vineri, martie 29, 2024

Regionalizare/Descentralizare: Imposibilul drum al României de la guvernarea centralizată la guvernanța pe mai multe nivele

CCR a decis săptămâna trecută în unanimitate de voturi că legea descentralizării este neconstituțională, pentru că încălcă principiul autonomiei locale și regimul constituțional al proprietății. Legea descentralizării se va întoarce în Parlament pentru a fi pusă în acord cu motivația CCR. Regionalizarea pare un obiectiv îndepărtat pentru guvern. În următorul articol încerc să definesc conceptual cei doi termeni guvernare vs guvernanță și să argumentez de ce regionalizarea prin guvernanța pe mai multe nivele nu va fi funcțională în cazul României.

Guvernare vs Guvernanță

Termenul guvernanță, nu apare în DEX, iar de aici poate apărea confuzie, mai ales pentru cei care nu sunt familiarizați cu termeni din științele politice sau relații internaționale. Termenul de guvernanță desemnează forme de guvernare alternative, altceva decât eram obișnuiți până acum prin suveranitatea Parlamentului, puteri decizionale acordate Guvernului și răspundere ministerială directă. Guvernanța reprezintă un altfel de guvernare, modernă, ce corespunde dinamicii si complexității lumii globalizate, care vizează (re)distribuirea puterii in spațiul public printr-o (re)negociere a autorității și o decizie a politicilor publice făcute în parteneriate sociale (guvern – patronat – sindicate), parteneriate public – private (structuri de stat – mediul de afaceri) sau parteneriate civice (autoritati publice – societate civila).

Guvernanța multi-nivel este stilul de guvernare european, modern, care se bazează pe principiul subsidiarității, principiu ce apare stipulat în Tratatul de la Lisabona de peste 30 de ori. Principiul subsidiarității prevede că deciziile politice trebuie întotdeauna să fie luate cât mai aproape de cetăţeni și în interesul lor. Conceptul de democrație participativă face și el parte din Tratatul de la Lisabona, care promovează interacțiunea între cetățeni și instituții, iniţiativa cetăţenilor fiind exemplul a ceea ce înseamnă guvernanță europeană. Guvernanța pe mai multe niveluri se bazează pe un set de principii politice postmoderne: gestionarea acțiunii colective fără intervenția obligatorie a statului, implicarea instituțiilor și a actorilor care nu aparțin sferei guvernului, implicarea rețelelor de actori autohtoni, mai ales a societății civile, a mediului de afaceri și a beneficiarilor (“stakeholders”), precum si acțiunea comunicativă a acestora. Guvernanța implică o decizie politică de jos în sus conform intereselor comunității locale sau regionale. Pentru a fi realizabilă, această decizie trebuie să vină din partea unei administrații publice transparente, competitive și eficiente.

Regionalizarea și Descentralizarea

Nu demult Guvernul și-a asumat în Parlament răspunderea privind proiectul descentralizării. Majoritatea societății civile a protestat împotriva acestui proiect, care va da puteri depline președinților de CJ-uri. Am scris despre acest lucru și despre fărămițarea deciziei administrative, lucru care poate arunca România în Evul Mediu. Probabil această descentralizare e un prim pas spre viitoarea regionalizare, deci probabil pe viitor vor fi constituite Consilii Regionale, iar o parte de atribuții vor fi transferate acolo. Scriam de ceva timp că din punctul de vedere al Comisiei Europene, regionalizarea nu se poate face fără a avea o descentralizare administrativă.

Modul în care acest proces de descentralizare se conturează ridică semne de întrebare asupra viitorului proces de guvernanță în România: fără o consultare academică, fără o consultare a sectorului privat, fără participare a societății civile. “Lumea civilizată s-a construit prin forţa unor oameni, nu toată societatea a participat la modernizarea ei” spunea unul dintre președinții de CJ, în timp ce vicepremierul Dragnea spunea “am facut foarte multe dezbateri publice. Şi eu, şi colegii mei am vorbit la foarte multe posturi”. În acest mod s-a pregătit descentralizarea. E greu de crezut că vom trece instant la un nivel de  guvernare modern, promovat prin guvernanța pe mai multe nivele din moment ce “făuritorii” acestui proces  gândesc în acest fel. Faptul ca legea descentralizării a fost declarată neconstituțională de toți judecătorii CCR, dovedește faptul că proiectul își dorea mai mult să mărească pârghiile controlului politic la nivel local și regional decât o funcționare eficientă pe mai multe nivele a administrației publice.

Descentralizarea și regionalizarea pot îmbunătăți nivelul de funcționare administrativă, în cazul în care se face o reformă. Regionalizarea si descentralizarea, așa cum sunt creionate acum arată ca o formă fără fond. Vorbim despre descentralizare însă nu vorbim despre descentralizare fiscală și redistribuție, vorbim despre absorbție de fonduri europene, dar nu vorbim despre slaba capacitatea administrativă, vorbim despre reducerea disparităților economice, dar nu aducem argumente și planificări de dezvoltare regională. Plus falimentul municipalităților despre care am scris anul trecut: 1.000 de unităţi administrative din totalul celor 2.861 de comune din România se află în pragul falimentului, deci reforma unităților administrativ-teritoriale neperformante (sate, comune, orașe) nu a fost luată în calcul deloc în acest proces de descentralizare.

În plus, resursele vor fi gestionate tot la centru, iar acesta va controla în continuare județele, financiar și politic. Gestiunea banilor va fi de 50 local și 50 central, fără nici o schimbare față de trecutul centralizat.

Într-un raport din 2013 al Comisiei Europene, Romania ocupă ultimul loc atunci când e vorba de guvernare regională. Președinții de CJ, dețin un control financiar şi legislativ, care le permite să menţină electoratul, antreprenorii și firmele  clientelare care vărsa sume importante în bugetul partidului. Nu există transparență decizională, nu există competiție, responsabilitate la nivel local și regional. Procesele de achiziţii publice sunt expuse mai mult la fenomenul de corupţie, la nivel local și regional din cauza legăturilor mai apropiate și fără putere de control dintre oamenii de afaceri şi politicieni. Aceste legături au ajuns în ultimul timp să fie legale, fraudele cu fonduri publice sau fonduri europene se realizează legal, cu documente legale, folosind șiretlicuri legislative. Singurul mod prin care ele pot fi depistate este urmărirea fiecărui caz individual și demonstrarea legăturilor de cumetrie existente. Din păcate lipsa societății civile active și controlul politic al  mass-media la nivel local și regional nu permit acest lucru.

Guvernanța pe mai multe nivele poate funcționa doar atunci când există o societatea civilă activă la nivel local și regional, mass-media independentă la nivel local și regional, un proces decizional transparent, iar deciziile se iau împreună cu actorii implicați. Guvernanța pe mai multe nivele se poate realiza dacă avem o administrație competitivă, responsabilă, transparentă și eficientă. Descentralizarea și regionalizarea care se vor realiza – în cazul în care se vor realiza- sunt o formă fără fond, iar sistemul de funcționare administrativ la nivel regional și local va rămâne la fel de neperformant ca și până acum.

_________________________________
Europuls este o organizaţie non-guvernmentală formată din tineri români experţi în afaceri europene. Scopurile ei sunt îmbunătăţirea cunoştinţelor românilor despre Uniunea Europeană şi încurajarea unei mai bune comunicări despre România la nivel european prin schimburi de idei şi a celor mai bune practici. Europuls publică articole şi analize pe site-ul www.europuls.ro, organizează dezbateri, seminarii şi conferinţe.

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. bun articol. Eu nu cred ca exista vreun singur exemplu de tara cu economie de piata libera care sa fie simultan si descentralizata si guvernata de un partid incremenit in „centralismul democratic”.
    Descentralizarea ori se face mimat ori va duce la dezmembrarea PSD.

  2. Este foarte corect ceea ce sustineti. Din pacate, ma tem ca nici clasa politica, nici societatea civila nu sunt pregatite pentru o veritabila descentralizare. De aici provin rateurile succesive ale regionalizarii si descentralizarii, datand din vremea guvernului Boc.
    Mi se pare notabil urmatorul citat: „Guvernanța pe mai multe nivele poate funcționa doar atunci când există o societatea civilă activă la nivel local și regional, mass-media independentă la nivel local și regional, un proces decizional transparent, iar deciziile se iau împreună cu actorii implicați.” Acesta e un aspect rar evocat in dezbaterile de la Bucuresti: lipsa unei adevarate democratii participative, la nivel local. Pentru edificare, invit pe oricine sa urmareasca o sedinta de Consiliu Local, intr-un oras de marime medie sau chiar mare, altul decat Capitala. Veti vedea ca acolo primarul propune si tot el aproba proiectele, iar consilierii locali voteaza … ca oile. Ca sa nu mai spun de traditionalul dezinteres al cetatenilor pentru ce se discuta si voteaza acolo…

  3. Vor sa descentralizeze numai obligatiile, responsabilitatile si pietrele de moara, catre autoritatile locale, nu si banii necesari…. despre asta este vorba. Cand se va constata ca subfinantarea locala este cronica se va recomanda dublarea taxelor locale, lucru inacceptabil.

    Nu mai pune nimeni botul la astfel de initiative, va spun.

  4. Faptul că stilul de guvernare european (dacă poate fi numită guvernare) este modern, nu înseamnă că este şi eficient. De fapt, dezbaterea europeană traversează o criză profundă, şi lipsa de soluţii viabile este asurzitoare (vezi UK, relaţia cu Rusia, eşecul major în raportarea la războiul din balcani în anii 90, inexistenţa legitimităţii democratice a Comisiei, etc.). Nu aş lua situaţia din UE, sau starea actuală a instituţiilor sau documentelor fondatoare ale UE, şi nici măcar „principiile” UE, ca model. Argumentez şi aici: http://www.contributors.ro/economie/capcana-economismului-european-si-romania/

    Aş lua ca model acele state care au demonstrat că pot să găsească echilibrul între democraţia liberală (transparenţă,, stat de drept, etc.), şi stabilitatea politică şi economică. De exemplu Italia nu o are pe a doua. Iar Rusia nu o are pe prima.

    Optimul, de departe, la nivel mondial, în acest sens, este Germania. După cum am arătat şi în acest articol,
    http://www.contributors.ro/cultura/despre-cultura-politica-a-romanilor-iv-elitele-regionale/, Germania are cea mai mare longevitate (proxy pentru stabilitate) a guvernării dintre toate democraţiile liberale majore.

    Încă o observaţie, subliniată şi de Siedentop, în cartea: http://www.amazon.com/Democracy-Europe-Larry-Siedentop-ebook/dp/B006E1QQPW/ref=tmm_kin_swatch_0?_encoding=UTF8&sr=&qid=

    Principii de tip „subsidiaritate” la nivel european sunt cuvinte goale. Ele nu sunt implementate în realitate, prin niciun mecanism real. Dacă vreţi să vedeţi subsidiaritate reală, cu subiect şi predicat, o veţi găsi în SUA. Dar acolo nu e doar un „principiu”. Ea este implementată cu prevederi precise legate de cine, cum şi când are autoritate sau drept de decizie asupra unui domeniu sau altuia. În Europa nici nu se pune problema de o asemenea claritate, şi nici măcare nu e la orizont. Probabil că nu se va realiza niciodată.

    În schimb în România… va TREBUI să se realizeze. Deci aş sugera să ne alegem modelele cu mai mare atenţie, şi să gândim cât mai mult posibil cu capul nostru. Chiar dacă luăm un model care funcţionează altundeva, nu înseamnă că va funcţiona şi la noi, după cum federalismul german nu e identic cu cel american şi cel canadian. Şi nici republica franceză identică cu cea italiană.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Gratian Mihailescu
Gratian Mihailescu
Graţian Mihăilescu este expert in dezvoltare regională si consultant în afaceri europene, în prezent încercând să înfiinteze un Institut de Dezvoltare Locală în Timişoara. Absolvent de jurnalism, s-a specializat în Afaceri Europene si Dezvoltare Regională, fiind bursier în Germania, Italia, Belgia şi Ungaria la prestigioase instituţii din ţăriile respective. De-a lungul timpului s-a implicat în activităţi ale societatăţii civile, în ţară sau pe plan extern, colaborând cu clubul RO-UE, Europuls, Liga Studenţilor Români din Străinătate şi alte organizaţii non-guvernamentale din Vestul României. În ultimii ani a publicat articole despre fonduri europene şi dezvoltare regională pe siteuri de specialitate.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro