vineri, martie 29, 2024

Separația puterilor după USL, via Traian Băsescu

Vă mărturisesc din capul locului că dacă n-ar fi permanentul zgomot de fond al evenimentelor zilnice din România, câte un nou episod al loviturii de stat încă nefinalizate, câte o borduriadă de vară, câteva tunuri financiare pe șest, o criză economică apocaliptică care așteaptă după ușă, înjurăturile și înjosirile zilnice între adversarii politici, câte o medalie olimpică pentru români (care aproape trec neobservate cu sunetul de fond produs de învălmășirea vieții politice) mi s-ar părea că trăiesc vremuri atât de interesante încât ar trebui neapărat consemnate într-un roman-fluviu, o trilogie românească sadea: comunismul, tranziția, Europa. Dacă n-aș avea ghinionul – sau norocul – de a fi și jurist, poate că aș fi complet cu capul în nori și aș umbla toată ziua cu un petec de hârtie în buzunar pe care să-mi notez fișa personajelor.

Asistăm de la începutul lunii iunie la o ofensivă deosebit de agresivă asupra statului român; unii au numit-o lovitură de stat, alții puci, alții doar o schimbare de putere un pic mai agresivă care să contracareze fosta putere agresivă. Deja avem cel puțin două percepții care fracturează realitatea și care au reușit să antagonizeze cetățenii români în grupuri adverse. Exact ca într-o piesă de teatru absurd: eu intru într-o cameră și văd o girafă, cel cu care sunt vede o veveriță. Nu e cale de compromis, amândoi suntem convinși că vedem bine. Eu nu pot să concep că el nu vede ditamai girafa, el nu pricepe cum pot eu să transform o biată veveriță într-o girafă. Și tot așa s-a scurs aproape toată vara. Nu poți scrie un rând într-o piesă dacă nu te-ai lămurit cu privire la personaje. Dar mai bine să ne uităm întâi la fapte.

Suspendarea președintelui Băsescu s-a propus pentru fapte deosebit de grave care încalcă Constituția și prejudiciază statul. Parlamentul, format din membri care au comis deja fapte deosebit de grave care au prejudicat statul, a decis cu votul a 256 de parlamentari, că președintele Băsescu trebuie neapărat suspendat. Curtea Constituțională s-a pronunțat într-o manieră ambiguă, deci a menținut decizia Parlamentului, precizând totuși că Traian Băsescu nu a încălcat Constituția, ci doar s-a lansat în niște declarații politice care pot fi considerate o imixtiune în treburile Guvernului și o ignorare a rolului său de mediator, prin declanșarea și întreținerea unor conflicte între Președinte și Guvern. Bun, s-a consemnat, s-a mers către votul popular, cetățenii fiind chemați să decidă și ei cu privire la faptele președintelui suspendat. Ei au decis, unii l-au sancționat, alții nu, mulți alții au ignorat problema și nu s-au pronunțat deloc. Nu se cunosc motivele, nici numărul al celor care nu s-au pronunțat. Președintele interimar Crin Antonescu s-a prezentat în fața țării și a comunicat poporului silitor care s-a prezentat la vot că există suspiciunea că cei neprezentați, în fapt, n-ar exista. Morți, dispăruți, incapacitați. S-au convocat de urgență toate instituțiile abilitate – suntem în Kafka, pierduți pe coridoarele puterii?! – care agitate nevoie mare s-au pus pe strâns informații cu privire la numărul morților, răniților, asiguraților medical, neasiguraților, șomerilor, bolnavilor, pușcăriașilor, adolescenților care au împlinit 18 ani pe 29 iulie 2012. Asupra tuturor statisticilor trebuie să se pronunțe biata Curte Constituțională. În discursul președintelui interimar Crin Antonescu, această instituție a fost consemnată de cel puțin 7 ori pe minut. Discrepanța dintre cuvintele folosite și repetarea lor asiduuă nu a lăsat loc de echivoc: judecătorii CCR trebuiau să ia aminte, să decidă într-un anume fel, să își facă datoria așa cum trebuie, să ia în calcul spiritul Constituției, să ia în calcul statisticile cele noi, să ia în calcul un lucru sau altul, să facă, să dreagă, dar niciun politician nu se poate adresa Curţii cu presiuni. Decât preşedintele interimar şi toţi juriştii şi trepăduşii de partid trimişi la TV, precum şi moderatorii imparţiali care ne izbesc retina şi auzul cu imparţialitatea lor stridentă.

UPDATE (articolul a fost scris dimineață): iată că s-a pronunțat și Curtea Constituțională, prin amânarea unei decizii până pe 12 septembrie. Asaltată de un val de statistici și de responsabilii organizării referendumului, care acum îl contestă chiar ei, CCR s-a prăbușit temporar. Am intuit că suntem în plin Kafka și, din păcate, nu m-am înșelat. Judecătoarea Aspazia Cojocaru a declarat la terminarea ședinței, că referendumul ar trebui anulat, datele pe baza căruia s-a organizat fiind inexacte. Mă întreb cine i-a inoculat doamnei judecătoare –supusă și data trecută, la suspendare, unor presiuni și amenințări – ideea asta. Aflăm pe surse, că domnul judecător Pușkas s-ar teme că prim-ministrul Ivan Turbincă trimite niște demoni și peste secuime. Deci?! Să discutăm pe logică, reguli sau ne schimbăm structura gândirii astfel încât să includem și absurdul ca ipoteză plauzibilă?! Când ai alegeri locale organizate pe baza numărului de alegători în luna iunie, validate ca legitime, USL preia puterea locală, iar în iulie ai un referendum bazat pe aceleaşi liste, dar numărul alegătorilor înscrişi devine dezbatere naţională brusc, se trimit alte liste, alte evidenţe, se numără morţii, se actualizează bazele de date, DOAR pentru că Traian Băsescu nu a fost demis cu numărul de quorum cerut de Constituţie, deja nu mai putem vorbi nici de reguli, nici de lege, nici de logică. Este ruşionos să nu ştii să pierzi, iar schimbarea permanentă a regulilor indică un singur lucru: România este asediată de către un grup de mafioţi care vor să preia integral puterea. În acest caz, regulile nu mai contează, legile devin relative, interpretabile. Ideea că boicotul este nedemocratic este un nonsens. A vota este un drept, a vota în alb s-a impus şi în alte democraţii ca formă de protest, a considera boicotul nesupunere civică (faţă de cine?! lider sau democraţie?!) înseamnă totalitarism, nu stat de drept.

Deci, să recapitulăm: preşedintele Băsescu a fost suspendat grabnic pentru fapte de încălcare a Constituţiei, unele vechi de 3 ani, care constau în declaraţii intempestive cu care Traian Băsescu ne-a tot obişnuit în anii ăştia, calificate ca intervenţii în treburile guvernului şi ale magistraţilor CSM. Orb să fii ca să nu înţelegi că omul este stilul şi invers. USL şi preşedintele interimar au călcat direct şi flagrant pe Constituţie atacând CCR, Avocatul Poporului, judecătorii, procurorii, Monitorul Oficial. Întreaga Europă este nedumerită, scârbită, exasperată.

Principiul separaţiei puterilor în stat este un principiu fundamental al statului de drept despre care studenţii la drept află în anul I de facultate. Presupune că puterea legislativă este independentă de cea executivă și de cea judecătorească, ele coexistând în echilibru. Când se produce un dezechilibru și, de exemplu, executivul îi spune legislativului (Parlamentul) ce să facă și cum să voteze și judecătorilor ce decizii să dea sau să fie anchetați pentru ce hotărâri au pronunțat, nu mai ești într-un stat de drept, democratic, te îndrepți cu pași siguri spre autoritarism și totalitarism. Astea sunt indiciile clare, fără dubiu, care îl pot ajuta pe orice cetățean, poate oarecum fascinat de capacitățile de lider ale lui Victor Ponta, să se lămurească ce se întâmplă de fapt, înainte de a se trezi ridicat din pat sau dat afară de la serviciu pentru că are alte opinii decât cele oficiale.

Nu mai am niciun dubiu că în faţa unor evenimente atât de turbulente şi de rapide, un jurist isteţ pus în faţa necesităţii de a găsi scheme juridice pentru a justifica diverse acţiuni care să inducă o aparență de lege și normalitate, poate ar fi tentat să o facă. Sigur, anumiți juriști. E un exerciţiu intelectual interesant într-o meserie hiper-specializată în care poţi să devii expert pe o nişă sau un domeniu şi să nu te aştepte nimic spectaculos tot restul vieţii. Să te joci însă cu instituţiile statului, cu amenajările sale instituţionale, cu răsucirea și contorsionarea unor principii fundamentale este o provocare fantastică, greu de refuzat. Te simţi Dumnezeu în prima zi a facerii şi te gândeşti că dacă îţi iese prima găselniţă juridică care îţi justifică o lovitură de stat, mai ai 6 zile să te gândeşti şi la următoarele. Aici intră în scenă talentatul domn Şova, personajul cheie al piesei, pe umerii căruia a căzut justificarea juridică a întregii mascarade USL. Mă aşteptam să găsescă micile interpretări şi chichiţe avocăţeşti la îndemână care să-i meargă strună, dar constatăm că s-a încurcat în propriile iţe. Niciun Machiavelli, doar un aspirant. Fiindu-i teamă că îl pierde pe dl. Geoană de la şefia Senatului a propus validarea procedurii schimbării preşedinţilor Camerelor de către CCR. Acum nu mai ştie cum să facă să schimbe toată funcţionarea Curţii Constituţionale, statisticile, numărătorile, legile, regulamentele. Chiar şi pentru un jurist strălucit este o povară prea mare, prea grea, prea bruscă. Ar trebui să renunţe, dar nu poate. Orgoliul de jurist eminent şi deschizător de noi drumuri către Rusia nu îl lasă noaptea să doarmă şi dimineţile mai născoceşte ceva. 6 la 3 spunea acum două zile și iată că începem să ne lămurim de ce. Nicio presiune pe judecătorii Curţii Constituţionale, deloc.

Ce nu înţelege cetăţeanul obişnuit, mai ales acela care a stat acasă, fie dintr-un puseu de relativism echidistant (PDL- USL = aceeaşi mizerie), uitând să ducă raţionamentul până la capăt şi anume că şi fără el, tot va fi una dintre cele două formaţiuni politice şi asta îi va afecta oricum viaţa în modul cel mai direct posibil, fie din indiferenţă, plictiseală sau refuz asumat de a gira o procedură viciată prin care s-a încercat confiscarea statului este: de unde şi de ce idiosincrazia cu Băsescu?! E doar un preşedinte la final de mandat, cu un parlament şi un executiv ostil. Care e miza reală? Fără Băsescu vor vira ruşii miliarde pentru buget?! Miza reală este confiscarea absolută şi totală a statului, pur şi simplu puciştii nu au linişte până nu se văd netulburaţi de fantoma lui Băsescu râzându-le în nas când se aşteaptă mai puţin. Au scos stafia lui Ion Iliescu din hibernare şi o perindă în public ca să ne sperie din nou. Şi chiar au reuşit, parţial. Ceea ce au reuşit sigur este să genereze către publicul apolitic, indiferent în general, întrebarea legitimă: când şi în ce condiţii putem da jos un preşedinte? Dacă s-a răstit la popor în audienţă generală și i-a spus că iarna e grea și, în general, nu e ca vara, trebuie demis a doua zi.

Lucruri mult mai grave se întâmplă pe fundal: leul se depreciază de la o oră la alta, Europa este obosită, sub asediul crizei, Angela Merkel tocmai a declarat că NATO și Rusia au nevoie de strategii comune de cooperare și că Germania va iniția această cooperare cu Rusia, analiștii economici avertizează asupra sfârșitului UE sub presiunea crizei globale. Trebuie să înțelegem că România poate rămâne extrem de singură și izolată, pentru că nu trăiește pe lună, ci este conectată altor evenimente, extrem de turbulente la nivel global. Europa nu are timp și energie să se aplece prea mult asupra României, pe o perioadă de luni întregi. Prelungirea mandatului lui Daniel Morar la DNA este singura veste bună astăzi, dar mi-e teamă să mă bucur în țara regulilor și procedurilor relative. Mâine poate apare Ministrul Justitiției, cel care și-a început mandatul atacându-i pe procurori, cu o nouă propunere, pe care domnul președinte interimar o semnează. Țara este secătuită de energie și de resurse, cetățeanul obosit și exasperat, la un moment dat, nu va mai fi capabil să reacționeze, pe asta se mizează. Astăzi guvernatorul Mugur Isărescu a anunțat că titlurile în lei sunt vândute și că BNR este obligată să ia decizii majore pentru perioada următoare. Criza economică europeană va izbi extrem de puternic într-o Românie vulnerabilizată.

De aceea, relativizarea importanţei mecanismelor şi procedurilor juridice corecte este o crimă, cu repercusiuni dintre cele mai nocive pe termen lung. Dacă cei care au purces la această mascaradă jalnică şi costisitoare, extrem de periculoasă pentru România, nu vor plăti pentru faptele lor, lipsa responsabilităţii la nivel înalt va genera o lipsă a respectului faţă de instituţiile statului, faţă de mecanismele de apărare în faţa atacului brutal şi faţă de probitatea morală şi profesională a celor responsabili ca statul să funcţioneze perfect: prim-miniștri, miniștri, funcţionari, procurori, judecători şi avocaţi deopotrivă. Ceea ce se întâmplă acum va afecta percepţia despre jurişti pe termen lung, lăsând deja impresia că aceştia pot justifica juridic orice ticăloşie. Domnul Şova este deja personajul perfect pentru a ilustra moravurile acestei epoci, iar un dramaturg talentat cred că l-a creionat deja. Păcat că nu ne putem ocupa, cu adevărat, de teatru! Avem substanță pentru acest gen, Caragiale și Ionesco și-au exersat ochiul tot în România.

Ajungând aici, nu pot să nu menţionez ultima găselniţă juridică împlinită: trecerea ICR-ului în subordinea Senatului. Logic şi juridic, nu se justifică deloc. Revenim la separaţia puterilor în stat: ICR-ul se ocupă de cultura română pe plan extern şi, în acest scop, colaborează şi se coordonează cu Ministerul de Externe şi Ministerul Culturii. Ambele ministere,  cu tot cu miniştri, ţin de executiv, de Guvern. Autoritatea simbolică asupra centrelor culturale o are Preşedintele României, când mai ia un autor român un premiu Nobel, preşedintele României îl poate chema să îi dea o medalie. Acum o să-l cheme pe autorul sau artistul român un grup de la Senat, dacă se trezesc toţi în acelaşi timp şi se pun de acord la ce oră, în ce zi şi, mai ales, ce autor/ artist le place. Nu are sens: logistic, logic, juridic. Este o improvizaţie totală, negândită, ca întreagul desant al USL-ului de până acum. Când se vor vedea la ICR, habar nu au ce au de făcut, niciun dubiu. Dacă pierd alegerile din toamnă, la loc comanda. În timpul acesta, munca de 8 ani a unor oameni (din cultură, justiţie, administraţie publică) este dezmembrată, încurcată, iar o țară întreagă buimăcită asistă la o degringoladă fără margini, în timp ce premierul minune, acest Ivan Turbincă care a dezlănțuit toți demonii politicii românești, s-a gândit să se relaxeze la mare, cât timp FMI-ul își bate capul să înțeleagă ceva cu tehnicienii din ministere.

De pe margine, analiștii economici ne avertizează că ne prăbușim în hău, imediat în toamnă (vezi excelenta analiză a lui Lucian Croitoru în Curs de guvernare –substanțialul deficit de libertate economică generează o restrângere a libertății politice și a statului de drept, iar tirania majorității la vot este dată chiar de către cei dependenți de sistem – salariați, pensionari, fragili în fața oricărei promisiuni populiste și dominanți prin număr). Nimeni nu-i ascultă, în schimb Vocea Rusiei este citată zilnic. O țară paradoxală, fascinantă dacă n-am trăi aici.

Distribuie acest articol

17 COMENTARII

  1. Problema e la numarul celor care vad veverita :), pana nu se ajunge la un procent de cel mult 7-8% din totalul populatiei nu o sa vedeti „o tara ca afara”. Cei care au vedenii cu veverite sunt exagerat de multi ,cca 40% , si marea catastrofa ce deriva este ca sunt mult mai vocali decat majoritatea tacuta.

  2. Noi cum ne putem face datoria? Ei asalteaza statul dar noi nu sintem aici? Sova, vipera, jubila la televizor – cine sint oamenii astia?
    Avem nevoie de strategii, avem nevoie de oameni care sa stie si sah si alba neagra! Urgent!

  3. este obositor. CCR a amanat o decizie pentru a rezolva problema MAI. Crin jubileaza, Ponta are scuze sa nu faca nimic, Base sta in transee, noi trebuie sa ne platim ratele in eur. La tv sova si neamtu se bat pe spate, crin apare zilnic, ponta se preface ocupat. Ce frumos ar fi sa se rusineze toti si sa emigreze in Absurdistan!

  4. Un comentariu decent, transparent (nume, e-mail „pe bune”) care pur şi simplu vă atragea atenţia, în termeni urbani, asupra afirmaţiei „Parlamentul, format din membri care au comis deja fapte deosebit de grave care au prejudicat statul…” nu ştiu ce înalte standarde ale stilisticii a încălcat pentru a fi şters. Cu atât mai mult cu cât, personal, mi-a plăcut articolul şi am spus-o. De curiozitate întreb, nu că ar avea prea mare importanţă. Luaţi exemplu cucoană de la dl. Tismăneanu, care are imensul bun simţ de a mai şi răspunde întrebărilor puse. Sau de la dl. Vlaston.
    E.S. Sper că nu am fost excesiv de subtil şi aţi înţeles aluzia cu „cucoană”, era pur şi simplu o trimitere la Caragiale.

    • Emil, nu am primit nicio intrebare. Nu am acces la moderarea comentariilor. Care este intrebarea? In general, aleg sa raspund atunci cand articolul nu este suficient de clar si pot aduce lamuriri, altfel punctul meu de vedere este explicit in articol.

        • Sunt informații publice publicate de presă și de ONG-uri anticoruptie in mod regulat. Ii enumar si eu, insa puteti consulta sursele urmatoare: http://www.monica-macovei.ro/blog/?p=974, http://www.romaniacurata.ro/ininstanta.php.

          Parlamentarii de pe aceste liste provin din toate partidele si se fac vinovati de fapte grave de coruptie, spalare de bani, abuz in serviciu, solicitarea si obtinerea de foloase necuvenite, trafic de influenta, fals intelectual si uz de fals, luare de mita.

          Lista de parlamentari penali care VOTEAZA legi: Morega Dan Ilie (independent, fost PNL), Popescu Cosmin (independent, fost PDL), Bădălan Eugen (PDL), Mihaileanu Serban (PSD), Pop Virgil (PNL), Chiuariu Tudor (PNL), Dobra Nicolae (PDL), Dumitru Ion (PSD), Ghiveciu Marian (PSD), Iftimie Dragos (PDL), Mitrea Miron (PSD), Pandele Sorin (PDL), Dan Pasat (PDL), Monica Ridzi (PDL), Surupăceanu Mugurel (PSD), Florin Turcanu (PNL), Voicu Catalin (PSD), Dan Voiculescu (PC).

          Pe lista dosarelor din instanta publicata de Romania Curata (vezi link-ul de mai sus), gasiti si alti politicieni cu dosare care nu sunt parlamentari, de ex. George Becali, europarlamentar si Radu Mazare, primar.

          • Lista e mai lungă. Asta nu vă dă dreptul să faceţi astfel de afirmaţii suprageneralizatoare. Ce facem aici, semantica limbii române, manualul pentru truebelieverii pedelişti? Aruncăm ideea de parlament în derizoriu aşa, la modul general, plecând de la 20-30-50 hai 100 de cazuri care au ajuns acolo nic ei nu ştiu cum?

            • La cat de destept si arogant va lansati pe aci, ai zice ca cine stie ce aveti de spus. Pt linistea dvs civica, adaugati la lista aia mai lunga de puscariabili si restul pucistilor, pana la 256 parca. E doar o diferenta de grad intre ultimii si primii. Sper ca nu aveti probl cu asta.
              Intre noi, la atuurile pe care vi le pun la dispozitie semantica si Caragiale e extrem de ciudat cat de ingust puteti vedea lucrurile, semantic vorbind :)

  5. „Dacă cei care au purces la această mascaradă jalnică şi costisitoare, extrem de periculoasă pentru România, nu vor plăti pentru faptele lor, lipsa responsabilităţii la nivel înalt va genera o lipsă a respectului faţă de instituţiile statului” … – spuneti dumneavoastra. Fiind jurist cred ca ar fi bine sa explicati CUM? O paranteza: cu ceva vreme in urma doamna Macovei a declarat intr-o emisiune TV ca domnul Prim – ministru Tariceanu punea in aplicare Ordonante de Guvern fara avizul Ministrului de Justitie – absolut obligatoriu! O incalcare flagranta a legii. Nu sa intamplat nimic. Nici o reactie a nimanui. Se pare ca un inalt demnitar poate incalca legea…Si cate alte exemple pot fi date. De aceea, cred ca ar trebui clarificat cine si in ce fel ar trebui sa reactioneze si sa actioneze pentru incalcari ale legii de catre acesti „atotputernici”. Cine – i judeca? Cand? Cum? De remarcat ca imediat aflarea rezultatului referendumului „national” despre „incalcarea” STATULUI DE DREPT nu mai vorbea nimeni …

    • Domnule Cojoc ati facut niste observatii foarte pertinente. Cum?! Lăsând justiția să își facă treaba. După cum vedeți, procuroii DNA nu urmăresc o agendă politică și au anchetat și trimis în judecată demnitari care aparțin tuturor partidelor. Adrian Năstase este un astfel de înalt demnitar care răspunde acum penal pentru faptele sale. Vor mai urma și alții, DACĂ justiția este lăsată independentă. Vedeți lista de mai sus și veți înțelege de ce unii parlamentari penali fac declarații furibunde la adresa Europei și a justiției, vezi de ex. Tudor Chiuariu, din nefericire fost ministru al justiției. Lasați liberi să pună mâna pe justiție, acești oameni vor face pierdute probele aflate la dosar și nu vor putea fi condamnați sau vor recurge la chichițe procedurale care să amâne indefinit judecarea până la prescrierea faptelor (vezi Dan Voiculescu).

      Acesta este un pericol real și o miză a ceea ce se întâmplă în aceste zile.

      Implicit, dacă vinovații de încălcarea legilor și Constituției nu vor fi trimiși în judecată, lipsa legii și a responsabilității va determina abuzuri la toate nivelurile, care vor afecta viața de zi cu zi a oricărui cetățean, pentru că nu va mai exista teama de sancțiune pentru abuzarea sau încălcarea legii.

      • Va multumesc pentru raspuns. Ma simnt onorat. Dar parca ceva nu e O.K. „Lasand justitia sa isi faca datoria” spuneti dumneavoastra. Voi afla – in acest fel – peste vreo sapte ani ca domnul Dorneanu, avocat al poporului, care nu se onoreaza in niciun fel de sarcinile care ii revin, a fost condamnat ‘la un an cu suspendare”. Justitia si – a facut treaba! Intre timp alti si alti potentati vor incalca alte si alte legi suportand consecinte „la SFANTU’ ASTEAPTA”. Ce ar fi de facut pentru ca asemenea derapaje sa fie corectate rapid? Asta tine mai mult,cred, de eficienta justitiei nu de justitia in sine. Societatea civila nu vadeste nici un fel de forta (civica.desigur! ) in a impune justitiei un alt mod de functionare, iar clasa politica n – are nici un interes … Deci, din nou, ce ar fi de facut?…

  6. multumesc ca existati! ma face sa ma simt mai „normal” in aceasta perioada de majora curvasareala mioritica.
    am o intrebare:
    avem o sansa de a trage la raspundere actualul guvern pt incompetenta (initial am zis management prost, intre timp gasesc ca e inexistent)? pe banii nostrii, si a celor jigniti constant in ultima perioada.
    alta decit speranta de pierde alegerile din toamna.
    poate sa ne stringem in grupul celor care s-au saturat sa mai fie calcati in picioare si sa facem o sedinta de brainstorming. unde si cind sa vin? poate creierul meu obosit ajuta cu ceva.

    • Domnule David, cred că orice cetățean responsabil poate da în judecată statul român pentru prejudicierea drepturilor si intereselor sale directe; de exemplu pentru organizarea unui referendum și apoi contestarea lui chiar de către guvern, fraudarea și nerespectarea legii și pentru irosirea banilor publici în mod necugetat și batjocorirea cetățenilor prin chemarea lor la vot într-o procedură viciată, organizată pe banii contribuabililor. Chiar ar fi ideal să se strângă petiții de la mai mulți cetățeni și trimise Avocatului Poporului …aici însă, ne izbim iarăși de politizarea instituțiilor statului și aservirea lor de către partidul-stat USL. Actualul Avocat al Poporului practic nu există.

  7. E asurzitoare tacerea avocatilor si juristilor care sint prea inteligenti (oare? ) sa nu-si dea seama ca o tara fara de lege, loveste cel mai tare in interesele lor. Dl. Sova lor le-a luat piinea de la gura, prin instaurarea bunului plac.

  8. Ce nu pricep neam e cum de unii abia acum vad lipsa separatiei puterilor in stat. Mai ales cand, intamplator sau nu, cauza pentru ce se intampla acum este modul in care Executivul a desfiintat practic Parlamentul in ultimii doi ani. O gramada de cazuri de voturi repetate, inclusiv la numirea unor judecatori CCR, de angajari de raspndere, de ordinante de urgenta adoptate de Parlament exact in forma propusa de Guvern, si atate altele. Nu spun ca e bine ce se intampla acum doar ca cineva care vine si imi explica cum experienta si pregatirea de jurist ii permit sa vada dezastrul de acum nu are pic de credibilitate cand imi spune ca tot raul a inceput acum.

  9. Daca s-ar dori, s-ar lamuri problema f usor. In mod normal CCR ar fi trebuit sa invalideze referendumul, plecand de la datele folosite initial. Totusi, considerand rezultatul, cand 7,5 milioane au votat pentru demitere, CCR a fost obligata sa reevalueze datele alegatorilor. Este greu de crezut ca nr afisat anterior este cel real. Presiunea pe CCR ar fi fost f mare asa ca au preferat sa tina totusi cont de acest nr mare de voturi ptr demitere si sa solicite date suplimentare. In acest fel ei s-au spalat pe maini, oricare ar fi rezultatul renumararii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Claudia Postelnicescu
Claudia Postelnicescu
Avocată, publicistă. Absolventă a Facultății de Drept, Universitatea București, cu un master în relații internaționale la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București și un master în studii europene și globalizare la Universitatea din Birmingham, UK. Activează ca avocat independent, specializat în litigii de drept privat, consultanta si drept european/drepturile omului (www.cpacj.ro). Doctorand al Universitatii din Tübingen, Institutul de Stiinte Politice, pe tema constructiei identitatii Uniunii Europene. A colaborat de-a lungul timpului cu Observator Cultural, România Liberă, Vivid, Money Channel, La Punkt.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro