vineri, martie 29, 2024

Zece ore de coșmar pe zi

Am urmărit de câteva ori dezbaterile unor candidați la funcția de primar. Cu toții își dădeau silința să-și convingă alegătorii că vor face lucruri utile pentru oraș, că nimeni nu va suferi în urma mandatului lor, că viața celor din oraș va deveni mai comodă și mai frumoasă. Nici unul dintre candidați n-a spus vreodată că are de gând să-și chinuie concetățenii. Că își propune să le facă viața un infern. În Suedia, când municipalitatea vrea să taie un copac, cere în prealabil consimțământul tuturor locuitorilor străzii. Nimic nu se face, într-un oraș civilizat, fără consultarea prealabilă a celor asupra cărora un proiect sau o hătărâre municipală are urmări directe în viața de fiecare zi.

Textul care urmează este o scrisoare deschisă adresată primarului Brașovului, orașul în care m-am născut, am copilărit și-n care revin foarte des. El descrie coșmarul în care au fost aruncați recent locuitorii de pe una dintre străzile cele mai vechi ale Brașovului: Sfântu Ioan. Pentru că astăzi este ziua Sfântului Ioan și a tuturor celor care-i poartă numele, îmi spun că, poate, lucrurile se vor îndrepta: pe strada Sfântu Ioan și în România.

strada Sfântu Ioan
strada Sfântu Ioan

Scrisoare deschisă către Primarul Brașovului

Domnule George Scripcaru,

De când există patinoare în aer liber în Brașov, în București și în orice oraș civilizat din Europa, ele sunt făcute în locuri relativ izolate. Din fericire, Brașovul nu e lipsit de asemenea locuri: la Olimpia și la Complexul sportiv Agrement de Sub Tâmpa și, desigur, în Poiană. V-ați întrebat cumva de ce se aleg asemenea locuri pentru ele, de ce nu se pun între case? Pentru ca muzica patinoarului să nu-i deranjeze pe oamenii care locuiesc în apropiere. Consilierilor dumneavoastră le-a venit ideea să facă un minuscul patinoar între case (mai precis în mica piațetă  dintre casele de pe strada Sfântu Ioan și Hotelul Aro Nou, chiar lângă veche biserică Sfântul Ioan). Pe cât de mic este patinoarul, pe atât de mare e zgomotul din preajma lui. De la ora 12.00 ziua și până la 22.00 p.m., așadar 10 ore la rând, fără cea mai mică întrerupere, locuitorii din casele din jur sunt nevoiți să îndure tortura unei muzici care cu siguranță că depășește cu mult numărul de decibeli admiși. Acești oameni nu se pot odihni, nu pot lucra, nu pot gândi. Ați citit schița lui Caragiale Zgomot? Pesemne că nu. Dacă ați fi citit-o,nu i-ați distruge pe locuitorii care au nefericirea să stea în casele de lângă patinoar (ba chiar și pe copiii care patinează) cu muzica de radio amplificată de boxe.

Trec peste faptul că această muzică veselă s-a auzit nonstop și în zilele de doliu național decretat la moartea Regelui Mihai I, ceea ce a fost o vădită încălcare a legii. Nici măcar acțiunile culturale nu s-au ținut în acele zile (lansările de carte, de pildă – știu, pentru că aveam programată una chiar la Brașov, dar aceasta, deși mult mai puțin sonoră, a fost decent anulată). Dumneavoastră ați permis însă ca o muzica aceastasă inunde strada în toate zilele de doliu.

Poate că nu știți, dar tortura prin poluare sonoră e una dintre cele mai cumplite. Picătura chinezească. V-ați gândit că, cine știe, în casele de pe strada Sfântu Ioan sunt oameni bolnavi? Că sunt bebeluși ? Că sunt oameni care au nevoie de liniște? Că sunt oameni care ar vrea să lucreze acasă?

Soarta Brașovului nu îmi este indiferentă. Am scris romanul străzii SfântuIoan (Inocenții), care a apărut în 2016. N-aș menționa acest lucru dacă n-ar fi important: de când ați deschis patinoarul n-am mai putut să scriu nimic, nici să citescvreun rînd. La închisoare sunt condiții de scris mult mai bune, se pare: toți pușcăriașii au devenit scriitori. Dar sunt și lucruri mai grave decât atât. Mama mea, fostă profesoară la Șaguna, cunoscută și respectată în Brașov, a suferit un accident cerebral și este la pat. O torturați și o omorâți, domnule primar.

Domnule Primar, dacă sunteți atât de dornic să le faceți locuri de joacă zgomotoase copiilor, vă rog să le faceți în fața ferestrelor dumneavoastră (nu știu unde locuiți, dar cu siguranță că într-un loc foarte liniștit, numai bun pentru așa ceva!). Am și altă variantă, planul B: faceți patinoarul lângă Primărie sau în spațiul foarte generos din fața Prefecturii.

De altminteri nu patinoarul mă deranjează, așa cum v-ați dat seama, desigur, ci obligația de a asculta muzică ușoară (sau indiferent de care) timp de 10 ore, la o intensitate peste cotele admise, cu tot cu reclamele aferente. Chiar dacă un singur țânțar v-ar bâzâi la ureche timp de 10 ore cred că v-ați simți îngrozitor, domnule Primar. Ceea ce ne obligați să ascultăm e echivalentrul a mii de țânțari. 10 ore pe zi, bâzâindu-ne la ureche! Nu aștept de la dumneavoastră vorbe (sunt, ca toată lumea, sătulă de vorbele politicienilor), ci fapte. Aștept liniște pe strada Sfântu Ioan. Cu speranța că veți citi această scrisoare și n-o veți neglija,

PS Sugerez ca pe același loc să se amenajezeun părculeț cu, eventual, o fântână, un loc verde în care părinții să se joace în liniște cu copiii lor sau să le citească povești. Spații verzi nu sunt niciodată de ajuns, într-un oraș. Surse de zgomot sunt absolut suficiente în Brașov (vezi Piața Sfatului, din apropiere). Nu transformați orașul într-o vastă discotecă, pentru că nu asta e tradiția Brașovului. Turismul brașovean nu se bazează pe zgomote, nici pe ascultat radioul (ah, cei care mergeau în natură cu tranzistorul, pe vremuri, erau cei care, needucați în spiritul muntelui, nu respectau natura! Sunt sigură că nu faceți parte dintre aceștia). Turismul brașovean s-a bazat întodeauna pe drumeții, muntele fiind la câteva minute de oraș.  Nu pe gălăgie.

Distribuie acest articol

19 COMENTARII

  1. Ai senzația că noi ducem lipsă de legislație. Citește Legea 350 din 2001 și L 50 din 1991 actualizate. Vei constata că și la noi e la fel ca-n Suedia, însă, spre deosebire de țările europene civilizate în România nu se aplică Legea.

  2. Nimic mai trist decât să vezi că barbaria sonoră (pe care o cunoaștem bine din București) s-a dezlănțuit și la Brașov.

    În locul primarului de acolo mi-ar crăpa obrazul de rușine să primesc o astfel de scrisoare deschisă. Și, în plus, scrisă de o scriitoare atât de cunoscută, ce evocă adesea în cărțile ei farmecul Brașovului. Ioana Pârvulescu ne-a făcut pe toți să ne îndrăgostim de acest oraș. Iar acum ne face să îl compătimim pentru ce primarie are.

    Chiar așa am ajuns? În țara asta totul trebuie apărat? Și legea, și bunul simț, până și liniștea?

  3. Mergeti in rural si o sa descoperiti o nebunie continua cu muzica data tare, sanctionata modic, cu complicitati din partea autoritatilor locale. Cica asa e traditia….
    Problema este ca majoritatea oemenilor nu vad asta o problema…altfel si-ar exprima nemultumirea (in scris, in strada, etc) si s-ar rezolva.

    Exact ca soi cu legile justitiei, cand ceva anormal se intampla stam si nemiram de ce nu se iau masuri. Raspunsul este: marea majoritate a celor impactati nu vad o problema..in unele cazuri (vezi zgomot) chiar le face placere si consider asta un lucru normal..din mosi stramosi.

    Ei…cum ne luptam cu asta? Prin educatie, prin coercitie, prin modificari legislative? Atata vreme cat majoritatea nu vrea, nu stie, sau nu vrea sa afle cum sa traiasca civilizat, o mana de oameni se lupta (de fapt se sacrifica intrucat ei nu vor beneficia de vreo ameliorare a situatiei in urma propriei lupte), si probabil (oricum nu e cert) situatia se va schimba in decursul a generatii.

    Ca atare cine vrea o schimbare de substanta vizibila in timpul vietii emigreaza in locuri unde aceste schimbari (fiecare cu schimbarile pe care le asteapta) au fost deja facute. Asta este drama romanilor: unii emigreaza ca nu-s joburi, altii ca e mizerie, altii ca e zgomot, altii ca e razboi (a…uitasem asta e valabil pentru cei din Siria).

    Ramane masa celorlalti care cum-necum nu sunt asa de dreanjati nici de mizerie, zgomot, dezorganizare, infrastructura precara. Cu mici diferente date de specificul locului, la noi asta insemnand cine a influentat zona cat a fost sub ocupatia cuiva (austriecii in Transilvania, Banat, Bucovina, otomanii in Valahia/Moldova, etc)

    Asa a fost si cum 100 de ani aici si ma tem ca asa va fi si peste 100. Este de fapt decalajul fatza de zonele civilizate care se pastreaza si in unele cazuti chiar se adanceste.

    Probabil ca acum 100 de ani era OK sa faci petreceri in aer liber intre case in Marea Britanie. Acum nu nu mai este, caci s-au civilizat, insa la noi pare ca e OK caci e decalajul mare

    As vrea sa fiu mai optimist insa de fapt sunt realist.

    • Eu mă întreb ce s-ar întâmpla dacă o persoană și-ar instala între blocuri o stație de amplificare tot așa de puternică precum cele folosite la concertele de muzică populară, ușoară și manele și ar pune Simfonia a noua de Beethoven s-o asculte tot poporul din jur… Credeți că ar reclama cineva la poliție? Și poliția ar interveni?

  4. Din pacate, cazul nu este singular. Si onor primarul Timisoarei, are aceeasi conceptie. Orasul nu este „monastiresc” dupa dinsul (nu stiu dupa care dictionar este valabil acest cuvant) si la ora 2 din noapte, se pot auzi pe malul Begai pina in centru si mai departe, sunetele muzicii date la maximum. Lozinca lui este „cui nu-i convine, sa se mute”. Imi este jena sa calific atitudinea lui si a confratilor sai.

  5. Stimata doamna,

    Imi pare extrem de rau de ce vi se intampla Dv., mamei Dv. si vecinilor. Nascut in Bucuresti, iubesc Brasovul foarte mult, caci multe amintiri ma leaga de el : tinerete, tabere, iubiri, muntele , schiul si mai ales orasul in sine…numai anul trecut l-am vizitat de 2 ori.

    Pentru mine Transilvania a insemnat intotdeauna ceva special, special si pentru ca este frumoasa , dar si fiindca unii din strabunici mei au murit aici ca sa fie Romania mare.

    Din pacate ,din poza care insoteste articolul se vede cum Transilvania se balcanizeaza, mai rau decat Tulcea sau Babadag. Un patinoar direct sub ferestrele caselor,…este pur si simplu o aberatie , o imensa nesimtire a celor care l-au pus acolo. De ce sa ne mai mire ceva in tara asta? La Cluj doctorii fac trafic de organe , influenta, si bani, soferi beti de 16 ani lovesc uratorii in Bistrita, la Bucuresti oameni nevinovati sunt aruncati in fata metroului si pedofilii ataca copii in lifturi si pe strada, iar in faimoasul oras Voluntari resedinte de ambasadori sunt sparte de hoti ,fiind pazite de jandarmi, desigur specializati in altceva- sa bata manifestantii din fata Guvernului si Parlamentului.

    Romania e o tara care a luat-o razna, iar poza pe care insoteste articolul e cea mai buna demonstratie.
    Faceti plangeri la politie., sunati la 112, dati in judecata primaria. Nu va lasati! Legea e de partea Dv. .

  6. Cu tot respectul, as avea niște obiecții.

    Practicarea patinajului civilizat presupune patine, gheață și iluminat.
    Din cauza asta în Suedia există patinoar în cea mai centrala zonă a Stockholmului, Kungsträdgården. E plasat pe o platforma de beton in parc, vara folosibila pentru altceva.
    În Suedia nu primarul (Stockholm a renunțat la primar de prin 1970) decide amplasarea unui patinoar. Nici nu-i permite legea (consiliului municipal) să dicteze soluții. Aceștia trasează linii (proiecte) pe care le soluționează experții.
    De 28 de ani de cind sint cetățean suedez nu mi s-a cerut niciodată parerea. Nu se procedează așa. Primăriile pot sonda opinia dar fac cum vor ele. Ca cetățean știu că le-am dat mandat celor pe care i-am votat.
    Brașovul a avut patinoar artificial încă din 1930.

    • Doamna spune că nu patinoarul in sine e problema (oricum astă vară în acelaşi loc au fost altfel de manifestări cu volum ridicat), ci zgomotul. Cum ar fi să fiţi bolnav şi să nu vă puteţi odihni din cauza asta? Eu am păţit-o şi ştiu cum e, nu e normal!

  7. Regret deranjul creat de patinoarul de la Brașov și muzica ușoară care animează patinatorii. Îndrăznesc să propun primarului Brașovului să transfere centrul de distracții din centrul urbei pe care o administrează, într-o zonă din centru Bucureștiului, sau din apropierea acestuia, unde localnicii ar asculta cu drag în difuzoare și „Brașoveanca”.

    Patinoarul ar putea fi amenajat, spre exemplu, în spațiul din fața magazinului Cora-Pantelimon, unde întorcea cândva tramvaiul 14, care de 7 (șapte) ani este o imensă groapă insalubră.

    Patinoarul brașovean ar putea fi amenajat în București în spațiul fostei Case Radio, care de 12 (doisprezece ani) este o ruină sinistră.

    Patinoarul ar putea fi amenajat spre bucuria copiilor pe Șoseaua Colentina, vizavi de restaurantul McDonald’s, unde de 17 (șaptesprezece) ani este o groapă în care s-a dezvoltat vegetație la înălțimea clădirilor înconjurătoare.

    Patinoarul din Brașov ar putea fi mutat în locul fostului magazin București, unde de 27 (douăzecișișapte) de ani zona ultracentrală a fost lăsată în paragină și s-a ruinat.

    Rog primarul Brașovului să mute patinoarul la București, poate va fi salubrizată astfel vreuna dintre cele câteva zone lăsate în paragină cu nepăsare de edili (în prezent d-na G Firea) despre am menționat.

  8. La Rm-Valcea este la fel.
    Patinoar amenajat in centrul orasului, sonorizare cu 4 megaboxe cu basii la maximum, la cativa metri de bloc. Totul decurge la fel si dupa reclamatii la Primarie, la Politia locala si la Politia municipala. Politia este cu….EI!
    In permanenta este o masina a politiei langa patinoar, dar daca te plangi de zgomot, invoca contractul cu primaria si cer masuratori cu sonometre autorizate. In conditiile in care ne vibreaza si termopanele, nu doar timpanele!
    Garda de Mediu ar trebui sa se implice mai mult, pentru toate manifestarile organizate de Primarii, pe termen lung, in spatiul public.
    Daca depui o petitie si ti se raspunde, poate, dupa 30 de zile ca se vor lua masuri, pentru batranii nostri ar putea fi prea tarziu.

  9. Suedia nu-i o tara este o tulburare mintala. Nu cred ca poporul a cerut acum catva zeci de ani, indoctrinarea fortata in scoli, si confiscarea fortata a jumatate din cea ce produci, care pana la urma este o violenta camuflata.

  10. In septembrie, aflati in vacanta la Brasov, a trebuit sa renuntam dupa prima noapte la restul sejurului.
    DIn cauza galagiei infernale de la festivalul AMURAL „Dupa ziduri”.
    Desi autorizatia data de primarie expira la ora 1 noaptea, muzica s-a auzit la maxim pana dimineata.
    Situatia scapase de sub control iar organizatorii si oamenii primariei nu au facut nimic.

    Lipsa de respect!

  11. Cam așa începe civilizația: cu WC-uri publice curate, transport în comun organizat, adunarea gunoiului la timp, rampe de acces în clădiri și autobuze pentru persoanele cu dizabilități, etc. Aruncarea gunoiului sonor pe ceilalți este exact ca aruncarea zoaielor pe geam în Evul Mediu.
    Pe primarul Timișoarei nu trebuie să-l săpuniți aici: pe el și pe toți antecesorii lui îl recomandă arhitectura orașului, cel mai occidental (pentru etnia romă, pentru că la vest de Nădlac nu cred că au crescut în marile orașe așa simptome de prostie urbană).
    În moartele sate ale României, muzica e chiar un semn de viață. O benzinărie OMV, Mol sau Petrom pe-aproape e o șansă: o oază de civilizație.
    Vă propun următoarea dilemă etică: ce face un polițist comunitar când e trimis de șeful lui (care-a intervenit ca să fie angajat) să rezolve problema poluării sonore la birtul unde-și bea zilnic cafeaua (el, polițistul) și unde-i patron fostul lui coleg de școală / gașcă? Într-o altă variantă, imaginați-vă pe unul pe care-l cheamă Scripcaru luând măsuri împotriva muzicii (sau a demagogiei, în propriul partid, ca să glumim românește).

  12. Cui pe cui se scoate zice un proverb romanesc.

    Este vremea actiunilor asa ca…

    Puneti niste boxe, muzica de acelasi tip cu cea de pe patinoar, si lasati-o sa curga, hai sa zicem cca. 10 ore sub geamurilor alesilor Dvs. Evident ca va veni cineva repede, in fuga, sa va ceara socoteala, dar insistati – fiecare minut petrecut sub geamurile alesilor Dvs. cu muzica potrivita va pot aduce la fel de multe asa cum actiunile lor v-au adus Dvs. si mamei Dvs.

    Regret sincer ceea ce se intampla.
    Exista mijloace suplimentare de antifonare sonica – este adevarat ca ele costa, este nevoie de timp, dar poate aduce alinare mamei Dvs.

    Practic am cautat cateva sugestii:
    https://www.youtube.com/watch?v=pABvTWSxOes
    https://www.youtube.com/watch?v=_IYuEI6mLRw
    https://www.youtube.com/watch?v=mJzGefRurYI

    • Este o chestiune de educatie in familie – ai sau nu ai cei 7 ani de buna crestere in familie.
      Parerea mea este ca in marea lor majoritate astia dela butoane nu preau conexiuni cu familia si cu educatie – sunt si ei exemplari in ceea ce priveste lipsa bunului simt.

      Asa este!
      altii la rand va rog!

  13. Anii 90; capitală. studenție. cămin (un hotel interbelic transformat prin compartimentari superficiale în spațiu de cazare ‘de lux’ pentru UB). nivelul de poluare fonică destul de redus (încă se auzeau vrăbiuțele în București, chiar și cu geamurile închise); economia subdezvoltată, de tarabă, duduia, dar vremea pickhammerelor ce rânjesc și gâlgâie în soare era încă departe; timpul rumanilor începea să însemne bani, în consecință, pe lângă cursuri zilnice, trebuia să ajung și la muncă la 8 dimineață; timpul meu era și el compartimentat, pentru somn fiind alocate maxim 6 ore; vecinii de cămin tot studenți, dar mai puțin materialiști, ca atare mai deschiși către socializare și sărbători; doi dintre ei erau și colegi de facultate, mai exact două drăguțe care urmau dreptul tot la zi, viitoare judecătoare; cele două drăguțe erau vizitate frecvent de 2 cavaleri, unul dintre ei purtînd deja lancea mândră de procuror; grupul vesel de magistrați în devenire avea o predilecție pentru serile de marți și joi; în plus adorau să gătească împreună și să cânte pe marginea șlagărelor de altădată (improvizind un acompaniament de percuție…la tigăi); ora lor de petrecere se prelungea din păcate până după miezul nopții, ceea ce de obicei era un avantaj pentru mine căci puteam să studiez fara griji fiind imposibil să adorm cu cartea în mână. Câteodată însă, cuprins de obsesiile omului morocănos, ieșeam pe hol și’i hărțuiam pe bieții omuleți petrecăreți cu pretențiile mele de pensionar emise, ce’i drept, pe un ton și intr’o formulare cât se poate de politicoase; voiam să obțin cele 6 ore de somn așa că solicitările mele vizau o stingere pentru ora 1 noaptea; negocierile și petițiile mele n’au funcționat; și treceau zile, săptămâni, ochii îmi plesneau de nesomn, urechile se umflaseră de la dopuri; am trecut la ultimatumuri: ori respectă programul meu de pensionar activ ori…o să vadă/audă ei; n’au funcționat nici amenințările, din contra i’au înfuriat și mai rău și a fost cât pe ce sară la bătaie (noroc că nu se prea țineau pe picioare…de atata apa rusească); în cele din urmă i’am amuțit; intr’o marți, când chiolhanul era în toi, casetofonul lor chinezesc a fost umilit de stația mea japoneză, iar muzica lor populară a fost invadată de acordurile imperialiste ale rockului progresiv; frații Petreus au fost năuciți de frații Giles, iar apoi, în loc de ciocârlii strămoșești au auzit pentru prima dată în viață ciocârlii în aspic de la Regele Purpuriu, descoperind astfel ce înseamnă adevărata tortură fonică odată cu cruzimea cuceritorului occidental. Au rezistat o juma’ de oră la orchestra infernului capitalist; apoi au bătut cu sfială la poarta mea, cu caciula’n mână și s’au milogit să opresc mașinăria infernală și, după ce am obținut un jurământ de la ei -că niciodată nu vor mai produce vacarm după ora 23- le’am curmat suferința oprind muzica și trimitandu’i la culcare, în odaita lor înspăimântata unde au stat cuminți și liniștiți până la adânci bătrâneți. S’am încălecat pe ‘o șa și v’am spus povestea mea. Si fiți fioroși, dragilor, nu vă mai lăsați călăriți de copchii obraznici ai socialismului oriental!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioana Parvulescu
Ioana Parvulescu
IOANA PÂRVULESCU predă literatură română modernă la Facultatea de Litere din Bucureşti. A fost timp de 18 ani redactor la România literară, unde a scris săptămânal. La Editura Humanitas a iniţiat şi coordonat colecţia „Cartea de pe noptieră“. În 2013 a obţinut Premiul Uniunii Europene pentru literatură. SCRIERI: Lenevind într-un ochi (1990), Alfabetul doamnelor (1999), Prejudecăţi literare (1999), Întoarcere în Bucureştiul interbelic (2003, reed. 2007, 2018), În intimitatea secolului 19 (2005, reed. 2007, 2013), În Ţara Miticilor (2007, reed. 2008), Întoarcere în secolul 21 (2009, reed. 2018), Viaţa începe vineri (2009, reed. 2013, 2018), Cartea întrebărilor (2010), Lumea ca ziar. A patra putere: Caragiale (2011), Viitorul începe luni (2012), Cum continuă povestea (2014), Inocenţii (2016), Prevestirea (2020). TRADUCERI: Angelus Silesius, Călătorul heruvimic / Cherubinischer Wandersmann (ediţie bilingvă 1999 şi 2007), Maurice Nadeau, Să fie binecuvântaţi (2002), Laurent Seksik, Consultaţia (2007), Rainer Maria Rilke, Îngerul păzitor (2007), Milan Kundera, Sărbătoarea neînsemnătăţii (2014). ANTOLOGII: De ce te iubesc. Paradoxurile iubirii în poezia lumii (2006), Intelectuali la cratiţă. Amintiri culinare şi 50 de reţete (2012), Şi eu am trăit în comunism (2015, reed. 2018).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro