marți, martie 19, 2024

România sub ocupaţie: Revanşa partidului unic şi complexul subdezvoltării

Motto: Propaganda de inspiraţie totalitară nu poate coexista cu societatea deschisă – una sau alta trebuie să dispară la un moment dat.

Privită din exterior la acest sfârşit de toamnă 2012, România lasă impresia unui stat aflat sub ocupaţie. Chestiuni de interes naţional, esenţiale pentru viitorul european al României, sunt sabotate şi răstălmăcite în cheie de propagandă totalitară de către purtătorii de cuvânt ai unei mari alianţe de familii şi reţele clientelare ce au ajuns să controleze Parlamentul României, o bună parte din instituţiile statului român şi cea mai mare parte a mass-mediei electronice din România.

Miza acestor oameni nu are nimic de a face cu interesul naţional al României. Înarmaţi cu un redutabil aparat mediatic activ în propaganda de emanaţie totalitară, şi având în spate un sistem economico-clientelar articulat în teritoriu pe arhitectura fostelor comitete judeţene ale PCR, aceşti oameni au început asaltul pentru recucerirea României imediat după aderarea ţării la Uniunea Europeană, în 2007. Pentru uşurinţa exprimării, ne vom referi în continuare la această elită prădătoare ca fiind noii fanarioţi (postcomunişti).

Aceşti noi fanarioţi îşi datorează existenţa condiţiilor mai mult decât favorabile create de regimul lui Ion Iliescu între 1990 şi 1996. Şapte ani de zile în care membrii aparatului comunist politic şi de represiune au beneficiat de protecţie, imunitate şi resurse, asigurându-şi inserţia confortabilă în majoritatea poziţiilor cheie din economia şi societatea românească de tranziţie.

Actuala restauraţie a nomenklaturii clientelare a fostului partid unic şi a foştilor membri ai aparatului său de represiune este similară cu cea din vremea regimului Năstase, însă mult mai periculoasă datorită spiritului revanşard şi absenţei orizonturilor de constrângere reprezentate la vremea respectivă de procesul de aderare la NATO şi Uniunea Europeană. Venind pe fondul crizei economice mondiale şi a repunerii în discuţie a modelului occidental de societate deschisă, această restauraţie reprezintă un pericol mortal pentru România. Este cel mai nefericit moment pentru ca România să-şi piardă azimutul ce indică Vest şi nu Est, dezvoltare şi nu subdezvoltare. Este periculoasă şi pentru că România nu şi-a încheiat încă tranziţia la un nivel de dezvoltare economică capabil să asigure un electorat majoritar stabil în favoarea opţiunilor democratice.

Persistenţa, în actualele condiţii de incertitudini geopolitce şi criză economică sistemică la nivel mondial, a unei pături largi a electoratului naţional coruptibil prin mijloace de propagandă de inspiraţie totalitară facilitează ascensiunea unor forţe politice prădătoare şi impunerea unui regim politic autoritar. Nimeni nu poate garanta reîntoarcerea sistemului mondial la decada de graţie ce a urmat încheierii războiului rece în 1989-1991 iar obtuzitatea şi incompetenţa egoistă a unor „lideri naţionali” de respiraţie patriotard neaoşistă poate costa România extrem de scump.

Revenind la evenimentele acestui an, se poate observa continuitatea ce există între deturnarea manifestaţiilor din ianuarie şi evenimentele ce au culminat cu puciul parlamentar anticonstituţional ratat la limită în iulie-august. Având în vedere că alegerile generale abia acum urmează, şi observând comportamentul alianţei aflate la guvernare, majoritare în Parlament şi activ susţinută de Cartelul Afiliat al Propagandei şi Delaţiunii (Trustul Intact şi ale sale Antene, Realitatea TV şi România TV, restul televiziunilor şi presei „binevoitoare” cu acţiunile puterii), putem să ne pregătim deja pentru ce e mai rău. Probabil că asaltul final nu se va încheia decât odată cu rescrierea unei noi Constituţii, făcută după chipul şi nevoile nucleului dur securisto-nomenklaturist ce a condus România până în 1989 şi ulterior acestei date, până în noiembrie 1996, momentul primei alternanţe politice realizată pe cale democratică în România după mai bine de 60 de ani de regimuri autoritare/totalitare.

Trei sunt principalii catalizatori ai precipitării acestui asalt prădător intern asupra României în 2012:

  • Spulberarea mirajului că fondurile europene vor putea fi în continuare deturnate cu impunitate de noii fanarioţi locali fără ca UE să intervină prompt în suspendarea fondurilor (continuarea integrării sau rămânerii României în UE nu mai reprezintă o miză pentru noii fanarioţi, dimpotrivă, a devenit o contra-miză datorită efectelor conexe asociate integrării);
  • Apariţia primelor semnale ce arată că justiţia şi legea încep să funcţioneze în România, urmare a proceselor de reformă cu inerţie lentă lansate după alegerile din 2004 (aceste evoluţii ameninţă însăşi existenţa noilor fanarioţi; blocarea acestor evoluţii este prioritatea zero a momentului pentru aceştia);
  • Criza economică, ajunsă în România din toamna lui 2008, este un factor propice pentru manipularea populaţiei istovită de efectele crizei şi de măsurile de austeritate asumate cu întârziere în 2009 şi 2010 (criza a oferit ocazia ideală pentru recuperarea şi consolidarea puterii politice, precum şi pentru compromiterea ideilor europene în ochii unei majorităţi a populaţiei cu drept de vot).

De ce le stă în gât acestor noi fanarioţi continuarea deschiderii şi integrării României în Europa şi dezvoltarea economică asociată acesteia?

Răspunsul se găseşte în însăşi modul de a fi al acestor noi fanarioţi. Acest tip de elită cleptocratic-prădătoare are ca unică preocupare colectarea de rente economice prin mijloace ilegale (trafic de influenţă, mită, delapidare, deturnare de fonduri, infracţiuni de corupţie în general) – atunci când nu o face pe faţă în numele unei ideologii totalitare, cum a fost cazul PCR.

Acest tip de elită nu aduce dezvoltare economică şi nici nu funcţionează după reguli capitaliste. Dezvoltarea economică capitalistă lăsată liberă ori scăpată de sub controlul unei astfel de elite clientelare aduce inevitabil în scenă actori de tip capitalist (externi ori interni) ce tind să schimbe regulile jocului economic în defavoarea elitei clientelare. O astfel de elită clientelară prosperă în condiţii de subdezvoltare economică şi are de suferit atunci când societatea se emancipează prin dezvoltare economică. Noii fanarioţi postcomunişti de România îşi apără în realitate feudele moştenite direct de la sistemul securisto-comunist.

În ce priveşte spoiala de ambalaj ideologic folosit de actuala coaliţie de guvernare pentru justificarea propriei existenţe în vederea aplicării unor inexistente non-politici publice, trebuie doar să notăm că orice mafie sau organizaţie clientelară este finalmente anticapitalistă, şi nu degeaba. Capitalismul în esenţa sa depinde în mod fundamental de libertatea de circulaţie a capitalurilor şi de existenţa unui minim context instituţional ce permite organizarea activităţilor economice şi a iniţiativei private în baza unor reguli ce nu depind de afilieri clientelare. Principiile economiei de piaţă (în sens clasic, nedistorsionat) sunt incompatibile cu loialitatea de gang, feudală ori de clan, tot aşa cum sunt incompatibile cu monopolul teritorial specific organizării de tip clientelar ori mafiot.

* * *

P.S. Pentru curioşi, am compilat mai jos o fişă sumară privind stoparea de către guvernarea USL a principalelor procese de convergenţă ale României cu ţările Uniunii Europene (lista suportă actualizări şi completări desigur, îi invit pe toţi cei care cred că au de adăugat lucruri, să o facă).

1. Convergenţa instituţională: Statul de drept şi lupta împotriva corupţiei.

amânarea sine die a aderării României la Spaţiul Schengen (problema principală – subminarea statului de drept şi corupţia sistemică asociată acestei stări de lucruri);

– prelungirea perioadei de aplicare a Mecanismului de Cooperare şi Verificare în domeniul justiţiei (unic mecanism de control semnificativ rămas la dispoziţia Uniunii Europene după aderare);

– confirmarea rolului politic al parlamentului ca principal factor blocant al actului de justiţie în cazul miniştrilor şi parlamentarilor (abuzul de imunitate) – valabil şi în cazul conflictelor de interese identificate de Agenţia Naţională de Integritate;

– propunerea de „contra-anchetare” a procurorilor de către Parlament ca „replică” la investigarea fraudelor de la referendumul de demitere al preşedintelui ales (încălcarea separaţiei puterilor în stat);

– procesul netransparent în curs de desfăşurare pentru nominalizări în fruntea Ministerului Public (criticat deja în trei rânduri de Comisia Europeană pentru lipsă de transparenţă);

– asalturile politico-mediatice din vară împotriva Curţii Constituţionale (ce au necesitat intervenţia Comisiei de la Veneţia şi a Comisiei Europene);

– recentele propuneri de subordonare a Consiliului Suprem al Magistraturii de către Parlament (încălcarea separaţiei puterilor în stat);

– „cireaşa de pe tort” – întregul ansamblu al puciului parlamentar anticonstituţional avortat la limită în iulie-august 2012.

2. Convergenţa economică: Deschiderea şi transparentizarea economiei, continuarea privatizărilor şi eficientizarea achiziţiilor publice.

scăderea prematură a cursului leului faţă de euro şi dolar dincolo de previziunile cele mai pesimiste estimate pentru finalul lui 2012;

– insolvenţa forţată a Hidroelectrica (cu efecte secundare pe orizontală şi verticală ce depăşesc beneficiile imediate ale rezilierii unor contracte ce puteau fi reziliate şi altfel decât prin procedura excepţională a insolvenţei);

– eşecul privatizării Oltchim (proces gestionat în mod iresponsabil raportat la standardele uzuale în acest domeniu);

– politizarea Comitetului de Reglementare al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (arbitrul pieţei de energie trebuie să fie neutru);

confirmarea blocării fondurilor europene (nerambursabile) pentru convergenţă sectorială în trei din cele patru domenii principale (transporturi, fonduri regionale, competitivitate);

– stoparea procesului de transparentizare, eficientizare (management privat, restructurare) şi/sau privatizare a marilor societăţi de stat ce acumulează în fiecare an pierderi niciodată recuperate, acestea reflectându-se în deficitul bugetar (finanţabil în actualele condiţii economice doar prin creşteri de taxe ori împrumuturi);

– blocarea reformei în domeniul cheie al achiziţiilor publice coroborat cu regresul legislaţiei şi supravegherii în acest domeniu la o formă chiar mai revolută decât cea existentă până la venirea USL la guvernare – subordonarea politică a CNSC, reducerea atribuţiilor ANRMAP, creşterea plafoanelor de eligibilitate a procedurii de achiziţie publică; (deloc surprinzător, acest domeniu parazitat copios de întreaga clasă politică, rămâne totuşi „copilul de suflet” predilect al baronilor USL/PSD, aceştia având cel mai clar amprentat în memorie „paradisul pierdut” din era Năstase/PSD, anterior aderării la UE).

3. Convergenţa educaţională: Continuarea reformei învăţământului, creşterea calităţii actului de educaţie şi cercetare, adecvarea acestuia la realităţile pieţei muncii.

– două candidaturi compromise la postul de ministru şi interimatul dezastruos al unui personaj caricatural reciclat ulterior într-o funcţie mai aproape de experienţa sa de baza (lider sindical);

– un prim-ministru care şi-a plagiat lucrarea de doctorat şi nu suportă niciun fel de consecinţe, dimpotrivă;

– măsurile hei-rupiste şi abuzive luate de ocupantul intermar al scaunului de la ministerul educaţiei pentru a-l proteja pe şeful executivului (aceste abordări sunt de altfel pe cale de a se permanentiza, cu consecinţe previzibile în ceea ce priveşte subminarea calităţii actului de cercetare pe viitor în absenţa cadrului minimal ce permite alegerea „grâului” de „neghină” – a se vedea raportul Universităţii Bucureşti privind doctoratul domnului Ponta ce îşi aşteaptă soluţionarea pe biroul doamnei ministru);

– reforma învăţământului a fost trecută în marşarier cu „salt înainte, marş!”, bacalaureatul naţional va fi dublat de un „bacaulaureat profesional” fără niciun fel de acoperire în programă, în condiţiile desfiinţării scolilor profesionale de către aceeaşi doamnă fostă şi actual ministru al educaţiei (se preconizează generalizarea unor diplome de „băgători în seamă” pe piaţa muncii, fără acoperire în curicula studiată, şi fără validarea pregătirii teoretice prin formare practică);

– nu există niciun fel de viziune (dimpotrivă!) pentru neutralizarea influenţei negative a „fabricilor de diplome” (cvasi)neacreditate, organizaţii a căror principală funcţie socială este deocamdată, se pare, doar aceea de a produce preponderent şi contra-cost inadecvare la piaţa muncii şi pseudo frustrări la absolvenţi dezorientaţi şi dezinteresaţi de muncă.

4. Convergenţa culturală: Continuarea procesului de deschidere culturală, susţinerea vârfurilor de excelenţă ale culturii româneşti contemporane ce se bucură de recunoaştere şi reprezentativitate la nivel internaţional.

Proces esenţial pentru sănătatea ideilor şi valorilor într-o societate deschisă. Componentă importantă a diplomaţiei indirecte şi a capacităţii de influenţare pe care o societate organizată în stat o poate avea în relaţia cu ceilalţi membri ai comunităţii internaţionale („soft power”). Este de asemenea unul din mecanismele de promovare spontană a unui brand de ţară autentic, diferenţa dintre sloganuri artificiale ori prejudecăţi („Carpathian garden”, Dracula) şi, spre exemplu, noul val al filmului românesc ori notorietatea internaţională deja câştigată a unor autori români contemporani (a se observa cum invidia a motivat cel puţin o parte din atacurile împotriva lui Mircea Cărtărescu).

În scurta guvernare de tranziţie, coaliţia USL a reuşit să epureze rapid şi convenabil Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, Institutul Cultural Român şi televiziunea publică (în special TVR Cultural, complet desfiinţat). Dacă la TVR miza subordonării unui canal de comunicare şi formare a opiniilor este una clară, la ICR şi IICCMER miza imediat transparentă pare a fi răzbunarea cu caracter personal, însă în realitate şi pe termen lung scopul final este asigurarea unui canal de propagandă extern (ICR), şi respectiv, sabotarea activităţii desfăşurate anterior de aceste instituţii (ICR şi IICCMER).

Planurile USL pentru România merg departe şi se întind pe termen lung. Ideologul şef al USL, domnul Andrei Marga, profesor de filozofie, om de litere, admirator spontan al domnului Putin şi actual preşedinte al Institutului Cultural Român, grăieşte:

„ … În fapt, ICR ar trebui să aibă ca scop major producerea de noi valori de cultură şi civilizaţie, reprezentarea şi promovarea culturii şi civilizaţiei poporului român în ţară şi în lume, luată în întregime. … ICR trebuie să-şi asume, să încurajeze şi să întreţină dezbaterea culturală de bună calitate în care cetăţenii României să se exprime şi să-şi regăsească vederile. … România actuală are nevoie de o reflecţie pricepută asupra călăuzirii în viaţă, în istorie, în lume. Prin prevederi corespunzătoare, va trebui asumată completitudinea culturii şi civilizaţiei actuale şi faptul că ICR se obligă să cuprindă, în arcul culturii, informaţii, cunoştinte, dar şi vederi generale, concepţii, viziuni.”

Nonşalanţa cu care sunt debitate concepte totalitare („producerea de noi valori culturale”, „normarea”şi „integralismul” culturii), precum şi sinceritatea cu care sunt contemplate viitoare „planuri de dezvoltare” pentru România („culturală”) sunt absolut aiuritoare.

Neutralitatea spaţiului instituţional public, spontaneitatea fenomenelor culturale, libera circulaţie şi selecţie a ideilor şi a valorilor, respingerea abordărilor monopolizatoare asupra expresiei şi cunoaşterii, societatea deschisă, toate aceste concepte sunt realmente „pe lângă” actuala „viziune” a domnului Marga despre viitorul (cultural) al României. Prin faptul că la 23 de ani de la înlăturarea unui regim totalitar criminal, domnul Marga îşi permite să-şi aroge o viziune personală, istorică şi integratoare asupra mediului cultural de expresie românească este deja prea mult şi deplasat. Proiectul domnului Marga devine extrem de îngrijorător atunci când coroborăm demersul domniei sale cu celelalte acţiuni ale distinşilor săi colegi din USL.

Distribuie acest articol

75 COMENTARII

  1. Vorbiti despre Romania ?!
    Nu mi se pare, dimpotriva pare ca nu ati cunoscut-o deloc.
    1. Vorbiti despre astia aflati acum la putere de parca cei de dinaintea lor nu erau la fel, nu aveau in spate acelasi sistem clientelar articulat la fel de bine in teritoriu.
    2. Afirmatia asta imi place:
    „Criza economică, ajunsă în România din toamna lui 2008, este un factor propice pentru manipularea populaţiei istovită de efectele crizei şi de măsurile de austeritate asumate cu întârziere în 2009 şi 2010….”
    Despre ce criza vorbiti Dvs ?!
    In Romania NU a fost nici o criza in 2008 si 2009 !!!
    Chiar nu va amintiti asigurarile repetate in 2009 si 2009 ale Dlui Presedinte Basescu si ale Dlui Prim Ministru Boc cum ca Romania NU este si nici NU va fi atinsa de criza!?
    Abia in minunata luna Mai 2010 a ajuns criza in Romania Presedinbtelui lui Basescu, atunci cand la presiunea FMI caruia i-a cerut imprumut de 20 miliarde Euro(altfel Romania era deja in FALIMENT!!) a anuntat situatia grava a finantelor Romaniei despre care in fapt Basescu si Boc habar nu aveau!!!
    3. Modul in care vorbiti despre problema fondurilor europene arata ori lipsa de bun simt ori rea vointa din partea Dvs.
    Dupa 4 ani de guvernare PDL si dupa N avertizari si suspendari de catre CE pe perioada portocalie, Dvs ii scoateti pe USListi RESPONSABILI pentru ceea ce se intampla ACUM!!!!!!!
    Stiti macar ca este vorba despre fonduri europene si audituri facute in perioada guvernarii PDL?!!
    Asa articole chiar ca ne „lumineaza”…..la asa „contributie”…..
    Sa ne traiti !!!

    NOTA
    Este un dezastru guvernarea USL dar in privinta absorbtiei fondurilor de la UE guvernarea PDL ii da clasa ca dezastru !!!!

  2. Aprecierea mea ptr. munca depusa in inventarierea gravelor probleme ale Ro. Singurul amendament face trimitere la o posibila eroare, sper nevoluntara, adica trebuia aplicat ,,algoritmul,, psd = pdl = pnl = udmr = otv/diaconescu, usl = ard. Respectuos atentionez autorul ca aceasta autoetichetare practicata de basescu si un grup cristalizat in jurul sau, insusita convingator de d.-voastra, este veche. Identic a procedat si ceausescu, in perioada 1965 – 1979, o constructie ptr. extern, atent detailata, folosind nu de putine ori IN ORB, oameni de buna credinta. Pe plan intern, ceausescu ca si basescu, prin pseudonationalismul sau a reusit, mai ales dupa 21 august 1968, sa atraga in pcr si formal in jurul sau, inclusiv fosti detinuti politici, oameni ADEVARATI, care au stat multi anii, inchisi. Va sugerez, sa incercati cu buna credinta, sa realizati SIMILITUNDINILE. Corespondentele din trecutul apropiat cu prezentul, nu se pot opri aici. Ptr. informarea d.–voastra, va semnalez ca ceausescu nu a fost, nici el un original, a avut ,,predecesorii de marca,,.
    Toate cele de bine, cornel.

  3. La comentariile pertinente ale domniei voastre adaugati , lipsa de viziune economica a precedentilor prim ministrii incepand cu Vacaroiu si continuind cu analfabetii economisti tip domnul Georgescu.Problema la noi este mai complicata caci cele doua sisteme mafiote isi inclesteaza armele spre deliciile falimentarilor romani.Poate va intrebati cum doua? Da doua cel mai vechi clanul mafiot creat de clica comunista criminala din Primaverii cu reprezentantii care au „lipst”de la guvernare doua mandate si clica mafiota create sau in curs de creatie de Basescu, cu rectificarea de rigoare Basescu a incercat, ca nu a reusit in conditiile in cre fiecare a vrut sa demonstreze altceva,iar in clanul Primaverii subordonarea este…esentiala,donmul Ponta sta sluj ,iar domnul Antonescu in paranoia coonduceri crede ca subordonarea singurului partid istoric de centru stanga va aduce romanilor mari beneficii,sa nu uitam ca Tatarescu a adus mari deservicii statului Roman.Important este ca la alegerile din decembrie, saupost vom beneficia de cea mai misto dictatura aleasa de poporenii pomanagii,din dragoste pentru cel mai incult, incompetent, plagiator …parca seamana cu altapersoana din istoria ante decembrista a romanilor.Dar caci exista si undar personajul a scapat cu unglont..sa spunem mai multe….

    • interesant! dar e realmente o lipsa de viziune economica? sau mai curand o disperata cautare a unei economii „originale” care sa corespunda „democratiei originale”? Poti face avutie nationala (si deci o ameliorare a celor care au CREAT-O) si in acelasi timp sa faci stat asistential de dimensiuni neintalnite in lume (mai multi pensionari decat salariati, mai multe subventii, alocatii, amnistii fiscale decat oriunde in UE)???? Ca un simplu exemplu: poti -IN ACELASI TIMP- sa faci investitii, sa maximizezi profitul si sa tii pretul produsului reglementat si jos???? sigur ca nu, dar asta se pretinde de la Nuclearelectrica!

  4. Să îmi arate cineva 1 singur motiv demn, justificabil peste 10 ani de a mai rămâne aici. Am urât sincer guvernarea psd înainte de 2004. Acelaşi sentiment de ură aproape violenţă mă încearcă acum faţă de guvernarea USL. Singură dilema e legată de momentul în care cineva va face ceva nesăbuit. Mi-e teamă că încet incet România vă deveni nefrecventabila. Că vă deveni un abces urât pe faţă Europei. Si nu vreau să fiu aici când vă veni bisturiul. Mi-am petrecut 5 ani din viaţa citind si informandu-mă documentat despre perioada 47-65. Si în multe feluri, e cam acelaşi lucru. Aşa cum spuneam în vară, aştept să fiu arestat pentru delict de opinie.

  5. Am cunoscut multi romani din clasa de jos, sunt ignoranti, nu au nici o sansa in fata manipularii. Mai trist este ca oameni cu facultate se complac si nu protesteaza energic.

  6. din pacate articolul surprinde situatia de fapt. Romania se indreapta cu pasi repezi spre un regim latino-american de tip Venezuela. Acolo, poporul il voteaza constant pe Chavez (aflat la al 4-lea mandat) pt ca el a eradicat „chipurile” saracia si a hranit populatia prin programele sale sociale. Asta va astepta dragi romani o sa va duceti cu sacul sa va luati portia de alimente pe care oligarhii USL va vor arunca din masinile luxoase luate pe banii vostri. Un popor indobitocit care voteaza fara discernamant, fara viitor, uitandu-se la antene in gura celor mai mari comunisto-securisti, criminali ai natiunii romanesti. Prosti, dar multi ar zice unul cu mintea limpede…
    Imi pare rau pentru tine, drag popor romanesc, dar tara pe care o ocupi si in care te exprimi prin vot „tulburat” nu mai este frecventabila. Cei ce in decembrie vor pune stampila si vor consfinti teribilul deznodamant trebuie sa suporte consecintele votului. DA, VOTUL ARE SI CONSECINTE !
    Cine are visuri, cine are potential, fratilor, romanilor, nu vi-l irositi ! Plecati ! Plecati si faceti-va in alta tara casa voastra ! Romani suntem si asa ne trezim in fiecare dimineata. Indiferent ca suntem sau nu pe pamant romanesc tara o purtam cu noi in suflet.
    E inutil sa credeti ca se mai poate lupta cu sistemul atata timp cat in tot acest timp am asistat inmarmuriti la masurile cele mai totalitare luate de dupa 89 incoace. Ponta si ai lui inchid rand pe rand gurile tuturor pana cand nu va mai ramane niciun opozant. Comunistii anilor 50 isi lichidau opozantii omorandu-i pur si simplu cu ranga. Nu suntem departe de acele vremuri in politica romaneasca.

  7. Cordiale felicitari pentru aceasta lucida, riguroasa si, din pacate, deprimanta analiza. Deprimanta intrucat este cat se poate de justificata si ne pune in fata unei realitati prea putin incurajatoare.

    Surprindeti cu acuratete ceea ce M. Sebastian numea candva „o epoca si o mentalitate”. Este epoca turpitudinii si mentalitatea spoliatorilor si a plagiatorilor, a tagmei de jefuitori si a lacheilor lor. Am citit de doua ori textul Dvs si subscriu deopotriva la perspectiva sa generala si la elementele concrete puse in discutie.

    Cred ca aveti dreptate cand il numiti pe dl Marga „ideolog-sef al USL”. Dl Marga se fereste de orice referinta la decomunizare, la asumarea onesta a trecutului traumatic.Filosofia sa culturala este autarhica, neo-traditionalista, pasunista, pe scurt ridicola si vetusta. Deloc surprinzator, atat el, cat si colegii sai din USL, sunt de fapt nostalgicii Centrelor Universitare de Partid, ai „calauzelor” politice din timpurile inca nu complet apuse.

    Intre viziunea lui Andrei Marga si aceea a tovarasei Olivia Clatici, secretara cu propaganda a Centrului Universitar de Partid Bucuresti, nu exista o diferenta esentiala. Fostul rector al UBB a devenit un Octav Cozmanca ideologic. Nu sunt cuvinte dure, nu este intentia mea sa-l jignesc pe presedintele ICR, ci constatari intristate. In cazul Marga avem de-a face cu o regresiune accelerata spre formula sa politica si ideologica de tinerete.

    USL este de fapt marea umbrela sub care si-au gasit adapost toti cei care detesta statul de drept, transparenta institutionala, independenta justitiei, ceea ce numim accountability, modernitatea estetica si moralitatea in politica.

    Ce putem face? Inainte de orice, sa nu cadem in defetism, sa nu capitulam, sa nu pactizam cu fortele autoritar-cleptocratice, sa nu consimtim, sa nu tacem.

    • Domnule Tismaneanu, Klein, Tapalaga,

      Stim. Tot ce ne spuneti aici, stim si noi. Nu ne ajuta cu nimic sa ne mai spuneti si dvs, doar pentru ca aveti mai multa credibilitate, ci dimpotriva.

      Eu as face un lucru simplu:

      as propune public scaderea virstei la care se poate vota la 16 ani.

      Consecintele unei astfel de propuneri pot fi fabuloase.
      Nu e nevoie sa se adopte, pur si simplu sa fie adusa in agenda zilnica…

      • Da, am vazut ca Argentina tocmai a dat o astfel de lege. Dar crezi ca politicienii romani vor da o astfel de lege? Nu vezi cum se opun la orice in parlament? I-a durut fix in cot de comisia european in cazul votului pentru Mircea Diaconu.
        Nu mai putem spera la actualii politicieni sa dea legi impotriva sistemului clientelar din care fac parte toti indiferent ca vorbim de PDL, PSD, PNL, UDMR sau PPDD.

      • in austria s-a modificat codul electoral in 2007 si au capatat drept de vot la toate scrutinurile – deci locale, de land, federale – deci parlament, parlamentul european si prezidentiale toti cetatenii care au implinit varsta de 16 ani la data scrutinului.

    • Citesc zilele astea analize peste analize, care mai de care mai pertinente scrise de politologi, jurnalisti, avocati, judecatori sau juristi: se reiau descrieri din ce in ce mai docte si mai precise, ultima le depaseste pe multe dintre cele precedente. Analize foarte bune au facut la sfirsitul verii Dan Tapalaga si Dan Turturica. Ceea ce ma frapeaza e ca nu prea gasesc cauzele: aproape peste tot citesc despre efecte. Iar daca apar cauze, gasim prea putine idei legate de masuri pertinente sau credibile. Analizele sint foarte importante, ele pregatesc solutiile. Vreau sa vad insa si solutii. Si, daca se poate, relativ repede.

      Dar hai sa ne punem citeva intrebari: ce credeti ca vor alege romanii pe timp de criza? Crestinism si comunism sau crestinism si capitalism? O sa ma intrebati ce treaba are crestinismul aici. Eu va spun ca are: care curent credeti ca are un impact mai mare in societatea romaneasca? Crestinismul lui Becali sau crestinismul lui Patapievici? Ce elite credeti ca vor alege romanii sa urmeze daca-i vorba de politica? Pe cele cleptocratice provenite direct din matele comunismului in descompunere, acum crestinat si inviat sau pe cele cultural-ortodoxe capitaliste? Crestinism gasim si la unii si la altii. Cine credeti ca e mai ofertant pentru cei multi, Dan Diaconescu sau Mihail Neamtu? Crin Antonescu sau Mihai Razvan Ungureanu?
      Care credeti ca e greseala lui Patapievici? Nu-mi spuneti ca ICR-ul, fiindca va faceti de ris: ICR-ul lui Patapievici, Mihaies si Radu a fost cea mai performanta institutie publica de la noi, fapt confirmat de personalitati si organisme de-aici sau de-aiurea. Nu-mi spuneti, ca propagandistii ordinari, ca e aceea ca l-a sustinut pe Basescu, fiindca nu va voi lua in serios – in realitate, spre cinstea lui, Basescu este cel care l-a sustinut pe Patapievici, adica Basescu e politicianul lui Patapievici, Cartarescu, Plesu, Liiceanu. Si fiindca va credeti destepti, n-o sa va stric placerea dindu-va raspunsul.
      Sa vorbim acum despre Procesul Comunismului. Ce ziceti? Oare are vreo legatura cu crestinismul faptul ca in Romania nu s-a facut, in justitie si nu politic, Procesul Comunismului? Nu? Va rog atunci sa va amintiti. Ce erau taranii romani cind a venit comunismul peste ei? Erau cumva atei sau crestini? I-a salvat crestinismul atunci? Este oare rezonabil sa speram ca daca nu i-a salvat pe taranii de atunci, ii va salva pe romanii de azi si proletarii de ieri, taman la alegerile din decembrie? Dar sinteti siguri ca romanii n-au dorit invierea comunismului? Chiar: cine credeti ca va cistiga pariul invierii? Cei care vor invierea comunismului sau cei care vorbesc despre invierea lui Iisus? Cum? Sinteti siguri ca parabola invierii n-are nimic de-a face cu situatia de fata? Iertati-ma, atunci sigur gresesc eu.
      Va intreb totusi: nu cumva lingusirea poporului prin recursul la religie poate fi la fel de devastatoare ca si populismul cel mai respingator, fie el crestin sau ateu? Nu cumva cocolosirea gloatei prin paseismul credintelor nefondate le da mereu mai multe sanse frustratilor, resentimentarilor, incompetentilor care niciodata nu vor fi putini? Stim, ateismul poate duce la crima, chiar la genocid. Dar ii impiedica oare crestinismul pe politicieni sa deturneze statul in favoarea lor sau pe fostii proletari sa se regaseasca fericiti in ideologia cea mai pura? Nu? Iertati-mi intrebarea natinga: dar atunci la ce mai e bun crestinismul? La ce bun sa vorbesti despre invierea lui Iisus cind poporul intelege ca vorbesti despre invierea comunismului, ca in definitiv, Ceausescu a fost bun iar Felix patriot? La ce bun sa-i vorbesti poporului despre crestinism cind de el se folosesc cel mai bine tot politicienii, dupa o reteta straveche in care religia si politica merg mina in mina?
      Stiu ca gresesc, sint convins ca gresesc undeva, dar din pacate inca nu-mi dau seama unde. O sa ma mai gindesc, ii voi intreba si pe altii mai destepti. Pina una alta, evit sa-i judec pe ceilalti, ca sa nu fiu la rindu-mi judecat. Hait.

      • Şapte ani de zile în care membrii aparatului comunist politic şi de represiune au beneficiat de protecţie, imunitate şi resurse, asigurându-şi inserţia confortabilă în majoritatea poziţiilor cheie din economia şi societatea românească de tranziţie.-spune autorul!
        eu mai adaug ceva:cei care intr-adevar gindeau la schimbare spre capitalism au fost obligati sa plece.
        d-nul Tismaneanu are putina vina,in opinia mea.nu poti vorbi de revolutie furata!in 89 a fost o revolta,rascoala populara care a fost inabusita de comunisti.ceea ce s a intimplat in buc,inclin sa cred ca a fost montaj.sigur si acolo au existat oameni ce doreau schimbarea,dar iesirea la intercontinental a fost regizata.
        de aceea,daca incepind din 90 s ar fi lucrat pe demascarea comunistilor,cred azi era altfel.amnezia autoimpusa si acceptata a majoritatii populatiei a lucrat in favoarea comunistilor.
        si poate tovarasul marga si usl au o viziune mai larga a destinului romanicai.nu uitati ca Transilvania este un ghimpe inca.

    • Va multumesc domnule profesor pentru aprecierile si comentariile dumneavoastra, intotdeauna onorante.

      Eram dator in forul meu interior cu doua clarificari mai vechi catre dumneavoastra: (a) prima, legata de mentiunea si aprecierile dumneavoastra pentru articolul „Miopia Dreptei si 2014 …” – fiind in calatorie de afaceri in perioada respectiva nu am avut timp sa va raspund si sa va multumesc – o fac acum pe aceasta cale; (b) dupa cum probabil intuiti, nu sunt un admirator al operei domnului academician Dumitru Radu Popescu – parafraza si dezvoltarea „Duios Romania trecea in nefiinta” este doar o cheie ironica de a recicla in sens contrar o tema de umanitate pusa in slujba unui regim profund anti-umanist.

      Doresc de asemenea sa multumesc editorilor Hotnews / Contributors si domnului Dan Tapalaga pentru gazduirea si promovarea acestui articol, precum si tututor cititorilor si comentatorilor care au apreciat acest articol.

      Revenind la subiect, nu cred ca batalia pentru Romania este pierduta. Avem inca la Cotroceni un presedinte cu optiuni ferm pro-europene si pro-occidentale. Cred de asemenea ca am uitat cu totii de unde a pornit aceasta destabilizare fara precedent a esichierului politic romanesc, destabilizare ce arunca Romania inapoi la realitatile FSN-ului de la inceputul anilor 1990: impingerea si bascularea PNL-ului alaturi de PSD incepand cu 2007.

      Solutia va veni probabil tot din aceasta directie prin inversarea trendului. Am discutat in aceasta vara cu oameni din organizatiile teritoriale ale PNL-ului profund nemultumiti de asocierea cu PSD-ul si directia data de actuala conducere a partidului. Cred ca acesti oameni nu trebuie subestimati. Nu intamplator, deriva anti-occidentala si becalizarea lui Crin Antonescu il impinge pe acesta din urma din ce in ce mai mult in teritoriul nisipurilor miscatoare din Teleorman. Dan Voiculescu stie bine de ce se teme, de data asta nu spune vorbe goale.

      Toate cele bune.

    • Acum vreo 9 sau 10 ani (nu imi amintesc exact) revista 22 gazduia un articol al lui HR-P (ca tot sunt la moda acronimele): OMUL-CEAFA, sintagma prin care autorul ne prezenta mafia lui nastase care controla totul in romania.
      chiar atat de naivi am ajuns, oare? pai, daca am fost condusi de oameni-ceafa, tot niste noi fanarioti (apropo, l-as ruga pe autor sa mai citeasca si alte carti despre regimul fanariot, pentru ca nu au fost chiar atat de rai, cum se spune in popor, chiar dimpotriva), cum de am mai ajuns in UE, in NATO (chiar pe vremea lui Nastasa, s-avem pardon!).
      Politica se face cu orice, mai putin cu principii. Sau, principiile sunt de-a dreptul intamplatoare. Americanii au o vorba: even a clock that is stopped is right twice a day.

  8. Felicitari pentru analiza si diagnostic. Mi-aduc aminte de bancul: operatia a reusit, pacientul e mort! Doar ca de data asta, pacientul e … democratia din ro.

  9. Degringolada a inceput, asa cum se intampla intotdeauna, in momente de crestere economica, cand totul parea ca merge spre bine si ne-am putea dezbara de partidul unic, de monstrul invincibil prin puterile sale regenerative si mimetice, atunci cand l-am ales chiar pe acesta. In fatidica zi in care am avut de ales doar intre doi „fosti” comunisti, am revenit la regresul institutional si economic, la contractarea libertatii de actiune, la politica clientelara si centralizarea statala. Hidrei ii crescuse deja inca un cap. N-am reusit sa-l recunoastem ca apartinand aceluiasi organism, doar pentru ca acesta, prea avind de totalitarism, isi musca confratele de ceafa.
    Iar jocul si-a schimbat regulile: ce parea nou, revolutionar, nu era in realitate decat o perdea in spatele careia s-au articulat parghiile subordonarii si fidelizarii institutionale, a amputarii tendintelor divergente si instituirii unui sistem represiv, bazat pe santaj, clientelism si dependenta economica. O modificare genetica, prin care raspunsul hormonal al organismului statal era profund modificat la stimuli normali, revenindu-se instinctiv la vasalitatea fata de centru. De acel centru atotputernic, represiv sau ofertant de sinecuri, dupa caz si naz, care si-a intins tentaculele in intreg sistemul executiv si juridic, punand la punct un perfid organ de politie politice, disimulat sub acoperirea unui organ de control, fidelizat prin varii privilegii si garantii tacite.
    Nu e de mirare ca celalalte segmente ale intregului, au ajuns sa creada ca acestea sunt armele politice normale, ca orice lucru pentru victoria proprie are aprobarea apodictica a nemultumitilor. Aceleasi frustari si neimpliniri fusesera doar foloasite si intre 2004-2011 de celalat apendicul cranian pentru a-si consolida suprematia. Ce se petrece acum e cel mai firesc si natural lucru, atunci cand echilibrul intre organele, ce ar trebui sa realizeze in mod normal intercontrolul, este deformat in mod brutal: cangrena cuprinde intregul. Fiecare componenta a sistemului se crede indreptatita sa faca ceea ce face.

    • comentariu lucid.
      sansa din 90 ar fi fost legea lustratiei (operatie pe viu, dureroasa dar salvatoare)
      dupa 20 de ani aceeasi lege nu mai inseamna nimic (aparatul s a primenit cu odraslele) iar extirparea apendicelui nu poate opri cangrena.
      crestere, descrestere, boom, strategii – aiureli – o nava esuata care a plutit in deriva cu asazisi cirmaci, marionete ale cleptocratii locale si executanti docili ai grupurilor de interese internationale care le au prelungit agonia.

      • Lustratia ar fi fost un lucru bun, insa orice medalie are un revers: daca in anii 90 ar fi existat lipsa de scrupule din prezent, foarte probabil ca lustratia sa se fi transformat intr-un instrument periculos, intr-un filtru cu care potentatii vremii si-ar fi eliminat incipient adversarii politici. Avem destule exemple actuale sa credem ca asa ar fi fost.

    • Din pacate asa este. CDR-ul a omorat speranta, iar Alianta DA (PD-FSN+PNL) si apoi PD-L (PD-FSN + PNL-Stolojan) au ingropat-o. Ne-a si placut insa sa fim mintiti si sa credem toate aceste minciuni. Sa neintoarcem doar putin in timp si sa vedem presa de atunci, cum combateau liderii de opinie care acum sunt dezamagiti. Si mai mult, avem o pasiune bolnava pentru iluzii. In ciuda realitatii evidente ne place sa ne iluzionam, ceea ce ne inhiba si capacitatea de reactie eficienta. Si peste toate ne lipseste cultura protestului.

      • Eu ma incapatanez sa raman optimist. CDR a insemnat o incercare nereusita de asanare a vietii politice si sociale. Dar a fost momentul unei prime viziuni ca se poate si altfel. Inca era neclar ce si cum anume ar trebui sa fie viata sociala, dar devenise evident ca vechile paradigme erau sortite sfarsitului.
        Obiectivele lansate in perioada recenta, a mandatelor lui Basescu, ar fi incorect sa spun ca nu sunt cele bune. Meritul presedintelui actual este ca le-a facut clare, le-a enuntat mai bine decat ar fi facut-o orice alt politician. Si in ciuda protestelor de care are parte, ele vor dainui, cred.
        Insa marea greseala pe care i-o reprosez eu (si doar in numele meu vorbesc) este ca a incercat implementarea acestor obiective in mod leninist, de pe pozitii de forta, totalitare. Si, ca si cum nici asta n-ar fi fost de ajuns, a impartit cu prea multa darnicie indulgente celor din anturajul sau.

        • Sa stiti ca si eu sunt incapatanat si si eu raman optimist, chiar daca in ultima vreme ma bantuie un optimism de-ala a la Mircea cel Batran (fost cel Mare…) eminescian:
          „De-o fi una, de-o fi alta… Ce e scris si pentru noi
          Bucurosi le-am duce toate, de e pace, de-i razboi”

  10. La distanta de 23 de ani de la Revolutia din decembrie, vedem limpede ce odioasa si profunda a fost represiunea comunista in Romania, mai dura decat in oricare alt stat al Europei, poate chiar mai perfida si mai nenorocita decat cea din Albania, ceva gen Coreea de Nord. Spun aceasta deoarece, fata de alte tari, la noi NU a existat o forta de opozitie din umbra cu valori pro-europene sau democratice. Eliminarea fizica a lui Ceausescu fara proces a aratat care era nivelul de „democratie, respectarea legii si a valorilor umane” de la acea data. DE ACOLO am plecat dar mai ales cu CINE? chiar cu cei care doreau DOAR sa il elimine pe ceausescu si sa ii ia locul si…. cam atat. Elita politica din 1990-1996 care a sabotat orice oncercare de democratizare, dezetatizare sau implementarea legii a produs enorm de mult rau tarii.
    Tranzitia va fi grea, vom regreta mult anii cand am fi putut face ceva dar nu am facut, sprijinul Europei nu fa vi chiar asa, din oficiu, s-ar putea sa se termine si atunci sa vad poporul roman ramas pe mana tilharilor uslisti

  11. Trebuie subliniat ca aceasta elita fanariota este transpartinica si este puternic infiltrata nu doar in institutii ale statului ci si in toate partidele parlamentare, PDL fiind inclus. De ce nu a facut Basescu nimic sa-si curete partidul? Nu stia ca esecul va distrige orice alternativa la USL? Sau poate nu-l interesa, de vreme ce afacerile sefilor merg oricum bine -pe banii contribuabilului, of course…

    • E cam spus ca Basescu nu a facut nimic. Direct in PDL, era si greu, daca nu imposibil, sa faca ceva. Nu a putut decat sa faca numirile cum trebuie la Procuratura Generala si la DNA si sa le lase sa lucreze.

      Am luat de pe hotnews o lista:

      Ionel Mantog, secretar de stat PDL, Cristian Poteras, primar PDL sector 6 Bucuresti, Monica Iacob Ridzi, ministru al tineretului si sportului, Gheorghe Falca, primar Arad, Dan Pasat, deputat PDL, Antonie Solomon, primar PDL al Craiovei, Marinica Cazacu, prefect PDL al Ialomitei, Mircia Gutau, primar PDL la Rm Valcea, Sorin Apostu, primar PDL al Clujului, Mircea Banias, deputat PDL, Boldea, deputat PDL, Silviu Bian, membru PDL, sef ANOFM

      Toti au dosare pe rol facute in perioada cand PDL era la putere. Multi dintrei ei au deja condamnari definitive, iar unii chiar au vazut puscaria pe dinauntru (Solomon, Gutau, Apostu, Boldea, Bian), cu partidul lor aflat la putere.

      • stimabile silicon_v,

        buna lista, dar sa ne amintim de exemplu ca si kirov era chiar bun prieten cu tatuca stalin si a fost in cele din urma jertfit pe „altarul revolutiei”. fluierase saracutu’ un pic in biserica, nici macar contra lui tatucu ci pentru a atrage atentia asupra sa.
        imi pare rau sa va dezamagesc, dar „bunul mers” si mai ales „independenta” justitiei nu se dovedesc prin faptul ca si unii de la partidul de guvernamant au cazut in plasa dansei. este desigur un inceput notabil, dar importante sunt sentintele si calitatea lor pe care le obtin „plebeii”.
        atat timp cat un judecator de judecatorie sau tribunal nu se apleaca serios asupra dosarului pe motiv ca deasupra lui mai sunt cel putin o instanta de cenzura, nu vom putea vorbi de un sistem sanatos. atat timp cat o judecatoare imi spune in fata ca va lua o anumita decizie, in sedinta publica, si eu ii spun ca asta este motiv temeinic de recurs si dansa imi raspunde cu dezinvoltura ca ce mi-as putea dori mai mult decat „o sentinta cu posibilitate temeinica de recurs incorporata”, atat timp nu avem o justitie corecta. faptul ca avem prin sistemul juridic accesul la doua sau trei instante nu absolva instantele anterioare de o judecare serioasa a cazului.

        • @frank. si ce are Kirov + tatuca cu Solomon si TB???? aceeasi perioada, aceeasi parinti, aceleasi probleme, acelasi stat??? sau incepe denigrarea (mai pe ruseste maskirovka) ca sa nu se oberve ca ceva se misca?

  12. Analiza este interesanta. Tendintele expuse de dv la capitolul Convergenta Economica nu sunt de natura sa arate daca exista sau nu un astfel de proces. Sunt alti indicatori care ne pot lămuri dacă a crescut sau nu viteza de convergenţă. Indicatori strict economici, compatibili cu metodologiile statistice UE. Unii arată bine, alţii rău.

  13. Atit timp cit mentalitatea romaneasca-balcanica, este aceasi de-a lungul secolelor,, nu se va schimba nimic muuuult, foarte mult timp de acum inainte.
    Sa ni se dea ! De ce are vecinu si eu nu ? Daca tu ai, trebuie sa-mi dai si mie. Plus multe altele, tunuri, inselaciuni, minciuni, hotzii, pupingurism, linguseala, nepotism, nerespectarea cuvintului dat, etc.etc.

  14. Felicitari pentru articolul de mai sus. Documentat, lucid si pentru romani tare trist! Am deseori impresia ca romanii traiesc intr-o lume paralela, ca desi sunt sufocati de toate racilele enumerate in articol (si multe altele!), nu-s capabili sa ia deciziile necesare! Orbiti de false promisiuni, de vorbaria goala a celor de la putere, nu mai vad realitatea, nu mai au capacitatea de a discerne! Cum se explica altfel faptul ca exista oameni care accepta sa fie condusi de un plagiator notoriu, de un mincinos care una spune si alta face?? Sau ca mai dau ascultare unui om care a distrus crezul si coloana vertebrala a unui partid cu trecut prestigios precum PNL-ul?? Cum de accepta ca o gloata de bisnitari perversi, de analfabeti aroganti, de fosti turnatori dovediti, de puscariabili sa dea tonul in politica romaneasca? Cum de nu vad cum ii catalogheaza strainatatea, ba cu aroganta prostului, mai ridica si glasul impotriva celor care au caderea sa se pronunte atunci cand „dragii nostri conationali” o iau razna??
    Toate astea si inca multe altele nu numai ca tin tara pe loc, ba chiar o trag in jos! Ce a mai teribila disrugere din multele cauzate de anii comunismului, este cea a materialului uman!

  15. In sfarsit , o radiografie exacta a sistemului , respectiv a ingineriei sociale prin care este guvernata de fapt Romania in drumul ei catre dezastru . In acelasi timp este o analiza obiectiva exemplara din care lipsesc metaforele si notele emotionale atat de prezente in maculatura produsa pe banda de ( pseudo) ” analistii politici si liderii de opinie ” care abunda in mass-media romaneasca , dar in realitate produc numai ceata si fum , poate pentru ca acesta este chiar scopul lor.
    Cred ca domnul Adalbert Klein ( ce pacat ca foloseste numai un pseudonim ) poate fi un adevarat si onest lider al unei miscari anti-sistem . De asemenea cred ca are toate competentele , inclusiv statura morala necesara , dar la fel de sincer cred ca nu doreste sa se implice, si aceste lucru este de inteles.

  16. Dureros de adevarat.

    O anumita parte a „elitei” politice, nu stiu daca majoritara sau nu, sesizeaza ca plasarea in oribita occidentala produce, atentie, PENTRU EI, mai multe dezavantaje decat avantaje. Ce folos ca esti multimilionari in euro, daca un parlit de procuror iti poate face dosar, iar cinci parliti de judecatori te pot baga in puscarie? Iar UE sta ca ochii pe tine sa lasi justitia sa lucreze. Nu e mai sanatoasa o democratia a la Rusia, unde nu misca nimeni in front?

    Si ce am spus mai sus nu e prezentat publicului ca atare de catre „elite”, ci ambalat frumos, in cel mai pur nationalism ceausist: ce, noi suntem colonie, comanda strainii in tara noastra, ne-au furat tot si ne-au saracit, romanul e cel mai destept om din lume, dar o duce prost ca il fura strainii, etc etc etc.

    Ne aflam intr-un punct nodal si nu stiu daca avem acum puterea sa o luam in directia buna.

  17. Care e rezolvarea? A spus-o Gelu Visan fost parlamentar PDL la Romania TV intr-o emisiune de acum 2 zile cand a descris tot sistemul de drenare a banilor publici in conturile din strainatate ale oamenilor politici. Cand vom reusi sa-i convingem pe oameni sa nu mai accepte intre 1 si 5 milioane de lei vechi sau zahar, ulei, faina, etc. pentru votul lor, atunci vom putea spera la o primenire a clasei politice. Oricat de revansard si cu sentimente ranite e omul ala acum ca nu mai e pus pe liste de PDL, are perfecta dreptate. Peste 50% din voturile pe care le ia PSD sunt asa, sunt cu mita la oameni saraci sau de la tara. Ei de asta si au nevoie de asa multi bani in campania electorala. Doar ca dupa aia cand se vad la guvernare fura de 10 ori mai mult decat au dat in campanie.

    Asta e problema de fapt. Degeaba ne tanguim si ne plangem de mila. Clasa politica reflecta talpa tarii, respectiv oamenii saraci, needucati, manipulabili si al caror vot poate fi cumparat. Iar un factor catalizator e si acela ca de cealalta parte clasa de oameni educata, cu venituri ok prefera sa nu mearga la vot. Asta insa e foarte rau. Daca am avea macar un partid de politicieni precum Nicusor Dan si de-ar avea 10% tot ar conta pentru ca ar putea face public orice lege sau contract care trece prin parlament. In schimb la cum sunt acum ei se acopera unii pe altii in privinta marilor tunuri financiare. Vin la televizor si se cearta pe cine stie ce bagatele asa-zis ideologice iar pe din spate se aliaza si isi impart contractele si licitatiile.

    Singura speranta raman tot europenii si americanii. Eu inca mai sper ca atunci cand vor calca prea tare in afara granitelor democratice impuse va veni din nou Philip Gordon si le va spune lui Ponta si Antonescu: „daca va taiem banii de la FMI si in 6 luni nu veti mai avea bani de pensii si salarii ce credeti ca se va intampla cu electoratul care va sustine acum?” Alte solutii nu mai vad. Romanii sunt prea lasi si delasatori. Mai spunea cineva ca saracia ii va scoate in strada. Pe naiba. In strada vor iesi tot cei educati si instruiti nu saracii analfabeti care se sperie la cel mai mic flueirat.

    • N-ai pe cine sa convingi. Tot raul se trage de la articolul ala din constitutie care zice ca averea se prezuma a fi dobandita legal.
      Cu asta totul e posibil, nimeni nu trebuie sa raspunda de nimic. Degeaba invinovatesti pe cel care primeste 5 milioane, spune-mi si mie, ce-l motiveaza pe el sa nu primeasca, mai ales in conditiile in care vede ca oricum ce-l care-i da acei bani e baron, constant, de zeci de ani, indiferent daca partidul din care face parte (poate momentan, ca le schimba ca pe sosete) este la guvernare sau nu.
      Spre exemplificare ia republica populara mazare: de ce nu ar primi oamenii mita cand primarul ia mita? Daca e atat de marinimos sa o imparta cu amarastenii, atunci ei de ce sa nu primeasca.

      Peste tot in tara asta sunt piramide ale spagii, unele de la baza la varf, altele de la varf la baza. Si cel mai grav e ca toata lumea insista ca baza e de vina.

      • stimabile sfinx,

        prezumtia de nevinovatie este unul dintre drepturile fundamentale de la care nu se poate face rabat intr-o societate asa cum ne-o dorim cred ca amandoi.

  18. Stimate Domnule Klein,
    aceste lucruri, 90%, le stim si noi. Nu mai avem chef sa ni se spuna ca ne-a luat dracu’ dupa douazeci de ani de munca sustinuta pentru tara asta (nu pentru noi insine!). Vrem solutii, nu boceli, asa cum a venit din exterior solutia boicotului.

  19. L-am citit dupa ce am luat doua pastile de Prozac. Lasand gluma la o parte, niciun orizont in departare, doar neguri. Romania este o tara care refuza sa existe

  20. stimabile domn klein,

    analiza pe fond are elemente interesante, asadar permiteti-mi sa sintetizez, sa vad daca am inteles corect pozitia dumneavoastra:
    romania era pana acum 6 luni pe un drum bun, iar acesti odiosi pucisti au reusit in 6 luni sa spolieze tot.

    acum parerea mea: romania nu a fost nici un moment pe un drum bun, iar in cei trei ani de guvern portocaliu, desigur primele ca. 9 luni alaturi de socialisti!!!, au reusit sa strice mai mult decat odiosul regim comunist in 45 de ani. momentan constat doar o usoara reducere a vitezei declinului.

    1. statul de drept – atat timp cat am o constitutie care se declara pe cuprinsul ei negociabila nu pot avea un stat de drept in intelesul valorilor occidentale. vorbim de elemente ale constitutiei ramase neschimbate din 91.

    2. paradigma economica prezinta intr-adevar o schimbare, dar din pacate in acelasi registru – statul este un administrator prost. discutabila pozitia, dar daca am un administrator prost in companie nu vand compania, schimb administratorul. eu inca nu am auzit ca cineva sa vanda microsoft de exemplu, ci doar schimba ceo-ul.

    3. educatie – toata lumea dorea patalama. faptul ca unii au barat accesul la unele patalamale pe criterii corecte dealtfel nu reprezinta o reforma a sistemului. neoferind nicio alternativa, au ingrosat randul dependentilor de bugetul statului.

    4. cultura – imi pare rau, dar icr-ul nu trebuie sa fie „producator” de cultura, cel mult market maker. o firma de advertising produce doar imaginea asociata unui produs provenit din alta „fabrica” si il promoveaza. apoi ar trebui sa clarificam notiunea de cultura si ce anume din ea intra sau nu in atributiunile icr sau in „core business-ul” icr. daca as lega un calorifer de posibilitatea exprimarii in registrul arhitectonic, mai putem sta de vorba – nu ca as insinua ca actuala conducere vede acest context.

  21. Din pacate putin convingator si ma refer la sensul strict de a convinge de ceva pe cei care nu sunt deja convinsi. Dupa parerea mea va lipseste o oarecare contextualizare pe care m-as fi asteptat sa o gasesc intr-o analiza relativ lunga precum cea a dvs:

    – parte din tarele descrise tin de politica romaneasca in general, indiferent de culoarea politica

    – astia de-acum nu ne-au invadat de pe Marte ci sunt expresia electiva a poporului; in plus justificarea celor mai imbecile/absurde demersuri prin vointa populara se face in permanenta si, din pacate, pe buna dreptate

    – euroscepticismul ultimilor ani, spre deosebire de euroentuziasmul de acum 5-10 ani (nu vorbim doar de Criza)

  22. Inca un text foarte bun, o analiza corecta a momentului si perspectivelor.
    O singura observatie: personal nu cred ca demonstratiile din ianuarie au fost deturnate ci, provocate.

  23. Felicitări pentru articol.

    De la primul comentariu, inacceptabil ca formulare şi spirit din partea unui user care vă trata în termeni incompatibili cu spiritul civilizat al dialogului democratic am realizat cât de mult a decăzut gradul de respect faţă de oamenii care spun lucrurilor pe nume şi merg contracurentului ideologic atunci când direcţia e greşită. O greşeală care a fost remediată de moderator, dar un comentariu care pur şi simplu ar fi fost de neacceptat într-o societate normală. Să tratezi un om ca şi un vierme tocmai pentru că nu e de acord cu un punct de vedere reflectă o stare de degradare şi ură dincolo de raţiune.

    Aş mai adăuga la toate punctele, enumerate încă un proces de convergenţă ratat, acel al întâlnirii cu propria populaţie din diasporă, ceea ce denumiţi noii fanarioţi au considerat românii din exteriorul graniţelor geografice(deci imposibilitatea de a aplica controlul autoritar) în mod repetat ca şi un obstacol mai degrabă, în loc să promoveze o viziune de oportunitate.

    De la modul de tratament extrem de partizan politic al abordării tratării cerinţelor politice ale acestor populaţii la modul de tratament discriminatoriu în lege şi buget, disproporţionat cu contribuţia lor pozitivă în ansamblu la dezvoltarea societăţii de acasă(diferite nivele, material, de cunoaştere).

    Aş menţiona refuzul acordării în mod repetat a unor şanse egale de exprimare ale acestora(a celor care şi-au păstrat dreptul de vot datorită păstrării cetăţeniei) prin îngreunarea administrativă a accesului acestora la cabinele de vot (păstrarea unui sistem electoral adaptat unei societăţi închise comuniste cu puţină populaţie la exterior, de obieci duşmănoasă- dizidenţii partidului comunist) în loc de a trece şi evolua la un sistem de vot(prin corespondenţă) care să se adapteze noilor realităţi (comunităţile de români numeroase după deschiderea liberei circulaţii în Europa). Aportul financiar prin trimiterile directe de bani acasă ale acestor comunităţi nu a fost deloc neglijabil per total, însă efortul bugetar alocat rezolvării problemelor acestora la nivel de cetăţean(calitatea serviciilor consulare nu a fost pe măsura acestui aport) în mod repetat bugetul alocat a fost amputat şi insuficient într-o anumită măsură..iar legislaţia şi birocraţia actului relaţional cu aceşti români a fost de natură mai degrabă negativă(tocmai datorită alocării unui minim de resurse şi selecţionării personalului de interfaţă în funcţie de criterii clientelare). Lucru care e evident şi acum, USL-ul preferă pedepsirea comunităţilor dizidente cu personaje şterse din zona politicului. Exemplu cel mai recent, unde pot să emit direct cu părerea numirea consulului în Canada, o persoană ştearsă fără merite şi competenţe (de la cele lingvistice până la cele legate de pregătirea profesională şi contactul anterior cu comunitatea respectivă) dar cu legături în politic în zona dubioasă a baronului local Mazăre din zona Constanţei.

    Alienarea acestor comunităţi de români, va lipsi România de aportul material(sistemul nou fanariot face imposibilă perspectiva unei întoarceri economice pentru aceştia) dar şi la nivel de cunoaştere(intelectualii români din universităţile străine cu potenţial în stabilirea unor reţele -punţi de difuzare colaborare în privnţa informaţiei actualizate la nivelul universitar). La nivel cultural aţi afirmat bine ce s-a întâmplat.

    Însă cea mai mare catastrofă e cea demografică, e evident că populaţia e în continuă scădere, datorită emigrării şi lipsei de perspective în propria societate, trendul care s-a stabilit rămâne cine nu poate pleca. Politicienii din judeţele sărace ale ţării (cu caracteristici socio-economici de subdezvoltare la nivel naţional) au ajuns să controleze viaţa politică la nivel naţional.

    Noii fanarioţi au nevoie de sărăcie , ignoranţă şi incultură, un spaţiu public în afara legii(aluzie la problemele de criminalitate tolerate şi încurajate uneori la nivel politic local) pentru a putea exista.

  24. Oricat ne-am stradui de faliment nu putem scapa. Putem vorbi de faliment economic, politic si moral. Asta e purgatoriul pe care trebuie sa-l parcurgem asa cum Germania l-a parcurs in anii 1933-1949.

  25. Un articol bun, dar pe alocuri neadevarat.

    Romania nu e stat de drept. Nici pe timpul lui Basescu nu a fost. Schengen nu e o problema a USL. E o problema aparuta pe vremea PDL-ului. MCV-ul la fel. „scăderea prematură a cursului leului faţă de euro şi dolar” – sint miscari naturale, apoi solutia reala a Ro dpdv economic nu era imprumutul ci inflatia coroborata cu reforma administrativa – procesul a fost total fucked up de PDL. Fondurile EU la fel, etc. etc.

    Ce uita dl Klein sa ne spuna este ca sint mai multe tipuri de fanarioti: unii te fura si au reflexe comuniste, altii numai fura. Vorbiti de „loialitatea de gang, feudală ori de clan”, pai asta nu e specifica numai USL-ului, ci putem pune si PDL-ului aceeasi eticheta.

    Prin urmare, ok, schimbam un idiot economic (Boc) cu un plagiator motorizat (Ponta), o lasam mai moale cu bordurile si trecem la spatii verzi sau parcusoare, in reality nothing is gonna change.

    Tot sper la o noua revolutie, la o tabula rasa. Si daca astia din USL continua asa, e bine, fiindca vor accelera procesul de disolutie. That’s good.

    • Mulțumesc autorului acestui comentariu. Mă unge la suflet. Sper să-l citească și intelectualii care își prostituează creierul. Comentariul mă reprezintă. Și mai vreau să spun ceva ca regionalist. Nu avem reprezentare a interesului național, pentru că în realitatea nu avem națiune. Mă gândesc la reconstrucția ei pe baze de identități regionale. Așa cum trebuia să se facă în secolul al XIX-lea împotriva unor mode franțuzite.

      Am o socoteală cu Băsescu și Boc, votați de Transilvania (în sens extins). Au accentuat centralismul parazitar, corupția și manelismul (simplismul și sclipiciul). Veți zice că au fost proști, dar sunt proștii noștri. Atenție, că prostia este contagioasă…

      Ultimele evoluții duc spre distrugerea regionalismului din PDL, atât cât era (prin electorat și oameni, nu prin doctrină) și promovarea a tot felul de modernisme și civisme la nivel „național”. Adică, acuma am devenit „elite dă drapta” (citește „ciocoi de Bucale”), nu mai avem treabă cu „tirania majorității”. Nu știu ce-i cu dreapta sau stânga. Știu una și bună, nu trebuie încurajate corupția și căpușele, nici măcar mascate sub tot felul de mode din-afară.

  26. Motto: „Propaganda moderna de inspiraţie totalitară coexista cu societatea deschisă si se foloseste de libertatile oferite de aceasta pentru a’si asigura o cat mai larga distributie a mistificarilor, confuziilor, minciunilor si marotelor necesare edificarii si mentinerii unui aparat birocratic monstruos.”

    Intre democratia populara si dictatura nu este decat un pas, iar germenii dictaturii sint saditi si cultivati in plina democratie, chiar de catre politicieni ce se pretind democrati. Regimurile fasciste din interbelic sint cel mai bun exemplu asupra metamorfozei institutionale si avansului unor doctrine si partide totalitariste cu sprijinul neconditionat al maselor.

    „Persistenţa, în actualele condiţii de incertitudini geopolitce şi criză economică sistemică la nivel mondial, a unei pături largi a electoratului naţional coruptibil prin mijloace de propagandă de inspiraţie totalitară facilitează ascensiunea unor forţe politice prădătoare şi impunerea unui regim politic autoritar.”

    Este exact situatia din anii ’30, se repeta pana si detaliile discursurilor.

    Doar ca politicienii autohtoni nu fac nota discordanta in raport cu clasa politica din UE, ci din contra, se raliaza curentelor de gandire si atitudine occidentale, asa cum au facut’o si in perioada interbelica. Avem o convergenta reala in toate planurile societale cu statele europene lovite deopotriva criza si de structurile birocratice ale UE.

    1. Convergenta institutionala: aici este evidenta unitatea de idei si actiune inca din anii 90 – statele occidentale au redus „diferentele” fasa de rasarit accelerindu’si procesul de socializare a institutiilor, in timp ce estul isi relaxa aparent parghiile asupra societatii proclamand o falsa decomunizare. Astazi TOATE statele Uniunii sint state sociale definite astfel la nivel constitutional. Iar majoritatea partidelor si grupurilor parlamentare din PE au acceptat acest status quo institutional ce poate fi calificat drept regim socialist multipartinic [in opozitie cu cel socialist monopartinic ce ar intruchipa pasamite comunismul]. Prezenta zgomotoasa a unei multituduni de partide este menita sa salveze aparentele democratice ale noului regim totalitar. Uniunea Europeana ne demonstreaza insa pe viu cum se poate edifica o dictatura -cu aparatul coercitiv de rigoare- folosindu’se de falsele opozitii interpartinice nationale ca principal instrument dialectic: repulsia inerenta fata de politicianismul si luptele locale sint convertite activ, programatic si sistematic, in „sentiment european”, adica in speranta, loialitate, solidaritate fata de Centrala dictatoriala de la Bruxelles ce intrupeaza astazi Europa.

    Ca atare, „electoratul naţional coruptibil prin mijloace de propagandă” este in realitate vulnerabilizat moral de politicile si institutiile statului socialist, indiferent de culoarea partidelor ce se perinda pe la guvern. Institutiile locale ce acorda „protectie sociala”, „casele” de asigurari sociale si de sanatate, programele ce distribuie fonduri „europene” reprezinta parghii ale statului socialist prin care cetateanul este deresponsabilizat si evacuat lent din viata economica a cetatii. Ceteanul devine coruptibil prin atasarea sa la una din perfuziile statului „binefacator”. Cu cat aria de aplicare a „ajutorului social” creste cu atat statul se scufunda mai tare in totalitarism. Iar politice asistentiale recente nu fac altceva decat sa reia vechile marote si mituri fondatoare ale statelor fasciste: sanatorismul actual [=grija exacerbata a statului fata de sanatatea populatiei] este continuarea celui hitlerist [hitler a fost primul sef de stat din istoria lumii care a initiat campanii impotriva consumului de tutun]; sistemul asigurarilor sociale este extensia celui creat de Bismarck etc.

    2. Convergenta economica: interventionismul, dirijismul, fuziunea public-privat -tipice regimurilor fasciste sint astazi generalizate in Europa intrata sub bocancul UE. Iar rezultatul este vizibil [aproape] pentru oricine: recesiune, somaj masiv, falimente, relocari industriale, nationalizari, colaps. Marile state din UE au dat tonul prin suita catastrofala de „salvari”: ale statelor, ale bancilor, ale intreprinderilor intrate in deriva. Ajutorul de stat -atat de blamat la nivel oficial- este in fapt politica de stat in toata Europa: Franta si’a nationalizat banci, Germania la fel, Spania a intrat si ea in curent. Bancile nu au fost „nationalizate” pe degeaba, nu: autorii morali ai falimentelor bancare au fost in mod aberant rasplatiti de catre guverne, atat la achizitionarea gigantilor faliti, cat si ulteriori, prin primele oferite inaltilor functionari bancari transformati in functionari ai statului [din moment ce statul a devenit actionarul unic].

    Economia Europei functioneaza din ce in ce mai conectata la capitalul si politicile publice: investitiile mari sint dictate si licitate de stat, guvernele nationalizeaza si privatizeaza discretionar marile companii [iar Franta este cap de lista in dirijismul de acest tip, cu interferari succesive in activitatea marilor sale corporatii, inclusiv in participatia lor], pietele sint gonflate catastrofal prin comenzile aiuritoare ale agentiilor statale [domeniul cel mai afectat este medicina: pe aceasta piata statul socialist a devenit cel mai mare client, uneori unicul client al corporatiilor farmaceutice]. Romania cum a procedat? a iesit cumva din relatiiile perverse public-privat dezvoltate in anii 90? NU. Din contra: a accelerat procesul de etatizare a economiei, pana la punctul in care bugetul firav al tarii nu a mai putut suporta obligatiile asumate cu inconstienta de catre guvernele intrate in cercul vicios al fascismului corporatist.

    Si daca ar fi doar interventionismul si dirijismul economic, dar nu: socialistii europeni si’au desavarsit opera de distrugere insidioasa a capitalismului continental prin miriadele de norme inutile, contraproductive, costisitoare, ambigue, contradictorii, intr’un sistem incomprehensibil tipic totalitar: niciun aspect al vietii economice nu a ramas nereglementat, totul este supus avizarii, autorizarii, supravegherii si controlului permanent. Romania cum a procedat? fix pe linia dictata la centru, ba chiar a facut si exces de zel: a impus conditii si mai drastice, a creat si mai multe oficii de avizare si agentii de control, a creat si mai multe taxe decat le cereau camarazii europeni.

    Austeritatea europeana: un eufemism pentru tentativa de reformare a unui sistem de nereformat. O larga competitie europeana -oglinjoara, oglinjoara, cine’i mai austera din tara?- a fost lansata la sfarsitul lui 2009, iar Romania a participat cu succes alaturi de aripa populara a socialismului european. In acest caz nu exista efectiv nicio abatere de la linia trasata la Centru. Falsa austeritate a devenit politica de partid si stat, practic singura diferenta notabila dintre o dreapta inchipuita [a socialistilor populari] si o stanga aproximativa [a socialistilor si liberalilor europeni]. Minunata si complexa „reforma” poate fi redusa la 2 sintagme: 1] taieri de salarii in anumite segmente bugetare si 2] cresterea fiscalitatii. Adica nicio reforma veritabila, nicio retragere a statului din economie, nicio institutie falimentara/parazitara desfiintata, nicio anulare a vreunui program pagubos, ci doar o amenintare ridicola aruncata pe capetele celor mai slabe verigi din aparatul birocratic [care de multe ori nici nu a fost pusa in practica…ca deh, corb la corb nu’si scoate ochii].

    3. Convergenta educationala: este un domeniu in care am ajuns fruntasi pe ramura – practic nu exista tara in UE cu un sistem educational mai etatizat ca al nostru. Daca alte state socialiste din Vest au pastrat cat de cat un contact cu piata [cu cerintele si nevoile companiilor private], permitind participarea si implicarea mediilor private in procesul educational, in Ro privatul pur si simplu NU exista in raport cu invatamantul, atat la nivel institutional cat si de mentalitate, a dascalilor si a birocratilor din sistem. Este o performanta socialista ce ne propulseaza in atentia Comisiei Europene: birocratii acesteia probabil ca deja lucreaza la un proiect de implementare a modelului romanesc in toata Europa.

    • stimabile eunuke,

      sunteti un comunist anti-european! imi permiteti sa fiu alaturi de dumneavoastra? :)

      ps
      pentru a evita eventuale interpretari ale altor cititori, prin „comunist” ma refer la epitetul atasat oricarui critic al europei si a popularilor europeni in intelegerea romaneasca. va asigur ca prin germania si austria sunt foarte multi astfel de „comunisti”.

      • Domnule Schmidt, va jucati cu un cuvant mai periculos decat focul. Comunismul nu permite astfel de nuante si nu exista un fel sau altul de a fi comunist.

        • sehr geehrter herr singer,

          permiteti-mi sa am certitudinea ca nu eu ma joc.

          si totusi istoria ne-a aratat ca au existat mai multe soiuri de comunisti – bolshevici, menshevici, dupa aceea comunistii patologici si multe alte feluri de -ici. mai sunt si astazi unii comunisti democratICI prin diverse parlamente europene care au renuntat la teoria revolutiei universale, dandu-si seama ca ea s-a petrecut altfel decat o revelase tovarasul ulianov, un alt -ici. nici pe religiile astea nu te mai poti baza, de prea mult opium nu mai vedeau poporul. ati meditat vreodata la misticismul revolutionar? incercati sa priviti democratizarea capitalului intr-o cheie neo-marxista si veti intelege de ce acel vizionar il-ici nu a prorocit gresit avertizandu-ne de burghezia rosie – era vorba de other people’s money.

  27. De ce sa nu plecam?
    Pentru ca fiecare dintre noi reprezintă pioneza care tine harta României lipita de perete. In rest, multumesc pentru articol ! Viziune clară si larga. Ne trebuie mereu astfel de dusuri! Cred ca acest articol trebuie promovat musai in continuare. Tot prin forța inteligentei vom câștiga!….mai devreme sau ….mai târziu.

  28. De luat in calcul:

    – exista clar o opozitie intre 40-50 la suta populatie inculta, partial lumpenizata si 20-30 la suta instruita, constienta
    – nu putem coexista, trebuie deci o lupta, sa o dam.
    – elita poate lupta fara violenta, retragandu-se si lasandu-i pe ceilalti sa se descurce
    – medici, ingineri, profesori, scriitori : cine poate pleaca in afara, si asteapta; cine nu poate, ramane dar nu colaboreaza politic
    – avem peste 40.000 de tineri la studiu in strainatate
    – ei pot coordona noul sistem , sa manance cartea si sa se organizeze
    – avem sute de mii de tineri in tara; sa lucreze impreuna cu cei din afara
    – si vor veni alegeri: in 2014, in 2016 etc. Vom da jos clica actuala corect si constitutional.
    In aceasta actiune avem loc toti. Tot ceea ce se cere este inteligenta, caracterul si dorinta de a lua Romania inapoi de la o banda de escroci.

  29. Observatiile mele la articolul publicat sunt legate de vederea abordata: de sus in jos!

    Poate pregatirea juridica si munca pe care o depune autorul l-au indemnat spre acest fel de a vedea lucrurile.

    Totusi, imi pare ca abordarea ar trebui sa inceapa de jos in sus, adica construirea unei societati puternice incepe prin asigurarea unor sisteme mici, functionale care integrate ar putea sa asigura dezvoltarea pe mai departe a societatii.

    In acest sens as spune ca prima prioritate este ECONOMIA, pentru ca ea este cea care da putere fiecaruia dintre noi si tuturor in societate. Nu prea am gasit in ultimii 22 de ani preocupari pentru a crea si consolida o economie de piata, in adevaratul ei sens, cu foarte mici exceptii. As puncta ca si exceptie perioada in care Mugur Isarescu a fost PM si s-a reusit, dupa ce depasisem un varf de plata catre IMF, relansarea economica. A fost doar o picatura intr-un ocean si dupa, orice alta incercare a fost sortita esecului ca urmare a unor conjuncturi interne sau externe. Acum, gaca de la putere incearca sa sugrume, in toate felurile si prin toate metodele, slaba economie privata. O economie puternica, intr-o piata competitiva, creaza premizele unei dezvoltari armonioase cu mici interventii din partea statului.

    Urmatoarea prioritate, pentru mine, este EDUCATIA. Educatia nu inseamna numai cunoasterea de catre a unui numar cat mai mare de cetatenii a notiunilor legate de aritmetica si a limbii romane, inseamna crearea si dezvoltarea unui spirit civic, sprijirirea dezvoltarii logicii, a gandirii, orientarea catre cooperare, colaborare si mai ales catre actiune. Cum se poate combate balanda Mioritei care spunea, marcand un sentiment de resemnare:” Si la nunta mea/ A cazut o stea!”? Romanii par inca supusi resemnarii, acceptarii destinului ca pe un dat divin, si cam atat…Trebuie umblat inca mult la nivelul mentalului si aceasta nu se poate face decat prin educatie.

    Ei bine, daca ar functiona ECONOMIA si EDUCATIA, oare ar mai fi nevoie de a treia componenta, in masura in care este nevoie acum, de permanenta tinere sub observatie, intr-un cuvant de JUSTITIE? Cred ca nu, pentru ca sistemul ar face reglajele necesare pentru a corecta derapajele justitiei. Si pentru ca ne aflam inca in starea de „larva” democratica, avem nevoie de o JUSTITIE puternica care sa condamne CORUPTIA.

    Nu uit CULTURA, utima componenta, in viziunea mea, dar ea este cea care ar trebui sa dea unitate, sa ne mentina alaturi, uniti sub steagul intereselor nationale. Dar ce sunt aceste cuvinte – interesele nationale – cand avem un PM care mustra ICCJ sau CSM, sau un PARLAMENT care isi depaseste limitele si uzurpa puterea JUSTITIEI? Cultura are neoie de oameni educati – vezi componenta 2, in varianta mea- cultura are nevoie de bani care provin dintr-un mediu economic puternic – vezi componenta 1- si nu poate sa existe fara un sistem care respecta si protejeaza valorile si principiile, asa cum sunt ele sunt aparate intr-un stat de drept. Comunistii au incercat sa omoare cultura, partea cea mai sensibila dintr-o societate, si nu au reusit. Oare acesti neo-comunisti, care au intrat cu picioarele in tot ce inseamna sistem cultural articulat in ultimii ani, vor reusi?

    In concluzie, componentele 2,3 si 4 au fost consolidate cu substantial efort extern, oare de ce nu putem noi, in Romania, sa construim un sistem economic functional bazat pe principiile economiei de piata???

    Nu ne lasa politicienii???
    Ei bine, sa nu ii lasam noi sa ne distruga societatea care de abia a inceput sa mearga.

  30. Va amintiti de unul din discursurile lui Ponta de dupa povestea plagiatului (care aproape l-a distrus pe plagiator, noroc cu produsele bio ale nevesti-sii si cu bufonul de la curte Marian Pop), cu putin inainte de declansarea suspendarii, plagiez din memorie: daca populatia nu va vota pentru suspendarea lui Basescu …atunci…va suporta … consecintele!
    I s-a facut si lui frica de aceste cuvinte, abia a putut vorbi si se citea in ochi teama, dar parca era obligat sa o spuna. E grav si a fost un gest disperat din care se intelegea ca sunt capabili sa treaca Romania prin foc si sabie. As vrea sa gasesc prin arhivele de pe net partea acest de discurs…dar nu il gasesc. Era o amenintare directa si toate punctele enumarate mai sus de autorul articolului sunt „consecintele” pe care le suportam. Si pe care le vom mai suporta pana in 2015 pentru ca nu pleaca nicaieri Traian Basescu. Cu siguranta se vor mai adauga dupa 9 decembrie. Deci, domnule Klein, ori votam cum spune USL-ul, ori ne papa Voiculescu cu fulgi cu tot! Romani dispusi sa il ajute in acest demers sunt…caca(r)lau!!

  31. Este impresionanta detalierea tuturor acestor mecanisme pe care fortele retrograde ale politicii romanesti le pun la cale in scopl indepartarii Romaniei de UE si reorientarea ei spre est. Asa cum se prezinta situatia astazi se pare ca acesta este drumul ce trebuie urmat. Este foarte posibil sa se intample asa, pentru ca Ion Iliescu a stiut forarte bine sa conserve „celula de partid” care pana la urma isi va arata roadele. Stim bine cu totii ca forma fundamentala de organizare a PC era aceasta „celula de partid” iar primariile erau conduse de activisti de partid care controlau si ultimul catun. Din nefericire dupa revolutie in legea electorala s-a strecurat o grava „eroare”, pe care niciun alt partid politic n-a sesizat-o si anume alegerea primarilor pe functie executiva (adica ordonatori principali de credite). In acest fel, primarilor li s-a dat practic puteri nelimitate, comunitatile locale fiind sub controlul total al acestora. Inainte de integrarea in UE, rolul primarilor era mai mult unu de influenta politica, dar odata cu integrarea in UE si cu absorbtia fondurilor europene rolul lor a devenit unul major. Un primar poate organiza licitatii, incheia contracte, semna si deconta facturi de lucrari etc., in acelasi timp el fiind protejat de lege pentru ca este ales. Functia executiva data primarului este una din cauzele fundamentatle ale coruptiei in Romania. Daca primarul ar fi ales doar pe functie deliberativa asa cum este normal, iar functia executiva a unei primarii este ocupata de un functionar public, democratia ar progresa extrem de rapid obligand si partidele politice sa se reformeze. Altfel mergem inainte tot cu Ion Iliescu.

  32. Felicitari pentru aceasta analiza nemiloasa, dar departe de a fi completa, a societatii romanesti de azi!
    In spatele tuturor consideratiilor si concluziilor se ascunde o intrebare nepusa: qui prodest? Cine sustine o forta care sa intoarca Romania de pe drumul spre Vest? Cine ar dori ca tara sa ramana in sfera de influenta in care a tinut-o Nea Ilici aproape douazeci de ani incepand cu 22 dec 1989? Poate putina geopolitica nu ar trebui sa lipseasca dintr instrumentele de analiza ale oricarui roman cu picioarele pe pamant, mai ales din generatiile care au avut parte de lumina care a venit de la Rasarit (cu tancu’) si care vrea sa ne orbeasca si in ziua de azi !?!:))))))))

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Adalbert Klein
Adalbert Klein
Consultant specializat în negocierea contractelor internaţionale în domeniul energiei. Locuieşte în Franţa, la Paris. Adalbert Klein este un pseudonim.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro