Home » Administratie »Analize »Global / Europa »Politica & Doctrine »Sinteze » Citesti:

Sibiu, prolog sau epilog european?

Cristian Felea iunie 2, 2019 Administratie, Analize, Global / Europa, Politica & Doctrine, Sinteze
9 comentarii 2,843 Vizualizari

Am dovedit că și în situații de criză suntem solidari. Am depășit împreună situații cum a fost criza financiară sau situația migrației, dar trebuie să dezvoltăm proiectul european într-unul care durează. O singură țară nu poate rezolva problemele globale în lume.

Angela Merkel

La ora la care scriu alegerile europarlamentare tocmai s-au încheiat, iar veștile aduse de exercitarea votului europenilor nu sunt, în opinia mea, deloc rele. Europenii, iar românii nu au făcut excepție, s-au prezentat la vot în număr rezonabil, dovedind interes pentru viitorul Uniunii. Anumiți comentatori și observatori prefigurau schimbări de esență în structura viitorului Parlament European, date de o creștere dramatică a impactului euroscepticilor; dar alegătorii au avut o altă părere.

În ceea ce privește scăderea influenței pe care popularii și socialiștii o vor avea asupra Parlamentului European, pentru că nu mai pot forma o majoritate împreună și vor trebui de voie, de nevoie să extindă negocierile către liberali și verzi, eu unul cred că este o veste excelentă; iar alegătorul european va culege astfel roadele deciziei de a se implica în viitorul Uniunii, așa cum și-a și dorit.

PROIECTUL EUROPEAN VĂZUT DIN CETATEA MEDIEVALĂ A SIBIULUI

Onorant pentru România, în 9 mai 2019 la Sibiu a avut loc un summit informal al Consiliului European, care a reunit 27 de șefi de state și guvern din cadrul Uniunii și în marja evenimentului chiar și pe ministrul de externe al Marii Britanii, Jeremy Hunt. Agenda summit-ului a fost legată de la bun început de viitorul Uniunii Europene, doar că ar fi trebuit să fie o reuniune care să creioneze viitorul fără Marea Britanie, dacă ar fi găsit calea de ieșire.

Ori, dacă ieșirea britanicilor nu s-a produs, obiectivul inițial al summit-ului de la Sibiu a devenit mai degrabă lipsit de substanță și s-a găsit alternativa de a-l lega de Agenda Strategică 2019 – 2024, precum și formula, la care a participat se pare nemijlocit și Klaus Iohannis, președintele României, de a creiona o Declarație de principii sub forma unui decalog, care a fost adoptată la summit. Declarația, pe care am transpus-o într-o succintă analiză grupând-o pe trei teme ale viitorului, se regăsește mai jos, în tabelul 1.

Tabelul 1: Analiza principiilor enunțate în Declarația de la finalul Summit-ului informal de la Sibiu

Declarația Consiliului European de la Sibiu

Europa cetățenilor și a bunei guvernări

Vom continua să protejăm modul nostru de viață, democrația și statul de drept. Drepturile inalienabile și libertățile fundamentale ale tuturor cetățenilor europeni au fost dobândite cu mari greutăți și le vom prețui întotdeauna cum se cuvine. Vom apăra valorile și principiile noastre comune consacrate în tratate.
Vom obține rezultate acolo unde contează cel mai mult. Europa va continua să fie un actor important în chestiunile importante. Vom continua să acordăm atenție preocupărilor și speranțelor tuturor cetățenilor europeni, aducând Uniunea mai aproape de cetățenii noștri, și vom acționa ca atare, cu ambiție și hotărâre.
Vom respecta întotdeauna principiul echității, nu doar pe piața muncii, ci și în serviciile sociale, în economie sau în transformarea digitală. Vom reduce într-o mai mare măsură diferențele dintre noi și îi vom ajuta întotdeauna pe cei mai vulnerabili din Europa, punând oamenii pe primul loc, și nu politica.
Vom proteja viitorul următoarelor generații de europeni. Vom investi în tineri și vom construi o Uniune pregătită pentru viitor, capabilă să reziste celor mai presante provocări ale secolului XXI.
Ne vom proteja cetățenii și le vom oferi siguranță investind în puterea pașnică și în puterea coercitivă și colaborând cu partenerii noștri internaționali.

Europa în lume

Europa va fi un lider mondial responsabil. Provocările cu care ne confruntăm astăzi ne afectează pe noi toți. Vom continua să colaborăm cu partenerii noștri la nivel internațional pentru a menține și a dezvolta ordinea internațională bazată pe norme, pentru a valorifica pe deplin noile oportunități comerciale și pentru a aborda împreună probleme globale, cum ar fi conservarea mediului și combaterea schimbărilor climatice.
Vom apăra o singură Europă – de la est la vest și de la nord la sud. În urmă cu treizeci de ani, milioane de oameni s-au luptat pentru unitate și pentru a fi liberi și au doborât Cortina de fier care a împărțit Europa în două timp de mai multe decenii. Nu vom lăsa loc de diviziuni care vin în contra interesului nostru colectiv.

Europa consensului și a acțiunii

Vom căuta întotdeauna soluții comune, ascultându-ne unii pe ceilalți într-un spirit de înțelegere și respect.
Ne vom înzestra cu mijloacele potrivite ambițiilor pe care le avem. Vom oferi Uniunii mijloacele necesare pentru a-și realiza obiectivele și a-și duce la îndeplinire politicile.
Vom rămâne uniți, la bine și la greu. Vom da dovadă de solidaritate în vremuri dificile și vom sta întotdeauna alături unii de ceilalți. Putem să ne exprimăm și ne vom exprima la unison.

Liderii europeni au fost primiți la Sibiu de un public entuziast și sunt tentat să cred că, în ciuda atmosferei nu foarte relaxată în care a decurs reuniunea (din motive ce aveau legătură cu încărcătura pre-electorală), energia publicului le-a transmis celor 27 de lideri o stare de bine și poate și o oarecare doză de optimism.

La Sibiu liderii europeni au ales să vorbească despre agenda următorului mandat al instituțiilor europene și mai puțin despre viziunea, preocupările și îngrijorările fiecăruia dintre ei care se legau implicit de momentului votului electoratului pentru Parlamentul European; adică concret despre negocierile care vor urma alegerilor, pentru constituirea majorității parlamentare și viitoarea Comisie Europeană.

Donald Tusk este practic singurul lider european care a ținut să explice la Sibiu cum privește președinția Consiliului European momentul post-electoral, dând astfel glas preocupării principale a tuturor liderilor politici privind constituirea rapidă a echipelor care, instituțional, se vor adresa apoi temelor propuse pentru Agenda Strategică 2019 – 2024.

Tandemul franco-german, prin vocile lui Emmanuel Macron și Angela Merkel, dar în subsidiar și prin vocea lui Sebastian Kurz, au evocat momentele post-Sibiu, unde nu doar că se va creiona procesul de nominalizare al viitorilor lideri europeni, ci se va fixa și Agenda următorilor cinci ani[1]:

(i) Merkel: ”Am avut astăzi o primă discuție despre agenda strategică și vom discuta și în iunie, la Consiliul European. (…) Este important astăzi pentru noi să ne definim rolul în lume, să afirmăm încă o dată că luptăm pentru o Europă a valorilor și fiecare, aproape toată lumea, este de acord că nicio țară singură nu va putea rezolva problemele lumii”;

(ii) Macron: ”Sunt trei chestiuni esențiale pe care trebuie să le discutăm rapid. Este vorba de apărare și securitate, de migrațiune și de stabilirea unui nou model de creștere economică a Uniunii”;

(iii) Kurz: ”Avem nevoie de un nou tratat european, adaptat realităților actualei generații.”

Tabelul 2: Principiile directoare enunțate de Agenda Strategică ce va fi adoptată în iunie 2019

Agenda Strategică 2019 – 2024

Protecția cetățenilor și a libertăților acestora

Asigurarea securității Uniunii: protecția frontierelor Uniunii, lupta împotriva crimei organizate și a terorismului, abordarea amenințărilor hibride și asigurarea securității cibernetice
Abordarea provocărilor aferente fenomenului migraționist
Protecția democrațiilor europene
Protejarea valorilor și libertăților europene

Dezvoltarea economică: Modelul european pentru viitor

Adâncirea și întărirea unei piețe unice europene, taxare corectă și eficientă
Competiție corectă în piață, protecția împotriva riscurilor și asigurarea lanțurilor de aprovizionare
Protecția investițiilor, agricultură sustenabilă și investiții în educația și formarea cetățenilor
Conectivitate avansată și dezvoltarea inteligenței artificiale
Construind un viitor prietenos cu mediul, echitabil, care permite integrarea tuturor Asigurând producția de energie sustenabilă, sigură și la prețuri convenabile
Conservarea mediului înconjurător și combaterea încălzirii globale
Reducerea inegalităților, crearea de noi oportunități, protecția pieței muncii și asigurarea unei protecții sociale adecvate
Conservarea modului de viață european

Promovarea în lume a intereselor și valorilor Europei

Apărarea intereselor Uniunii Europene și poziționarea ca jucător global
Promovarea valorilor europene, a Europei ca model de cooperare
Promovarea unei abordări globale bazată pe reguli, menținerea și dezvoltarea unei ordini multilaterale care asigură echitate și deschidere
Abordarea provocărilor globale, exercitarea leadership-ului global în problema combaterii schimbărilor climatice

Pe lângă principiile avute în vedere în creionarea Agendei Strategice (tabelul 2), Comisia Europeană, în formula Junker, a enumerat un număr de zece teme ce au rămas nerezolvate în mandatul său și care ar trebui să fie priorități pentru viitoarea formulă a Comisiei, care să continue construcția de instrumente capabile să le rezolve[2].

Dintre cele zece chestiuni nerezolvate, aș vrea să amintesc și eu câteva aici, și anume: (i) cadrul financiar multianual 2021 – 2027; (ii) reforma sistemului comunitar european de acordare a azilului pentru migranți; (iii) reformarea sistemului Schengen, păstrând libera circulație, dar întărind și securitatea frontierelor; (iv) un sistem nou de taxe, care să sprijine dezvoltarea unei economii moderne sau (v) reformarea modului de coordonare europeană a sistemelor naționale de asigurări sociale.

Comentatorii politici și liderii de opinie prezenți la Sibiu au opinat în general că summit-ul nu a adus niciun progres, în continuare viitorul Uniunii Europene arătându-se mai degrabă sumbru, iar perspectiva ca negocierile pentru constituirea majorităților în viitorul Parlament European și a formulei de echipă pentru noua Comisie Europeană să ducă la un blocaj este, de asemenea, considerată ca foarte probabilă.

Există, desigur, rațiuni obiective pentru analize pesimiste, întrucât provocările la adresa instituțiilor europene și a Uniunii Europene însăși s-au multiplicat și accentuat. Lideri tineri și dinamici, ca Macron sau Kurz, care își doresc ca deciziile în cadrul unional să poată fi luate mai rapid, au probleme în propriul climat politic ce le slăbesc sau le-au anulat (cazul Kurz) poziția de negociere.

Pe de altă parte, nici liderii naționaliști nu au obținut, în urma votului din 23-26 mai, poziții care să le întărească foarte mult influența asupra viitorului Parlament European, chiar dacă Orban, Salvini sau Kaczyński au câștigat alegerile europarlamentare în țările lor.

Negocierile privind viitoarea majoritate în Parlamentul European și Comisia Europeană vor trebuie să plece de la principii (Declarația de la Sibiu) și să se axeze pe provocările viitoare (Agenda Strategică). Temele parazite, eventual fixate de interese extra-unionale, trebuie să fie expediate la periferia negocierilor, pentru că alegătorul european s-a exprimat la urne exact în acest sens.

EUROPARLAMENTARELE, ÎNAINTE ȘI DUPĂ EXERCITAREA VOTULUI EUROPENILOR

Sondaj preliminar vot (Politico)

Alegerile din 2019 au o importanță deosebită: dumneavoastră, cetățenii europeni, sunteți cei care decideți calea pe care Uniunea Europeană o va urma. De aceea, noi, șefii de stat din Bulgaria, Cehia, Germania, Estonia, Irlanda, Grecia, Franța, Croația, Italia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Austria, Polonia, Portugalia, România, Slovenia, Slovacia și Finlanda, îi chemăm pe toți cetățenii europeni cu drept de vot să participe la alegerile pentru Parlamentul European la sfârșitul lunii mai 2019.”[3]

Această declarație a fost adoptată în 9 mai, cu prilejul summit-ului de la Sibiu. Cei 21 de lideri politici, inclusiv din Cehia, Polonia și Ungaria, ca să numim doar trei dintre statele europene unde guvernările au accente eurosceptice, au agreat în apelul lor asupra a două importante idei care să ajungă la electoratul european, și anume:

(i) Avem nevoie de o Uniune Europeană puternică, o Uniune care are instituții comune, o Uniune care își revizuiește constant activitatea cu un ochi critic și care este capabilă să se reformeze, o Uniune a cărui fundament sunt cetățenii săi și statele sale membre;

(ii) Această Europă are nevoie de o dezbatere politică dinamică cu privire la cea mai bună cale spre viitor, având la bază Declarația de la Roma din 25 martie 2017[4]. Europa este capabilă să gestioneze o gamă largă de opinii și idei. Dar, cu siguranță, nu trebuie să ne întoarcem la o Europă în care țările nu mai sunt parteneri egali, ci adversari.

Principala temere a elitelor politice europene era legată de fenomenul demobilizării electoratului, nemulțumit de birocrație și asaltat de mesajele propagandei care arată cu degetul acuzator spre Bruxelles și alte câteva mari capitale europene, învinuindu-le de pervertirea valorilor comune creștine, adâncirea faliilor din societățile europene și pasivitate în fața schimbărilor climatice.

Sondajele preliminare votului au măsurat într-adevăr un declin al principalelor grupuri politice reprezentate în Parlamentul European, adică popularii și socialiștii, o posibilă creștere în pondere a alianței liberalilor, dar și a ponderii euroscepticilor reprezentată de Alianța Salvini sau de Mișcarea 5 Stele, dar nici pe departe spre o treime, așa cum au încercat să acrediteze diverși observatori asociați ideilor anti-unionale.

Alegerile pentru Parlamentul European au debutat cu succesul laburiștilor lui Frans Timmermans în Olanda, care s-a clasat înaintea partidului care a format guvernul și i-a oferit un ascendent neașteptat lui Timmermans în negocierile pentru președinția Comisiei Europene. În Cehia partidul premierului Andrej Babis a câștigat alegerile europarlamentare tot în mod oarecum neașteptat, date fiind masivele proteste împotriva sa și a guvernului său, în urma acuzațiilor de corupție ce i se aduc[5].

În Marea Britanie dezastrul electoral al conservatorilor s-a confirmat prin rezultatul care i-a plasat în urma partidului lui Nigel Farange, a laburiștilor, a liberal-democraților și verzilor, cu toate că Theresa May a încercat să limiteze (ca de obicei, hotărându-se prea târziu) proporțiile înfrângerii anticipate prin anunțul demisiei sale din funcțiile deținute în fruntea guvernului și a partidului.

Estimări vot final (Politico)

În Franța și în Italia votul s-a îndreptat către naționaliștii eurosceptici, cu mențiunea că, totuși, în Franța partidul președintelui Emmanuel Macron s-a situat foarte aproape de Adunarea Națională.

Popularii au avut câștig de cauză în Germania, în Bulgaria, în Ungaria (dacă se poate spune așa în cazul FIDESZ) sau în România, socialiștii în Spania, Portugalia ș.a.m.d. În Grecia și în România partidele de la guvernare au suferit înfrângeri severe, dar democrația funcționează diferit: în Grecia premierul a decis să convoace alegeri anticipate, la București coaliția de guvernare se agață de putere.

Una peste alta, măsurătorile dinaintea votului pentru Parlamentul European s-au dovedit destul de exacte, estimările fiind confirmate în cea mai mare parte. Popularii și socialiștii ar putea ocupa împreună 327 de fotolii în Parlament, alianța liberalilor peste 110 fotolii, iar verzii circa 73 de fotolii. Progresul liberalilor și verzilor este peste așteptări, în timp ce progresul extremiștilor și populiștilor este cert sub previziuni, chiar și ale celor echilibrate.

Practic cine va reuși să formeze o majoritate, alăturând fie verzii, fie liberalii grupurilor principale, va avea șanse să obțină mandatul la președinția Comisiei Europene. Frans Timmermans este bine poziționat, are șansa unui profil politic bine conturat și vine în urma unei victorii acasă, doar că trebuie să surmonteze slăbirea poziției coaliției socialiștilor europeni, care de la 25,4% pondere în 2014 a ajuns la 19,7% în 2019.

Popularii sunt ceva mai bine reprezentați, deși de la 29,4% au scăzut la 23,8% pondere în Parlamentul European, doar că Manfred Weber, cel care ar trebui să fie atuul popularilor în formarea unei majorități, urmând apoi să ocupe poziția de președinte al Comisiei Europene, nu are anvergura necesară și, în plus, nu beneficiază de simpatia tuturor popularilor.

Eu unul văd un mare progres în actuala formulă a Parlamentului European, privind, firește, din poziția de simplu cetățean. Nevoia de a negocia cu verzii sau liberalii o formulă majoritară implică mai multe oportunități de a se ajunge la un consens apropiat de voința electoratului. În plus, odată realizată o astfel de majoritate, ea va avea cel puțin 400 de parlamentari, adică peste 53%, ceea ce va conferi Parlamentului o voce clară și puternică, de care viitoarea Comisie nu are cum să facă abstracție.

BREXIT ȘI EUROSCEPTICISMUL AU MERITUL DE A CONTRIBUI LA MODELAREA EUROPEI

Este și va rămâne întotdeauna un profund regret pentru mine faptul că nu am reușit să duc până la capăt Brexit-ul. Succesorul meu va trebui să găsească o cale de urmat care să onoreze rezultatul referendumului. Pentru a reuși, el sau ea va trebui să găsească consens în Parlament, unde eu nu am reușit. Un astfel de consens va fi atins doar dacă cei din ambele părți ale dezbaterii sunt dispuși să facă compromisuri.”[6] Este declarația pe care, cu ochii în lacrimi, Theresa May a făcut-o vineri, 24 mai, la reședința din 10 Downing Street.

Apelul la emoții nu a avut niciun efect, conservatorii suferind o umilitoare plasare pe locul cinci la votul pentru europarlamentare (8,9%); vot care, în condițiile unui Brexit în plin blocaj, s-a transformat într-un test al guvernării.

Nici laburiștii nu stau cu mult mai bine decât conservatorii, surpriza scrutinului fiind plasarea mai bună a liberal-democraților și a verzilor în preferințele alegătorilor. Aceste rezultate pun în evidență confuzia din electoratul britanic, pe care o decontează extrem de sever conservatorii și nu mai puțin aspru laburiștii.

Ceea ce este și mai semnificativ, în Marea Britanie peisajul politic, bulversat de punerea sub semnul întrebării a statutul partidelor mainstream, suferă lovituri grele din partea Brexit și vine să confirme costurile mari la care poate ajunge societatea atunci când politicieni iresponsabili, superficiali și mânați de vedetism, abuzează de încrederea concetățenilor și iau decizii pe genunchi, sacrificând adevărul și recursul la înțelepciune în fața marketingului politic și a provocărilor mediatice.

Blocați de eșecurile Theresei May în Parlament, politicienii britanici nu au prea multe soluții pentru viitor. Mai întâi, deadline-ul pentru separare este destul de apropiat, răstimp în care Uniunea Europeană are ca prioritate gestionarea rezultatului alegerilor: formarea majorităților în Parlamentul European, formarea guvernului unional, stabilirea priorităților, negocierea formei finale a bugetului unional în formula 27 etc.

Marea Britanie nu poate spera că poziția Uniunii se poate schimba substanțial până în octombrie 2019 și atunci soluțiile pe care le are la dispoziție nu sunt foarte multe: (i) poate organiza un nou referendum care, fie reconfirmă rezultatul din 2016, fie îl va contrazice; (ii) în primul caz își poate însuși un Brexit fără acord printr-un vot în Parlament; (iii) în a doua situație poate solicita încă o amânare a Brexitului și organiza alegeri anticipate care să permită formarea unui guvern capabil să gestioneze renunțarea la activarea articolului 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

Până una alta rămâne de văzut cum vor soluționa conservatorii succesiunea la șefia partidului și ce va face opoziția parlamentară. Pare că pivotul oricărei soluții viitoare nu poate fi decât recursul la electorat: (i) un nou referendum, pentru ca britanicii să-și spună Cuvântul Final[7] asupra Brexit și/sau (ii) organizarea de alegeri parlamentare, dacă conservatorii se vor dovedi incapabili să livreze o formulă eficientă post-May.

Boris Johnson, cel despre care se spune că va fi viitorul șef al conservatorilor și premier al Marii Britanii, s-a grăbit să dea asigurări că în data de 31 octombrie, cu sau fără un acord încheiat cu Uniunea, Brexit se va produce. Dominiq Raab, ministrul pentru afaceri europene, a confirmat și el că partidul său nu va cere o nouă prelungire a termenului de aplicare a articolului 50, dincolo de octombrie 2019[8].

Confederația Industriei Britanice, prin vocea directorului general Carolyn Julie Fairbairn, i-a atenționat însă pe conservatori că privesc politicianist un exit fără acord, care fără îndoială va fi un dezastru pentru economia Marii Britanii. Liberal-democrații și o parte a laburiștilor cer un nou vot de la electorat, care fie să confirme, fie să infirme mandatul popular pentru Brexit.

Dar organizarea unui nou referendum nu este un lucru simplu. Liderul laburist Jeremy Corbyn nu este decis dacă va susține sau nu în Parlament un vot pentru referendumul Cuvântului Final, chiar dacă majoritatea membrilor partidului său își doresc acest lucru. Conservatorii nu și-l doresc, mai ales dacă vor fi conduși de Boris Johnson, în schimb liberal-democrații susțin referendumul ca singura soluție ce poate depăși blocajul din societate.

Mai trebuie spus că și în tabăra celor care și-ar dori un referendum, sperând că rezultatul acestuia va fi împotriva Brexit, numeroase voci insistă pe ideea că acesta nu poate să se desfășoare corect sub presiunea termenului de 31 octombrie 2019.[9]

Moștenirea pe care conservatorii David Cameron și Theresa May o lasă Marii Britanii este blocajul politic perfect și o societate divizată. Cred că electoratul european a privit cu teamă această perspectivă în care britanicii sunt prinși ca într-o capcană și au votat prudent, evitând euroscepticii și înțelegând că mesajele populiste pot fi atractive, dar nu țin loc de soluții. Până la urmă, acest Brexit dureros pentru britanici a fost cel mai bun exemplu că alternativa la proiectul european este o iluzie.

EUROPA ȘI RESTUL LUMII

Este vara anului 2017 și fostul tehnician dentar vienez Heinz-Christian Strache, transformat în lider al Partidului Libertății din Austria, se relaxează într-o vilă din Ibiza.[10] Îl așteaptă campania electorală și alegeri parlamentare din care simte că poate scoate ceva, doar că ar mai avea nevoie de niște bani.

Partidul pe care îl conduce a făcut o alianță politică cu Rusia Unită, partidul lui Vladimir Putin, dar negocierile privind banii nu s-au încheiat. Alături de amicul Johann Gudenus, pe post de interpret de limbă rusă și confident, Heinz este îngândurat și tensionat, pentru că rusoaica blondă care-i stă alături pare să stăpânească bine arta negocierii.

Ok, zice Heinz, de acord. Dați-mi banii și sunt de acord. Intru sigur în guvern și vă dau controlul contractelor Strabag. Și sunt ceva bani acolo! Dar mai vreau ceva, ca să putem lucra cum trebuie și în viitor, vreau și eu ce are Viktor la Budapesta. La ce te-ai gândit? este interesată blonda. Vreau să am controlul Kronen Zeitung, să am ziarul meu.

Câteva luni mai târziu, în 18 decembrie 2017, Heinz-Christian Strache devenea vice-cancelarul Austriei. Cineva la Kremlin își freca palmele: Vladimir Putin primise ce-și dorea; la fel și oligarhii care au investit în proiectul comun al Partidului Libertății și Rusiei Unite. Martori tăcuți asistaseră la scena din vila de la Ibiza și așteptau momentul potrivit să dezvăluie aranjamentul; iar momentul a venit în anticiparea europarlamentarelor prin două ziare germane: Süddeutsche Zeitung și Der Spiegel.

Între timp, Sebastian Kurz – la cei 32 de ani ai săi, cel mai tânăr lider politic european -, a pierdut votul la moțiunea de cenzură înaintată de opoziție, iar președintele austriac Alexander Van der Bellen a desemnat-o pe Brigitte Bierlein, fostă președinte a Curții Constituționale să ocupe funcția de cancelar (o premieră pentru Austria) până la organizarea de noi alegeri. La fel ca Victor Ponta, ca să folosesc un exemplu cunoscut nouă, și tânărul lider politic austriac probabil că reflectează acum la lecția dură pe care a primit-o asociindu-se cu personaje corozive, doar pentru a obține puterea.

Rostul includerii acestei povești sordide în analiza mea este dat de oportunitatea pe care ne-o oferă de a înțelege mecanismele proprii practicilor de crimă organizată pe care nu se sfiesc să le pună în operă anumiți lideri politici europeni, care afișează formal o etică a sacrificiului pentru binele poporului, sub masca căreia practică abjecte acte de trădare ale intereselor națiunii pe care pretind că o apără și o reprezintă.

Prin asociere, putem înțelege care sunt resorturile intime, ce se doresc ascunse, prin care regimul politic al lui Viktor Orban, care exploatează fără scrupule uriașa cotă de simpatie de care se bucură din partea electorilor, își extrage nonșalanța cu care îi face bezele lui Vladimir Putin. La fel, ne putem explica cum marile suspiciuni de corupție ale guvernării Babis din Cehia se traduc în limbaj politic în euroscepticism și totuși mai pot convinge o mare parte a electoratului.

Nimeni nu deține adevărul, prin urmare este eronat să pretindă că electoratul austriac, italian, ceh sau maghiar, care continuă să voteze partide politice compromise de practici similare celor ale Partidului Libertății, ar fi în inexplicabilă eroare. Acest electorat are anumite nemulțumiri față de formațiunile mainstream, înțelege să le sancționeze și, în același timp, votând curentele eurosceptice îi încarcă pe politicienii acestor formațiuni cu o responsabilitate uriașă, pe măsura așteptărilor.

Democrația veritabilă impune oricărui lider politic să conștientizeze încărcătura pe care votul popular i-o transferă, altminteri democrațiile ar eșua mereu în anarhie. Sebastian Kurz, deși tânăr, are meritul că a înțeles cât de grav a greșit asociindu-se cu Strache și și-a asumat erorile, inclusiv înfrângerea pe care opoziția i-a servit-o la votul de cenzură. Formațiunea sa, pe de altă parte, a obținut victoria la europarlamentare, ceea ce înseamnă că alegătorii au fost îngăduitori cu lipsa sa de experiență.

Dacă Sebastian Kurz va ști să învețe din erori sau nu, rămâne de văzut, contează mai puțin pentru analiza de față. Este însă greu de crezut că personaje ca Viktor Orban, Andrej Babis sau Matteo Salvini iau în considerare, fie și ipotetic, că poate modul în care gândesc și acționează, determinându-i și pe alții să facă la fel, ar putea fi eronat. Aceasta este tipologia liderilor politici care poate asocia lipsa de onestitate cu practica cultivării intereselor personale și de grup, dar și cooperarea avantajoasă și iresponsabilă cu inamicii externi.

Sputnik, vehiculul de presă al propagandei ruse, vine să ne confirme unde anume se întâlnesc proiectele Kremlinului cu vulnerabilitățile acelei părți a clasei politice europene, acordându-i consultantului politic american Steve Bannon spații largi în care să-și promoveze teoriile privind colapsul proiectului unional european[11], după publicarea rezultatelor votului.

Pe placul celor care-și doresc o Europă divizată, din evidente (și mercantile) motive de competiție globală, Steve Bannon face profeții apocaliptice – ”Europa este în implozie, lupta tradițională între stânga și dreapta a fost înlocuită de bătălia dintre forțele naționaliste și cele globaliste. Popoarele își iau țările înapoi și este doar începutul. Tendința va deveni tot mai puternică în timp. Fiecare zi va fi ca Stalingrad.” – folosind un limbaj pe placul puterii de la Moscova, care devoalează că planurile ce subminează Uniunea vor continua să fie aplicate neabătut.

Așa că întrebarea care se pune este doar cine sunt următorii Heinz-Christian Strache?

ROMÂNIA EUROPEANĂ RĂMÂNE SINGURA VARIANTĂ

În anul 1915, dezamăgit că România nu s-a alăturat majorității statelor europene și nu a intrat în conflictul mondial, preferând ezitările neutralității, Ștefan Zeletin publică pamfletul Din țara măgarilor, reamintind de reprimarea sălbatică a revoltelor țărănești din 1907 și acuzând faptul că nimic nu se schimbase în țară în cei opt ani ce trecuseră de atunci; a adus astfel critici violente clasei politice și armatei care nu au ezitat să ducă un război împotriva țăranilor, dar ezitau să ducă un război adevărat, deși un întreg continent era în plin conflict.

Pamfletul lui Ștefan Zeletin i-a scandalizat pe patrioții români, în frunte cu Nicolae Iorga, care l-a atacat pe autor în revista Neamul Românesc și ulterior, în ciuda insistențelor și somațiilor lui Zeletin, a refuzat ostentativ să-i ofere dreptul (legal!) la replică.

În eseul Epopeea măgarilor sau pagini despre sufletul național în viziunea lui Ștefan Zeletin[12], filozoful Mihaela Czobor[13] face următoarea remarcă: ”Măgarii se definesc prin contrast. Ei sunt contrastul a tot ceea ce caracterizează cultura europeană. Măgarii sunt alter ego-ul negativ al acestei culturi.”

Nu vreau să intru în detalii, cei care nu cunosc scrierea lui Ștefan Zeletin pot oricând să o caute și să o parcurgă; nu va fi dificil și nici nu implică un efort deosebit, textul nefiind de mare întindere, dimpotrivă. Rostul pentru care l-am adus în discuție este că, la mai mult de un secol de atunci, suntem în aceeași paradigmă. Suntem europeni, dar nu prea înțelegem rostul nostru în Europa și de măgarii zeletineni nu ducem lipsă.

Dacă intelectualii noștri patrioți verzi ar fi căutat în mod constructiv de la început să înțeleagă disperarea din mesajul lui Ștefan Zeletin, să desprindă onest mesajul, poate istoria interbelică s-ar fi scris altfel; și câtă nevoie ar fi fost, date fiind orele astrale care au creat România Mare după războiul la care inițial ezitaserăm să ne angajăm, iar când am făcut-o a fost ca un salt în gol, dovedind că anii de neutralitate nu au folosit la nimic.

Când fac aceste afirmații nu pot să nu am în minte situația în care a fost adusă națiunea română începând cu ianuarie 2017, prin acțiunea guvernelor susținute de PSD – ALDE – UDMR și coordonate cu mână forte de fostul președinte al principalului partid de guvernământ, Liviu Dragnea; mergând până acolo încât să se pună sub semnul întrebării inclusiv statutul nostru de stat membru al Uniunii Europene.

Ei bine, sub influența anti-europeană a grupărilor conduse de Liviu Dragnea, Călin Popescu Tăriceanu și Kelemen Hunor (în spatele căruia deslușim chipul lui Viktor Orban), o bună parte a societății românești a părut că împărtășește mesajele eurosceptice, reluând temele propagandistice de tipul: vrem să fim egali cu ceilalți europeni, vrem o Europă creștină, nu migrației, corporațiile și băncile distrug țara etc.

Pe măsură ce se apropia data alegerilor europarlamentare discursul liderilor coaliției de guvernare devenea tot mai sulfuros, atât în studiourile de televiziune, cât și în adunările publice și am urmărit cu preocupare efectele nefaste ale acestor tipuri de mesaje asupra românilor, pentru că mulți au crezut, îmbrățișat, reluat și răspândit mesajul anti-european. Și m-am întrebat: națiunea română, în ansamblul său, împărtășește cu adevărat viziunea și valorile europene?

Răspunsul este extrem de dificil de dat, chiar dacă votul și prezența numeroasă la urne a românilor, dar și alte evenimente care au urmat zilei de 26 mai 2019, creează senzația că ultimii doi ani și jumătate nu au fost decât un accident al istoriei și că toți cei care au făcut posibilă acțiunea de mână forte a lui Liviu Dragnea nu mai au ca alternativă decât dispariția de pe scena politică.

Din nefericire realitatea este mult, mult mai complicată decât atât. Victoria CDR și a lui Emil Constantinescu în alegerile din 1996, deci a opoziției democratice la guvernarea post-comunistă a lui Ion Iliescu și Nicolae Văcăroiu părea, la rândul său, să aducă primăvara eternă în România și în scurt timp realitatea ne-a readus cu picioarele pe pământ; ca să nu mai vorbesc de faptul că unii lideri ai opoziției democratice de atunci s-au raliat aproape inexplicabil acțiunilor lui Liviu Dragnea.

Ori, dacă PSD nu va deveni irelevant politic până la finele anului 2020, dacă în continuare mesajele naționaliste și anti-europene vor găsi ecouri în anumite părți ale națiunii, personal nu cred că România se poate defini ca o țară cu adevărat europeană, iar accidentele de parcurs se pot repeta oricând, pentru că inspiratorii anti-europenismului continuă să rămână în proximitatea pârghiilor puterii, gata oricând să le preia sub control, la cel mai mic semn de slăbiciune în societate.

Să luăm, de pildă, exemplul PSD. La alegerile europarlamentare din anul 2014, alianța PSD-UNPR-PC obținuse 37,60 % din numărul de voturi exprimate, UDMR 6,3% din voturi și Mircea Diaconu, candidat independent, 6,81% din numărul de voturi. PNL și PDL au obținut 15%, respectiv 12,23%, iar PMP 6,25%.[14] În total, grosso modo, actuala coaliție de guvernare (inclusiv UDMR, firește) obținuse în anul 2014 circa 50,7% din voturi. PNL (care tocmai părăsise alianța cu PSD) și PDL au obținut împreună, în 2014, puțin peste 27% din voturile exprimate la europarlamentare.

Conform rezultatelor comunicate de BEC, la alegerile europarlamentare din anul 2019 situația voturilor exprimate a fost următoarea[15]: PSD a fost votat de 22,5% din alegători, PRO România de 6,6% din alegători și UDMR de 5,4% din alegători. Chiar dacă nu a trecut pragul electoral, ALDE a fost votat de circa 4% din alegători. PNL a obținut 27% din voturi, Alianța USR + PLUS (care nu exista în 2014) a obținut 22, 4% din voturi, iar PMP a obținut 5,7% din voturi.

Dacă în perioada următoare PSD se va alia sau va colabora cu PRO România și UDMR, sub o formă sau alta, înseamnă că 38,5% din voturi în 2019 au continuat să se ducă spre această zonă politică. Raportat la prezența la vot, 32,44% în 2014 (5.911.794 votanți), comparativ cu 2019, 49,02% (circa 8.954.959 votanți), atunci constatăm că în acest an către PSD (și derivate) – ALDE – UDMR s-au îndreptat cu circa 450 de mii mai multe voturi decât în anul 2014.

Analiza de mai sus nu se bazează doar pe simple prezumții, chiar liderul PRO România și fost lider al PSD, Victor Ponta, fiind cel care a dat semnalul recuperării terenului pierdut: ”Vreau să reconstruim această de idee de centru stânga nou, ne dorim să vină alți parlamentari, PSD sau ALDE, alături de noi, dar vom face o selecție foarte clară în așa fel încât să nu greșim.”[16] Ca să nu mai vorbim de sprijinul primit de UDMR din partea actualei guvernări (într-un fel sau altul), pentru a trece pragul electoral[17].

În opinia mea, PSD și-a pregătit cel puțin două variante prin care să se salveze, să încerce să recupereze terenul pierdut și apoi să emuleze entuziasmul bazinului său de alegători, care, iată, în anul 2019 s-au mobilizat la votul pentru europarlamentare mai bine decât în anul 2014, doar că nu pe măsura celor care și-au dorit, dimpotrivă, să penalizeze guvernarea PSD.

Primul plan, cel imediat, este planul baronilor de partid, care încearcă, sub paravanul actualului premier V. V. Dăncilă, să salveze ce se mai poate salva, cu prețul înlăturării acelor colaboratori ai fostului lider care sunt mult prea compromiși, de tipul Codrin Ștefănescu, Cătălin Rădulescu, Florin Iordache, Darius Vâlcov etc. Acest plan are șanse să eșueze, pentru că baronii PSD au polițe de plătit unii altora, iar un lider autoritar și capabil să-i coaguleze nu se întrevede, cu toate bunele oficii ale comitetului ad-hoc de mediere și sprijin propus de Adrian Năstase[18].

Cel de-al doilea plan, gândit din vreme și peste capul lui Liviu Dragnea, îi aparține lui Victor Ponta și unora dintre baronii PSD care s-au plasat în timp (și nu fără costuri) în opoziție cu Liviu Dragnea, și care, bine condus, are șanse mari să reușească și, mai mult, să obțină un scop electoral bun la alegerile locale și parlamentare din 2020.

Dacă se va întâmpla așa, noua construcție politică rezultată, care are și avantajul distanțării de titulatura compromisă de PSD, se va revendica de la social-democrația modernă europeană, nefiind totuși altceva decât o platformă nouă destinată să recupereze viziunea și interesele oligarhiei de inspirație post-comunistă, indiferent de personajele ce vor fi expuse în vitrină și care pot să pară frecventabile.

Așadar viitorul României europene depinde de intransigența electoratului și forța noilor formațiuni politice de tipul USR + PLUS de a balansa influența partidelor mainstream, unele (PNL, PMP) reprezentând acum opoziția la PSD, dar cu siguranță nu și alternativa. Bazinul PNL nu are un potențial de simpatie real mai mare de 25-27%, pentru că noua generație caută construcțiile progresiste în zona partidelor cu doctrină alternativă. Dacă disoluția PSD se va dovedi reală în timp, pe de altă parte, din acest bazin electoral vor recruta cu succes populiștii și extremiștii.

România nu este încă europeană și pentru că în toată campania pentru europarlamentare, după cum observau mai mulți comentatori politici, subiecte importante pentru viitorul Uniunii Europene nu s-au regăsit în dezbatere. Petrișor Peiu a menționat cinci astfel de subiecte esențiale pentru viitorul Uniunii Europene[19], respectiv: (i) bugetul Uniunii pentru următorul exercițiu de cinci ani; (ii) planul franco-olandez privind zero emisii de carbon până în anul 2050; (iii) politica energetică comună; (iv) armata comună europeană și (v) viitoarea conducere a Comisiei Europene.

Aș adăuga la cele enumerate de Petrișor Peiu că în dezbaterea națională summit-ul Consiliului European de la Sibiu a fost tratat aproape exclusiv în două chei: (i) disputa dintre Klaus Iohannis și V. V. Dăncilă, privind meritele organizării evenimentului, respectiv (ii) că, iată, România a reușit să organizeze fără probleme majore un eveniment european de mare amploare. De asemenea, s-a vorbit puțin spre deloc de (iii) Parteneriatul Estic, (iv) migrația și modul în care românii se raportează la migranții care ajung în Europa, inclusiv în România, (v) viitorul Frontex, (vi) integrarea în Uniunea Europeană a țărilor din Balcanii de Vest și, nu în cele din urmă, (vii) capacitatea României de a deveni în cel mai scurt timp posibil partener în Eurozonă.

Ori, dacă cea mai mare parte a PIB-ului României este datorat activității economice a unor corporații transnaționale, fondurile și subvențiile europene sunt principalele vehicule financiare pentru investiții publice și în agricultură, iar un sfert din populație muncește și trăiește în alte țări ale Uniunii, cum putem să scăpăm din vedere tocmai dezbaterile majore pe teme europene și să ne concentrăm aproape exclusiv pe stupide dispute politicianiste interne?

Am speranța că, deși va fi extrem de dificil, opoziția și puterea de la București, sub imperiul rezultatului votului de la europarlamentare (principalele scoruri electorale finale fiind cele din figura alăturată), vor găsi soluția de a conlucra onest pentru ca România să aibă cea mai bună reprezentare în Comisia Europeană.

De asemenea, sper că europarlamentarii români înțeleg la adevărata sa dimensiune și încărcătură mandatul dat de alegători și vor găsi calea de a participa constructiv atât la negocierile privind constituirea viitoarei arhitecturi parlamentare, cât și pentru creionarea viitoarei Agende Strategice.

Nu îmi fac iluzii, firește, dar cred că summit-ul de la Sibiu și finalul de mandat la Președinția Consiliului UE ne obligă să participăm cu cel mai valoros aport al nostru la setarea viitorului imediat și de perspectivă al Uniunii, pentru că: (i) rezultatul votului românilor din 26 mai ne obligă, (ii) calitatea noastră de stat membru, care deține președinția Consiliului UE, de asemenea ne obligă și pentru că (iii) trebuie să avem orgoliul ca momentul Sibiu să intre în istorie ca prolog al viitorului, și nu ca un epilog la proiectul european.

NOTE_____________


[1] https://cursdeguvernare.ro/j-c-juncker-romania-merita-o-atentie-mai-mare-ceea-ce-vom-face-in-urmatoarele-saptamani-declaratiile-greilor-la-final-de-summit.html

[2] https://ec.europa.eu/commission/sites/beta-political/files/euco_sibiu_communication_en.pdf

[3] http://www.ziare.com/alegeri/alegeri-europarlamentare-2019/apel-comun-pentru-europa-inainte-de-europarlamentare-semnat-de-21-de-sefi-de-stat-din-ue-1560826

[4] https://www.consilium.europa.eu/en/press/press-releases/2017/03/25/rome-declaration/

[5] https://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/protest-de-amploare-in-cehia-50-000-de-oameni-au-iesit-in-strada-pentru-justitie-1135485

[6] http://www.ziare.com/theresa-may/premier-marea-britanie/brexit-ul-a-fost-prea-mult-pentru-ea-theresa-may-a-anuntat-data-cand-isi-da-demisia-1562794

[7] https://finalsayforall.eu/

[8] https://www.independent.co.uk/news/uk/politics/brexit-business-no-deal-cbi-tory-leadership-theresa-may-a8937256.html

[9] https://www.independent.co.uk/voices/brexit-jeremy-corbyn-second-referendum-talks-tories-final-say-varoufakis-a8901306.html

[10] https://adevarul.ro/international/europa/demisie-varful-guvernului-austriac-vicencancelarul-strache-renunta-functie-urma-unui-scandal-coruptie-1_5cdff031445219c57ec6b3ce/index.html

[11] https://m.ro.sputnik.md/International/20190528/26134917/Bannon-fara-mila-Integrarea-europeana-a-murit-pe-limba-ei.html?mobile_return=no

[12] În ”Ștefan Zeletin – Din țara măgarilor. Însemnări”; Ed. Baroque Books & Arts, 2019; pg.99-126

[13] https://prabook.com/web/mihaela.czobor-lupp/1703013

[14] https://www.gandul.info/politica/rezultate-finale-bec-alegeri-europarlamentare-2014-lista-oficiala-a-europarlamentarilor-romani-12661387

[15] https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/rezultate-finale-alegeri-europarlamentare-2019-cum-arata-clasamentul-final-al-partidelor-politice-1139640

[16] http://www.rador.ro/2019/05/27/presedintele-pro-romania-victor-ponta-a-declarat-ca-partidul-pe-care-il-conduce-doreste-sa-refaca-zona-politica-de-centru-stanga/

[17] https://www.g4media.ro/noi-informatii-despre-cum-a-obtinut-udmr-mii-de-voturi-in-localitati-fara-cetateni-maghiari.html

[18] https://romania.europalibera.org/a/adrian-nastase-pune-umarul-la-criza-din-psd-cu-un-grup-de-sprijin-/29968451.html

[19] http://www.ziare.com/alegeri/alegeri-europarlamentare-2019/cele-mai-importante-cinci-subiecte-europene-care-nu-au-tulburat-deloc-campania-europarlamentara-din-romania-1562593

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "9 comments" on this Article:

  1. Hantzy spune:

    Ca de obicei, o analiză foarte bună!
    Și eu cred că votul a fost, în esență, unul bun. Participarea mare arată interesul sporit pentru Uniune, iar paleta largă în care s-au îndreptat opțiunile electorale indică multitudinea de așteptări pe care europenii le au de ka această Uniune. Dar, deși diverse, aceste speranțe și așteptări, nu sunt, majoritar privind, contrare. Excluzând doleanțele specifice curentelor centrifuge, toate celelalte pot fi îndeplinite.
    Iar varianta Europeană rămâne, într-adevăr, singura valabilă pentru România.

  2. Kurt spune:

    Proporția femei- bărbați va fi un factor la alegera personalului nou în UE.27.
    Margrethe Vestager și o doamna din Tările Baltice vor fi printre cei patru în conducerea UE.27. Seful Comisiei este cel mai controvers dezbătut. Președintele E. Macron nu va accepta un german, îl refuză definitiv pe Manfred Weber PP si îl scoate din pălărie pe francezul M. Barnier. Nu poate fi vorba de un tandem francez- german.
    Ramâne de ales noul Sef la BCE Frankfurt, la fel foarte controvers (independența BCE) discutat între Paris și Berlin.

    ….”… (i) cadrul financiar multianual 2021 – 2027; (ii) reforma sistemului comunitar european de acordare a azilului pentru migranți; (iii) reformarea sistemului Schengen, păstrând libera circulație, dar întărind și securitatea frontierelor; (iv) un sistem nou de taxe, care să sprijine dezvoltarea unei economii moderne sau (v) reformarea modului de coordonare europeană a sistemelor naționale de asigurări sociale. … . (vi) integrarea în Uniunea Europeană a țărilor din Balcanii de Vest și, nu în cele din urmă, (vii) capacitatea României de a deveni în cel mai scurt timp posibil partener în Eurozonă. …. … „ …

    Interesul noilor parlamentari în PE e în primul rând un budget până la 1 Noiembrie 2019. Cele 20 mandate în plus ale extremiștilor nu au importanță la decisii. Cred că autorul are dreptate când amintește de cele patru fracțiuni de centru unde liberalii și ecologiștii vor avea importanță mai mare la decisii cu 51% din voturi.
    Nu a amintit de „unanimitate de voturi” în consiliile ministeriale. Acest principiu blocheză UE. Acest principiu e un mijloc de frânare. Acest principiu trebuie înlocuit de noul personal prin „majoritate dublă calificată”. Altfel UE.27 rămâne un pitic politic fără o pondere măsurabilă pe lume, indiferent cine va ocupa acest post (F. Mogherini azi) la externe.
    UE.27 nu e un stat. Peste 80% din decizii se fac în statele „naționale”. UE.27 este mai mult decât un tratat internațional, are competențe „supranaționale”. Scindarea est- vest în această problemă va bloca UE.27 prin votul în „unanimitate”.
    Schengen e suspendat și va rămâne așa mult timp. Asigurările sociale sunt în competența statelor „naționale”, nu vor deveni „comunitare” încă mult timp. Ar fi nevoie de o Federație Europeană cu budget propriu pe care nu o văd în viitorii 10- 15 ani.
    Din Italia poate porni criza viitoare (băncile italiene au 7,8% credite putrede, nu mai oferă destule credite intreprinderilor italiene. Economia stagnează de mult timp în Italia cu 10 % șomaj).
    In Olanda partidul pentru părăsirea UE.27 a obținut 11% din voturi (Wilders 4,6%).
    Nimic nu e bătut în piatră.
    Viitorul e deschis în UE.27 și în România.

    • Ursul Bruno spune:

      Treaba lui Macron daca nu-l doreste pe Weber si nu vad de ce sa-i faca europeneii pe plac cuiva care nu este in masura sa rezolve problemele in propria tara.
      Are “cohones” sa-i intrebe pe francezi daca doresc sa ramana in UE ? dupa cum evolueaza situatia din tara respectiva euroscepticii sunt pe val.
      In rest precum “Same procedure as every year, James”, o Europa “unita” la mana intereselor statelor nationale.

    • Ursul Bruno spune:

      Dupa cu afirmam cu cateva zile inainte, in Germania vor urma schimbari majore, iata ca se intampla, lidera social democratilor si-a dat demisia din toate functiile politice, coalitia de guvernare intre crestin democrati si social democrati fiind pe cale sa se termine, ar fi urmarea fireasca a votului de la europarlamentare.
      Aceste europarlamentare au zguduit puternic guvernele nationale din multe tari, vor urma si alte schimbari.
      Verzi au depasit dupa un recent sondaj de opinie crestin democratii / partidul bavarezilor lucru nemaiintalnit in politica germana.
      Germania are nevoie de schimbari majore , Merkel sa-si ia jucariile si sa lase loc alegerilor anticipate, electoratul german s-a schimbat, partidele traditionale crestin democrat si social democrat sunt in deriva, greselile si sovaielile fiind decontate acum.
      Ce va urma in cazul anticipatelor, probabil un cancelar/cancelara a verzilor care insa va fi obligat sa gaseasca parteneri de coalitie, care pot fi ? in actuala conjunctura politica greu de gasit.

      • Kurt spune:

        Republica de Weimar și sfârșitul 1933 e cunoscut.
        Grundgesetz RFG împiedică dizolvarea parlamentului Bundestag și alegeri anticipate. E nevoie de Mißtrauensantrag din partea opziției. Grüne vor vota cu AfD? A. Merkel va fi cancelară până 2021. Guvernul va rămâne ca marea coaliție (sondajele acum 26 + 12= 36 %), nu se dizolvă. Stânga SPD (Kühnert, Stegner) au făcut ravagii scumpe. Alegerile în Neue Bundesländer la toamnă sunt cauza demisiei doamnei Generalsekretärin SPD Nahles (AfD peste 20 %, SPD la pământ). SPD alege în toamnă o nouă conducere. Ciorba nu se mănâncă atât de fierbinte cum e gătită.
        Tandemul francez- german nu mai există în UE.27. Directorul BCE Frankfurt e de interes major la Berlin. Mai puțin celălalte posture (M. Vestager sau F. Timmermans). UE.27 e scindata est-vest. Unanimitate de voturi în consiliile ministeriale e azi o absurditate. A funcționat până 2003. Cu greu se va ajunge la formula “majoritate dublu calificată” cu 70% din state și locuitori.

  3. Ursul Bruno spune:

    Declaratia de la Sibiu , o insiruire de fraze care nu spun mare lucru si cu care nu poti mobiliza electoratul european.
    Am avut noroc putem spune ca tinerii europeni au iesit masiv la vot pentru interesele lor cel mai important fiind mediul inconjurator si cum se poate rezolva criza ecoligica in care ne aflam.
    Pe langa acest aspect ii intereseaza relatiile internationale care s-au deteriorat in primul de cand Trump a deveni presedinte SUA , cursa inarmarilor si digitalizarea.
    Nu degeaba partidele traditionale precum popularii si social democratii au pierdut in favoarea verzilor si a liberalilor. Din acest punct de vedere e bine ca in parlamentul europeana avem o diversitate de opinie mult mai mare, opinii si parari care acum trebuie canalizate catre rezultate concrete.
    Alegerile parlamentare europene au pus o presiune mare pe guvernele nationale si l-a aratat directia in care trebuie sa evolueze Europa.
    Europa este in coliziune cu interesele nationale acolo unde nationalistii si euroscepticii au castigat, dupa opinia mea cea mai mare provocare, cum se pot impune ideiile europene exprimate prin Declaratia de la Sibiu in fata celor ale caror priviri sunt indreptate catre trecut, a lobbyistilor economici pe care nu-i intereseaza mediul si criza ecologica, a concerneleor producatoare de armament, vezi de delaratia ” Vicepreședintele Statelor Unite ale Americii, Mike Pence, le-a spus absolvenților academiei militare de la West Point că vor participa, curând, la războaie adevărate”, a industriei farmaceutice care doreste mai multi bolnavi decat oameni sanatosi, a industriei alimentare care ne intoxica in loc sa produca alimente comestibile, a agriculturii ale caror produse sunt mai mult otravite decat sanatoase.
    Acesta este spectrul in care ne miscam si care preocupa oamenii din Europa si nu numai.
    Nationalistii unde se incadreaza in punctele sus numite, nu cred au agenda lor proprie incepand cu nationalismul religios polonez si pana la fascismul italian.
    Europa este cum se spune in aviate pe ” the point of no return” avionul nu mai poate frana fara a se prabusi. Este undeva la 50 m de sol , ori reuseste sa.si ia zborul ori se prabuseste in flacari, calitatile actualilor “piloti” fiind foarte discutabile, din pacate pasagerii, adica noi, suntem la mana lor.

  4. Constantin spune:

    „România nu este încă europeană și pentru că…”

    Mă bucur să citesc un nou articol foarte bun al d-lui Cristian Felea, la care, cu permisiunea autorului aș îndrăzni să aduc câteva modeste completări.

    Prima este legată de unele argumente în favoarea caracterului profund european și occidental al României (n-are treabă cu „Clash of Civilizations” și linii imaginare, ca să liniștesc contestatarii).

    Este imposibilă comparația cu 1915-1916. Confirmarea fermă a apartenenței la Europa a României se află în aderarea la Uniunea Europeană, garanție a imposibilității unei alegeri precum cea de acum 100 de ani. Un conflict militar între statele membre UE este extrem de puțin probabil. În schimb progresul în interiorul Uniunii este o certitudine.

    Apartenența la spațiul Occidental este dată de statutul de membru NATO, unde militarii români luptă alături de aliați pentru apărarea comună a spațiului nord-atlantic. (Folosesc prilejul pentru a le transmite un mesaj de mulțumire și însănătoșire grabnică militarilor români răniți în Afganistan.)

    „…o bună parte a societății românești a părut că împărtășește mesajele eurosceptice, reluând temele propagandistice de tipul: vrem să fim egali cu ceilalți europeni, vrem o Europă creștină, nu migrației, corporațiile și băncile distrug țara etc.”

    A doua scurtă precizare privește minoritatea românească eurosceptică și faptul că PRM, formațiunea politică autentic eurosceptică (din motive asupra cărora nu zăbovesc aici) a fost asimilat de PSD. Prin urmare, vedem că nu este tocmai „o bună parte” (este chiar rea, de fapt), dar sunt euroscepticii sunt minoritari chiar și în PSD. PSD nu este eurosceptic decât de conjunctură, de fapt slujește interesele guvernării cleptocrate.

    „…la mai mult de un secol de atunci, suntem în aceeași paradigmă. Suntem europeni, dar nu prea înțelegem rostul nostru în Europa…”

    A treia completare. Când un sfert din populație se află în Occident, mai ales în state membre UE, euroscepticismul este „doar o părere”, deși incontestabil există. Dar el există în contextul în care Dominic Cummings a demonstrat ceea ce orice marketer cunoaște și ceea ce am spus altundeva: dacă dl Dan Voiculescu dorește ca unul dintre labradorii domniei-sale să devină senator, nu are decât să-și întrebe consilierii ce sumă trebuie să investească.

    „…fostul președinte al principalului partid de guvernământ, Liviu Dragnea”

    O promisiune excludea la un moment dat în mod hazardat, după părerea mea, referirile la dl Dragnea în articolele d-lui Cristian Felea, dar importanța [istorică a] personajului face imposibilă respectarea ei.

    În fine, referindu-mă la „subiectele esențiale pentru viitorul Uniunii Europene” menționate de Petrișor Peiu aș remarca faptul că România îndeplinește angajamentul cu privire la reducerea emisiilor de carbon fără probleme, având un excedent de biocapacitate (nu intru în amănunte) și este de facto independentă energetic.

    În privința Bugetului discuția pe plaiurile noastre este lipsită de obiect atât timp cât marii contributori nu au ajuns la un acord. Este valabil și în privința viitoarei conduceri a Comisiei. Iar despre armată este mai bine că nu s-a discutat, după părerea mea. România nu-și poate imagina o îndepărtare de partenerul strategic SUA.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Cristian Felea


Cristian Felea

Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor... Citeste mai departe


E randul tau

Desigur că nimic nu se poate schimba peste noapte și dacă cineva ar începe acum o reformă proba...

de: Mihai Badici

la "Elevii de 7 care reuşesc în viaţă şi alte creaturi fantastice"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

iulie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iun    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)