Home » Administratie »Analize »Economie »Energie »Opinie » Citesti:

Romania si problema strategiei energetice: intre pasiunea pentru strategii si inconsecventa strategica

Laurentiu Pachiu mai 23, 2013 Administratie, Analize, Economie, Energie, Opinie
10 comentarii 2,210 Vizualizari

Motto:

However beautiful the strategy, you should occasionally look at the results.”-Winston Churchill

Este lăudabil ca in anumite cercuri de la București sunt sesizate evoluțiile in plan energetic național, regional si global, in sensul resuscitării discuțiilor privind o (noua) strategie energetica naționala. Mediul corporatist, societatea civila, experți in energie, securitate si politicieni promovează zilele acestea diverse versiuni, proiecte de elemente de strategie energetica naționala.

Care sa fie motivația, in condițiile in care Romania dispune de o strategie energetica adoptata in 2007, având ca ținta anul 2020 (strategie menținuta, însa, de 5 ani în „stand-by”)? Binecuvântarea geologica a spațiului aflat sub jurisdicție româneasca? Realizarea relevantei si volatilității tot mai accentuate a triunghiului strategic fixat pe coordonatele bazinelor Marii Negre, Marii Caspice, Sud-estul Marii Mediteraneene? Constatarea ca, de fapt, Romania nu deține nicio strategie sau abordare strategica in problema energetica?

De la ce pornim?

In prezent, Romania dispune de o strategie energetica pentru perioada 2007-2020, adoptata prin HG 1069/2007, completata printr-un raport de mediu care a plasat in incertitudine coerenta acestei strategii din perspectiva impactului de mediu. Respectiva strategie energetica este caracterizata prin limbaj si terminologii programatice, lipsit de valente practice, (extrem de frecvente cuvinte precum “vom promova”, “vom sprijini”, “vom iniția” etc), de inspirație (prea accentuata, am putea spune) comunitara, fara a preciza însa “cum”, de „către cine” si “pana când” trebuie îndeplinite liniile de acțiune stabilite.

Orice exercițiu strategic pentru viitor trebuie sa depaseasca insa cadrul limbajului programatic.

S-a reușit chiar “performanta” devierii de la aceasta Strategie din considerente de natura politica si circumstanțiale. Ne vom referi in acest sens la cazurile recente ale suprataxării companiilor petroliere, ale moratoriului politic asupra exploatării hidrocarburilor neconvenționale si a revizuirii schemei de sprijin in energia regenerabila, in totala contradicție cu obiectivele si liniile de acțiune trasate prin strategia energetica (astfel, deși strategia vorbește despre: “promovarea surselor regenerabile de energie” 4.4.2.B.; “pentru atragerea investițiilor in energie Guvernul are in vedere acordarea unor stimulente de natura fiscala si nefiscala” 4.4.2 D1; “încurajarea investițiilor in vederea descoperirii de noi rezerve de hidrocarburi” 4.2, 4.4.2, C2.1, 4.9; “diversificarea surselor si rutelor de aprovizionare cu petrol si gaze naturale si reducerea dependentei de importurile de resurse energetice” 1.2, 4.2, 4.9; “stimularea in faza operaționala-sistemul cu certificate verzi pentru energia electrica 5.2; “este necesara crearea unui climat stabil si predictibil in ceea ce privește cadrul legislativ si de reglementare”5.4, etc).

Despre proiecție strategica in aceasta “strategie naționala”, iarăși nu cred ca putem vorbi. Altfel, credem ca s-ar fi putut aborda in textul sau si problema resurselor de hidrocarburi neconvenționale (exploatate la scara industriala in SUA, cu ceva timp înainte de anul 2007 când a fost adoptata strategia). Astăzi însa se vorbește despre gaze neconvenționale in biserici si in presa tabloida….

Ce se intelege in Romania despre securitate energetica, ca scop al strategiei energetice?

O strategie energetica coerenta nu poate exista in absenta unei definiții clare a conceptului de securitate energetica, concept care a intrat in cotidianul nesfârșitelor conferințe si seminarii pe teme energetice din Romania.

In vreme ce experții din domeniul energetic vehiculează si coagulează diverse elemente ale conceptului de securitate energetica, in sfera factorilor politici de decizie din Romania inca se vehiculează, din păcate, concepte perimate, ce produc confuzie. A vehicula concepte ce nu corespund realității actuale este categoric contraproductiv in orice demers de cristalizare conceptuala si strategica. Un astfel de concept ar fi cel de “independenta energetica” (promovat prima data de Richard Nixon in contextul crizei petroliere din 1973). Înțelegem ca accepțiunea in care acest concept este folosit de guvernanții romani este strict aceea de atingere a unui grad de asigurare a necesarului energetic, 100% din resurse interne, respectiv, de a nu mai fi dependenți de importuri.

Nimic mai greșit (oare dezbaterea politica româneasca chiar se afla cu 40 de ani in urma?)! Desigur, este de dorit ca o tara sa dispună de resurse proprii pentru satisfacerea intr-un grad cat mai ridicat a necesarului intern. Ce se întâmpla însa in caz de disfuncționalitati critice de aprovizionare datorate, de pilda, unui act terorist, a unei catastrofe naturale sau unei crize economice acute si ești nevoit sa apelezi la importuri? Ideea este ca, in asemenea situații, respectivele importuri sa fie imediat disponibile, iar costul lor sa fie rezonabil, acceptabil.

Astfel ca, astăzi, securitatea energetica trebuie privita din perspectiva globala, regionala si naționala, iar, in ultimul caz, astfel cum remarca si Prof.Univ.Dr. Radu Dudau (prezentare la Conferința Energy Trillema, Bucuresti, 25 aprilie, 2013), întâlnim o dubla fațeta, si anume cea interna si externa.

Deși atunci când se vorbește de securitate energetica tendința este de a o considera strict prin prisma asigurării resurselor, securitatea energetica ca un concept cu perspectiva globala/regionala, presupune atât securitatea cererii, cat si a ofertei. Orice dezechilibru in aceasta ecuație este de natura sa provoace securitatea importatorilor sau a exportatorilor.

Cel puțin din perspectiva acestei realitati, este clar ca “independenta energetica” a devenit un concept desuet intr-o lume globala, care, o putem spune, nu are nimic de a face cu securitatea energetica, chiar si la nivel național.

Tratând problematica securității energetice, Daniel Yergin (“Ensuring Energy Security”-Foreign Affairs No. 2, volume 85) stabileste 4 componente ale conceptului de securitate energetica: (1) diversificarea resurselor/surselor de aprovizionare (principiu lansat de Winston Churchill), (2) asigurarea unui “security margin” sau “resilience” (a face fata prin resurse de tip “buffer” șocurilor ce întrerup aprovizionarea), (3) recunoașterea integrării intr-o piața energetica globala si (4) importanta informației de înalta calitate. Sebastian Mallaby (Council on Foreign Relations) mai adăuga un element (legat de cel al interdependentelor globale recunoscut de Yergin) si anume, al stabilității pieței energetice globale pentru toți participanții.

Cu alte cuvinte, si Romania trebuie sa inteleaga (probabil ca o facem intuitiv, însa trebuie sa si conceptualizam) ceea ce susține si S. Mallaby, ca “securitatea energetica a unui stat este o parte integranta a securității energetice a altor state”.

De exemplu, ca ipoteza de exercițiu, in măsura in care Romania intarzie in exploatarea unor noi resurse de hidrocarburi, iar producția interna si cea regionala vor scade, fiind expuși importurilor si afectându-se astfel balanța de plăti, in conditiile in care principalul furnizor de gaze, F. Rusa, isi reorientează prioritățile de furnizare către zona asiatica, ne putem confrunta atât cu o penurie de resurse, cat si cu o balanța de plăti care sa nu ne permită sa ne aprovizionam din alte zone. Sau, daca ne asiguram așa numita “independenta energetica”, iar F. Rusia (principalul furnizor pentru Europa) se confrunta cu o piața globala satisfăcuta energetic (marje mai mici), nu exista riscul (in condițiile in care veniturile din exporturi de hidrocarburi reprezintă 50% din bugetul Federației) dezvoltării unui arc de instabilitate la frontiera estica a UE si NATO, cu implicații dificil de estimat, inclusiv pentru Romania?

Acest cumul extrem de complex de factori, provocări, incertitudini, necesita o abordare serioasa, pluridisciplinara, in orice exercițiu de elaborare a unei strategii de securitate energetica.

Ce fac altii?

Ne uitam cu invidie la jucătorii energetici globali. Ne place sa țesem conspirații in jurul lor. Dar atunci când se pune problema ca prin prezenta lor activa in Romania sa poată contribui la asigurarea securității energetice (nu atât a “independentei”), resortam, fie voit, indus sau din ignoranta, la mesaje si practici complet detașate de contextul realităților si provocărilor globale actuale.

SUA, de pilda, au realizat necesitatea cristalizării unei strategii energetice naționale integrate, atat mediul politic, cat si cel academic si societatea civila, impulsionând administrația Obama in demararea acestui proces. Spațiul nu îmi permite sa dezvolt, însa rezultatul nu a întârziat, fiind create deja (in 2010) așa numitele “Energy Innovation Hubs”, reunind oameni de știința, specialiști din mediul academic, industrial, guvern si societate civila. La nivelul Casei Albe circula deja diverse variante de planuri de strategie energetica.

Federația Rusa dispune deja de o strategie energetica integrata (inclusiv o definiție, in clar, a “securității energetice”) si cu caracter normativ, inca din anul 2009, cu proiectare pana in 2030. Documentul este remarcabil ca anvergura si metodologie. Plecând de la fundamentul „interacțiunii dintre economie si sectorul energetic” (i.e. având la baza „Conceptul de dezvoltare socio-economica pe termen lung cu tinta 2020-adoptat prin Decret 1662/2008), sintetizând munca unor „grupuri de lucru interdepartamentale” formate din „oameni de știința si specialiști de prim rang”, Strategia energetica a F. Ruse nu se dorește a fi „un document de acțiune directa, ci un document pentru documente”. Documentul demonstrează o metodologie de analiza si redactare interesanta (e.g., follow-up la ce s-a realizat deja in baza Strategiei naționale din 2003, stabilirea unor faze specifice de implementare – i.e. 3 faze -, identificarea problemelor sectoriale specifice, urmata de stabilirea unor scopuri/ținte si apoi mecanisme si factori responsabili de implementare si monitorizare) ce permite tratarea exhaustiva si inovatoare a problematicii energetice din F. Rusa si a modului de racordare a acesteia in ecuația globala. Obiective strategice (enunțam limitat câteva din cele cuprinse in planul „Politicii energetice externe”) precum: „obținerea celor mai ridicate rate de profitabilitate pentru economia naționala”, „relații stabile cu consumatorii tradiționali”, „asigurarea securității energetice globale in concordanta cu interesul național”, „dezvoltarea de noi proiecte de infrastructura in scopul diversificării piețelor de export”, „sporirea prezentei companiilor energetice rusești pe piețe externe”, „sincronizarea activității statului cu aceea a companiilor energetice rusești”, „crearea zonei energetice unitare Europa-Rusia-Asia”, – au scopul bine stabilit de a asigura trecerea economiei ruse in etapa „dezvoltării inovatoare si a eficientei energetice”. Iar obiectivul ce prevede „adoptarea de acte normative menite sa asigure implementarea Strategiei energetice”, conferă, cert, valente realiste si pragmatice acestui document.

Iar F. Rusa a dovedit pana acum, cu prisos, ca este determinata sa implementeze aceasta strategie….

In orice caz, o lectura interesanta, ce poate fi de folos. Rusia ne demonstrează astfel ca in absenta unui demers normativ (a se citi, reglementare prin lege), orice strategie nu ramane decât mândria autorului si, probabil, platforma de discurs speculativ al politicianului.

Ce facem noi?

După cum am arătat la început, ne aflam in plin proces de elaborare a unei „noi” strategii energetice. Din informațiile de care dispunem, acest proces nu a presupus un „inventar” al gradului de implementare a strategiei existente (din 2007) si nici premiza existentei unei Strategii Naționale de Dezvoltare Economica si Sociala a României pe termen mediu si lung (un exercițiu extrem de complex, de mare anvergura, care trebuie sa identifice variantele de evoluție ale României din perspectiva unui summum de factori, probabil, pana in cele mai varii domenii – antropologie, sociologie, stiinte, urbanism, economie, finanțe, alimentație, evoluția natalității, mortalității, migrație, evoluția tipologiei consumatorului casnic si industrial roman, iar lista continua, desigur), altfel spus, unde vrem sa ajungem in următoarele decenii in contextul provocărilor globale si ce rol trebuie sa joace resursele energetice in acest proces?

Lansarea unor documente intitulate atractiv „Strategie”, fara un exercițiu academic serios ca fundament, risca, din nou, sa ne plaseze in cutuma strategiilor pentru următoarele „48 de ore”.

Chiar daca am dispune de o „Strategie” fundamentata, atâta timp cat nu sunt prevăzuți factori responsabili cu implementarea si termene de implementare si follow-up, iarăși, se poate pune sub semnul întrebării rațiunea oricărui demers in acest sens.

Iarăși, predictibilitatea deplânsa îndelung de mediul de afaceri din Romania reclama supunerea acestei strategii unor comandamente general acceptate: condiții clare si limitate in care strategia poate fi modificata si forța normativa si programatica a acestor documente.

In ceea ce privește revizuirea Strategiei energetice, consideram ca este necesar sa existe un capitol care sa stabilească clar in ce cazuri strategia poate fi modificata, actualizata, si care sa fie procedura, in scopul evitării “prelucrării” strategiei la fiecare ciclu electoral.

In al doilea rând, o strategie energetica lipsita de putere normativa permite ca aceasta sa devina ușor victima fluctuațiilor politice. Consideram un progres faptul ca elaborarea unei strategii energetice a fost impusa prin Legea nr. 123/2012 – pachetul 3 -, însa apreciem ca era imperios ca, tot prin lege, sa se stabilească si metodologia de elaborare a acestei strategii si, ce este cel mai important, modul de monitorizare a implementării, partile responsabile si, condițiile in care aceasta poate fi modificata (atenție!: in condițiile in care cazurile de modificare a strategiei nu sunt stabilite prin lege, strategia energetica consfințita doar prin hotărâre de guvern, poate fi, in opinia mea, cel mult, un act de guvernare cu relevanta atâta timp cat respectivul guvern este la putere, si nu o strategie cu aplicabilitate pe termen lung). Cu titlu de exemplu in ceea ce privește lacunele legislative, Constituția romana (depășita conceptual in materie de securitate naționala, in general), rezerva domenii destul de ciudate pentru secolul 21 care trebuie sa facă obiectul legilor organice (de pilda, “sigiliul de stat”), neglijând complet aspectele ce țin de securitatea naționala si, implicit, de cea energetica. La fel si pachetul de proiect al legilor securității naționale, care nici măcar nu menționează cuvântul “energie”. Noua lege a energiei (pachetul 3) conține vagi elemente de securitate energetica, fara însa a oferi consacrări conceptuale integrate. Consider ca, înainte de a se trece la elaborarea de strategii, trebuie definit, asumat politic (transpartinic) si legislativ, conceptul de securitate energetica, ca baza a oricărei strategii. Romania nu se poate baza in problemele energetice exclusiv pe poziții guvernamentale sporadice sau pe strategii elaborate la nivel de CSAT sau alte organisme ale administrației (organisme care ar trebui sa dezvolte tactici subsumate strategiilor, si nu strategii per se).

Ecuația globala (nu numai cea energetica) trebuie, de asemenea, serios luata in considerare. In absenta unei abordări mature, constante si profunde a istoriei, evoluțiilor si tendințelor regionale si globale, dezideratul transformării României intr-un „hub energetic” devina o simpla deviza comica. Folosind ca exemplu un eveniment politic semnificativ recent, si anume, propunerea premierului polonez de structurare a unei piețe comune de gaze a Europei Centrale pe scheletul grupului de la Visegrad (grup care a ridicat serioase probleme strategice si tactice României in anii 90), ni se pare destul de straniu ca nu am observat absolut nicio reacție notabila a factorilor responsabili romani pe aceasta tema.

Spațiul nu ne mai permite sa continuam aici.

Parafrazând si schimbând semantica textelor din strategia energetica a F. Ruse (ne referim la acest caz intrucat reprezintă un partener care privește in mod direct Romania si Europa si este printre putinele state care dispune de o strategie energetica integrata si cu caracter normativ), trebuie sa realizam ca Strategia Energetica a României trebuie sa devina „un document, pentru documente” si, am adăuga noi, „in vederea acțiunii directe”.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "10 comments" on this Article:

  1. Mihai Ionescu spune:

    Un mare profesor roman era adeseori solicitat sa analizeze anumite lucrari care presupuneau un grad ridicat de cunostinte si abilitati de specialitate, evident specialitatea acestui profesor. Prima intrebare a profesorului era: cine este autorul ? In anumite cazuri dadea verdictul “lucrare gresita !” numai la auzul numelui autorului, fara a mai citi lucrarea. Suntem intr-o situatie similara, stiind ca anumite persoane nu au capacitatea de a gandi strategic in domeniul energiei. Mai avem si categoria acelora care cred ca studiile de caz facute prin facultati de prestigiu le confera competenta necesara. Aceasta grupare e un pic mai periculoasa, deoarece are o capacitate atat de mare de a manipula cuvintele in forme fara fond, incat chiar creeaza aparenta fondului. Apoi “profesionistii”, adepti ai iluziei managerului universal. Apoi politicienii, parvenitii, “opinologii, parerestii si parerologii”, spiruharetienii si cati or mai fi. Cam asta ar fi oferta locala. Dupa atata timp in care statul a sustinut o anumite ierarhie a valorilor, este imposibil de obtinut altceva decat fructele propriilor decizii. Altfel spus, este sigur ca nu vom avea o strategie energetica in adevaratul inteles al cuvantului, din simplul motiv ca nu mai avem specialisti nici sa o gandeasca, nici sa o aplice. Pentru ca nu i-am dorit. Iar importul este imposibil, deoarece bunele rezultatele in acest domeniu presupun insertia acestor specialisti in anumite noduri ale matricei economiei nationale, nicidecum asezarea lor pe raftul unor functii. Ar mai fi “sansa” unei opere de autor, daca n-am sti ca este o solutie gresita, in ciuda demonstratiilor unor firme “altruiste”. Urmatoarea strategie energetica va confirma sau nu cele spuse aici. Cred insa ca, dintre cei care cunosc domeniul, extrem de putini vor avea iluzia ca s-ar putea sa avem ceea ce societatea n-a dorit, iluzie care va purta consecintele disonantei cognitive astfel intrupate. Mai pe scurt: n-avem strategie si nici nu vom avea un timp destul de mare de acum inainte. Va trebui sa mancam exact ceea ce am gatit.

    • Palade spune:

      A elabora o strategie energetica pe termen lung este echivalent cu a incerca sa prezici viitorul, adica o imposibilitate.

      Romania are in prezent capacitatea de a produce, din surse interne, energie electrica mult peste nevoile de consum.

      Vezi:
      http://www.transelectrica.ro/openflash/grafic.php#

      Consumul este la jumatate fata de 1989.

    • Doru Dragan spune:

      La o prima privire s-ar parea ca in pozitii de decizie ajung incontinuu cretini care habar nu au in ce constau problemele si cum se rezolva ele. Daca stai si faci o analiza mai profunda se poate ajunge insa la concluzii mult mai ingrijoratoare. E imposibil ca toti ca fie atat de prosti. Mult mai probabil e ca solutiile corecte pentru aceasta tara nu le convin si atunci bat campii sustinand ineptii. Pentru ca le e foarte dificil sa spuna direct ceea ce ar vrea: “hai sa lasam dracu’ Europa occidentala, UE, NATO si alte prostii de astea si sa o carmim clar spre Federatia Rusa si sa intram o data naibii in CSI”. Cam asta ar vrea cei care au ajuns sa conduca tara asta dar … nu stiu cum sa convinga populatia. Mai intai trebuie sa demonstreze ca toata povestea asta cu capitalismul e o prostie, ca UE e pe duca, ca Deveselu nu are cum sa functioneze si NATO nu are nici un rost. Dupa aia o sa devina mai coerenti :) :(

  2. Gabriel I. spune:

    Am o singura observatie.
    In conditiile in care sintem parte a UE si deci politica si strategia noastra energetica urmeaza inevitabil politica impusa la nivel european numele” UE’ apare o singura dat in text in contextul
    “unui arc de instabilitate la frontiera estica a UE si NATO” iar Rusia sau Federatia Rusa apare de cel putin 10 ori. Lasand la o parte limbajul diplomatic mie articolul mi se pare o invitatie la adeziune la politica energetica a Rusiei.
    Motivele din text ar fi
    1. Rusia este singurul stat din zona cu o politica coerenta
    2. e riscant sa ne gandim la o politica energetica care ar deranja Rusia fiindca asta ar provoca “unui arc de instabilitate la frontiera estica a UE si NATO”

    Gresesc undeva? va rog sa ma corectati.

    • Laurentiu Pachiu Laurentiu Pachiu spune:

      Domnule Gabriel I, va multumesc pentru comentariu! Invitatia pe care incerc sa o lansez prin articol nu este de a adera la strategiile altor state, ceea ce este dealtfel, imposibil de infaptuit, si de fapt, permiteti, fara a ofensa, un nonsens, ci de a ne inspira in sens inovator (si nu de a copia de la UE sau aiurea, meteahna ce se pare ca ne-a cuprins profund, dar nici nu ne mai deranjeaza) de la acei actori care sunt preocupati de luptele de pe frontul energetic. Am folosit doar o analiza comparativa, pentru a atrage atentia ca, desi, zilnic avem politicieni sau experti care se refera la Rusia, SUA sau alte forte geopolitice/energetice, din pacate, politica lor aplicata cred ca nu ajunge decat sa se rezume la o simpla statistica de vorbe insiruite. astfel cum, probabil din reflexul indus de acestia m-ati judecat si dvs pe mine prin frecventa anumitor notiuni folosite in articol.
      Ar fi minunat sa existe o strategie si politica energetica comuna a UE (in acest sens va rog sa lectrurati un articol recent al subsemnatului din revista Impact Strategic), insa, numai daca este sa luam exemplul Germaniei, putem observa ca “fiecare este cu a lui” in Europa….iar Rusia speculeaza foamea de energie si incurajeaza “jocul bilateral”.
      Apreciez ca ati remarcat si, sper, inteles (ce se ascunde in spatele) limbajului diplomatic.
      Poate ca trebuia sa adaug in articol ca daca tot ne dorim sa nu mai fim dependenti de importuri din F Rusa, atunci ar trebui macar sa avem o strategie energetica pe masura.
      Toate cele bune

  3. Asgardi Metrovich spune:

    ar fi interesant de menționat UN SINGUR domeniu în care România are o strategie, în adevăratul sens al cuvîntului…

  4. Tzepe spune:

    O strategie energetica pe termen mediu/lung trebuie sa contina cel putin :
    - evaluarea stadiului actual in domeniu (resurse, tehnologii, consum);
    - prognoze privind evolutia consumului/productiei;
    - obiective care trebuie atinse;
    - termenele de realizare corespunzatoare obiectivelor propuse;
    - politici/programe necesare atingerii obiectivelor;
    - sursele de finantare.
    In lipsa acestui cuprins minimal, discutam doar de lirica la nivel decizional.
    Si cam asta avem deocamdata.

  5. Catalin Stoian spune:

    Romania are o strategie de securitate energetica, cu titlul “Energy Security and Critical Infrastructure. Protection Strategy for Romania”.
    A fost elaborata de EURISC cu bani norvegieni.

    • Mihai Ionescu spune:

      Stimate domnule Stoian,
      Povestea asta imi aduce aminte de alta, povestita de Mintzberg parca. Acolo un subaltern criticat de sef rabufneste si zice: daca strategia asta a voastra e atat de buna, imi puteti spune si de ce nu functioneaza ?
      Revenind: este usor de observat ca strategia este o lucrare “de birou”, o compilatie a unor lucrari din domeniul CIP si cate ceva orientari macroeconomice si paneuropene. In general, o sinteza a cam ce se mai discuta prin 2005-2009 prin congresele de specialitate. O colectie de dorinte. Dar nu este o strategie. Putina rabdare si nu va trebui sa argumentam in plus. I se va vedea pragmatismul destul de repede.
      Acum vorbind in alt registru: dumneavoastra ce parere v-ati face despre un stat care’si va prezenta strategia de securitate energetica in acest mod ? Adica o strategia intocmita de o firma privata si finantata 90% din bani straini. Altfel spus: strategia lui Ion este sa il intrebe pe Ianos ce va face. Dar se pare ca este o moda, caci managerii acestia universali cu care s-a procopsit o mare parte din industria romaneasca nu mai prididesc sa semneze contracte de consultanta. Foarte interesanta optiunea romanilor: angajeaza managerii competenti ca acestia sa angajeze pe altii care sa le spuna ce sa faca. Pe de alta parte poate ca e mai bine sa faca asa, caci daca ar face ceea ce ar sti ei, nu cred ca ar fi tocmai bine. Asta dupa cum vedem ca vocalizeaza pe la conferinte.
      In ceea ce priveste finantarea, daca imi aduc aminte bine, norvegienii impun ca managementul proiectului sa le apartina in mod exclusiv. Asta, doar asa … in treacat si plan secund, pentru cei care inca mai cred in obiectivitatea absoluta a consultantilor.
      Cu stima,
      Mihai Ionescu

  6. ernst spune:

    la asa un demers retoric [ca cel de mai sus] se poate comenta la nesfarsit]. o singura observatie: “SUA, de pilda, au realizat necesitatea cristalizării unei strategii energetice naționale integrate, atat mediul politic, cat si cel academic si societatea civila, impulsionând administrația Obama in demararea acestui proces.” pai, ca acest proces sa aibe loc ne trebuie mai intai: i. un mediu politic functional ii. un mediu academic performant iii. una societate civila organizata iv. o administratie capabila a demara orisice. le avem? in plus, “resortati” va rog la primul comentariu — n-as vrea sa ma repet, ca prea bine le-a zis. offtopic: candva, cineva din afara remarca: pai aveti asa o economie pt ca scolile voastre produc manageri si nu ingineri. probabil nu remarcase cohortele de avocati.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Laurentiu Pachiu


Laurentiu Pachiu

Laurentiu Pachiu este Managing Partner, coordonator al grupului de practica Oil & Gas al firmei de avocatura Pachiu si Asociatii si membru al think-thank-ului Energy Policy Gro... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)