se face politica (negocieri, aliante pe diverse teme, etc) si se voteaza. Ro are un comisar. Pana anul acesta a avut unul dintre cele mai importante portofolii: Regio. In trecut a avut PAC. Cele mai mari bugete, foarte mare influenta. Asa ca sa terminam cu prostiile.
          Dar daca politicienii Ro se tin de prostii normal ca sunt situatii cand Ro se gaseste izolata. Si nu atat Ro. ptr.ca este indirect ci guvr.Ro de la momentul X.

          Politica economica, sociala, infrastructura sunt de de domeniul national. Nu face UE (in speta Comisia) politica ce tine de competenta nationala. Evident ca sunt si aspecte care tin de tratatul UE, legislatia secundara, etc. Dar asta doar daca vrem sa fim membri ai UE…. Altfel RoExit.
          Daca noi ne simtim tari, mandri, daci, suverani, etc, etc avem solutia RoExit. Care e problema?!?

          • Harald spune:

            @JB – nu contează numărul de parlamentari români la Bruxelles, atât timp cât sunt votați pe liste. Sunt puși acolo de niște șefi de partide care sunt la rândul lor teleghidați de la Bruxelles, de la Berlin sau chiar de la Moscova. În consecință, reprezentativitatea acelor europarlamentari în fața alegătorului român e zero.

            La scara întregii UE, asta e problema cu Parlamentul European, lipsa de reprezentativitate reală. Dacă vezi o casă pe scena unui teatru, aceea arată a casă, știi că vrea să fie o casă, dar la modul real nu e o casă, nu poți locui în ea!

            Ai votat tu pentru sau împotriva lui Ursula? Eu nu.

            • Alina.a spune:

              Algoritmul electoral îl stabilește fiecare țară membră, nicidecum Bruxelles sau Berlin. E bine ca înainte de a vorbi, să vă documentați. Opiniile personale nu sunt deloc postulate.
              Nici pe Dancila sau pe Ponta nu i-ați votat premier. În toate țările europene șeful guvernului este investit de Parlament, adică de aleșii alegătorilor. De ce ar trebui să fie la nivel unional altfel?

            • JB spune:

              @Harald
              Si pentru PE alegerile sunt ținute in funcție de legislația națională din fiecare țară. Deci ai ceva de comentat adresează-te statului membru respectiv.

              Ptr.comparatie. Tu l-ai votat pe BoJo ptr.functia de prim ministru?!?! Dacă NU înseamnă că BoJo nu e un PM legitim?!?! Nu e respectată democrația?!?! Suferă UK de deficit democratic ?!?! Dar in NL, FR, DK, IT, etc, etc.unde lucrurile se întâmplă similar până la identitate?!?

              Un pic de bună credință ți-ar dăuna?!?! Hai pe bune!!!

            • Harald spune:

              @Alina.a – nu contează că algoritmul electoral pentru România e stabilit la București, asta nu face europarlamentarii români cu nimic mai legitimi. A clama lipsa de responsabilitate a UE pentru legitimitatea europarlamentarilor români nu e cea mai fericită abordare, democrația e doar mimată în toată Europa, iar cu susținători ca dvs UE nu mai are nevoie de detractori :)

              @JB – chiar ai dreptate, Boris Johnson nu e un prim-ministru legitim, la fel cum nu era nici Theresa May. În UK, guvernul e al Majestății Sale, iar asta are toate șansele să se termine cu scindarea țării. Nu crezi că UE ar avea ceva de învățat din asta?

              Cu genul ăsta de propagandă absurdă gen ”poate să fie lipsită de legitimitate și conducerea UE, că și la alții e la fel”, ai să duci lucrurile până în punctul în care oamenii decenți vor dori destrămarea UE. Keep up the good work!

            • Alina.a spune:

              Stimate domnule Harald, nu merită să reluați cele deja spuse, devreme ce v-am confirmat că am aflat care este opinia dumneavoastră. Cum nu am cunoștință de nicio mișcare, cerere sau petiție la nivel național sau unional pentru introducerea vreunui alt sistem de vot, opinia dumneavoastră rămâne una izolată și nu merită mai multă atenție.
              De altfel, cu persoane convinse că nu mai au nimic de învățat este preferabilă tactica scaunului care se rupe sub “greutatea” lipsei argumentelor, și anume “cel mai deștept cedează”.

              Doamnă / domnule JB, mă bucură să constat că am răspuns aproape simultan și aproape cu aceleași argumente domnului Harald. Ar fi fost un bun prilej pentru o introspecție și pentru o sănătoasă circumspecție asupra convingerilor dumisale, dar sunt sigură că va scăpa această ocazie. Sunt încântată să vă citesc comentariile. (:

            • Harald spune:

              @Alina.a – nu v-a investit nimeni cu atribuția de a-mi valida mie comentariile. E foarte bine dacă ele vă irită, ar fi fost îngrijorător dacă le-ați fi apreciat :) Separat de asta, @JB are o reputație solidă pe-aici, iar faptul că postacii Berlinului și Bruxelles-ului se felicită reciproc nu e nici el o noutate :)

              Când o să puteți indica un parlamentar cu nume și prenume care vă reprezintă la Bruxelles (unul și numai unul!) atunci o să aveți și credibilitate.

            • JB spune:

              @Alina.a
              Mulțumiri ptr., generoasele, apreceri.

              Sincerely yours,

              P.S. există personaje care au impresia că lumea ar trebui să fie construită EXACT după mintea lor. Rezonabilitatea&moderatia le sunt străine și chiar le repugnă. Infailibilitatea îi caracterizeaza….. ;-)

            • Alina.a spune:

              @JB, într-un ocean de rixuri și agresiuni verbale, aprecierile pot părea unora desuete. Normalitatea devine și ea anormală, insa doar într-un mediu anormal.
              Privitor la post scriptum, așa este! Infailibilitatea creează obligativitatea ultimului cuvânt, fie el și deformat semantic ;). Ca atare, comentariile le validează administratorul platformei, au doar le evaluez. La asta am tot dreptul, fără însă a recurge la răstălmăciri bazate exclusiv pe impresii personale. Impresii care nu țin nici loc de investirea personajelor drept autorități în stabilirea condițiilor pentru reprezentativitate sau credibilitate.
              Toate cele bune, JB!

    • quovadis spune:

      Nu globalizati notiunea de rai si nici cea de rai comunist . Diferenta este absolut evidenta si se refera la doua componente sociale si anume obligativitatea tuturor acelora care servesc statul , de a arata public , ca o obligatie legala si de transparenta , a tuturor actelor atasate acestor decizii . Statul in toate componentele lui sociale ,economice , politice nu mai poate sa ascunda decizia in virtutea unei asa zise necesitati stiute doar de un nr mic de persoane beneficiari ai acestei cunoasteri .Transparenta este cuvintul politic al viitorului . In paralal cu decizia statala, este economia de piata, ce se supune altor reguli de existenta . Economia celor care in mod privat isi desfasoara activitatea si care evident isi asuma toate riscurile nu din bani publici , ci din bani privati , are doar obligativitatea respectarii legilor la care sunt supusi de altfel toti cetatenii unei natii .Pe scurt Statul ca detinator de fonduri publice are obligatia de a fi transparent . Aceasta imagine poate jumatate capitalista, jumatate socialista este modul viitor de functionare a tuturor statelor lumii . Este si evident de ce .

      • Lucifer spune:

        ” Transparenţa” totală poate duce la anarhie. Legile puterii sunt diferite de cele ale oamenilor obişnuiţi, jurnalişti, ‘telectuali, etc.

    • Ursul Bruno spune:

      Intre birocratia bruxeleza si statele nationale divergentele devin tot mai mari, vezi Ungaria, Polonia, Romania, Cehia, in general intreg fostul lagar comunist cat si state precum Italia sau Franta.
      Multe proiecte si initative pornite de la parlamentul european si comisie sunt fie drastic modificate , fie oprite in consiliu de catre sefi de stat si guvern care in primul rand sutin interese nationale si nicidecum europene.
      Din acest motiv birocratia bruxeleza este perceputa de multe ori ca inutila si fara finalitatea in actiuni, un exemplu banal, nu se reuseste la nivel european renuntarea la ora de iarna / vara prin gasirea unei ore comune acceptata de toti.
      Elementul national este inca prea puternic inradacinat in conceptul european insasi prin configuratia institutiilor europene este imposbila crearea unei UE puternice la toate nivelurile, economic, militar si scocial.
      UE va deveni in urmatorii nationalista si vom vedea daca nationalistii vor dori continuarea proiectului sau schimbarea sa radicala pana la insasi renuntarea la o Europa unita, fiecare stat incerand sa-si gaseasca o superputere care sa-l apare , are de ales intre SUA, Rusia si China.
      Actualii politicieni europeni sunt pe cale sa arunce proiectul european in aer.

  3. dorin valeriu spune:

    desigur, vecinatatea, experientele istoriei, afinitati religioase, lingvistice si culturale diferentiaza atitudinea popoarelor/tarilor europene fata de pericolul pe care Rusia, sub diverse forme de guvernare, il reprezinta de vre-o patru sute de ani, la modelul politic european si la existenta statala a tarilor europene. E normal, altfel vede un om simplu din Irlanda sau Portugalia si altfel un roman sau un polonez. Tot normal e si ca elitele politice conducatoare din TOATE tarile europene au – sau ar trebui sa aiba – o alta viziune. In acest ‘concert european” Romania, alaturi de alte tari (Polonia, Ucraina, Balticii) ar trebui sa-si sustina ferm punctul de vedere ! Pozitia geografica, suprafata si numarul locuitorilor ii dau dreptul sa aiba un punct de vedere de care sa se tina seama. Ce ne facem insa cu politicienii ? Ei, in primul rand, ar trebui sa fie credibili in fata partenerilor europeni. In clipa de fata, dupa parerea mea, Klaus Iohannis este singurul candidat la Presedintie care ne-ar putea reprezenta eficient, onorabil, credibil in fata partenerilor europeni semnificativi. Din pacate, partidul care l-a propulsat in politica si-l sustine nu se ridica la inaltimea ceruta de imprejurari… Greu, tare greu …

  4. euNuke spune:

    “state ex-comuniste din Est [...] se abat de la modelul statului de drept [...], refuzând cotele de migranți și ideea de solidaritate cu restul Uniunii (adică cu Occidentul)”.

    Iar in acest punct s’a terminat articolul: cotele de migranti NU AU NIMIC de a face cu statul de drept, dimpotriva. Si e incredibil ca s’a ajuns pana la a redefini o notiune juridica ca sa se imaculeze un abuz mizerabil savarsit de o minoritate eurocrata.

    Importul de migranti decis UNILATERAL la nivel de Centrala UE [in urma traficului de influenta, ca sa nu zic altcumva, si mai rau, desfasurat de binomul franco-german] presupune o permeabilitate ilegala si imorala a a frontierelor Uniunii, deci o fractura in statalitatea incipienta a Europei. Nu ai granite, nu ai politica externa! Nu’ti respecti partenerii de Uniune, nu ai de ce sa emiti pretentii in politica internationala! Caci este exact pe dos: Vestul Uniunii, partea a mai dura si mai aroganta, respinge ideea de solidaritate cu restul Europei, insistind pe principiul obedientei Estului fata de comenzile celor 2 mari puteri ale Vestului. Asta NU e Uniune, e dragoste cu forta. Si nu, nu puteti rastalmaci realitatea oricat de mult s’ar stradui propaganda germanofila s’o spele pe nanodictatoarera Merkel: majoritatea covarsitoare a cetatenilor europeni NU vor import de migranti si nici cote obligatorii, iata de ce sfarsitul acestor false elite e aproape si abia dup’aia vom putea vorbi de politica externa a Uniunii, dar, evident, fara propagandistii de astazi care saboteaza atat unitatea Europei cat si alianta traditionala cu America.

    • Indignat spune:

      +++
      Si as adauga, daca vrei politica externa unitara faci intai politica interna unitara, si nu prin circulare ci prin alegeri. Conducatorii UE nu sunt alesi.

      • JB spune:

        Cum adică nu sunt aleși?!? Ba sunt aleși de fiecare fiecare guvr.in parte (comisarii)……si de toate împreună: Pres.Comisiei (si confirmati de PE) Pres.Consiliu European, restul sunt membrii PE.
        De unde chestia asta ca nu sunt aleși?!?! Membrii guvernelor sunt aleși direct?!?! Sunt aleși de câștigătorii alegerilor, formează guvr.si sunt confirmați de parlamente. Ce e așa mare șmecherie.?!? Trebuie să fie obligatoriu aleși direct?!?! De unde până unde?!?

  5. Ursul Bruno spune:

    Viitorul UE depinde de ce sa va intampla in urmatorii ani in Germania si cine va fi urmatorul cancelar a celei mai puternice economii din Europa.
    Merkel ar fi bine sa dispara astazi decat maine, fiecare zi cu ea in fruntea Germaniei este timp pierdut atat pt Germania cat si pentru Europa insa poltica se misca incet, prea incet pt dinamica in care se afla evenimentele pe plan international.
    Putin si Erdogan au hotarat in cateva ore destinul a sute de mii oameni din nordul Siriei, acum acolo patruland trupe mixte ruso-turce cu acordul SUA.
    Europa a privit neputincioasa nefiind in masura sa articuleze un plan iar cand ministrul de aparare german a iesit cu idea unor trupe internationale cu acordul ONU, planul a fost facut praf atat in interior cat si in exteriorul Germaniei insasi de partenerii NATO.
    In Germania partidele de centru dreapta / stanga , crestin democrat si social democrat incaseaza la nivelul alegerilor in landurilor infrangere dupa infrangere, castigatorii fiind partidele de extrema dreapta (AFD), de stanga ecologistii si fostii comunisti.
    Politica ultimilor ani din Germania axata in primul rand pe minoritati de tot felul incepand de la LGBT, emigranti, ecologisti si altii in deprimentul clasei de mijloc care se tot subtiaza daca se se va continua astfel va produce la urmatoarele alegeri surprize politice de proportii si sunt convins, nationalistii de dreapta ADF vor face parte din urmatorul guvern german.
    In aceste conditii Europa se va schimba radical, fortele nationaliste devenind cele care vor impune poliica UE.
    In afara politicii antiemigratie si inchiderea granitelor pt acestia nu se prefigureaza un program comun la nivel european, deocamdata divergentele intre nationalistii europeni fiind inca prea mari.
    Daca Trump va fi reales, sansele fiind bune sa se intample, o Europa nationalista va cauta o apropiere mai puternica de SUA.
    Nu este exclus ca alianta intre SUA si Europa care acum este profund zdruncinata sa fie refacuta sub alte accente si concepte politice decat pana acum.
    La ora actuala Europa este in deriva pt ca Germania este in deriva, pana cand in Germania nu se vor clarifica politic lucrurile, Europa va ramane intre ciocan si nicovala cu scopul dezmembrarii EU si impartirea ei intre SUA, Rusia si China.

  6. JB spune:

    D-le Cioculescu cateva aspecte ptr.a preciza/clarifica unele chestiuni.

    Despre migranti, etc. Sper sa fim convinsi ca niciun stat UE nu a fost/este bucuros de aceste valuri migratoare.
    Problema este ca tarile din est nu au cum sa inteleaga problema politico-morala pe care o traiesc cele vestice fata de acest fenomen. Noi nu am trait culpabilizarea maxima prin educatie/cultura, etc pe care acele societati o traiesc cotidian. Ptr.orice problema din tarile Africii si a unei bune parti din Asia intotdeauna este de vina colonialismul, imperialismul secolelor trecute, etc. Exista presiunea etnica/religioasa interna
    Nu pot avea abordarea noastra ptr.ca noi nu ne confruntam cu acest razboi civilizational. Sau poate ca da, dar numai indirect.
    Sa ne imaginam ca DE ar fi refuzat categoric valul de migranti. Cum ar fi fost portretizata conducerea DE si DE ca tara a doua zi?!? Aproape la fel e si cazul FR, UK, NL, etc.
    Tarile de origine, in general, refuza sa permita intrarea propiilor resortisanti daca acestia sunt expluzati din tarile unde NU au primit azil. Mijlocul practic este interdictia de aterizare a avioanelor in care se gasesc proprii cetateni aflati in situatia de expulzare.

    “Donald Trump e printre cei mai vocali critici ai proiectului unei armate europene”. Are perfecta dreptate sa fie asa de critic. E in interesul US ca UE sa aiba autonomie strategica?!? OMG!!! Ar trebui sa fie nebun sa nu incerce sa faca totul ptr.a impiedica acest proiect. Pai securitatea coroborata cu amenintarea Rusiei este the ultimate weapon in negocierea cu UE pe orice tema. Daca pozitiile devin f.opuse Trump va arunca pe masa argumentul securitatii europene: Pai atunci eu imi iau jucariile si plec. Descurcati-va….. Si astfel chestiunea s-a transat. Europenii inghit in sec si accepta….

    Si IT, DE, FR au o pozitie conciliatorie si pragmatica fata de Rusia deoarece realitatea din teren, coroborata cu factorul imprevizibil, tranzactionist si mercantilist Trump le forteaza la aceste plieri judecand pe termen mediu si lung.
    HU, EL, BG sunt, de-a dreptul, intr-o entuziasta cooperare cu Rusia.
    Sa facem o socoteala. Ce are Orban de pierdut din jocul very friendly pe care il face cu Rusia?!? Isi pierde locul in UE, statutul, imaginea?!!? Se cearta cu Trump?!?
    Dar ce are de castigat?!? Avantaje economice majore si un loc in discutarea chestiunilor de ordin strategic cu mult peste nivelul la care o tara ca Ungaria poate spera. Calculele sunt pragmatice, reci.
    Acum sa ne imaginam ca Trump castiga al doilea mandat. Niste negocieri cu privire la rachete, etc trebuie sa aiba loc. Si unii si altii vor face concesii. E obligatoriu.
    Actuala administratie pare a evalua situatiile internationale prin prisma criteriului: zona/tara/poporul X sau Y este esential pentru securitatea/interesul US ?!??? Raspunsul la aceasta intrebare va determina ce e negociabil, unde se fac concesii, ce e abandonat si ce e intarit.
    Marea Neagra este in sfera esentiala de interes al aliatului strategic care run the show in NATO?!? Vom vedea.
    Dar pana atunci nu putem sa mizam pe o certitudine de ieri care astazi si-a mai pierdut din pondere.

    “Ursula Van Der Leyen a subliniat clar în discursul său din 16 iulie în fața Parlamentului European că UE își dorește multilateralism, comerț liber, că apără o ordine bazată pe reguli (legi), sintagma cheie fiind : „trebuie să facem lucrurile în modul european” („We have to do it the European way”).” Bravo ei, bravo UE!! De ce?!? Pentru ca refuza intoarcerea/recursul la abordari care astazi sunt f.la moda. Adica reguli, principii si nu simplul cinism tactic dictat exclusiv de interes.
    Cei ce se considera mari jucatori astazi nu mai vor reguli. Sau nu ptr.ei si eventual f.drastice ptr.restul…. Era principiilor pare usor desueta. E bine?!?

    Personal, cred ca materializarea Brexit va mai limezi apele. Problema apararii/armatei UE nu va mai avea asa mari obstacole. Dar o sa vedem. Este firesc ca FR sa fie vioara intai in chestiunea asta. DE are prea mari vulnerabilitati politice legate de trecutul ei.
    O continua integrare va aduce mai multa politica comuna. Este un drum care e cumva inevitabil deoarece este legat intrinsec de politica comerciala comuna si de PAC. Usor, usor prin forta necesitatii lucrurile vor capata un fagas mai clar. Nu asa de repede cum as vrea eu, dar asta e nerelevant.

  7. quovadis spune:

    Chiar daca inca unii dintre noi cred ca Uniunea Europeana este in pragul colapsului , sau care cred ca se va destrama si fiecare tara membra se va atasa altor valori de putere , sau care inca mai cred ca viitorul il reprezinta netionalismul ,nu trebuie decit sa intealeaga ce se intimpla in fiecare din cazurile aratate .
    Daca UE se destrama ,a doua zi fiecare se va lupta cu fiecare incepind din Catalonia si terminid cu Transilvania . Aceasta abordare este exclusa ,doar niste nebuni mai pot crede sau face asta .
    Daca UE nu primea o cota relativ mica de emigranti raportata la cele 450 mil de membri ,o lume intreaga ne arata cu degetul si eram ca un tot culpabilizati si fascizati si nu in ultimul rind ar trebui sa ne gindim la umanitatea UE fata de necazurile extreme a multora ce au migrat spre UE . Sa nu uitati ca zilnic sunt trimisi inapoi oameni (migranti )si deja Germania a decis ca sortarea (ca sa zic asa )se va face undeva in afara uniunii .
    Uniunea europeana este deja o putere economica ,putere ce va fi dublata in curind si de una militara . Nu mai suntem in situatia anilor 50 cind intreaga Europa era la pamint . O mare putere trebuie sa aiba si componenta militara atasata ca forta de temut .Chiar daca unii nu cred asta anii imediat urmatori vor arata un alt adevar .
    Militar UE va prelua cit de curind o parte din NATO si sumele de bani ca procent din PIB vor fi dirijate in industria Europeana de armament asa cum este si normal .
    Brexitul este in impas si pina ce situatia din America ,situatie determinata de procedura de demitere a presedintelui ,nu este lamurita in intregime fie prin demitere fie prin noile alegeri prezidentiale , nici brexitul nu va capata o forma finala .
    Economicul mondial , ca un intreg, nu se mai poate intoarce la un trecut , inchis intre niste garduri , fie ele si desenate frumos de catre cei care doresc sa impuna gardurile peste tot in lume si sa taxeze fiecare usa a gardului imbogatindu-se fara a face nimic altceva in defavoarea liberului schimb si liberii circulatii a marfurilor si persoanelor , ce evident produce bogatie pentru noi toti .
    Cam acestea fiind zise , viitorul este deja aratat tuturor ca un bine comun de catre UE , ce isi doreste o societate in care Statul si cei ce vremelnic servesc Statul sa fie obligati prin lege si sa trebuiasca sa TRANSPARETIZE toate actiunile ce le revin in sarcina , ca slujitori ai statului.Totul la lumina , totul aratat in clar celor ce prin taxele ce le platesc te sustin pe tine slujbas in structurile statale . In paralel activitatea privata si tot ceea ce este legat de aceasta activitate va reprezenta alta fateta a lucrurilor si va pune in discutie doar obligatia privatului de a respecta regulile statului .

  8. educatie-fizica spune:

    Cred ca Romania trebuie sa iasa urgent din cotineatza BALCANICA ca sa supravietuiasca – sa fie tot atat de balcanica cat TURCIA, de ce nu! – si sa-si creeze un sistem de aliante multilaterale, in diverse domenii de interes, inclusiv ECONOMIC, in special cu POLONIA (o tzara mare cu o diaspora importanta), Balticii (incluzand finezii si sedezii), Georgia, Ucraina…
    Daca ne uitam mai bine doar balticii, Polonia&Romania si veriga ucraineaza insumeaza o populatie importanta pentru oricine cu un PIB in crestere si un consum in plin avant!
    (ceea ce nu poate fi ignorat de absolut nimeni – oricum, Germania nu ar avea cum sa ne ignore cum pe grupul/ansamblul de la vishegrad date fiind realitatile concrete)
    …simplu! Folosind initiativa celor trei mari a SUA, deja am aduce linga noi nu linga Eurasia, Slovacia, Ungaria, Croatia, Muntenegru, Albania…

    • Ursul Bruno spune:

      Polonezii sunt deocamdata “paria” Europei, alaturi de unguri si intrega gasca de recalcitranti. Locul Romaniei este alaturi de Germania, Frantia, Italia, Spania, tari in care diaspora romanesca este foarte bine reprezentata si nu vad nici un motiv sa ne altaturam traficantilor de tot felul din Balcani.

      • Harald spune:

        @Ursul Bruno – România e ca de-obicei decalată, însă urmează să ajungă și ea în faza în care sunt astăzi Polonia și Ungaria.

        Dacă astăzi coridorul de transport Berlin – Palermo reprezintă coloana vertebrală a comerțului Europei, peste 30-50 de ani axa principală va fi Varșovia – Istanbul, iar România se află inevitabil pe această axă.

  9. mike spune:

    “Lisabona nu permite acum decât retragerea voluntară din organizație. UE nu va putea supraviețui și prospera ca actor global dacă nu aplică niște măsuri interne drastice de reformă și nu creează mecanisme de coagulare mai rapidă și mai eficientă a voinței statelor membre, care au de rezolvat cea mai dificilă problemă structurală, moștenită din istorie, anume lipsa de încredere reciprocă, asociată cu obsesia suveranității naționale.[xvi]“—> Aoleu mama…! Pana aici am crezut ca citesc un articol decent, care evidentiaza problemele diplomatiei europene si in care sunt prezentate solutii. Insa finalul a fost apoteotic. Mi l-am imaginat pe Ceausescu sau pe Hitler intr-un discurs pronuntand aceste fraze de final , si m-am ingrozit. Mai bine o spuneati de la inceput fara a mai trece prin tot articolul. Asadar tovarasi, solutia este biciul, masuri interne drastice, pedepsirea statelor membre pentru nealinierea la standardele UE si la corectitudine politica. Sa indrazneasca sa mai miste unul…
    Macron are dreptate cand spune (indirect) ca-i este frica de Le Pen. Da, da, are mare dreptate, pentru ca francezii nu-l vor ierta pentru deciziile sale.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Serban F. Cioculescu


Serban F. Cioculescu

Dr. Şerban F. Cioculescu (n. 1972) este cercetător ştiinţific în domeniul studiilor de securitate la Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară din Bu... Citeste mai departe


E randul tau

Wage led growth e doar un nume sofisticat pentru ceea ce numim de obicei, in termeni si mai "tehnici...

de: r2

la "Direcții alternative în economie"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

noiembrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Oct    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)