joi, martie 28, 2024

Starea Uniunii: Ora suveranității europene vine în curând în România

“Acum câțiva ani, în exact același loc, v-am spus că Europa este iubirea vieții mele. Încă iubesc Europa și o voi iubi în continuare”.

Jean-Claude Juncker, Discurs despre Starea Uniunii, 12.09.2018

Pe 12 septembrie 2018, actualii membrii ai Parlamentului European au ascultat ultimul discurs despre Starea Uniunii al Președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker,  un discurs mai reținut și mai puțin politic față de cel de anul trecut. Cu o nostalgie prezentă pe toată durata discursului, Juncker a început prin referințe către istorie, dar “nu pentru că am fi aproape de o catastrofă acum, ci doar pentru că UE este garantul păcii. Ar trebui să fim bucuroși că trăim pe un continent pașnic, acest lucru fiind posibil datorită UE. Haideți să arătăm Uniunii Europene mai mult respect”.

Ne așteptam cu toții la un bilanț nu doar al anului în curs, dar și al întregului său mandat. Cu toate acestea, Juncker nu a dorit să analizeze în detaliu activitățile mandatului său, ci a dorit să vorbească despre ceea ce rămâne de făcut: “Vom lucra în fiecare zi pentru a perfecționa această Uniune imperfectă. (…) Fără laude, fără felicitări. Modestie și muncă: aceasta este atitudinea pe care o va adopta Comisia în continuare. Aceasta este agenda noastră pentru lunile ce vor urma.”

Discursul său a dorit să sublinieze eforturile care mai sunt de realizat până la alegerile europarlamentare și înainte de întâlnirea liderilor de la Sibiu din mai 2019, fiind o invitație la reflecție pe tema unor propuneri ale Comisiei ce vor să închidă anumite priorități cu succes sau vor să dea un suflu nou ambițiilor europene.

Ce mai rămâne de făcut

În 2014, atunci când a preluat șefia Comisiei Europene, Juncker a prezentat 10 priorități ale mandatului său: un nou impuls pentru locuri de muncă, creștere și investiții; o Piață Unică digitală conectată; o Uniune Energetică rezilientă cu o politică futuristă pentru schimbările climatice; o piață internă mai integrantă și mai echitabilă cu o bază industrială mai consolidată; o Uniune economică și monetară mai integrantă și mai echitabilă; o politică de comerț echilibrată și progresistă care să valorifice globalizarea; o arie a justiției și drepturilor fundamentale bazată pe încredere reciprocă; către o nouă politică a migrației; un actor global mai puternic; o Uniune a schimbării democratice.

Astăzi, Jean-Claude Juncker a afirmat: “Comisia a înaintat TOATE propunerile și inițiativele anunțate în 2014. Jumătate dintre acestea au fost deja adoptate de Parlament și Consiliu, 20% dintre acestea sunt în curs de adoptare iar 30% sunt încă în dezbateri”.

Președintele Comisiei Europene a menționat câteva realizări economice, comerciale, sociale și politice: crearea a 12 milioane de locuri de muncă pe teritoriul UE din 2004 și până în prezent, o Uniune cu 239 milioane de cetățeni ca forță de muncă; rata de șomaj în rândul tinerilor este la 14.8%, un procentaj mare dar totuși la un minim istoric din 2000; Fondul European pentru investiții strategice a avut succes, deținând acum un buget de 400 miliarde euro; UE a încheiat acorduri comerciale cu 70 de țări, unele adesea contestate dar necesare pentru exportul standardelor înalte europene în țări terțe în materie de siguranță alimentară, drepturile lucrătorilor, drepturile consumatorilor; unitatea europeană demonstrată prin succesul programului spațial Galileo.

Discursul cu orientare clară către viitor a fost abordat de Juncker cu pragmatism, îndemnând Parlamentul și Consiliul UE să colaboreze pentru a-și putea îndeplini ambițiile din 2014 înainte de alegerile europene. Dorește astfel ca instituțiile europene să arate cetățenilor europeni realizările concrete acestor 5 ani, deoarece “europenilor care merg la vot în mai 2019 nu le pasă de propunerile Comisiei (…), vor să le vadă puse în practică”

Astfel, avem parte de propuneri punctuale foarte variate:

  1. O monitorizare mai atentă a măsurilor anti-spălare de bani, pentru un sector financiar și bancar stabile. Deși UE are reguli clare împotriva spălării de bani, cazuri recente în câteva bănci de pe teritoriul UE au dus la chestionarea supervizării și implementării acestor reguli pe teritoriul european.
  2. Deoarece „nu putem continua să ne chinuim să găsim soluții ad-hoc de fiecare dată când vin vapoare cu migranți pe continent”, Comisia vine cu 3 propuneri care să asigure o solidaritate europeană completă pe tema migrației și o protecție mai mare a granițelor externe ale Europei. Inițiativele reprezintă dovada “reînvierii artei pierdute a compromisului” pe reforma curentă a sistemului UE de acordare a azilului. Vorbim în mare despre propuneri de consolidare a FRONTEX și a Agenției Europene pentru Azil pentru a susține o capacitate operațională constantă și propuneri de eficientizare a procedurilor de repatriere pentru a dezvolta o migrație legală.
  3. Propunere de încetare a trecerii la ora de vară și de iarnă, oferind statelor membre libertatea de a decide singure dacă doresc să aplice ora de vară sau de iarnă.
  4. O arhitectură financiară mai eficientă pentru a susține investiții în afara UE. Comisia dorește o colaborare mai mare între actorii de dezvoltare multilaterală și națională și dorește să atingă provocările și oportunitățile din vecinătatea UE, în special în Africa, toate sub instrumentul de dezvoltare a vecinătății și cooperare internațională.
  5. Probabil cea mai importantă propunere este o alianță UE-Africa pentru a spori relațiile economice și a crește investițiile și locurile de muncă. Africa nu are nevoie de milă, are nevoie de un parteneriat real și corect. Iar noi, europenii, avem nevoie de acest parteneriat în egală măsură. Această alianță (…) va duce la crearea a 10 milioane de locuri de muncă în Africa în următorii 5 ani.  Cred că ar trebui să dezvoltăm numeroasele acorduri comerciale cu țările africane într-un acord comercial între continente, ca un parteneriat economic între egali.”
  6. Noi reguli pentru a înlătura conținutul considerat terorist de pe internet în mai puțin de o oră, în cadrul obiectivului de combatere a propagandei teroriste, în scopul asigurării siguranței cetățenilor.
  7. În vederea pregătirii alegerilor europarlamentare de anul viitor, Comisia propune un set de măsuri concrete ce includ transparența reclamelor politice online, posibilitatea de a impune sancțiuni pentru utilizarea ilegală a datelor personale în scopul influențării rezultatelor alegerilor europarlamentare.
  8. Competență oferită Biroului Procurorului Public European pentru lupta împotriva terorismului inter-statal, oferind posibilitatea unei coordonări mai mare între statele membre.
  9. Cea mai îndelung discutată propunere este trecerea la un nou sistem de vot în unele domenii de politică externă, de la unanimitate la majoritate calificată. Pentru ca UE să aibă un rol mai pronunțat la nivel global, pentru a „ne îmbunătăți capacitatea de a vorbi cu o voce unitară în politica noastră externă”, este nevoie de un proces decizional mai eficient în Politica externă și de securitate comune a UE. Comisia a identificat 3 domenii în care un vot prin majoritate calificată ar fi necesar: un răspuns colectiv în atacurile asupra respectării drepturilor omului, aplicarea eficientă a sancțiunilor și  gestionarea misiunilor de securitate și apărare.

O Comisie politică?

La preluarea mandatului în 2014, Juncker a promis că va institui o Comisie profund politică, cu o echipă de comisari cu experiență politică. Își exprima în același timp dorința ca politica să cântărească mai mult în procesul decizional, iar Președintele Comisiei să nu fie un simplu purtător de cuvânt. Cu toate acestea, Juncker a decis să nu se implice personal în campania referendumului din Marea Britanie pe Brexit, deoarece Comisia nu este populară printre britanici, în ciuda faptului că a susținut în numeroase rânduri că Brexit-ul ar fi o catastrofă. Singurul lider european care a reacționat la campania anti-europeană a lui Boris Johnson a fost Donald Tusk, în mod paradoxal, persoana care a fost des criticată că este un simplu purtător de cuvânt (deși competențele funcției sale sunt limitate).

În 2014, Europa încă își revenea din criza economică, naționalismul și populismul creșteau în popularitate, iar Europa urma să cunoască criză după criză. De multe ori, Bruxelles-ul și în special Comisia, au fost țapul ispășitor pentru orice problemă, iar Comisia a fost des criticată pentru cum a răspuns și a trecut aceste teste care au pus în pericol însăși existența proiectului european. Comisia s-a găsit des în situația în care nu a putut fi vocală pe probleme naționale din cauza limitelor impuse de tratatele europene, fapt ce a alimentat argumentele euroscepticilor (și nu numai) despre incapacitatea UE de a găsi soluții sau despre relevanța proiectului european.

Făcând referire la momentele de tensiune prin care a trecut în mandat, Președintele a dorit să “aplaude poporul grec pentru efortul herculean” de a depăși criza prin care au trecut și a dorit să menționeze faptul că aceste eforturi sunt în continuare subestimate de alți europeni, subliniind astfel criticile aduse de unele state membre în momentul stabilirii programului de asistență financiară a Greciei.

De asemenea, Juncker a reiterat poziția Comisiei pe Brexit, menționând cele 3 principii pe care se bazează negocierile actuale: Comisia cere guvernului Britanic să înțeleagă că un stat membru care părăsește UE nu poate avea aceeași poziție ca a unui stat membru, nu mai poate face parte din piața unică în general sau pe alese; instituțiile europene sunt loiale și solidare Irlandei, doresc o soluționare a problemei graniței cu Irlanda de Nord și vor reacționa dacă guvernul Marii Britanii nu își asumă responsabilitățile acordului Good Friday; Comisia e de acord cu propunerea premierului britanic de a dezvolta un nou parteneriat, cu punct de pornire o zonă de liber schimb între Marea Britanie și UE.

Comisia Juncker a fost pusă la încercare în actualul mandat și de criza refugiaților declanșată în 2015. Valurile de refugiați ajunse pe țărmurile europene au expus nu numai o legislație europeană deficitară în domeniul azilului, migrației, securității și al controlului frontierelor, ci și o criză a solidarității, care s-a transformat treptat într-o criză politică. De la condițiile în centrele de primire din Italia și Grecia, ritmul lent de a găsi soluții de acomodare, de integrare, modul de gestionare a frontierelor, la acordul cu Turcia, la politica de întoarcere a refugiaților, UE a fost ținta criticilor în special a ONG-urilor umanitare, dar și a organizațiilor internaționale, cu precădere Națiunile Unite. În același timp, statele membre au fost puse în situația de a accepta cote naționale de refugiați, iar refuzul unor țări precum Ungaria, Polonia și Cehia au declanșat numeroase proceduri de încălcare a dreptului comunitar cu posibile sancțiuni financiare.

Pe baza acestei crize, urma să se declanșeze în cascadă o altă criză, cea a statului de drept. Ungaria avea să cunoască un val de naționalism, amestecat de cele mai multe ori de minciuni din partea liderilor politici, propagandă anti-UE și discursuri de incitare la ură și discriminare. Din nou, Bruxelles-ul, sau generalizat “străinii” (a se citi George Soros, ONU, NATO, Berlin, Paris) au fost țapii ispășitori. Pozând în garantul identității maghiare și a Europei creștine, Viktor Orban s-a asigurat mai întâi de acapararea statului, asigurându-și totodată încă un mandat de prim-ministru. Instituțiile europene și-au exprimat de nenumărate ori preocuparea privind funcționarea sistemului electoral, constituțional, independenta presei, corupției și conflictelor de interes, libertatea de exprimare, de religie, de asociere,a  drepturilor minorităților, migranților și refugiaților. După 3 ani de dialog politic și numeroase proceduri de încălcare a dreptului comunitar, Parlamentul European a votat ieri, pe 12 septembrie, în sesiunea plenară de la Strasbourg, cu o majoritate covârșitoare (448 pentru, 197 împotrivă, 48 abțineri), declanșarea Articolul 7 din Tratatul Uniunii Europene. Cel mai probabil Ungaria va ieși doar marginalizată și cu reputația internațională pătată, pentru că Articolul 7 nu implică sancțiuni imediate. Guvernului de la Budapesta i se va da ocazia într-o primă etapă să dovedească revenirea la valorilor fundamentale europene. Suspendarea drepturilor de vot în Consiliu ale Ungariei cere unanimitate, ceea ce este foarte puțin probabil să se întâmple. Declanșarea articolul 7 împotriva Ungariei vine la mai puțin de un an de la decizia Comisiei Europene de a lansa aceeași procedură în cazul Poloniei.

Criticile cel mai des auzite la adresa instituțiilor europene sunt legate fie de reacțiile întârziate, de durata prea lungă de dialog politice, lipsa de soluții sau instrumente europene pentru sancționarea Ungariei, Poloniei, României pentru încălcarea unui principiu fundamental al UE, statul de drept. Prin votul de ieri, Parlamentul a trimis un semnal de alarmă că nu mai tolerează subminarea Uniunii Europene din interior. Următoarea pe lista ar putea fi România.

Dar nu toate crizele au fost depășite. Patru ani mai târziu, Juncker se vede nevoit să denunțe același naționalism nesănătos ca în 2014 și speră întoarcerea la un “patriotism luminat”, dublu, național și european, care nu se exclud reciproc.

România în UE – momentul 2019

În comparație cu discursul din anul precedent, numele României nu a fost rostit la fel de des. Însă țara noastră a fost vizată de aproape toate elementele discursului Juncker nu doar prin prisma faptului că este stat membru, ci pentru că în prima jumătate a anului 2019 România va fi în prim-planul activității de la Bruxelles prin 2 mari momente: deținerea, pentru prima dată de la aderare, a Președinției Consiliului UE, și organizarea Summitului de la Sibiu.

Liderii români trebuie să țină cont de elementele menționate de Președintele Juncker și să înțeleagă faptul că există presiune și așteptări de la noi. În primul rând, Juncker a subliniat importanța adoptării propunerilor în discuție și a celor descrise astăzi înainte de alegerile europarlamentare. Guvernul României va prezida formațiunile Consiliului UE, cu rol de co-decizie în procesul de adoptare a inițiativelor Comisiei și prin urmare va trebui să depună eforturi considerabile dacă va dori să adopte propunerile legislative și să avanseze pe sectoare cheie.

Sibiu

Summitul de la Sibiu va avea loc la 6 săptămâni după finalizarea Brexit și cu 2 săptămâni înainte de alegerile europarlamentare. România, fiind gazda acestui summit, va trebui să arate nu doar că poate să se organizeze exemplar, dar că este o gazdă vizionară și un stat membru pe deplin integrat. Sibiu 2019 nu trebuie să rămână în istorie numai ca orașul în care liderii europeni au adoptat concluzii despre viitorul Europei, ci și ca momentul în care România și-a adus contribuția ideologică la proiectul European. Există deja 4 proiecte care au fost menționate astăzi, în așteptarea Summitului:

  • Adoptarea bugetului UE 2012-2027 înainte de alegerile europarlamentare

Probabil prioritatea zero a Președinției României, adoptarea Cadrului Financiar Multianual 2021-2027 este necesară pentru ca fondurile europene alocate prin programele operaționale să fie absorbite la 1 ianuarie 2021. Comisia a înaintat deja o propunere de buget către Parlament și Consiliu în mai 2018 și, conform procedurii de co-decizie, e rândul Consiliului și Parlamentului să poarte negocieri. Dacă România nu reușește sa închidă negocierile până în mai 2019 înseamna că negocierile vor fi reluate când viitorul Parlament își va prelua mandatul, adică în a doua jumătate a anului, determinând bugetul să fie adoptat spre sfârșitul anului. Guvernanții români trebuie să își dea seama de responsabilitatea pe care o poartă pe umeri nu doar pentru viitorul României, ci și pentru celelalte 26 de state membre.

  • Uniunea Monetară

Comisia dorește ca rolul monedei euro pe scena internațională să fie dezbătut  înaintea Summitului. Euro este a doua cea mai folosită monedă din lume, însă importurile energetice în UE sunt plătite în dolari americani, deși doar 2% din ele vin din SUA. România nu este încă membră a zonei euro pentru a formula propuneri concrete, însă ar putea participa la dezbatere dacă obiectivul de aderare ar fi unul susținut de politici economice naționale sustenabile și dacă și-ar fi creat condițiile optime pentru o aderare în 2019, cum a reușit de exemplu Bulgaria. O aderare la zona euro a României în anul Summitului de la Sibiu ar fi oferit României un rol de jucător nou, cu perspectivă proaspătă și diferită la masa celor 19, însă din păcate România nu se află în poziția de a contribui la aceasta discuție.

  • JEFTA

Este indicată ratificarea acordului de liber schimb cu Japonia până în mai 2019 deoarece, Conform poziției Comisiei, ar fi un semn că UE lucrează pentru reguli și standarde globale. Guvernul României nu a oferit o poziție publică pe această temă sau o informare despre ce elementele acordului de liber-schimb și impactul lor asupra economiei europene și românești. UE are competență exclusivă în politici de comerț, însă statele membre sunt încurajate să informeze la nivel național activitățile întreprinse la nivel european, în special acorduri de nivel înalt. Dezbaterile pe acordurile comerciale sunt în general organizate în România de ONG-uri și inițiative locale preocupate în special de politici de mediu.

  • O politica externa mai puternică

Uniunea Europeană își dorește să devină un adevărat actor global pe scena mondială și să aibă capacitatea de a influența evenimente ce depășesc granițele europene. Un pas important pentru atingerea acestui obiectiv este trecerea la votul cu majoritate calificată în detrimentul unanimității în Consiliu, cu ajutorul Articolului 31 TUE (alineatele 2 și 3), ce prevede o așa-numita “clauză pasarelă” care îi permite Consiliului European competența de extindere a votului cu majoritate calificată la aspecte ce țin de politica externă și de securitate comună, dacă statele membre decid în unanimitate acest lucru. Comisia propune ca aceste aspecte să vizeze: deciziile de a institui sancțiuni, poziții privind drepturile omului și deciziile privind misiunile civile. Dorința de adaptare la situații concrete și flexibilitate instituțională fusese deja înaintată de Comisie în luna aprilie a acestui an, odată cu publicarea Strategiei de Extindere a UE către Balcani, când UE propunea ca dată potențială de aderare a două state din blocul Balcanilor anul 2025. Aderarea Balcanilor la UE va antrena automat schimbări instituționale, iar trecerea la vot cu majoritate calificată va fi necesară pentru fluidizarea procesului decizional. Profitând de experiența trecută a extinderilor, Comisia caută de asemenea schimbarea procedurii de vot în diverse politici înainte de închiderea negocierilor cu oricare țara din Balcanii de Vest, tocmai pentru a evita apoi blocarea aderării altor state din același bloc.

România, stat considerat încă nou în UE, ce are granițe atât cu țări din Parteneriatul Estic, cât și cu din Balcanii de vest, trebuie să profite de momentul Președinției pentru a se afirma ca model de stabilitate în regiune. Nevoia de stabilitate politică internă din România capătă astfel nu numai o pondere europeană, dar și internațională.

Concluzie – La ce duc toate eforturile?

Putem să ne întrebăm de ce a insistat atât de mult Președintele Juncker pe finalizarea și adoptarea tuturor acestor elemente înainte de Summit. Ei bine, deoarece întregul său discurs a fost adresat cetățenilor europeni care sunt chemați la vot în mai 2019 pentru alegerea membrilor Parlamentului European. Juncker dorește să demonstreze cetățeanului european că instituția pe care o conduce a lucrat, din primul până în ultimul moment al mandatului, la înaintarea tuturor propunerilor din planul său din 2014 și că UE a reușit astfel să depășească diferențele între nord-sud și est-vest. “Sibiu este momentul în care trebuie să le oferim cetățenilor europeni o perspectivă puternică de viitor. Ei merită mai mult decât nesiguranță și obiective confuze. Merită claritate și planuri, nu aproximări și jumătăți de măsură.”

_______

___________________________

Distribuie acest articol

21 COMENTARII

  1. Dacă bunul Junker era CEO al unei companii private, de mult ar fi fost forțat să părăsească clădirea sub escortă :) Cum e însă un birocrat neales de nimeni rămâne bine merci înfipt pe scaunul lui până la pensie.

    Hai să recapitulăm un pic marile sale izbânzi:

    1) Sub mandatul său s-a înregistrat prima țară care a lansat procedurile de părăsire a UE.

    2) Sub mandatul său s-au inițiat pentru prima oară procedurile de suspendare a dreptului de vot a două țări membre UE

    3) Sub mandatul său UE a ajuns pentru prima oară în 70 de ani la un conflict major cu SUA, ce este unicul garant al securității europene.

    4) Sub mandatul său politicile inepte ale CE au contribuit la creșterea euroscepticismul la cote inimaginabile înainte de 2014.

    5) Sub mandatul său UE a acceptat prima oară în istorie cu seninătate îndemnurile publice ale unui șef de stat UE la încălcarea sistematică a legii – Cazul cancelăresei germane ce a îndemnat milioane de oameni să treacă ilegal în valuri frontierele UE. Ba mai mult, cei ce nu au fost de acord cu fărădelegea instituțioalizată au fost aspru criticați de bunul Junker și argații săi. Criza aceasta artificială generată de incompetnță criminală și obtuzitate a zdruncinat temeliile UE.

    6) Sub mandatul său Produsul Intern Brut al UE a ajuns de la $18635 miliarde (2014) la $17277 miliarde (2017) față de un PIB de $19137 miliarde în 2008. O scădere de aproape 3% în 9 ani fără a lua în calcul rata inflației. Asta chiar dacă în UE s-a lărgit ptimind și Corația, ceea ce a mai aus câteva zeci de miliarde de USD la PIB-ul UE.
    Sursa https://tradingeconomics.com/european-union/gdp

    În același timp PIB-ul SUA a evoluat de la $14718 miliarde în 2008 la $17427 miliarde în 2014 și la $19390 miliarde în 2017. Adiă o creștere de peste 31%.
    Sursa https://tradingeconomics.com/united-states/gdp

    Mi-a scăpat vreo calamitate majoră din mandatuui lui Junker?

    • Bine punctat! Sincer, nu stiu ce solutii vor alege liderii UE anul viitor dupa Brexit si cum vor compensa cele cateva miliarde bune la bugetul Uniunii.
      In fine, astazi niste colegi cu aere de occidentali afirmau cu vadita ingrjorare ca, au vazut un reportaj in care se arata ca si Romania a intrat in randul statelor „iliberale” alaturi de Ungaria si Polonia, iar proiectul european este in mare pericol. „Am vazut ca si voi aveti extremisti de dreapta”. Nu m-am putut abtine si le-am dat replica: macar noi nu avem teroristi ca voi aici, in vest, care sa ne macelareasca in aeroporturi si gari.
      Atata ipocrizie nu am vazut niciodata la acesti vestici. Pe mine, si pe alti romani, nimeni nu ne mai poate minti in legatura cu atat de ravnita civiizatie vestica. Intr-adevar, spitalele sunt curate si dotate iar justitia nu este pe butuci ca la noi, insa au si ei problemele lor mari in societatile vestice, dar nimeni nu comenteaza….ciudat…

    • Jap! Good man Josef, ca sa raman in context Juncker e locotenentul Dub, umpic mai educat. Ce nu pot sa pricep, voi fi fiind eu mai prost (accept posibilitatea), este de ce nu e in stare EU sa genereze o miscare constructiv-reformista in-house. E usor sa accepti la nivel teoretic ca unele aspecte ale EU sunt naspa, dar sa nu faci/propui nimic pe tema. Imi pare rau, chemarile lui Juncker imi par demagogice. Sunt cheesy, eg o sa cream jde mii de locuri de munca in Africa (unde oricum ii rup chinezii) cand tu ai 14.6 somaj tineret la tine acasa. O sa muncim, o sa facem, o sa dregem. Basca, EU garantul pacii? Astia inca refuza realitatea, singurii cu muschiul sa garanteze securitatea sunt gigeii de peste ocean.

      • Ce nu pot sa pricep, voi fi fiind eu mai prost (accept posibilitatea), este de ce nu e in stare EU sa genereze o miscare constructiv-reformista in-house.

        Iar ce nu pricep eu e cum se face ca unul ca tine – care a dus tava pe scena politica ani de zile (tu te-ai laudat in mod repetat cu performanta), le-a deschis politrucilor usile limuzinelor, le-a impins scaunele sub funduri ca sa nu se prabuseasca in dificila incercare de a se aseza la masa ca sa manince si sa bea, le-a turnat in pahare, le-a cules scamele de pe rever, le-a zimbit subaltern etc. – nu a inteles cum merg lucrurile pe lumea asta.

        OK. Iti explica George Carlin in 3 minute:

        https://youtu.be/rsL6mKxtOlQ

        Concentreaza-te asupra urmatorului pasaj, fiindca e raspunsul pe care il cauti la intrebarea pe care ti-o pui si pe care am citat-o la inceputul comentariului:

        Because the owners of this country don’t want that. I’m talking about the REAL owners, now. The REAL owners, the BIG WEALTHY business interests that control things and make all the important decisions – forget the politicians. The politicians are put there to give you the idea that you have freedom of choice. YOU DON’T. You have no choice. You have OWNERS. They OWN YOU. They own EVERYTHING.

        • Am dus ce si cui? Dude, am muncit cinstit in toate tarile in care am trait, asta sa-ti fie clar. Cat despre Carlin, ma lasa rece, dar normal ca un observator versat ca tine, care nici macar nu se poate hotara la un nick – de frica sa nu iti ia urma bubulii reptilieni – degraba gaseste o teorie conspirationista care explica tot.

    • Si totusi: 1) Brexitul e opera lui Cameron, n-are nicio treaba cu Juncker; 2) procedurile astea sint chiar un lucru bun – la punctul 5) ii reprosati ca nu a reactionat fata de merkel; 3) conflictul cu SUA vine exclusiv de la Trump si de la cei care l-au votat; 4) nu e clar de ce politicile lui juncker ar fi mai inepte decit ale predecesorilor – si, de exemplu, criza migratiei nu a produs-o el ci razboiul din Siria si caderea lui Gadafi din Libia; 5) discutia e mult mai nuantata, dar va conced acest punct; 6) de ce nu citati si PIB-ul din 2018, care e de 19 600 dolari?
      E clar ca Juncker nu e cel mai luminos politician, dar cherry picking de fapte ca sa ne confirme o prejudecata ideologica nu e chiar cea mai convingatoare metoda…

    • Un CEO mai destept decat Junker ar fi fost platit cu cateva zeci de milioane de dolari pe an indiferent de rezultatele financiare ale companiei, chiar daca ar fi dus-o la faliment. Daca vreti va dau si exemple. Iata unul din cartea istoricului britanic, profesor la Harvard, Niall Ferguson, The Great Degeneration: Angelo Mozilo, CEO of Countrywide, a facut $570 million in 8 ani, si a adus aceasta companie in pragul dezastrului. A fost gasit de SEC vinovat de inside trading si, in loc sa fie pus la zdup, cum sugera Niall Feguson, a primit o amenda, care a fost platita in mare parte de Bank of America, care a inghitit Countrywide dupa stralucita conducere a lui Angelo Mozilo. Deocamdata Junker n-a dus UE la faliment.
      Majoritatea CEO sunt niste tipi la fel de mediocri precum Junker, dar bine conectati.

      • Diferența majoră e că dacă o companie tolerează prea mult un CEO inept acționarii își retrag banii cu mult înainte de colaps iar angajații mai răsăriți pleacă de asemeena din timp. Cei peste 500 de milioane de europeni nu prea au opțiunea asta. Aici e buba…

        P.S.: Acționarii par a mirosi ceva pentru că într-adevăr își retrag consecvent valorile din Europa…

        P.P.S.: Ăla care distruge pentru bani are măcar o oarecare scuză. Ăștia care distrug așa pe gratis precum Junker & Co. sunt însă chiar de neînțeles.

  2. Cind UE va considera si cazul VW, de falsificare a emisiilor gazelor de esapament, la nivel de coruptie, si nu doar „Romania corupta”, o sa mai am ceva incredere in spusele bosilor de la Bxl.
    Ohoho, si cite nu ar trebui analizate si in Germania ori Austria, cei nascuti fara pata si prihana.

  3. Toate bune și frumoase.
    Cuvântarea și Seful Comisiei J.C. Juncker sunt mai mult fantome ale trecutului decât îndrumători pentru viitor?
    După alegerea noului Parlament European PE în Mai 2019 și alegerea noului Sef de Comisie (doamna comaisar Margrethe Vestager/ Det Radikale Venstre (RV). Danemarca e preferată de E. Macron pentru Sefia Comisiei UE 2019-2023. PP pretinde un Sef de Comisie din PP. M.Weber/CSU a votat împotriva lui V. Orban /Fidesz care încă e în PP) situația în UE va total diferită de cea de azi.

    …. „… Dacă România nu reușește sa închidă negocierile până în mai 2019 înseamna că negocierile vor fi reluate când viitorul Parlament își va prelua mandatul, adică în a doua jumătate a anului, determinând bugetul să fie adoptat spre sfârșitul anului.
    … ….

    Partidele extreme stânga & dreapta vor avea o pondere mult mai mare în PE 2019- 2023 decât azi. Va fi mult mai dificil de a ajunge la decizii și compromisuri.
    E. Macron vrea să creeze o grupare dominantă nouă în PE cu En Marche ca nucleu, probabil cu liberalii și ecologiștii ca asociați. Cu PP, socialiștii și noua grupare franceză vor fi trei blocuri în centru, între cele două extreme Stânga (France Insoumise/J.L.Melenchon, Linke, etc) și Dreapta (Rassamblement National/Le Pen, Lega, etc).
    Budgetul de 1% din 14.000 miliarde Euro BIP în UE.27 e de fapt o fărămitura infimă (140 miliarde Euro pe an pentru 27) din BIP Uniunii. Dezbaterile contradictorii și certurile vor dura mult peste anul 2019. La Sibiu nu se va decide noul budget UE. Lipsesc banii pentru budget din UK după Brexit.
    E. Macron vrea „refondare UE„ cu două viteze, cu budget separat în ZE, fără ceilalti 8. E deja un concept mort după ce Olanda și 7 asociați au refuzat 2018 definitiv un budget suplimentar pe lângă cel al UE.27.
    Scindarea est- vest de la Bratislava 2016 s-a mărit 2018 cu trecerea Italei/Lega de partea „iliberalilor“ (V. Orban nu va fi sancționat 2018 după articolul 7 UE din cauza lipsei unei majorități duble calificate de 23 de voturi în consiliul ministerial al șefilor de state).
    Rămâne încercarea în toamna 2020 cu A. Merkel la președinția UE și ceva bani în plus (10- 20 miliarde Euro pe an) de la Berlin pentru compensarea parțială a contribuților britanice. Nu se știe cum va arăta budgetul 2021- 2027. Se vor aloca mai mulți bani pentru apărarea frontierelor maritime/ Frontex, pentru calificarea tinerilor șomeri în sud- est, pentru inovație (AI, etc). E vorba de compensarea contribuților britanice 2021- 2027 și redistribuirea banilor din budget (mai puțin pentru agricultură și fondul de coeziune). Nu e vorba de bani mai mulți peste 1% BIP. Acest budget va fi de fapt un document de resemnare.
    J.C. Juncker prevede de fapt în „proiectul politic“ UE.27 altceva. La fel E. Macron în proiectul său francez de „refondare UE“ cu budget suplimentar ZE. Nu se spune direct înaintea alegerilor PE 2019. De fapt e vorba de „transferuri financiare“ spre sud-est sub lozinca „solidaritatea europeană“. Vom vedea.
    Brânza se dă pe bani.

    • Ce chestie! Mai inseamna Macron ceva pentru cineva?! E in cadere libera in Franta. A ajuns mai repede decat pariam le nivelele de influenta si popularitate ale lui Hollande. Asa cum am spus la momentul inaugurarii lui Macron, Hollande era atat de vesel pentru ca acum era sigur ca nu va mai ramane in istorie ca cel mai inept presedinte al celei de-a 5-a republici :) Republique on marche (adunatura de fripturisti ca PP-DD-ul lui Diaconescu) se va evapora la fel de repede cum a aparut odata ce si Macron va disparea in neant la urmatoarele alegeri…

      Econmomia franceza e in continuare impotmolita in mlastina. Fostul ministru socialist cenusiu n-a reusit sa devina un genial presedinte „centrist”, ci ca orice socialist care se respecta s-a impotmolit in gargara pompoasa. Conflictele interne se acutizeaza. In plan extern nu-l mai ia nieni in serios in afara de presa. Dar si presa se pare ca s-a cam plictisit de el. „Refodarea UE” e „down the drain” dupa cuma r zice amicu’ Trump…

      • Problema este ca daca Macron esueaza cu politicile sale si planurile sale, atat intern in Franta cat si extern (refondarea UE), la urmatoarele alegeri nu vreau sa-mi imaginez cine ar putea castiga alegerile in Franta („prietenii stiu cine si de ce” :). De cealalta parte, probabil ca Germania isi va intari legaturile economice si implicit politice cu Rusia, in detrimentul relatiilor cu SUA. Marea Britanie va fi un stat independent si isi va modela politicile si interesele dupa cum vor dori oamenii si politicienii lor, iar in Romania se va instaura haosul anilor ’90 cu sau fara Dragnea and Co.
        Asta in cel mai fericit scenariu pur politic si economic. Pentru ca mai exista un scenariu mai dur la care nu vreau sa ma gandesc.

      • Nu e frumos dar sunteți aproape de realitatea UE și în Franța.
        E. Macron vrea să reformeze economia franceză și să restructureze administrația publică franceză. Nu cred că teoria franceză de „economie politică“, acum cu E. Macron, va avea rezultate mai bune decât în ultimii 40 de ani. Nu prea funcționează.
        Refondarea franceză a UE nu e dorită de cei 4 Vișegrad (Bratislava 2016), de Olanda și cei 7 asociați (nu la budget suplimentar ZE), în Italia etc. E. Macron mai are adepți (De Gaulle s-a întâlnit prima dată cu K. Adenauer 1958, 13 ani după WW2. Tratatul franco- german din 1963 are o clauză: NATO e pentru Westgermany scutul militar) azi pentru calea franceză a continentului?
        Din păcate nu e alt leader în UE care ar putea să-l înlocuiască azi pe E. Macron ca „speaker“. E. Macron vorbește excelent și frumos franceza, vorbe multe dar fapte invizibile în UE.
        UE rămâne cea ce a funcționat la început EWG 1957 (Europäische Wirtschaftsgemeinschaft)?
        Conceptul francez de „Uniune politică“ nu mai găsește azi adepți în UE.27? După alegerile PE 2019, cu o nouă Comisie vom vedea cum arată noul concept UE.27. Piața comună, libera circulație a mărfurilor și a investiților funcționeză, nimeni nu vrea să renunțe la acest avantaj.
        Care UE e de dorit? Common Market britanic sau „economia politică“ centralizată franceză. Nu văd soluții pentru refondarea franceză UE 2019.

        • … mike….
          Sunteți restanțier în privința relaților ruso- germane?
          Relațiile comerciale au fost în mod tradițional bune (armata rusă până 1994 în DDR). Acum se schimbă relatiile politice Moscova- Berlin repede și radical. Nu se mai acceptă agresiunea rusă în multe locuri, mai ales în Ucraina de est, etc. Nu se mai inchid ochii când Putin devine din ce în ce mai represiv în interior și agresiv în exterior.
          Economic decalajul e gigantic, exportul german de 1.200 miliarde Euro pe an e egal cu BIP Rusia. Cele 70 de miliarde Euro pe an pentru import gaz & petrol în raport cu BIP de 3.500 miliarde Euro pe an arată cât de puțin depinde RFG de Rusia. Invers e altfel. Poate exporta Rusia numai spre est în China fără piața UE?
          Relațiile cu NATO/SUA au fost până la D. Trump scutul militar als RFG absolut sigur. Cu 1,2 % BIP pentru apărare avertismentele americane sunt îndreptățite? Totuși SPD/Linke/Grüne împiedică azi creșterea la 2 % (proruse sunt: Linke și AfD, deci extremele) BIP. Nici un vecin în UE nu vrea azi armată germană mare.
          Nu trebuie uitat că 1945 înseamnă capitulare totală fără condiții și practic dizolvarea statului până 1949 (De Gaulle s-a întâlnit prima dată cu K. Adenauer 1958. Paris a fost sceptic în privința EWG 1957, a refuzat o apărare Europeană 1953-1956. De Gaulle a împiedicat aderarea UK de două ori). K. Adenauer a încercat ca Westgermany să fie din nou acceptată în lume, în ONU, GATT/WTO, EWG, NATO, etc. Nu era de la sine înțeles ca Westgermany/ D-Mark să devină un succes. Inovțtie, export (locul unu mult timp) și salarii mari e drumul parcurs 1949-1989- 2018.
          Tandemul franco- german (Elysse Vertrag 1963 De Gaulle-Adenauer are o anexă: NATO/SUA e la același nivel ca interes german și ca tratat de stat. Nu a plăcut la Paris 1963 și nici azi).
          Acum se pune accent pe relații diplomatice mult mai intensive cu toate structurile americane (Congres, Senat, Camera Reprezentantilor, Guvernori, etc), se prevede o dublare a prezenței în SUA. In nici un caz o distanțare politică sau militară. SUA are azi 33.000 soldați în RFG și mărește cu 1.500 acum (în Polonia, în est- sunt numai foarte puțini GI).
          Inițiativele franceze, ofensiva lui E. Macron de „refondare ZE“ sunt întâmpinate cu simpatie dar cu „buzunarele cusute“ cum se plânge stânga franceză (J. Attali: les boches pay tout pour tous). La Berlin nu se va accepta o scindare de „sus“ în UE după conceptul francez (F. Hollande 2016: UE cu două viteze), un budget separat ZE fără ceilalți 8, pe lângă budgetul UE.27.
          Ofensiva lui J.C. Juncker/UE în relațiile comerciale cu Iranul, crearea unei structuri intermediare fără bănci (schimbul natural, cumpărătorul de petrol iranian plătește masinile germane direct, fără bancă intermediară) e un concept francez. Vom vedea.
          Nu știu cum va arăta UE.27 peste un an. In nici un caz nu poate fi vorba de „colaboraționism“ ruso- german împotriva occidentului/SUA. Nici un cancelar german nu va părăsi „Westbindung NATO/Adenauer“. Un cancalar de stânga SPD/Grüne nu va mai fi posibil mult timp, 10- 15 ani (AfD 12 %). Rămâne doctrina Adenauer: NATO & UE. Adenauer a fost antisovietic (un lucru comun cu anticomunistul De Gaulle).
          E. Macron cere „suveranitate UE“ în lume. Paris (sediu cu veto în ONU, arme nucleare proprii) are, cere distanță mult mai mare de NATO/SUA decât Berlin. Nu au aceiași poziție, nu au interese identice.
          Berlin depinde de NATO/SUA mult mai mult decât Paris.
          De Gaulle: „Europa Patriilor“ până la Ural e valabil până azi la Paris. Westbindung/SUA rămâne interesul german. Exportul la fel.

  4. Junker avea ieri aspectul unui om ravasit, apasat de problemele mari cu care se confrunta Europa, un om usor rupt de realitate sau care lasa impresia asta.
    “Juncker dorește să demonstreze cetățeanului european că instituția pe care o conduce a lucrat, din primul până în ultimul moment al mandatului, “— Domnul presedinte al CE vrea sa asigure cetatenii UE ca lucreaza , insa in stilul european: on fait semblant de travailler.
    Domnul Junker s-a comportat asemeni unui autist. Nici o vorba despre problemele legate de Brexit, de migranti, de liderii autoritari din est. A justificat neputinta Comisiei de a lua masuri impotriva statelor care nu respecta justitia , prin limitarile impuse de acordurile Comisiei cu statele membre. A preferat sa vorbeasca doar de realizarile sale si ale Comisiei, fara a prezenta solutii pentru probleme.
    Insa il apreciez pentrua ceasta afirmatie care ar trebui sa devina lege in cadrul Comisiei: „Vom lucra în fiecare zi pentru a perfecționa această Uniune imperfectă. (…) Fără laude, fără felicitări. Modestie și muncă: aceasta este atitudinea pe care o va adopta Comisia în continuare. Aceasta este agenda noastră pentru lunile ce vor urma.”
    Este pentru prima oara cand aud astfel de cuvinte de la un inalt demnitar european, care a realizat ca exista probleme la nivelul Comisiei si institutiilor UE, in general.
    Personal nu vad un viitor prea grozav pentru UE avand in vedere tot ce s-a intamplat in ultimii doi ani. Nu pot sa ma comport ca un optimist non stop.

    • Nu găsesc azi nici un motiv pentru optimism în privinta UE.27. Refondarea UE a lui E. Macron a adormit. O noua criză majoră poate zgudui UE din temelii. Nimic nu e pregătit pentru o criză bancară (băncile italiene au 300 miliarde Euro credite putrede). Capitalul propriu al băncilor UE în mediu de 3% din suma de afaceri e ridicol. Se vorbește de „Uniune bancară“ când de fapt e vorba de a „comunitariza“ riscurile și datoriile statelor membre ZE/UE. E un risc enorm până la NEexit?
      Nimic nu e previzibil în UE pentru toamna 2019 după alegerile PE.
      Nimic nu e pregătit de „penalii patrioți“ dâmbovițeni, de cei de la cârma azi, pentru a clarifica interesele țării în UE/ZE.

  5. @Kurt relatiile ruso-germane sint „ombilicale” am putea spune. Sunt ca fratii iar UE nu mai poate invoca permanent „pacea” ca argument pentru mentinerea coeziunii.

    • Summitul celor trei mări la Bucureşti unde cei 12 din est au primit azi sprijinul din vest dovedeşte că se schimbă ceva. SUA e prezentă prin secretarul Energiei Rick Perry, UE prin fantoma J.C. Juncker. A. Merkel a declarat acum aderarea la acest grup de 12 din UE. Azi se iau în serios interesele şi grijile în estul continentului. In Lituania forţele NATO sunt sub comanda Germaniei. Fâsia de numai 60 de km între Polonia- Lituania şi Rusia/Kaliningrad şi Bielorusia/Minsk poate fi privită ca o zonă sensibilă în est.
      (…”Domnule presedinte, sprijnim Initiativa celor Trei Mari si va incurajam sa deschideti noi cai de comunicare intre cei doi plamani ai continentului, dar si intre Nord si Sud”, a precizat presedintele CE J.C. Juncker. La randul sau, Iohannis a sustinut ca trebuie exploatat pe deplin potentialul de dezvoltare a interconctivitatii, punand accent pe transport, energie si piata digitala. Pe de alta parte, Junker a spus ca proiectele gandite in cadrul summit-ului vor fi sprijinite, ca este avuta in vedere dezvoltarea infrastructurii de transport, „mai ales in zona voastra”, si a subliniat faptul ca respectarea statului de drept este esentiala. Investitiile nu au sens daca lipseste respectul fata de statul de drept”. „Cand se vorbeste despre statul de drept, exista mereu stranuturi in sala”, a mai spus Juncker . .. …. Presa recentă …. online).
      Initaitiva română e bine venită în vest şi în est.
      Rămân problemele grave interne de la Bucureşti. Decisiv e evolutia în ţară. Inovaţie, export, industria 4.0, salarii mari e posibil. Cum? Când? Cât timp mai rămâne?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Tana Foarfa
Tana Foarfahttp://contributors
Tana a obţinut licenţa în Știinţe Politice la Université Libre de Bruxelles și deține un Master în Studii Europene la KU Leuven, specializarea ei fiind Relaţiile Externe ale Uniunii Europene. Principalele ei puncte de interes în domeniul european sunt relațiile externe ale UE, mecanismele electorale naționale, politicile economice și respectarea drepturilor copiilor și tinerilor. În 2015, Tana a fost consultant pe politici de dezvoltare și formare în cadrul Comisiei Europene, devenind în 2016 angajată a Comisiei în cadrul aceluiași departament. În prezent, lucrează în calitate de consilier politic pe probleme economice în Parlamentul European.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro