Home » Administratie »Analize »Global / Europa » Citesti:

Referendumul scoțian – episod din dezintegrarea europeană sau moment populist?

Laura Bretea septembrie 19, 2014 Administratie, Analize, Global / Europa
21 comentarii 1,520 Vizualizari

Cred că referendumul Scoției nu ne spune mare lucru despre criza identitară a statelor ci mai degrabă despre năravul istoric al guvernelor de a da vina pe nivelurile de administrație de deasupra lor. Suntem nemulțumiți de dezvoltarea la nivel local – de vină e administrația centralizată din capitală. În capitală dăm vina pe Bruxelles. Calea de luptă împotriva nemulțumirilor individualiste nu e de a forța ruperea din proiecte colective ci de a cere mai multă autonomie regională și de a folosi eficient puterile care vin cu aceasta.

Vă propun un scenariu complet ipotetic. Într-o zonă a României cu puternice sentimente identitare, să zicem Maramureș, se descoperă un mare zăcământ de petrol, o pungă de gaze ușor accesibile. Aparent banii de pe resursele naturale ar permite Maramureșului să devină la fel de bogat ca și țările în care lucrează astăzi harnicii moroșeni. Însă, evident, banii nu pot ajunge direct la Baia Mare și Sighetu Marmației. Contractele s-ar negocia între șmecherii de la București, redevențele ar fi secret de stat, foarte puțin s-ar întoarce de fapt către zona din care resursele ar fi extrase.

Între timp intră în scenă un personaj asemănător lui Gheorghe Funar. Înarmat cu crucea de la Săpânța, acest lider providențial începe o campanie pentru ca Maramureșul să devină autonom sau independent. Campania sa ar aduce în discuție clivajul dintre local și național, politizarea distribuției de fonduri, dificultățile cu care se confruntă regiunile periferice și lipsa de atenție din partea Capitalei pentru aceste probleme. Atât regionalistul moroșan cât și naționalistul din București ar avea argumente valabile pentru și contra autonomiei Maramureșului.

Cam așa ar putea fi caricaturizat referendumul scoțian în termeni românești. Sunt bineînțeles multe alte nuanțe: istorie, economie, structura administrativă a Regatului Britanic. Liderii Partidului Naționalist Scoțian nu s-au gândit peste noapte la independență, acțiunea a fost planificată de ani buni și posibila secesiune a fost întoarsă pe toate părțile. Însă esența mesajului scoțienilor e aceeași ca și în cazul altor mișcări secesioniste: ne-am săturat de guvernul central, credem că putem să ne descurcăm mai bine singuri.

Zăcămintele de petrol din Scoția și din exemplul meu ipotetic sunt importante în ecuație, pentru că tentația separatismului crește atunci când regiunea în cauză își poate imagina un viitor mai prosper în afara statului în care se află. Spre comparație, Catalonia e mai bogată și mai industrializată decât celelalte regiuni spaniole. Sunt rare exemplele de regiuni sărace cu serioase aspirații secesioniste, ca de exemplu Corsica. Iar asta pe bună dreptate, pentru că pe piața mondială actuală o țară mică nouă poate fi relevantă de una singură doar dacă deține rezerve naturale fabuloase. Pentru restul regiunilor aspirant secesioniste, rețeta economică pentru prosperitate este aceeași ca pentru restul lumii: disciplină financiară, cadru de afaceri atractiv, investiții în inovație și servicii superioare, creșterea productivității muncii.

Măsurile economice necesare pentru a deveni o regiune prosperă sunt posibile și în interiorul unui stat descentralizat care promovează dezvoltarea la nivel local. Guvernul scoțian, spre exemplu, decide cum se împarte bugetul alocat de Westminster, își definește țintele pentru investiții interne și creșterea locurilor de muncă, gestionează sistemul sanitar. Sunt puteri destule pentru a administra eficient o regiune. Însă pentru naționaliștii scoțieni e mai simplu să trâmbițeze un discurs despre cum Westminster nu le permite să se dezvolte decât să-și recunoască neputința de a îmbunătăți viețile scoțienilor. Mă întreb cât ar fi durat ca Scoția să schimbe optimismul cu care astăzi ar fi vrut să intre în Uniunea Europeană cu un euroscepticism generat de o fugă de responsabilitate a politicienilor asemănătoare cu cea care i-a împins la acest referendum.

Referendumul scoțian a pus însă accentul pe altă chestiune de actualitate în numeroase țări europene: reforma regiunilor. Regionalizarea e aproape un concept demonetizat în România, după ce atâtea proiecte nerealiste s-au vehiculat cu acest nume, însă e o provocare și pentru alte țări europene. Ca urmare directă a referendumului, Marea Britanie trebuie astăzi să regândească puterile locale ale Țării Galilor și Angliei, unde consiliile locale cer puteri asemănătoare cu cele ale autorităților locale din Scoția. Președintele Hollande a promis francezilor o reformă a regiunilor care să reducă centralizarea administrației franceze și să trateze problemele zonelor periferice. Dezbaterea regional vs național e prezentă în Uniunea Europeană pe fundalul, sau în același timp cu discuția despre național versus european. Argumentele vehiculate, mai ales frustrările împotriva politicienilor și administrației, sunt deseori aceleași. Însă cele mai multe dintre nemulțumirile europenilor își au cauzele și soluțiile la nivel local: locuri de muncă, educație, sănătate.

Pentru mine, referendumurile din această toamnă sunt o ocazie pentru ca discuția despre reforma regiunilor să fie deviată în mod constructiv dinspre regionalismul identitar fără baze economice spre o dezbatere despre cum o regiune poate să se afirme în interiorul cercurilor concentrice pe care le reprezintă statul din care face parte și proiectul transnațional – Uniunea Europeană. Proiectul european promovat de federaliști presupune o Europă în care fiecare nivel de administrație tratează domeniile de competența sa, iar instituțiile naționale și europene au un rol de coordonare și armonizare a politicilor.

Dezbaterea despre secesiunea celor două regiuni europene coincide în România cu redeschiderea discuției privind autonomia Ținutului Secuiesc. Coincidență, ocazie pentru comparație? Nu, pentru mine nu cred că este loc de comparație, pentru că atât Scoția cât și Catalonia pot să aibă pretenții de auto-guvernare justificate de o economie eficientă (Catalonia) sau de existența resurselor naturale. Două dintre cele trei județe ale Ținutului Secuiesc sunt printre cele mai sărace din țară, deși sunt sub continuă administrație UDMR de aproape 25 de ani. Însă, la fel ca și în cazul referendumurilor pentru secesiune, putem să profităm de proiectul de autonomie al Ținutului Secuiesc pentru a relansa discuția despre proiectul regionalizării în România.

Articol aparut pe site-ul Europuls

Europuls este o organizaţie ce are scopul de a promova procesul de integrare europeană în România dar şi de a contribui la dezvoltarea unui spaţiu public european. Europuls urmăreşte să încurajeze dezbaterile publice pe teme europene prin articole și studii, precum și prin organizarea de dezbateri și conferinţe, fiind inițiatorul şi principalul organizator al Eurosfat (www.eurosfat.eu), cel mai important forum anual din România dedicat dezbaterilor pe teme europene. Mai multe detalii pe www.europuls.ro.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "21 comments" on this Article:

  1. tomasito spune:

    ” pe piața mondială actuală o țară mică nouă poate fi relevantă de una singură doar dacă deține rezerve naturale fabuloase”
    Luxemburg este o tara mica si relevanta, cel putin din prisma PIB pe cap de locuitori.

    “Două dintre cele trei județe ale Ținutului Secuiesc sunt printre cele mai sărace din țară”
    Daca estimarile celor de la econtex sunt corecte, Harghita si Covasna depasesc 16 judete ale Romaniei avand in vedere acelasi PIB pe cap de locuitor:
    http://old.econtext.ro/dosar–2/analiza/topul-celor-mai-harnice-judete-dupa-pib-ul-pe-cap-de-locuitor-din-ultimii-ani-uluitor-unele-judete-gigant-sunt-pe-minus-vezi-care-sunt-acestea.html

    • gobru spune:

      Sint amator de statistici si m-am uitat si eu la adresa care ati mentionat-o.Unele date preyentate acolo erau contradictorii(vreau sa spun intre diversele statistici preyentate acolo).
      Am si o remarca la ce-ati mentionat :este un factor important produsul pe cap de locuitor,dar si mai important este produsul total:acela da idee despre potentailul de investitie a regiunii si despre sansele de a fi (deveni) autonoma economic si finaciar.Daca aveti indoieli in privinta asta ?China vs Luxembug(de ce nu?)

    • Hantzy spune:

      Unde l-ați lăsat pe “nouă “? Atributul nu e deloc lipsit de importanță în context.

  2. radu spune:

    “nu e de a forța ruperea din proiecte colective ci de a cere mai multă autonomie regională”

    Parca e un citat din Caragiale, sa ramana la fel dar sa se schimbe pe ici pe colo prin partile esentiale.

    Chiar daca secesionistii scotieni au pierdut acum ei au pierdut strans, si au pierdut doar pe moment. Aparitia acestor miscari secesioniste precum si asecensiunea dreptei, a miscarilor europsceptice, a celor impotriva imigratiei musulmane si africane, etc. are loc peste tot in Europa…Ar trebui sa fie evident ca am ajuns la un punct in care fortarea si mai mult a “integrarii europene” risca sa provoace o reactie contrara uriasa si dezintegrarea completa.
    Subiectul “regionalizare”, el insusi dubios dar acum combinat si cu cererile autonomiste ale minoritatii maghiare, are toate sansele sa trezeasca anxietatile legate de integritate/unitatea Romaniei, sa declanseze si la noi nationalismul si atitudinile anti-europene/anti-occidentale.

    • Harald spune:

      Așa cum am mai spus și cu alte ocazii pe-aici, secesiunea reușită a vreuneia din provinciile dornice de o astfel de soluție va fi o asemenea catastrofă economică, încât va fi o lecție pentru toți ceilalți, cel puțin pentru o generație (25-30 de ani) de-acum încolo.

      Bunul simț a învins în Scoția, însă din cauza asta lecția necesară nu a avut ocazia să fie predată. Și chiar e păcat, o Scoție independentă ar fi trecut printr-o experiență cam ca a Greciei și asta ar fi băgat mințile în cap multora :P

      Ca politician lipsit de orice competență, e foarte simplu să-ți faci din Bruxelles o țintă în care să dai cu pietre, vei găsi turme întregi de dobermani care să te voteze. Însă realitatea e că în prezent nu există nicio alternativă. Nu oricine poate deveni Norvegia, indiferent ce promit politicienii.

  3. Harald spune:

    Cele mai multe nemulțumirii ale europenilor își au originea în propaganda socialistă care pretinde că guvernul rezolvă (sau va rezolva) toate problemele cetățenilor. Așa ajung votați populiștii și așa se ajunge la nemulțumirea generalizată din Europa.

    Ceea ce este cu-adevărat necesar este descentralizarea fiscală, nu neapărat regionalizarea. Franța e stat unitar și totuși are descentralizare fiscală, despre care la Londra nu s-a auzit încă. Dacă ar fi existat descentralizare fiscală, scoțienilor nu le-ar fi trebuit niciun fel de independență, s-ar fi văzut clar cine și ce bani publici generează. Iar modul cum au votat scoțienii din comitatele mai apropiate de Anglia mi se pare deosebit de relevant.

    Toți scoțienii pe care i-am întâlnit pe-aici (Nottingham) nu conteneau să se mire de cât de scumpe sunt toate, deși East Midlands nu e tocmai o regiune bogată. Concluzia mea evidentă fiind că sunt destul de săraci, iar separarea de Anglia nu era în niciun caz în interesul lor. Numai unii care nu prea au scos nasul din Glasgow în viața lor putea să creadă în ultilitatea independenței.

    Revenind la regionalizare, ea poate fi un mijloc eficient de administrare. Dar dacă banii continuă să vină toți de la Londra (sau de la București) atunci regionalizarea nu e decât mistificare.

  4. Harald spune:

    ”puteau să creadă”, scuze.

  5. ion adrian spune:

    Bravo scotienilor! Ati dovedit ieri ca la voi cei cu scaun la cap sunt majoritari.

    • Klamm spune:

      Chiar e obligatoriu sa dati copy-paste la aceasta gogomanie in fiecare articol care analizeaza referendumul din Scotia?

      Macar faceti o eroare de ortografie sa vad ca depuneti un minim efort (de scriere, nu de gandire).

  6. Io. spune:

    Cu tot respectul va mai lipseste un element din analiza, si acesta se determina din sprijinul pentru miscarea independenta din scotia acordat de rusia pe o multitudine de canale mai mult sau mai putin vizibile. Ong-uri, fonduri de campanie, firme de consultanta toate alimentate de la moscova pana la urma. Au si ei un plan, au mai multe dar acesta e actiunea pe acest front. Discutia dintre doi ambasadori rusi din tari africane chiar vorbea cu subiect si predicat de aceasta operatiune.
    Nu trebuie inteles gresit, nu creaza ei faliile, ele sunt acolo dar fac tot posibilul sa ajute deplasarea in directia dorita. Meciul asta l-au pierdut, mai au cateva si vedem daca aduna puncte din etapa asta. Jocul e la inceput si nu se joaca numai pe teren sau mai bine zis se joaca pe mai multe terenuri diferite in acelasi timp…quantum geopolitics

    • Eu spune:

      Completind cele spuse de dumneavoastra, adaug ca, prin aprilie, Vocea Rusiei afirma ca presedintele Putin invita Scotia sa adere la uniunea Rusia-Belarus-Kazahstan, in cazul in care isi declara independenta.

      Independentistii scotieni au facut doua erori majore. Prima este ca nu au acordat drept de vot si scotienilor care nu locuiesc in Scotia. Aceasta ar putea fi justificata prin faptul ca este dificil a identifica exact cine este scotian deoarece nu exista pasaport scotian. A doua, capitala, a insistat ca, in eventualitatea independetei, Scotia va cere retragerea submarinelor nucleare britanice stationate la Faslane, la nord de Glasgow. Evident ca NATO nu putea accepta in nici un caz pierderea unei baze militare la Atlantic.

      S-a mai promis ca Scotia va deveni o tara deduclearizata, ceea ce sugereaza ca se preconiza chiar renuntarea la energetica nucleara. Tot aproape de Glasgow se afla o centrala nucleara. Desi Scotia este o tara vintoasa, electricitatea produsa de parcurile eoliene este doar ajutatoare. Retorica antinucleara aminteste de miscarile pacifiste si ecologiste ale perioadei Razboiului rece, ale caror fire duceau catre Moscova.

      Pe de alta parte, sentimentele nationale scotiene nu trebuie subestimate. Chiar merita apreciate. Desi si-au pierdut limba, scotienii nu si-au pierdut constiinta.

      Oricum, raminerea in cadrul Regatului Unit a fost o decizie rezonabila. Sa vedem daca si Londra va fi la rindul ei rezonabila.

      • un_batrin spune:

        @Io
        Teoriile conspirationiste nu au limita nici in timp nici in spatiu?
        @Eu
        La Glasgow au cistigat pro-independentii! Militantii din Ro (anti-gaz de sist) au dreptate iar cei din Glasgow (anti nucleari) nu? (Personal nu sint de partea niciuneia din cele doua)

        • Harald spune:

          Nu e teoria conspirației, rușii sprijină cam toate mișcările secesioniste, exact cum în urmă cu 30-40 de ani KGB-ul acorda asistență tutoror organizațiilor teroriste din vest: Brigăzile Roșii, IRA, ETA, Rote Armee Fraktion, toate erau sprijinite de KGB, ăsta era modul în care URSS-ul spera să câștige disputa cu Occidentul.

          Încercați să urmăriți niște emisiuni la Russia Today și dacă vă imaginați că rușii cheltuie atâția bani cu o rețea de televiziune de propagandă, însă nu alocă nimic pentru organizațiile și evenimentele pe care le susțin prin respectiva propagandă, cred că avem o problemă :P

  7. un_batrin spune:

    Mai interesant este cine a votat pentru sau contra in functie de virsta.
    Scotia a ramas in UK multumita votului pensionarilor, aceeasi care in Romania il vor face pe Ponta presedinte. Un vot pentru liniste(a) (lor, noastra).

    http://www.mirror.co.uk/news/ampp3d/scotland-referendum-who-voted-yes-4286743

    No comment!

    • Harald spune:

      Tinerii sunt cel mai adesea promotorii schimbării, e firesc să fie așa. Dar asta nu demonstrează în niciun fel că schimbarea respectivă e benefică.

      Glasgow e un oraș ”proletar”, cu tot ce înseamnă asta, bune și rele. Comitatele mai apropiate de Anglia au votat toate împotriva independenței. Oare de ce? :P

  8. un_batrin spune:

    Tinerii – promotorii schimbarii? Daca ma uit la cei care azi se indreptau spre stadionul “23 August” (azi ar trebui sa poarte acest nume) ca asiste la lansarea plagiatorului national ma ingrozesc pentru ca nu vad decit niste dobitoci. Mergeau in valuri veseli intr-o zi nelucratoare la o actiune absolut respingatoare. Am participat si eu ca si multi din generatia mea la asemenea manifestari “spontane” sau organizate inclusiv la faimoasele “daciade” dar eram obligati. Ne deplasam in grupuri pazite de profesori sau mai tirziu de comitetele de partid si de sindicat si de turnatorii de serviciu dar incercam din toate puterile sa evadam. Uneori chiar reuseam. Azi nu ii pazea nimeni si erau chiar veseli si nu avea niciunul mai mult de 45 de ani.
    Cu schimbarea adusa de acest tineret romania chiar are un viitor de aur. Desigur tineretul din Scotia nici nu stie ce pierde daca vor reusi, la un moment dat, sa se desprinda de UK.
    In ce priveste despriderea din formatiuni statale mai mari ma intreb cum au putut sa fie atit de timpiti cei care s-au desprins din diferitele imperii europene dupa primul razboi si cei care s-au desprins din URSS. Mai ales tarile baltice care impreuna au putin mai multi locuitori decit Scotia (6,2 fata de 5,3 milioane) si economic sint mult mai slabe (cele trei la un loc au PIB de 104 miliarde USD iar Scotia 235 miliarde USD). Ce sa spunem de Norvegia care are 5,2 Milioane de locuitori (PIB 515) sau Finlanda care are 5,4 milioane locuitori (PIB 250)? Ce le-o fi trebuit independenta. Presupun ca oricum or sa dea toate faliment in curind ca si fostele state desprinse din Yugoslavia. Daca Scotia nu este viabila ca stat independent nici cele mai sus mentionate nu sint viabile! Nu-i asa?
    P.S. Era sa uit de Danemarca 5,6 milioane locuitori si PIB de 211 miliarde USD.

    • Harald spune:

      Acești ”dobitoci” (termen care totuși n-ar avea ce căuta într-o dezbatere civilizată) sunt și ei promotorii schimbării. Ei vor ”debăsificarea” țării și probabil ”guevarizarea” ei. E cel mai bun exemplu de schimbare greșită, însă dovada există, tinerii chiar vor schimbarea. Pentru că așa funcționează mintea lor, nu pentru că schimbarea ar fi în direcția bună.

      • un_batrin spune:

        Dupa ce am vazut pe strazi nu pot decit sa-mi mentin epitetul. Iar dupa cele vazute la TV sint chiar retinut pentru ca de fapt as utiliza citeva epitete mult mai dure. In plus trebuie spus ca asa ceva nu am vazut nici pe vremea lui ceasca. Nici macar el nu a indraznit sa faca o asemenea menifestare de ziua de nastere. A fost un “spectacol” demn de tov Kim si oricine a participat de buna voie este *******. REPET – NU SE COMAPARA CU NIMIC DE PE VREMEA LUI CEASCA, NICI CE A FOST PE STADION SI NICI CE A FOST IN ORAS. NICI MACAR ACTIVISTII CARE NE SUPRAVEGHEAU NU ERAU ATIT DE INCINTATI CA UNII PARTICIPANTI DE IERI. ESTE REVOLTATOR!
        In ce priveste partea a doua, nu am vrut decit sa arat ca si state mai mici sint viabile. Iar UK a fost un imperiu. Faptul ca s-a micsorat nu schimba situatia partilor care inca au ramas. Altfel nu vad de ce Irlanda a iesit din imperiu. Ceea ce conteaza de fapt este perceptia pe o au scotienii referitor la UK.
        In ce priveste PIB-ul, cel al USA de cine este produs? Nu tot de marile transnationale si cheltuielile guvernamentale? Stiti vreo tara necomunista si ne-subdezvoltata unde sa fie altfel?
        Cit priveste Norvegia da, avut nevoie de 40 de ani. Dar de unde a pornit Norvegia?

    • Harald spune:

      În ciuda lipsei de descentralizare fiscală, UK nu este un imperiu. PIB-ul din Scoția nu ține de foame, nu e un PIB produs de oamenii simpli, e un PIB produs de mari companii petroliere și de cheltuieli ale guvernului de la Londra. Teoretic, o Scoție independentă ar putea deveni o nouă Norvegie. Dar Norvegia a avut nevoie de 40 de ani pentru asta.

      Statele baltice se aflau într-o situație net diferită, ele erau spoliate de URSS, exact cum Slovenia era spoliată de Iugoslavia. Nu orice independență e bună sau necesară doar pentru că e independență. Oare de ce statele independente renunță la o parte din suveranitate pentru a face parte din UE?

  9. căpșunaru spune:

    Capitala petrolului in UK este Aberdeen. Abereen a votat ‘NU’. Dacă petrolul și gazul erau miza, cred că Aberdeen o înțelege mai bine decît Glasgow.

    • Harald spune:

      Da, pentru că Aberdeen știe cum merg lucrurile în domeniu. Glasgow n-are nicio treabă cu petrolul, pe ei îi prostești ușor că o să curgă lapte și miere (well, petrol și gaz) în cazul independenței.

      Ceva similar se întâmplă cu sentimentele anti-maghiare în Moldova, toți sunt gata să-ți povestească experiențe neplăcute despre cum n-au putut cumpăra ei pâine la Sovata sau la Odorheiu Secuiesc (întotdeauna pâine, asta e remarcabil, se pare că benzină nu-i trebuia nimănui :P ). În timp ce românii ardeleni trăiesc împreună cu maghiarii zi de zi și par să-și cumpere pâine fără probleme.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Laura Bretea


Laura Bretea

Laura Bretea este consultant în asistență electorală pentru UE, ONU, ONG-uri internaționale și a lucrat în aproape 20 de țări din Africa, Orientul Mijlociu, America Latin... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)