joi, martie 28, 2024

Trăiască România decolonizată! Câţi bani UE pierdem în Anul Centenarului

De 1 decembrie am făcut o excepţie şi am vorbit ţara de bine, dar revenim acum la realitatea cotidiană: stăm mai prost cu absorbţia de fonduri decât în ciclul unu după aderare (2007-13) iar noutatea mare e că nu ne mai pasă. Tema a dispărut ca preocupare şi pentru guvern, şi pentru opinia publică, fiind complet acoperită de subiecte de importanţă cosmică precum bătălia târgurilor de Crăciun dusă între ei de liderii partidului de guvernare, sau priza lu’ Carmencita (cum, care priză, aţi şi uitat, după o săptămână, aşa breaking news decisiv?).

Am zis că stăm prost cu absorbţia, ceea ce e o exagerare: practic ea nu există. Creşterea economică actuală, bună, proastă cum e, se face în condiţii de absorbţie virtual 0%. In sultanatul Dragnea, Autorităţile de Management se află strânse la MDRAP, care în mod normal trebuia să aibă doar Dezvoltarea Regională (adică POR), urmând ca de ele să se ocupe gospodăreşte dna Shhaideh. Poate că încă o face, cine ştie? Nimeni n-a întrebat-o. Portofoliul Fondurilor UE era o cochilie goală încă de când fusese dat Rovanei Plumb să se joace cu el prin curte; după ce şi ea a fost zburată, mă îndoiesc că ştiţi cine e titular acolo (notă de culoare: dacă intraţi în secunda asta pe website guvern, aici, vedeţi că ministrul respectiv e fără chip, fiind reprezentat printr-o ştampilă, ceea ce în fond găsesc că e foarte potrivit).

La finalul lui 2016 landurile germane au iniţiat un position paper trimis Comisiei, cerând simplificarea procedurilor de derulare a fondurilor; acesta a fost semnat de reprezentanţii statelor din zona Dunării, mai puţin unul singur: România. Autorităţile de Management (AM) s-au întâlnit acum câteva săptămâni ca să discute întârzierile de cheltuire şi posibilele decomisionări de fonduri; singurele care n-au fost prezente sunt cele din România. In climatul actual de lipsă de interes, funcţionarii nu se pot duce la conferinţe doar de mazete, fără mandat de la nivelul politic ca să susţină una sau alta. Poziţia lor firească de conservare a jobului e să stea naibii acasă şi să nu răspundă la telefon, iar nimeni nu-i poate condamna pentru asta.

Deci e oficial: we don’t fucking care. Dacă ne-aţi întărit controalele, nu ne mai pasă de fondurile structurale, avem alte treburi şi destui bani în programele naţionale precum PNDL, unde nu se uită nimeni peste umărul nostru (vezi aici ce e cu PNDL-ul ăsta). Ii îndestulăm pe primari de acolo. Intrebarea importantă e următoarea. In condiţiile în care:

●     dupa Brexit dispare contribuţia netă a Marii Britanii,

●     iniţiativa de apărare comună a UE împinsă de Germania şi Franţa trebuie finanţată de undeva, anume din reduceri la alte capitole,

●     SUA se plictiseşte de băieţii ăştia de prin Est care dau din picioare imprevizibil, după o logică de neînţeles de la ei de-acasă, şi se zborşesc către Washington=Inalta Poartă, deci pe chestiuni de afaceri UE n-o să le mai ţină spatele, adică dna Merkel capătă mână liberă să-i disciplineze după ce îşi rezolvă problema cu formarea guvernului,

●     liderii guvernului şi cei ai PSD sunt deconectaţi de omologii europeni, oamenii cu contacte externe (în instituţii sau partide socialiste) au plecat sau au parcat pe linie moartă, deci practic decidenţii actuali României nu ştiu pe cine să sune în Europa, iar dacă sună oricum nu le răspunde nimeni,

ghici de unde se vor tăia banii UE la runda viitoare!

De fapt primul şoc vine la vară, în mijlocul iarmaroacelor de Anul Centenarului, cenaclului Flacăra minus Ceauşescu, defilărilor cu costume de epocă şi brand de ţară nou-nouţ, târgurilor de Sânziene la Bucureşti, buciumelor la Alba Iulia, etc: decomisionarea de fonduri pentru România. Pe trendul actual pare inevitabil că la jumătatea lui 2018 vom pierde cam 1.2 bn euro din POR şi 6-900 mil euro din Fondul Social (cu cele două OP-uri ale sale).

In primul ciclu ne-am rugat de ei, am obţinut prelungiri, am minţit poporul cu geniala sintagmă “proiecte fazate” (adică neterminate la timp şi continuate pe banii din ciclu doi, ceea ce înseamnă pierdere netă de bani în ciclul unu, doar că abureala din denumire ajută la escamotarea realităţii pentru public). Chiar şi aşa, la patru ani de la încheierea acestui ciclu (2013) încă nu avem o cifră oficială pentru absorbţia reală în perioada 2007-2013: ei dau pe surse 80%, dar fără să-şi asume ceva; eu suspectez mai curând ceva pe la 70%.

In ambele cazuri, e vorba de nişte miliarde pierdute pe care nu le mai “fazează” nimeni. Insă ce sunt nişte miliarde la o casă mare şi neatârnată, care se conduce suveran pe bază de sondaje făcute de Pieleanu, ofiţeri acoperiţi şi necontrolaţi nici de propriul partid şi televiziuni cu rating cam cât absorbţia de fonduri UE?

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. We blew it

    Ramâne întrebarea: de ce? Guvernul Cioloş s-a ocupat profesionist de acapararea fondurilor nerambursabile din UE? Care a fost randamentul guvernului Cioloş? Care e situaţia azi cu PSD-ALDE? Dacă autorul descrie exact cea ce este azi cred că e jale mare:

    … „…stăm mai prost cu absorbţia de fonduri decât în ciclul unu după aderare (2007-13) iar noutatea mare e că nu ne mai pasă. Tema a dispărut ca preocupare şi pentru guvern, şi pentru opinia publică, fiind complet acoperită de subiecte de importanţă cosmică …. …. In ambele cazuri, e vorba de nişte miliarde pierdute pe care nu le mai “fazează” nimeni. Insă ce sunt nişte miliarde la o casă mare şi neatârnată, care se conduce suveran pe bază de sondaje făcute de Pieleanu, ofiţeri acoperiţi şi necontrolaţi nici de propriul partid şi televiziuni cu rating cam cât absorbţia de fonduri UE?… „….

    UE are ţeluri măreţe pe termen mai lung:
    1) Apropierea condiţiilor de viaţă asemănătoare în toate părţile Uniunii. Nu înseamnă „salarii egale“ în fiecare localitate, regiune, ţară şi la fiecare meserie. Imi lipseşte această dezbatere în sfera publică românească 2007-2017, în special din partea parlamentarilor din ţară trimişi la Bruessel PE pentru ce? O dezbatere publică în privinţa ţelurilor, principiilor UE şi cum sunt tratate în PE 2007- 2017 e o şansă pentru opozitia actuală din parlamentul dâmboviţean şi pentru cei de pe stradă din ianuarie 2017 pentru a formula interesele pentru preşedinţia 2019 UE.27.

    2) Subvenţiile nerambursabile sunt prevăzute de statutele UE pentru a sprijini, pentru a accelera dezvoltarea ţărilor care au aderat 2004/2007 la UE. UE.27 nu practică în nici un caz „colonialism (Polonia primeşte cele mai mari subvenţii nerambursabile, 10 miliarde Euro pe an?)“ faţă de România. E o denumire originală „dâmboviţeană“ care spune ceva despre „frustrarea tovarăşilor“ FSN/PSD 1990-2017 văzând cum e situaţia reală după naţionalcomunismul (Cântarea României) autohton?

    3) Economia de piaţa „socială“ (Soziale Marktwirtschaft e modelul german al lui Ludwig Erhard 1947-1966, pâna azi) e modelul UE (Suedia, Germania, Olanda, Danemarca, etc) care se deosebeşte de modulul britanic şi american (au azi creştere economică mare). „Decalajul istoric“ al României faţă de vest are cauze interne. Fără a intra în amănunte: competenţa, responsabilitatea şi concurenţa (eliminate în NATIUNEA ceauşistă) sunt principiile după care ar trebui să funcţioneze intreprinderile private în UE. Excesele cu „monopoluri“ (Google, Facebook, giganţii din Silicon Valley) sunt urmărite în UE, se încearcă desfiinţarea monopolurilor. Greu de făcut când inovaţia înseamnă la început întotdeauna un avans, deci un fel de monopol (Google acum 15 ani). Dinamica 1980- 2017 din Silicon Valley -SUA (Microsoft, Apple, Google, Amazon, Facebook, Twitter, IBM, etc) merită discutat!

    4) Refondarea UE.27 se va face începând cel mai târziu 2020, după alegerile parlamentare PE. Scindarea UE.27e dorită în est (Polonia, Ungaria, Cehia, etc) 2016 la Bratislava, a primit deja răspuns din Paris 2016 (F. Hollande). Refondarea va fi realizată de E. Macron acum cu ţelul ZE.19, fără ceilalţi.
    Sper că dezbaterile în sfera publică românească 2017-2019 să ofere răspunsuri satisfăcătoare şi realizabile la întrebările arzătoare ale autorului. Nu merge aşa mai departe cum e acuzat de autor.

    Care sunt interesele reale al României? Cine scrie?
    We rise!

  2. „Câţi bani UE pierdem în Anul Centenarului”

    Știam eu că există resurse de obiectivitate!
    Ei, partea proastă cu banii europeni este că sunt mai greu de furat. e nemernicul ăla de OLAF cu ochii pe ei, mai ceva ca pe butelie!

    Apoi, pentru cofinanțare tre’ să pui ceva, ori decidenții noștri politici au decis că cel mai bine este cu investiții mci și salarii mari (pensii speciale, whatever…) .

    Și, în cele din urmă, dar nu mai puțin important, strategiile guvernamentale sunt pe termen scurt (până adoptăm ceva legi care să-i scape de necaz pe unii șefi, să zicem…), chestiunea asta cu fondurile structurale și de coeziune este legată de viziuni pe termen lung. Vor fi alții cei care adoptă măsurile de austeritate, ori vor atrage fonduri europene pentru a reconstrui ce distrugem noi. Dar…ar putea fi mai puține după Brexit, ori ar putea fi condiționate de nenorocitul ăla de MCV. Tare neplăcut!

  3. Cred ca o cauza pentru neabsorbtia fondurilor este si frica functionarilor de DNA care coroborata cu legislatia slabutza, duce la neasumarea raspunderii si evitarea actiunilor necesare.

    • puteti da vreun exemplu in care DNA a uzat de vreun anume drept de a cerceta preventiv, fara sesizari/plangeri concrete sau probe preliminare privind posibile fapte penale deosebit de grave in urma carora ar avea obligatia legala de a face cercetari ? altfel nu vad cum s-ar justifica „teama de DNA”

      • Va dau eu un exemplu, dar, cu scuzele de rigoare, nu am chiar declaratia „olografa” sau verbala sau link; va las placerea sa navigati de mana cu google;
        Un fost prim ministru pe nume ponta se vaita, intr-un moment cand era chiar pe cai mari, ca functionarii (aia platiti de stat) nu mai au curajul sa aprobe niciun proiect de frica DNA. Nici nu indranesc sa apropie pixul de foaie.
        Explicatia destul de transparenta: respectivul functionar fiind atat de prost/ignorant/pafarist …. cum vreti sa ziceti… incat nu poate sa decida oportunitatea unei decizii (investitii) pe criterii obiective (tehnice, legale etc) are o singura optiune/criteriu : cat este „spaga” ?(ma scuzati, din nou, nu am gasit alta rima). Dar cu suflarea fierbinte a DNA in ceafa, singura decizie este NU!!!
        Pentru cei angajati la stat numai pentru criteriul „cat de asiduu au sprijint actiunile partidului stat” nu are nicio relevanta vreun criteriu profesional sau vreo explicatie tehnica/legala, si nu vor avea nicio milionime de secunda de insomnie pentru ca au compromis un proiect util/vital/constructiv pentru TARA printr-un refuz nejustificat.
        Nu pentru aia sunt ei acolo!

    • Ce legatura are DNA-ul cu absorbtia fondurilor europene? El investigheaza cazuri de coruptie, nu aproba dosare de fonduri europene. Cauza principala a absorbtiei mici o reprezinta felul in care statul roman isi face treaba. De la procedurile greoaie, facute parca pentru a nu le intelege, pana la felul in care ramburseaza banii (contrar a ceea ce cred cei mai multi, statul roman da banii pe fonduri, dupa verificare, nu UE. Statul face apoi cerere la UE de rambursare). Daca statul nu ramburseaza banii la timp pe diversele faze ale proiectului, firma intra in probleme de finantare.

  4. Ce mai conteaza niste bani pierduti pe care oricum nu-i foloseste nimeni? Doar pt. orgoliu? Ori poate nu inteleg eu.
    Sigur, m-as putea intreba cum am putea face sa cheltuim toti acei bani pusi la dispozitie, da’ nu ma intreb fantezii, pt. a nici altii nu se intreaba si nu cer. Ma uit la TV si vad ce vad, asa ca nu mai intreb nimic.

  5. Se mai pot cheltui bani si doi ani dupa incheierea exercitiului. Si oricum de regula cea mai mare parte a banilor se cheltuie in ultima treime a perioadei. Paote nu ar fi asa o problema.

    Insa programele operationale in sine sunt opera unor birocrati care complica lucrurile pentru a-si mentine slujbele bine platite sau opera unor naivi care cred ca viata e cea din manualele de facultate. Nu stiu care abordare a mai daunatoare.

    90% din birocratia excesiva ne apartine noua, Romaniei, nu se naste in birourile Comisiei Europene.

    O alta ipoteza vehiculata pe aici pe Contirbutors a fost cea a dorntei de a nu cheltui pentru a nu creste deficitul. O amintesc doar, nu am argumente nici pro nici contra.

    O cauza ascunsa bine e incompetent structurala – adica din moment ce educatia nationalka produce incompetenti pe banda rulanta, de unde unde crede cineva ca ar putea sa apara functionari competenti in AM-uri!?

    Daca maine ar veni la conducere un govern hypercompetent, minunat de bun, cu bune intentii si complet necorupt, cu cine crezi ca ar lucra? Evident, tot cu produsele educatiei nationale, altii de unde? Adica, tot degeaba ar fi. A fost Ciolos un an si a facut tot ce a putut. Dar crede cineva la modul serios ca ar mai fi rezistat inca un an? Dorinta copilareasca de a face „ceva bun” se erodeaza si ea, e ca adrenalina – tine cat tine si se termina.

  6. Problema este identificata foarte corect. Ceea ce nimeni nu spune este ca ministerele sunt pline de politruci si pile, unii mai prosti ca altii, unii mai incompetenti ca altii. Orice ar face societatea civila, birocratia creste! Am avut minister al fondurilor europene, care a excelat in tocarea fondurilor europene printr-o structura de personal supra dimensionata, al carei unic scop a fost acela de a pune bete in spite, nu de a ajuta beneficiarii. A venit maretul Ghinea, care ne-a dus in epoca medievala, prin imbecilitatile scoase pe banda rulanta sub forma de ghiduri si prin alocarea a milioane de euro pentru un „sistem informatic” nefunctional nici in acest moment. Asta in timp ce un domn general de la STS ne acuza pe noi ca ii denigram subalternii incapabili sa creeze un soft demn de secolul 21! In acest timp, structura ministerului se umfla de consilieri si secretari de stat care produceau mizerii (cu mici exceptii), analfabeti din punct de vedere profesional…. si uite asa ne-am sabotat singuri! Si ne vom sabota in continuare, atata vreme cat acceptam sporuri de 75% din salariu pentru functionari care au atras 0! Lei la buget.

  7. 1. Basescu a negociat si obtinut o gramada de bani de le UE pentru actualul exercitiu financiar.

    2. Tot Basescu a obtinut o cofinantare de numai 5 % pentru unele proiecte de infrastructura.

    3. Ponta urla ca el, daca mergea sa negocieze, ar fi obtinut si mai multi bani.

    4. In realitate, degeaba am obtinut, daca PSD-istii nu-i pot fura.

    5. Toate astea se intimpla pentru ca poporul PSD nu scade sub 30 % si pentru ca educatia e la pamint, toate astea intr-o tara cu o multime de alambice, tuica ieftina si manele pe alese.

  8. V’ati luat cu vorba si ati uitat sa ne raspundeti; deci, cati bani pierdem in 2018? Ca aproximatiile acelea cu POR si FS nu acopera nici un sfert din capitolele bugetare…asa-zisele programe.

    Dar am si io o intrebare. Daca:
    1] absorbtia [recte halirea feliei din prada redistribuita de Centrala socialista a UE] tinde spre zero,
    2] investitiile in infrastructura tind spre zero, iar starea jalnica a acestora indica acest lucru,
    3] daca investitiile straine scad sau stagneaza,
    4] Centrala UE si liota de politruci europeni socialisti isi acopera/sustin/incurajeaza tovarasii ce duc in ruina Romania,
    5] UK iese din UE, iar US nu se mai baga in ograda tulbure a Europei captive utopiei neosovietice, si nimeni altcineva nu da semne ca i’ar pasa de noi,

    atunci nu cumva nu mai avem niciun beneficiu net de pe urma ‘aderarii’ la UE, iar singura noastra sansa ar fi sa platim rascumpararea satrapilor de la Bruxelles [sperind ca nu ne’or cere si noua 60 de miliarde] si sa cersim de la americani un statut privilegiat de stat-tampon, sa fim un soi de Islanda a Estului?

  9. Pe vremea cand Ponta era mare si tare, cumva cum ar fi „la oferta, doi intr-unu”, adica Dragnea si Tudose intr-un corp, a facut niste afirmatii de o sinceritate uimitoare desi (cred eu) neinteleasa si mai mult ca sigur involuntara ca umorul lui Daea. Dar ,a zis cam asa:
    Sub asaltul DNA functionarii statului nu mai au (zicea micul titulescu) curajul sa aprobe niciun proiect de frica ca vor fi acuzati de coruptie ; de aici, pericolul potential intuit de clarvazatorul PM ca toate proiectele raman inghetate pana le trece frica.
    In traducere libera, functionarii statului (fie ei din primarii de comuna sau de la guvern) nu cunosc alt criteriu de evaluare decat spaga sau/si ordinul de la partid.
    Caci, sa decizi cu mintea ta de umil functionar ca apa nu curge la deal, ar putea sa fie caz de DNA si, mai bine, mai sigur, (daca nu te alegi cu ceva substantial si sigur) nu aprobi.
    Decat sa gresesti aproband (daca nu te alegi cu nimic) mai bine sa nu gresesti respingand orice (daca tot nu te alegi cu nimic) fiindca atunci nu poti fi acuzat de nimic si poti sa-ti rumegi linistit salariul de bugetar neconditionat de niciun indce de performanta.
    Si iata, suntem campioni la ne-absorbtia fondurilor europene. Dar ramanem saraci si cinstiti – daca mai tineti minte cine a zis-o, intelegand asta in masura in care hotul neprins e negustor cinstit – un fel de prezumtie de nevinovatie clamata chiar de hot.
    Practic, Ponta a avut dreptate; din acel moment mai toate programele au inghetat. Investitiile serioase s-au oprit. Au ramas bani buni pentru consum si pentru subventii dar NIMIC pentru investitii cu termen de revenire mai lung.
    Consumul a ajuns atat de mare incat a devenit motorul cresterii economice. Traiasca psd ca ne-a invatat sa crestem fara sa producem.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sorin Ionita
Sorin Ionitahttp://www.expertforum.ro
Paleo-liberal (adica din soiul cel vechi) Partener fondator la EFOR (www.expertforum.ro) think tank independent Citeste si preda teorii ale dezvoltarii si sectorului public Consultant pe reforma institutionala si descentralizare in Europa de Est si Balcani

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro