vineri, aprilie 19, 2024

Pragmatismul și ranchiuna. Sau despre lipsa culturii democratice

Pot să înțeleg argumentul, Băsescu a cedat în „deal-ul” cu procurorii că n-avea de ales din cauza celor 70% (deși nu pot înțelege cum argumentul ăsta vine tocmai de la cei care își fac un titlu de glorie din faptul că n-au participat la vot și ne înjură pe ăștia care am participat, totuși, adică cei fără de care USL ar fi avut 100%, nu 70%, dar în fine).
Nu-s de acord cu el, e drept. În realitate Băsescu avea de ales, putea să respingă procurorii exact așa cum a făcut-o și pe vremea lui Pivniceru, între timp aveam interimari care făceau treabă, fapt dovedit – Morar și Călin. Dacă ținea la justiție mai mult decât la orice, desigur. Zic că a fost păcat și pentru el că n-a făcut-o și de data asta, cum a făcut-o în toți anii din urmă, dar e într-adevăr opțiunea lui. Probabil e pragmatic pentru Băsescu să renunțe la sprijinul celor puțini pentru care justiția contează sau la sprijinul Bruxelles-ului, pentru sprijinul celor mult mai mulți pe care îi poate mobiliza PSD.

Pot, așadar, să înțeleg că Băsescu a cedat pragmatic justiția ca să devină din nou jucător, și că e o mișcare pragmatică pentru a rupe majoritatea de 70%; deși să fiu sinceră pe mine personal majoritatea de 70% mă speria pentru posibilitatea de a îngenunchea statul de drept și justiția, nu de altceva. Politic, mișcarea asta îl întoarce pe Băsescu din nou în joc alături de Ponta (și PDL-Udrea) și echilibrează cât de cât taberele politice, un lucru care are, probabil, și efecte pozitive. Aș vrea să reamintesc totuși că, până acum, toate „soluțiile imorale” pe care le-a găsit Băsescu nu au presupus o cedare pe justiție. E păcat că această nouă „soluție imorală” o face, abia acum devine imorală cu adevărat, deși e pragmatică.

Ceea ce NU pot însă să înțeleg este ranchiuna asta a susținătorilor lui Băsescu contra celor pentru care justiția și statul de drept contează. E okei să-l susții pe Băsescu, nicio problemă. Poți fi de părere că mai bine să se rupă coaliția de 70% decât să meargă înainte anticorupția, nici măcar nu e o opțiune nelegitimă. Dar nu înțeleg ranchiuna, domnilor.

Acum, Morar și Macovei nu mai sunt eroii pozitivi, samuraii fragili ai anticorupției, oamenii cu coloană de neîndoit – nu, sunt niște fripturiști care nu erau nimic fără Băsescu. Cei care îi susțin sunt niște oportuniști, că vezi Doamne, întotdeauna i-a aranjat până acuma Băsescu (bani? contracte? funcții?) sau Morar sau Macovei însăși (bani? contracte? funcții?) sau procurorii. Oportuniști, vezi bine, că întotdeauna în ăștia 8 ani a fost foarte avantajos să fii de partea lui Morar și Macovei, de parcă cei doi ar fi fost vreodată într-adevăr „pe val” în cercurile de putere și au avut de câștigat material din „funcțiile” alea. Unde-am mai auzit noi astea? Pe la Antena 3, desigur, aia pe care o bârfesc cei care au nervi să se uite.

Într-adevăr, Macovei n-ar fi fost ministru al justiției fără Băsescu, Morar n-ar fi fost șef la DNA fără Băsescu, Băsescu a făcut lucruri grozave în toți anii ăștia pentru statul de drept, a respins legi cu dedicație, a contestat alte legi la Curtea Constituțională, a pus câțiva oameni excelenți în pozițiile cheie, ultimul fiind chiar Morar la Curtea Constituțională, și nimeni nu-i neagă asta. Da, Macovei și Morar au avut de câștigat „funcții” cu sprijinul lui Băsescu, dar „funcții” pe care le-au exercitat întotdeauna în interesul public, nu în interesul personal; iar lor personal probabil le-ar fi fost viața mai ușoară fără „funcțiile” cu pricina. De fapt, nu probabil, sigur. Nu știu dacă vă mai aduceți aminte de atentatul la viața lui Macovei din 2006.

Se uită însă și Băsescu a avut de câștigat din ce a făcut în anii ăștia, din numirea lui Macovei sau a lui Morar: a câștigat susținerea unui grup foarte mic, dar foarte activ, susținere pe care n-ar fi avut-o niciodată fără Macovei și Morar. A câștigat credibilitate afară, că fără ei și fără lucrurile pe care le-a făcut pentru justiție rămânea un personaj exotic, un marinar care bea șpriț cu Becali. Poate că dacă nu erau Morar și Macovei Băsescu nu era nici el acum președinte, nici în 2009, nici după puciul de vara trecută de care statul de drept l-a salvat, pârele lui Macovei la Înalta Poartă și faptul că procurorii lui Morar au pus mâna pe listele de alegători înainte să dispară peste graniță.

Susținătorii lui Băsescu și ai Mișcării lui acum au de pierdut îndepărtând, plini de ură și ranchiuni absurde, tocmai acel grup activ, reformist, „taliban”, prin înfierarea exemplară a noilor dușmani descoperiți în propriile tranșee. Iată că Morar și Macovei și procurorii și toți ceilalți fripturiști, „jurnaliști și oengiști”, au devenit mai periculoși pentru țărișoară decât Voiculescu sau Dragnea, de care nu mai zicem mai nimic zilele astea. Nu e timp de Voiculescu, Dragnea, Iordache, Fenechiu, Pricopie, Niță, SRS, Chiuariu – ne ocupă tot timpul înjuratul fripturiștilor și insinuările pe model învățat la Antena 3, la care ne uităm cu conștiinciozitate să învățăm că „așa nu, dar până la urmă poate că mai bine da”.
În schimb, defectele lui Băsescu capătă proporții de virtuți de-a dreptul divine din care trebuie să se împărtășească și Poporul – deunăzi vedeam pe Facebook o doamnă care se lăuda c-a făcut-o și ea „țigancă împuțită” pe nu-știu-cine.

Cine e cu noi, trăiască! Cine nu e cu noi, e împotriva noastră și trebuie desființat de urgență!

Lipsă de cultură democratică se cheamă asta, domnilor. Mai bine n-o mai etalați atâta, că nu vă face cinste.

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. Procedeu din ce in ce mai prezent pe Contributors, formularile ambigui. Cui ii este atribuit citatul urmator: „Cine e cu noi, trăiască! Cine nu e cu noi, e împotriva noastră și trebuie desființat de urgență!”

  2. Asa se despart apele, in jocul democratic, si la cei 30% si la cei 70% Vedem ce iese din acest compromis al lui Base.
    Ma gandesc la PPCarp: Tara asta are prea mult noroc sa aiba nevoie de politicieni !
    Suna cam mioritic, dar astia suntem

  3. Distractiv, extrem de distractiv. Când dl.Băsescu era considerat un model de virtute și de etică i se găseau cele mai penibile scuze din lume pentru a se îngropa faptul că dl. 100% puritate feciorelnică e și el un pușcăriabil oarecare și că are cel puțin tot atâtea șanse ca orice alt infractor dovedit- într-o societate normală- să ajungă după gratii. Problema cea mai nașpa este că dacă compari probitatea unui om cum este Morar- căruia nici cei mai răi dușmani n-au ce acuze să-i aducă cu probitatea unui om ca Băsescu- care a supt și de la licurici doar, doar o rămâne pe poziție- totdeauna câștigă Morar. Și problema cea mai mare este că o societate democratică are nevoie de Morar ca reper, nu de omul dispus să se facă cârpă ca să-i meargă lui bine, cum îl cheamă ? parcă Băsescu, ăla de e dispus la orice compromis. Anul trecut îl înjura pe Ponta, acum îi e cel mai bun prieten pentru că doar Ponta îl mai poate păstra până în 2014 la Cotroceni…

    • Penibil de la exprimare pana la argumente…Vorba unui clasic”STAI IN LATURI!”…Pentru dumneavoastra domnule Andrei George.

  4. O scurta precizare. Nu stiu exact de unde vine chestia asta cu 70% vs. 30%. Arata habarnismul celor ca autoarea care se dau mari experti.

    Doamna autor stie asa vag ca in parlament USL are 70%. De unde concluzioneaza ca „restul” sunt 30% fortele BINELUI. Daca asa face si analizele economice, (si asa le face..) halal…

    De fapt chestiunea e cam asa: USL a luat undeva pe la 60% la alegeri si PDL 16%. Restul sunt UDMR6% , PPDD 14% si 4% diversi. (In parlament procentele sunt altele datorita sistemului de vot care avantajeaza partidele mari care inchid colegii cu peste 50%) Cum nu cred ca tabara basista il revendica pe Diaconescu si dronele lui decervelate iar UDMR e ca de obicei neutru aritmetica e cu totul alta: Sunteti, cu indulgenta, 18%. nu mai multi. O minoritate vocala ce-i drept dar cam atat.

  5. Pot sa inteleg, dar nu inteleg. Asta pare grav, cu scuzele de rigoare, pentru dvoastra.
    Cind ai ostil un Parlament de 70% si inca pe Blaga ori Neamtu, este o ipocrizie sa ii ceri presedintelui fapte de haiducie.
    Constitutia spune clar: min. Justitiei propune, CSM-ul analizeaza si da avizul, iar Presedintele semneaza au ba.
    Dupa acest traseu sa tot incerci a face eseuri doar pentru a-l putea ingropa pe cel care a ajutat Justitia pe care deja o jelim si o ingropam, este o crasa nerecunostiinta: nu ni s-a facu noua pe plac ;)
    „Cine nu e cu noi, e împotriva noastră” pare ca spun cei care ar fi vrut ca presedintele sa incalce legile, sa faca acte de haiducie; dar dece nu respectati regulile jocului politic si in infringeri? caci sintem infrinti de cei 70% existenti.

  6. Nu stiu daca problema e pusa corect. Eu unul nu m-am considerat sustinator al lui Basescu (doar n-o sa plang cand el n-o sa mai fie, precum altii dupa Stalin). Eu sustin niste idei. Cata vreme le sustine si Basescu (sau alt polician care candideaza pe undeva), are votul meu. Cand nu le mai sustine, ma reorientez. Si probabil nu sunt singurul care gandeste asa. It’s that simple.

  7. Da’ de ce va sesizati abia acum? Prima miscare de critica a fost impotriva sustinerii unei politici economice aberante, cu Boc in frunte (continuata de Ponta in acest moment). Cine il critica pe Boc, pac-pac! primeste palmute de la aceia pe care ii blamati mai sus.

    Deci ?

  8. eu conservator fiind, ramin fidel doamnei Alina Mungiu Pipiddi si doamnei Dana Grecu. nu pot insa sa nu incurajez un inceput promitator.

  9. M-am uitat aseara la filmul Lincoln si nu-mi venea sa cred ca asemanare izbitoare exista intre practicile de atunci din Congresul SUA si ce se intampla in prezent in parlamentul din Romania. Ca sa poate sa stranga necesarul de doua treimi din voturi pentru a-si trece al 13-lea amendament la constitutie – abolirea sclaviei – Lincoln ( un presedinte extrem de apreciat in istoria SUA) nu s-a dat in laturi de la nici una din practicile indoielnice. Pe unii congresmani din opozitie i-a cumparat pur si simplu pentru a se asigura de votul lor. In cazul unor efectiv cu bani, in cazul altora cu promisiuni de functii caldute dupa terminarea mandatului. Pe unul pur si simplu l-a santajat deoarece aflase ca fusese la prostituate. Asta e cum ar veni in vremea noastra „cu dosare”. Lincoln insusi a mintit avocateste ca sudistii nu trimesesera o delegatie sa faca pace si sa inceteze razboiul civil, cand amendamentul trebuia votat in Congres. Daca ar fi recunoscut, votul s-ar fi amanat si probabil amendamentul n-ar mai fi trecut.

    Deci dupa cate se pare cam la nivelul ala suntem noi dpdv al evolutiei democratice. Un fel adolescenta sa-i spunem? O sa mai dureze o vreme buna pana sa devenim o societate cu adevarat democratica. O democratie autentica. Asta se intampla in SUA in 1865 deci cam 150 de ani in urma. Nou ne va lua mai putin desigur, dar nu ma astept ca in urmatorii 20 de ani sa ajungem unde e SUA acum dpdv democratic. Poate in urmatorii 50 de ani? Dupa ce o sa moara toata generatia asta de la Ponta in jos, respectiv Iliescu, Nastase, Hrebenciuc, Nicolicea, Oprea, Dragnea, Mazare, Oprisan, Vanghelie, Voiculescu, Antonescu, Fenechiu, Chiuariu, Videanu, Blaga, Flutur, Udrea si da chiar si Basescu.

    Pana atunci „razboiul civil” intre cei onesti si corecti (a se citi ONG-isti ca Otilia Nitu si multi altii) si mafiotii mascati in oameni politici trebuie sa continue.

  10. HaHaHa – Basescu in sus Basescu in jos. Va trece putina vreme dupa ce Basescnu nu va mai fi si multa lume va incepe sa priceapa.Adevarul. Basescu a fost si ramas un mic escroc, bun de gura – cu subalternii din tara, umil cu sefii de la UE si NATO -care i-au fixat roadmapul si toate chestiile dmeocratice de integrare in schimbul unei piete de desfacere si plin de aroganta cu boborul la statiile teve tonomat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Otilia Nutu
Otilia Nutuhttp://expertforum.ro
Ana Otilia Nuţu este analista de politici publice în energie la Expert Forum și este Co-chair al Eastern Partnership Civil Society Forum

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro