vineri, martie 29, 2024

Sorin Oprescu are dreptate. Bucureștenii sunt niște ipocriți

Pentru Sorin Oprescu bicicliștii sunt niște ipocriți care nu vor decât să protesteze. Spunând asta, în urmă cu o zi, Primarul General al Capitalei ne arată trei lucruri.

Primul, că este arogant. Una este să nu îți convină că ești criticat. Se întâmplă asta și la case mai mari. Alta este să manifești această nemulțumire. În fond, cei care te critică sunt cei care te-au investit cu votul lor. Altfel spus, de la Hobbes citire, tu ești reprezentantul lor. Nu se face să le dai cu tifla celor care îți spun că ești un slujitor nevrednic.

Al doilea, că are o echipă de comunicare foarte slabă. Or, pentru cineva care este deja lansat în cursa prezidențială, problema e falimentară. Consilierii săi fie nu sunt în stare să îi strunească puseurile de acreală comunistă, fie nu își dau seama de problemă. Domnule Oprescu, vă adresez un apel public. Eu îmi doresc foarte mult să ajungeți în turul final al cursei prezidențiale. Atunci veți fi obligat de către strategia de comunicare să afișați încredere în reușită și să vă dați demisia din funcția de Primar. Însă, dacă mai faceți gafe de acest fel, vă tăiați singur craca de sub picioare. Nici măcar nu vă mai calificați în turneul final. Vă rog să vă abțineți. E păcat. Pentru noi, nu pentru dumneavoastră.

Al treilea aspect pe care declarația lui Sorin Oprescu o scoate la iveală este acela că, de fapt, el are dreptate. Bicicliștii sunt niște ipocriți. La fel cum este orice protestatar al acestei lumi.

Să mă explic.  Este vorba despre cuvânt. Despre ”ipocrit”. Vine, din grecescul ”hypokrites”, derivat din ”hypokrinesthai”, care înseamna ”a juca un rol”, ”a pretinde”, ”a spune sau a face ceva ce nu este propriu cuiva să facă sau să spună”. Altfel spus, ipocritul, ca orice actor, este cineva care face ceva ce nu îi este propriu să facă. Și uite așa ajungem la gestul bicicliștilor care protestează împotriva lui Sorin Oprescu, primarul care, din nepricepere, agende de grup și dragoste prea mare pentru cursa prezindențială, administrează falimentar Bucureștiul.

Prin definiție, protestul este un gest la limită. Nu o faci pentru că te naști protestatar. Nici pentru că ți-a fost scris în codul numeric personal. Nici pentru că așa a zis ursita. Ci doar pentru că altfel nu se mai poate. Protestul este un gest prin propriul lucrurilor care este părăsit pentru a atrage atenția asupra unei alte devieri de la firesc. De exemplu,  în București, diverși bicicliști, își pun între paranteze ceea ce le este fiecăruia propriu să facă pentru a sancționa faptul că Sorin Oprescu nu face nici el ceea ce îi este propriu să facă.

Asta înseamnă că avem o masă de oameni care sunt forțați de împrejurări să facă altceva decât le este propriu, adică să fie ipocriți. Gestul lor este o reacție față de Ipocritul General al Capitalei, Sorin Oprescu. Cel care nu face ceea ce ar trebui  să facă, fiind preocupat mai mult de un alt rol decât cel de administrator al Bucureștiului.

În dosarul ipocrizei, Sorin Oprescu declara: „Am format comisii din care fac parte specialişti pe transporturi de la Politehnică, oameni care chiar fac ceva, nu înmormântează problema. Le-am zis să-mi arate şi mie care sunt problemele pe axa N-S şi V-E, unde se pot face, cum e cu traficul. Ipocrizia ONG-urilor, unora, că cu altele colaborăm foarte bine, aici s-a văzut. Ştiţi ce mi-a răspuns OPTAR-ul: «şi noi ce facem dup-aia?». Asta înseamnă că ei nu vor decât să protesteze, în loc să înţeleagă să vină la mine”.

Fix în acele comisii formate de Sorin Oprescu, chestiunea pistelor de bicicletă a fost, cum zice Primarul, îngropată. Încă de la început. Adică de vreun an. Dovada?

  1. Înainte de protestul din primăvară al bicicliștilor spunea că face piste . Nu le-a făcut. Apoi, că nu le mai face. Nu le-a făcut.
  2. I s-a cerut să facă publice numele celor de sub el care sunt responsabili de recepționarea acelor piste ilegale pentru biciclete în valoare de 11 milioane de euro. Piste mai scumpe decât cele dotate cu încălzire subterană din Olanda. Nu a făcut-o.
  3. A spus că nu vrea să facă piste pentru biciclete pe șosea, pentru că nu vrea să numere morții. Cu toate acestea, insistă să pună cruce Bucureștiului investind bani în două axe, N-S, E-V, complet inutile și nesănătoase. Una este o autostradă urbană (sic!). Cealaltă axă este pentru pistele de bicicletă. O altă investiție complet iresponsabilă, întrucât nu se apropie nici măcar marginal de strategiile de urbanism ale orașelor europene regândite pentru confortul oamenilor. Altfel spus, Sorin Oprescu s-a deplasat în repetate rânduri în mari capitale ale Europei pentru a învăța ceva bun. Nu  a făcut-o.
  4. Sorin  Oprescu se laudă că este într-un dialog asiduu cu ONG-urile constructive. A se nota că mimează discuția – a se citi cafele, pupături, bezele – cu ONG-uri de casă, convenabile. Le puteți descoperi urmărind stilistica discursivă a reprezentanților acestora. Sunt cei care au un ton împăciuitor, care militează pentru aberația axelor N-S, E-V, care tot repetă faptul că e nevoie de o atitudine constructivă. Dialogul cu ONG-urile care chiar au expertiză în domeniul infrastructurii pentru biciclete, precum OPTAR, este permanent fracturat și evitat. Atitudinea constructivă a acestora nu contează. Pentru că incomodează criticile întemeiate ale acestora și pentru că e neplăcut să ți se tot repete faptul că, uite!, ai soluții oferite chiar de instituții similare din alte țări, trebuie doar să vrei. Însă, Oprescu nu vrea. Oprescu nu face.

Sorin Oprescu este Ipocritul General al Capitalei. Cel care știe ce are de făcut, spune că va face, dar nu o face. Mereu evită, amână, întârzie. Pentru că joacă un alt rol. Nu cel al unui primar responsabil, ci al unui etern prezidențiabil aflat în cursa Cotrocenilor. Este ipocritul perfect. Își joacă rolul cu talent. Plânge la nevoie. Își declină responsabilitatea oricând este nevoie prin referendumuri. Iar când trebuie să acționeze conform agendei private, încalcă toate legile posibile. Fără reținere. Înțeleg că i-a păcălit de două ori pe Bucureșteni. În special pe cei care nu au ieșit la vot. Sunt convins că nu îi va mai reuși a treia oară. Ar fi cazul să nu îi mai păcălească nici pe cei din PSD, partidul care îi tot susține independența. În fond, cu toții știm că este independentul lor. O altă mare ipocrizie. Ar trebui să aibă grijă. Se confruntă cu 8000 de ipocriți, cu 30.000 de hipsteri, cu o țară care nu îi mai vrea.

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. Am inteles,biciclistii nu sunt ipocriti!

    Cand circula pe trotuar doresc sa fie considerati pietoni, desi se deplaseaza mult mai repede decat acestia, sunt mai putin „manevrabili” iar o coliziune cu un pieton poate provoca traume serioase acestuia din urma.

    Cand circula pe carosabil doresc sa fie considerati vehicule, desi se deplaseaza mai incet decat acestea, nu respecta benzile de circulatie si semnalizeaza sau nu schimbarea directiei de mers – dupa chef!. In schimb, cand travaverseaza se transforma brusc din vehicule in pietoni si pretind prioritate pe „trecere”.

    Eu unul numesc aceasta comportare „ipocrizie”, indiferent de definitia din DEX!

    • Domnule iosiP,
      cand biciclistii merg pe trotuar, acolo unde este interzis, nu este vorba despre ipocrizie, ci despre nerespectarea legeii. Spre deosebire de soferi care au voie sa mearga si pe trotuar, fara limitare de viteza – banuiesc faptul ca stiati de acest detaliu. Iar cand bicilistii nu o respecta, sunt perfect amendabili.
      Cand merg pe sosea, ca orice participant la trafic, conform legislatiei, se intampla sa mearga in mod legitim si pe alte benzi decat cea dintai. Atunci cand banda intai este ocupata de o masina parcata – de cele mai multe ori ilegal – sau cand vor face un viraj stanga. Cand sunt pe alte benzi in afara unor contexte legitime, sunt amendabili. Nu este vorba despre ipocrizie, ci de respectarea sau de nerespectarea legii.
      Nu ar trebui sa fiti atat de indiferent fata de cele scrise in DEX. Este suficient un Oprescu.

      • Dl Gaitanaru are perfectă dreptate. Ba mai mult! Fiind adept al mișcării am încercat să merg – cu o bicicletă de oraș, deci cu roți mici – prin Parcul Politehnicii, unde îmi plimbam copiii pe vremuri. Și m-a fost frică… de câini. Deși sunt iubitor de câini – însă la modul rațional – atunci când mă asaltează cu evidente intenții agresive, devin furios. Nu numai pe Dl Primar General, cu și pe Dnii Primari Colonei, Maiori, Locotenenți, samd, care – deși sunt plătiți, și din banii mei – pentru o administrare rezonabilă a orașului, comit exact contrariul.
        Altfel spus ”N-o să auzim numai de bine!”

    • Domnule IosiP, eu asa ceva nu am mai citit.
      Viteza este un criteriu pentru legitimitatea participarii la trafic?
      Masinile care merg mai incet decat cele care merg mai repede…despre ele ce aveti de zis?:-)
      Sau masinile care schimba benzile fara sa semnalizeze, dupa chef? Despre ele nimic?
      Sau masinile, desi sunt vehicule, care parcheaza pe trotuar? Mult mai multe decat numarul bicicletelor existente in trafic sau in garaj.
      Inteleg ca va deranjeaza ca trebuie sa mai opriti la o „zebra”, dar asta e, cred ca puteti face totusi un efort sa respectati legea inainte de a da lectii despre respectarea legii.

      PS: Cu piste normale (nu moderne, nu europene, „normale”) biciclistii ar merge mai repede decat masinile tinand cont de traficul infernal din Bucuresti. Prin urmare, dupa logica dvs, masinile ar fi ipocrite pentru ca merg pe strada desi merg mai incet decat bicicletele:-)

  2. Nu cred ca intelege ce i se intampla. Oamenii stiu de ce sunt pe strada. Sunt impotriva lui deja, nu mai vor sa fie dusi cu povesti. Vor fi opozitia lui in orice are de gand sa faca mai departe. Eu unu n-o sa stau cu un spray in buzunar degeaba cand vad un afis cu Oprescu. A reusit sa scoata in strada 8000 de voci ce raspandesc un mesaj. Sau 8000 de spray-uri ce ii vor distruge imaginea oriunde apare.

  3. Rezultatul a 23 de ani de activism civic debusolat (susținut insidios de intelectuali castrați gen „joia lingurițelor”): tupeul comuniștilor a atins cote halucinante.

    • Acum 2 ani s-a laudat cu noi concepte de strazi in centrul capitalei care sa incurajeze pietonii si biciclistii, ne-a vorbit in termeni speciali despre planuri integrate, pidu si nu mai stiu ce alte finantari europene.
      Ce a facut cu acel proiect pentru centru capitalei? este in stare sa duca ceva la capat sau numai abureste ca are strategii pentru orice ???

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Andrei Gaitanaru
Andrei Gaitanaru
Absolvent al Facultăţii de Filosofie, Universitatea Bucureşti, cu o Lucrare de Diplomă intitulată Dublul discurs apofatic. 2002-2003: absolvent al programul de masterat al Facultăţii de Filosofie, Universitatea Bucureşti, cu o dizertaţie intitulată De-numirea numelor divine. Statutul numelor divine în cadrul Corpusului Areopagitic. Din 2003 până în prezent: doctorand al programului de studii doctorale al Facultăţii de Filosofie, Universitatea din Bucureşti, înscris cu o teză intitulată „Problema relaţiei dintre rostire alegorică şi discurs filosofic în teologia bizantină”.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro