Home » Advocacy »Politica & Doctrine » Citesti:

Cum alegem liderii politici de mâine ?

Adriana Gorga ianuarie 14, 2014 Advocacy, Politica & Doctrine
57 comentarii 1,684 Vizualizari

Textul care urmeaza are ca punct de plecare doua contributii recente  din Contributors. Este vorba despre O solutie: Elitele legitime scot lumea in strada a lui Dragos Paul Aligica si Greşelile strategice ale preşedintelui – eşecul final al unui sistem de valori dezastruos a lui Alexandru Cabuz.

Cele doua articole impartasesc aceeasi problematica: criza leadershipului democratic din Romania de astazi. Ambele articole privesc cu un ochi spre trecut si cu celalalt spre viitor. Trecutul este vazut diferit de cei doi. D-l Aligica spune ca: “Romania intra din nou intr-o zona de turbulenta si incertitudine” din pricina premierului Victor Ponta si a PSD. De cealalta parte, d-l Cabuz considera ca: “asistăm în acest al doilea deceniu al secolului 21 la un dezastru politic covârşitor, un eșec fundamental al reformiștilor, conduși de președintele Băsescu“. In privinta viitorului, cei doi sunt din nou de acord: trebuie solutii. Modul cum sunt formulate aceste solutii îi desparte din nou.

Cu pragmatismul specific economistului, d-l Aligica identifica, printr-un calcul simplu si transant, “elita legitima” ca rezervor principal pentru liderii potentiali de care Romania duce lipsa astazi : “50 de personalitati + un pretext intemeiat pentru protest+ 100000 demonstranti =

1. spaima bagata in oasele canaliilor politice in mod instantaneu

2. maturarea actualei Puteri in mai putin de doua saptamani”.

De cealalta parte, “alternativa” d-lui Cabuz, care poarta eticheta “initiativa, implicare, antreprenoriat” scoate in evidenta un sistem de valori “umane constructiveprin a caror revigorare am putea da la iveala liderii de care avem nevoie :

  1. “Cinste celor care gândesc și acționează local”.
  2. “Cinste celor care acționează colaborativ şi descentralizat”.
  3. “Cinste celor care au răbdarea și perseverența pașilor mărunți”.
  4. “Cinste celor care înțeleg importanţa muncii de echipă”.

Doua perspective complementare asupra a ceea ce inseamna putere si, implicit, asupra tipului asteptat de lider politic sunt scoase astfel in evidenta. La d-l Aligica, puterea inseamna control si se defineste prin capacitatea “elitei legitime” de a-i determina pe oameni sa o urmeze. Cum se poate vedea in schema de mai jos, elita legitima este aceea care e in masura sa controleze resursele. Are astfel putere, adica are capacitatea de a influenta masele. Constienta de atuurile sale in materie de putere, elita legitima actioneaza, influentând decisiv constituirea grupului de sustinere (a celor 100 000 care o urmeaza).

Pentru d-l Cabuz, lucrurile ar trebui sa se petreaca invers. In articolul d-lui, puterea inseamna inscriere intr-un sistem de valori care pondereaza individualismul in crestere in România de astazi. Aceste valori ar trebui sa conduca la constituirea identitatii sociale a unui grup de sustinere care actioneaza adoptându-le in viata de zi cu zi.  Se dezvolta astfel treptat mecanismele de convingere, autoritate si constrângere ce stau la baza exercitarii puterii si a selectiei liderilor politici responsabili de controlul si redistribuirea resurselor.

Pentru d-l Cabuz, puterea si controlul resurselor ar fi un rezultat al influentei. E invers in textul d-lui Aligica, unde influenta apare ca o consecinta a puterii (a faptului ca este deja vorba despre o personalitate legitimata ca atare). Astfel, in textul d-lui Cabuz, influenta este o reflectare a unei identitati sociale si nu expresia unei dependente fata de o minoritate cum e elita legitimata democratic. Pentru d-l Aligica, liderii politici asteptati sunt cei capabili sa structureze moral relatiile de dependenta dintre elite si mase. Pentru d-l Cabuz, liderii politici asteptati ar fi cei care reusesc sa se faca vizibili  ca fiind purtatori ai unui anume sistem de valori.

Cum alegem liderii politici de mâine ?

Mergem pe calea propusa de d-l Aligica si ne punem destinul politic in mâna “elitei legitime” ?

Ne orientam in directia sugerata de d-l Cabuz: avem anumite valori in care credem, ii cautam si-i facem lideri politici pe cei capabili sa apere cel mai bine aceste valori, indiferent ca fac sau nu parte din elita ?

Riscuri exista si pe un drum si pe celalalt.

Daca e sa urmam “elita legitima” cred ca ar trebui mai întâi sa stim despre cine e vorba. Sau macar sa discutam pe indelete despre criteriile pe care le avem in vedere pentru a legitima si delegitima o anume elita. Or, articolul d-lui Aligica e foarte eliptic cu privire la aceste aspecte. Spune la un moment dat ca are in vedere “personalitatile si elitele din diferite domenii (stiinta, economie, profesiuni liberale, arta, sport, cultura, medicina, mass media, societate civila etc., etc. etc.)”. Recunosc aici o parte a definitiei elitelor formulate de economistul si sociologul italian Vilfredo Pareto care intelegea prin elite acele categorii sociale in care se regasesc persoanele renumite in domeniul lor de activitate. Dar, pentru Pareto, elitele sunt alcatuite atât din marile personalitati, savanti, oameni de cultura, artisti, sportivi, sahisti, etc. cât si din marii escroci (Pareto vorbeste chiar despre o asa-numita “elita a escrocilor”).

E drept ca, referindu-se la “elita legitima” si nu la simpla elita, d-l Aligica ne lasa sa intelegem ca nu include escrocii in rândurile celor care ar reprezenta motorul solutiei pe care o propune. E o strategie care nu rezolva problema, ci doar o deplaseaza  la alt nivel, acela al distingerii elitei de marea masa .

Este stiut insa faptul ca atât legitimarea cât si accesul in lumea elitelor sunt constructii sociale. Cu alte cuvinte, elitele si procesele prin care acestea sunt legitimate sunt oglinda aspiratiilor unei societati la un moment dat.

Cu cât o societate este mai educata, cu atât este mai importanta competitia pentru a accede in categoria elitelor legitime (indiferent de domeniul socio-profesional si cultural de referinta) ceea ce duce la o mai buna selectie a acestora (prin mecanisme interne) si la procese de legitimare bazate pe merit si valori (prin mecanisme externe). Or, in Romania de astazi, escrocii, manelistii, VIP-urile de trei parale au devenit de fapt elitele legitimate de un popor ce s-a obisnuit tot mai mult sa nu puna pret pe educatie. Câti oameni ar putea scoate in strada Mircea Mihaies sau Ilie Nastase si câti ar iesi chemati de Nicolae Guta ori Adriana Bahmuteanu ? Dintre acestia cine credeti ca are mai multa capacitate de actiune strategica si implicit mai multa putere?

Solutia d-lui Cabuz e de asemenea riscanta. Presupune o schema pe care am aplicat-o in mare parte in ultimul sfert de veac si nu suntem multumiti. Pâna acum nu ne-am ales ales liderii in functie de programe pentru societate si ideologii politice, ci dupa valorile rascolite in momentul alegerilor. Când am pus pret pe vulgaritate, am ales un Corneliu Vadim Tudor. Când valoarea noastra au fost banii, am ales  un Becali. Când mahalagismul a fost la mare cinste, am ales un Dan Diaconescu.

D-l Cabuz vrea sa ne convinga de faptul ca principalul vinovat de pervertirea sistemului nostru de valori e cu un picior în drum si de aceea românii ar trebui sa se simta liberi sa exploreze alte resurse de actiune sociala si implicit sa dea la iveala alte criterii in baza carora sa-si recunoasca viitorii lideri politici. Pentru ca asemenea lucruri sa se întample, cred ca trebuie indeplinite cel putin doua conditii fundamentale.

Prima conditie e aceea ca Traian Basescu sa nu aiba mostenitori politici, adica lideri validati de popor in baza aceluiasi sistem de valori pervertit. Ii are însa. Si inca din belsug. Primul urmas de drept al lui Traian Basescu (binecuvântat mai de voie, mai de nevoie de Traian Basescu însusi) e deja bine infipt in viata politica româneasca. Il stim cu totii. Nu e altul decat Victor Ponta. Avem chiar si epigoni de-ai lui Basescu in spatiul public, cum e celebrul caz al lui Crin Antonescu. Categoria “basistilor politici” se identifica prin cel putin doua caracteristici principale. Prima e ca sunt facuti toti din acelasi aluat, adica doresc puterea politica in simplul scop al exercitiului acestei puteri. Sau, imprumutând cuvintele lui Tudor Vianu, trateaza “valorile politice ca niste scopuri absolute ale vietii”. A doua e ca sunt validati electoral de catre popor fara ca nimeni sa-i intrebe si mai ales sa-i evalueze in functie de vreo ideologie ori program politic. Cu alte cuvinte, pot fi incadrati politic la fel de bine la dreapta, la stânga ori la centru.

A doua conditie e sa existe în România drepta si stânga autentice, care sa-si asume politic misiunea insanatosirii sistemului de valori. Caci intr-o democratie, practica cetateniei active se bazeaza in primul rând pe pozitiile axiologice ale subiectului social. Asemenea pozitii axiologice (sau optiuni pentru anumite valori si  sisteme de valori) nu sunt un dat, ci se construiesc social. Unul din rosturile cele mai importante ale fortelor politice este sa operationalizeze sisteme de valori (proces care are loc in baza unor cadre delimitatea de ideologii) si sa le integreze treptat intr-o societate.

Daca dreapta si-ar reaminti ca, prin traditie, misiunea sa fundamentala e modernitatea si modernizarea României, ar putea dezvolta noi valori sociale initiind si sustinând un proiect de societate multiculturala europeana.

Stânga, prin natura ei, mai aproape de popor, dac-ar exista,  ar putea dezvolta acelasi set de valori înnoitoare prin initierea si sustinerea unui proiect de societate menit sa dezvolte coeziunea sociala.

Din pacate nu dispunem in Romania de asemenea resurse capitale pentru aparitia unui leadership democratic. Nu le avem pentru ca nu alegem liderii in functie de programe si ideologii politice. Nu am integrat asemenea criterii democratice de selectie si clasificare a oamenilor politici pentru ca nu ne-a invatat nimeni cum s-o facem si n-am atins inca nici maturitatea necesara sa invatam singuri asemenea lucruri. Neavând nici dreapta si nici stanga politice ne punem la dispozitia intereselor de clan.

Aceasta este, pe scurt, starea democratiei românesti la începutul lui 2014 cand sunt prevazute alegeri europene si prezidentiale. Poate întrebarea mea vine prea târziu pentru aceste consultari populare când se va vota din nou din inertie. Este insa o intrebare pe care este absolut nevoie sa o discutam de atâtea ori de câte va fi nevoie pâna vom ajunge la raspunsuri satisfacatoare. Se traieste prost in România de astazi si pentru ca nu avem lideri politici capabili. Cum ne alegem liderii politici de mâine ?

John C. Turner (2005) Explaining the nature of power: A three-process theory. European Journal of Social Psychology, 35, 1-22.

Tudor Vianu (2007). Introducere in teoria valorilor, Editura Albatros, Bucuresti.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "57 comments" on this Article:

  1. Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

    Teoretizarea dvs e interesantă, dar mi se pare că liderii trebuie să fie puțin mai machiavelici în mijloace.

    Liderul politic la noi în condițiile de acum trebuie să aibă carisma necesară ca să atragă votanții pe criterii iraționale, iar apoi să deturneze puterea obținută către un program de reformă, însă nu gândit în termeni comuniști, cum bine a analizat dl Cabuz situația d-lui Băsescu. Avem nevoie de un soi de Băsești, dar necomuniști, niște tipi mai tineri, vivace, care merg și la meci dar au și viziune politică și atrag în jurul lor elita legitimă necarismatică.

    Ca oamenii ăștia să poată apărea în față trebuie schimbată legea partidelor, deocamdată foștii securiști țin sub control totul și filtrează liderii potențiali care le-ar putea crea probleme de control al economiei. Mie așa mi se pare.

    Prin urmare văd o etapă pregătitoare, și anume acțiune civică masivă, chiar dacă procentual minoritară, pentru schimbarea legii partidelor și ușurarea accesului la putere a independenților. Ce s-a întâmplat cu Nicușor Dan că n-a intrat consilier cu voturile obținute nu trebuie să se mai întâmple.

    cele bune,

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Multumesc pentru comentariu. Articolul este insa scris din perspectiva alegatorilor, nu a liderilor. Da, liderii trebuie sa fie machiavelici si carismatici ca sa ajunga lideri. Alegatorii insa pot fi si responsabili, se pot dota cu instrumente “de masura si control” a liderilor (ideologiile politice, programele) pe care sa-si bazeze decizia.
      Intr-o democratie , nu toti putem fi lideri, dar toti suntem alegatori.

  2. stan spune:

    Spuneti:
    Categoria “basistilor politici” se identifica prin cel putin doua caracteristici principale. Prima e ca sunt facuti toti din acelasi aluat, adica doresc puterea politica in simplul scop al exercitiului acestei puteri.. Oare asa sa fie? Atat ati inteles din desfasurarile din ultimii 10 ani? Cred ca ar trebui sa mai meditati, daca nu cumva formularea este una nefericita si v-a scapat in text. Cat despre cele doua presupuse cai (Aligica si Cabuz), mi se pare ca scapam din vedere un lucru elementar. Actualii lideri politici, si anume cei ai USL, nu fac parte din nicio elita (ba dimpotriva, daca este sa ma gandesc la plagiatorul Ponta). Partidele nu au elite, isi doresc insa cu ardoare sprijinul acestora. Contrastul intre clasa politica de azi si ceea ce numim in mod comun elite este de nemasurat. Problema nu este cum ne alegem liderii, ci cum scapam de gunoaiele pe care ni le scot la suprafata partidele.
    Mai e o problema: cineva alege liderii din randul elitelor, dar acestia trebuie validati prin vot de popor. In Romania vedeti in urmatorii 50 de ani poporul votand vreun membru al unei elite autohtone? Eu nu. O parte din electoratul instruit si educat va vota un Plesu (de exemplu), alta parte a societatii va vota un Becali, un Vadim, altii vor vota un Adi Minune si exemplele pot continua.
    Despre ce elite e vorba? La noi viitorul se decide acum, in 2014. Intr-un peisaj lugubru, descris cum nu se poate mai bine de Herta Muller (laureata Nobel pentru literatura) in Der Spiegel: O piesa cu pungasi. :
    Scriitoarea Herta Muller, laureată a premiului Nobel, critică dur, într-un interviu acordat săptămânalului german Der Spiegel, guvernarea USL, pe care o definește drept „o piesă cu pungași”

  3. GENU spune:

    Implicarea cred ca este o alternativa. Tinerii trebuie sa intre in politica, sa nu mai plece de la ideea ca partidele sunt doar niste cazemate cleptocratice. E prea simplista aceasta viziune. Exista interstitii prin care se pot strecura si oameni capabili. Si politicienii, asa cum or fi ei, au nevoie de insi cu expertiza. Cu munca si modestie se pot construi cariere de la zero. Sunt exemple in acest sens-Monica Macovei, Adriana Saftoiu, Kelemen Hunor, Marko Bela, Klaus Johannis, Emil Boc, Varujan Vosganian, Calin Popescu-Tariceanu, iar lista poate continua.
    Cum spunea si dl Iordache, in politica e nevoie si de putin machiavelism, idealismul de salon nu e cel mai bun comparator. Iar independentii “puristi” de genul domnului Nicusor Dan, dupa parerea mea, nu au nicio sansa de afirmare pe scena politica pentru ca nu sunt oameni de echipa, vor democratie, dar partidele li se par doar niste spatii toxice. In plus, n-am inteles ardoarea, demna de o cauza mai buna, a domnului Dan, in apararea acelei constructii din Matache, care nu avea efectiv nicio valoare estetica. O hardughie cu termopane, cu doi tarani si niste struguri ce “impodobeau” in cel mai fad stil realist socialist peretele dinspre strada. In acelasi timp s-au demolat cladiri superbe, vezi fostele sedii PRM de pe Enescu si Zola, iar reactia societatii civile a fost cu mult mai palida.
    Si daca tot veni vorba de societate civila, daca in anii ’90 erau combative GDS, Alianta Civica sau APADOR-CH, acum termenul a devenit o forma fara fond, sunt un fel de senatori de drept, niste personalitati care sunt desemnati din oficiu ca reprezentative, dar implicarea lor in problemele reale ale societatii e de-o discretie desavarsita. Isi dau cu parerea despre orice. Dar numai atat. Nu creaza solidaritati in jurul unor idei generoase si profit pentru societate. De asta dl Aligica poate astepta mult si bine ca dl Plesu si Liiceanu, un fel de
    In concluzie, nimeni nu ia ca partener pe cineva care doar se vaita ca partidele nu-i intind covorul rosu. Oriunde in lumea civilizata politica incepe de la matura, nu de la birou. Ca si in alte domenii, ne vindem mult mai scump decat facem.

  4. Paul_ spune:

    S-ar putea combina cele doua idei poate?

    Am putea propune cred mai intai 10 din cele 50 de nume (pe domenii de activitate) si votam pentru ele. Apoi extindem lista la 50. In felul acesta cei 50 vor avea legimitate. Nu stiu cati cititori are contributors dar poate s-ar putea incepe un astfel de “sondaj” pe acest site.

    Bine inteles ramane sa accepte si persoanele respective.

    De exemplu:

    - Economie: as vota pentru d. Lucian Croitoru.
    - Justitie: as vota pentru d. Monica Macovei
    - Educatie m-as gandit la d. Funeriu din 2009 nu la cel din 2011. In 2009 d. Funeriu credea ca parintii stiu ce este cel mai bine pentru copiii lor, iar in 2011 d. Funeriu credea ca ministrul poate organiza “optim” de la Bucuresti sistemul de invatamant.

  5. R9 spune:

    nu alegeti nimic, vi se lasa doar iluzia ca.
    exista o clasa politica care hotaraste in cerc inchis cit de departe poate fi impins jaful milioanelor de sclavi care muncesc pentru confortul ei.

  6. 1.Peisajul politic, ramine (asa cum arata ,,stan”), deosebit de lugubru, pina cind o analiza care dincolo de caracterizarile negative(perfect realiste), sa ofere un scenariu fezabil de schimbare majora, care sa cuprinda in ,,ecuatia activistilor”, pe toti acesti ponta, basesti,politici,administrativi, etc., toate aceste ,,elite negative”, intreaga populatie orientata sau mai dezorientata, arivistii intelectuali si administrativi, in fine tot ce are bun si rau si nu se poate schimba pozitiv, peste noapte, in Romania.
    In aceasta unica alternativa, ambele scenarii sint functionale, trebuind articulate intre ele, primul de a crea o presiune uriasa de schimbare pe clasa politica ca manifestare generala, insotit de al doilea, de implicare si ,,antreprenoriat” tip societate civila, care se va dezvolta de la sine, determinat de speranta de schimbare.
    2.Fara a face neaparat trimitere la Peter Drucker, nici eu nu cred in LIDER, ci in constructorii si promovatorii de proiecte, care fac ca idea si ,,organizatia” propusa de d-l Aligica, sa functioneze.
    In alt sens, cred numai in LIDERUL pe care il formeaza/impune existenta si credinta intr-un proiect national, fiindca inexistenta lor, a dat continuitate proiectului ,,postcomunist Iliescu 1992”, (adoptat la conferinta FDSN din 27-28 iunie 1992), contra capitalismului modern si functional, creind actuala democratie politica si economica, pentru baietii destepti.Urechelile SUA sau ale UE, nu pot schimba o starea de fapt politica si economica dezastruoasa, care se (auto-)reproduce organic, in lipsa unui proiect national de schimbare, (ca datorie de pus in miscare)a intelectualilor initiatori ai ,,schitei” (de proiect) lansate aici.
    3.Imposibilitatea unificarii dreptei, esecul (partial) al presedintelui Basescu, incapacitatea generala, de a gasi un ,,cal troian” programatic, care sa duca Romania pe calea europeana,economica si democratica, se datoreaza lipsei unui astfel de proiect.In lipsa lui temele actuale ,,2014”, vor fi la fel de ,,actuale” si insolubile si in 2016.Acest unic proiect, mi se pare a fi unul de ,,reconstructie economica si industriala a tarii”, care face din clasa politica una activa, responsabila, pusa la munca, iar procesul respectiv se difuzeaza treptat pe intreaga structura nationala:politica, economica, administrativa, educativ-culturala,etc.
    4.Cei ,,50” ai d-lui Aligica, nu mi se par a se afla toti in rindul intelectualitatii, care are multe din personalitatile reprezentative din domeniul public, cu ,,restrictii” profesionale absolute, de asi asuma pozitia de nucleu dur al schimbarii!Mai degraba, o parte din cei 50 de ,,spartani”, trebuie identificati si mobilizati prin contacte directe, din rindul marilor antreperenori privati, incepind cu d-l Tiriac. Interesati pe viata si pe moarte, de iesirea din declinul economic continuu, ei sint capabili de un anumit grad de independenta fata de ,,statul postcomunist (apropape) totalitar” in domeniul economic.Ei pot obtine sprijinul masiv al sindicatelor, al organizatiilor lor asociative si profesionale, sprijinul investitorilor straini, Am cham,al elitei stiintifice economice, al ambasadelor tarilor cu investitii mari,etc.,etc., putind sa asigure loby si osatura primara, pentru ,,organizatia” propusa de Aligica si sa o faca viabila.
    Mai departe, pot spune, ca odata creat, acest ,,bulgare de zapada” se va rostogoli singur, eliberind Romania de actualul peisaj ,,lugubru”, fiindca ,,proiectul” necesar schimbarii, exista…

  7. iosiP spune:

    Aceeasi batere (eleganta) de apa-n piua!
    Solutia este simpla si la indemana tuturor:
    1. Retragerea economiilor din banci, cu falimentarea acestora (facuta si mai usoara, dupa ce BNR a aprobar scaderea rezervei fractionare).
    2. Refuzul de a plati taxe. Desigur, pentru aceasta ar trebui implicati angajatorii dar simplul refuz de a plati TVA ar lasa statul fara resurse. Pentru cei care nu stiu, este posibila achizitionarea a peste 60-70% din “cosul zilnic” de la firme care nu platesc TVA. Desigur, deocamdata este mai incomod dar va asigur ca se poate face.
    3. Boicotarea alegerilor. Nu vad ce guvern s-ar mai putea prevala de un procent de 60%… din 10%! Ca solutie alternativa sugerez inscrierea (cu pixul din dotare) a unui independent pe buletinul de vot si aplicarea stampilei in dreptul acestuia. Va asigur ca anularea acestor voturi va da un aer destul de penibil anuntarii oficiale a rezultatelor.

  8. Barbara spune:

    Legitimitatea politica se obtine in urma unor alegeri nominale a 50%+1 voturi (iar politicianul nelegitim e cel numit (uns), ales pe linie de partid sau cel ce cistiga alegerile cu mai putin de jumatate din voturile alegatorilor) . Atita timp cit candidatul cistiga alegerile pe baza unor liste electorale enise de partidele politice legitimitatea e a partidului sau a organizatiei si nicidecum a individului indifferent cit de charismatic sau cit de bun e programul sau electoral.
    Pot sa va asigur ca introducerea votului uninominal poate deschide o multime de oportunitati in a imbunatati sistemul de selectie si de a pune politicianul legitim (ales) in situatia de a fi direct raspunzator in fata electoratului (realegerea sa va deveini un referendum al activitatii sale politice).
    Democraia nu inseamna numai alegeri periodice a tituror reprezentantilor fie ei guvernanti legislatori, judecatori, primari sau hingheri de ciini dar si separarea justitiei de govern si de legislativ, limitarea termenelor alesilor scoaterea institutiei religiei din sfera politica, transparenta politica, legislative si juridica si o presa libera si viguroasa ca sa enumar numai citeva.

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      De acord. Si in comunism am avut alegeri destule, dar nu democratie. Alegerile in sine nu spun nimic atata vreme cat ceea ce le inconjoara este fie o dezordine totala, fie autoritarism in exces, fie de-amândoua. Presa are un rol important intr-adevar. Din pacate avem o presa prea usor manipulabila de interesele din umbra.

  9. Darrell spune:

    Legitimitatea politica se obtine in urma unor alegeri nominale a 50%+1 voturi (iar politicianul nelegitim e cel numit (uns), ales pe linie de partid sau cel ce cistiga alegerile cu mai putin de jumatate din voturile alegatorilor) . Atita timp cit candidatul cistiga alegerile pe baza unor liste electorale enise de partidele politice legitimitatea e a partidului sau a organizatiei si nicidecum a individului indifferent cit de charismatic sau cit de bun e programul sau electoral.
    Pot sa va asigur ca introducerea votului uninominal poate deschide o multime de oportunitati in a imbunatati sistemul de selectie si de a pune politicianul legitim (ales) in situatia de a fi direct raspunzator in fata electoratului (realegerea sa va deveini un referendum al activitatii sale politice).
    Democraia nu inseamna numai alegeri periodice a tituror reprezentantilor fie ei guvernanti legislatori, judecatori, primari sau hingheri de ciini dar si separarea justitiei de govern si de legislativ, limitarea termenelor alesilor scoaterea institutiei religiei din sfera politica, transparenta politica, legislative si juridica si o presa libera si viguroasa ca sa enumar numai citeva.

  10. Tio spune:

    De ce aveti atita nevoie de de mitul asta unei Romaniei care nu a existat niciodata (si care e rezultatul citorva dictaturi succesive + o tranzitie neterminata si inca reversibila) si a al elitelor legitime si salvatoare? Dvs. inclusiv…?
    De ce ne prefacem ca sintem o tara oarecare care si-a pierdut ocazional directia?
    Din cauza asta punctul nostru de plecare e gresit din start. Nu vor fi progrese atita vreme cit ne amagim ca am fi unde nu sintem si avem ce nu avem.

    Singura modalitate de salvare este o revenire la atmosfera si situatia din ’93-96 care a rezultat intr-o victorie electorala si o schimbare de directie clara. Adica la o faza cit se poate de apolitica si nepolarizata care sa rezulte intr-o societate civila suficient de autentica si puternica cit sa produca o lista de prioritati reale si organizatii/lideri care sa le implementeze.
    Fara valori fundamentale (europene) care sa functioneze drept repere avem acum la putere un partid de stinga care nu pomeneste niciodata de “locuri de munca” si care incurajeaza migrare (cea mai ampla din Europa de la mutarea fortata a germanilor dupa ’45) si o dreapta moderna reprezentata de MRU/Papahagi/Neamtu a caror actiuni/comportament nu le intelege nimeni.

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Multumesc pentru comentariu si pentru sinceritatea si pertinenta intrebarii ?

      România democratica nu e un mit, ci o aspiratie si, daca vreti, o misiune a generatiei mele, cei care au intre 40 si 50 de ani astazi. Nu putem spera la o democratie reala in Romania in timpul vietii noastre. Insa sta in puterea noastra sa impiedicam reinstaurarea altor dictaturi si sa facem in asa fel incat sa lasam democratia sa se dezvolte. Din pacate, orbiti de lupta pentru putere prea putini dintre noi sunt dispusi sa actioneze in acest sens.

      Sunt perfect de acord cu diagnosticul dvs. : Romania NU are ce democratie sa mosteneasca. Pe planul culturii civice suntem produs al dictaturilor succesive, al tranzitiilor dintre acestea si al mitului tatucului izbavitor. Expusi unui cadru democratic avem insa capacitatea sa evoluam catre democratie. Problema e ca acest cadru favorabil democratiei lipseste din Romania.

      • Paul_ spune:

        Traim o Romanie in care totul (sau absolut totul) este hotarat la Bucuresti. In toate domeniile in care elitele au vrut sa organizeze optim rezultatele se vad (cel mai bun exemplu este sistemul de invatamant).

        Friedrich Hayek este cel care a sustinut ideea “ordinii spontane”. O societate in care rolul statului este limitat la a asigura sigurata cetateanului si drepturile de proprietate are sansa de a crea bunastare mult mai repede decat unul organizat de elitele centrale. Mai mult, orice sistem supercentralizat duce in final la comunism ori la fascism.

        Cred ca domnul Dragos Paul Aligica ne poate spune cel mai bine, daca o astfel de idee ar functiona in Romania. Oricum rezultatele unui sistem centralizat se vad.

        Poate avem nevoie de elite care sa spuna oamenilor ca Bucurestiul nu ii poate ajuta cu mai nimic si ca fiecare din noi suntem liberi sa ne urmam propriile idealuri.

        • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

          Apreciez faptul ca ramaneti consecvent ideilor dvs. Cum stiti deja, ideea neoliberala a statului minimal nu este cea mai fericita pentru dezvoltarea educatiei. Daca acceptati sa avem diferite “grade” de minimalitate a statului in functie de domeniile de referinta, atunci putem discuta.

          • Paul_ spune:

            Ceea ce stiu este ca sistemul centralizat nu functioneaza in educatiei. Si asta se vede. Parerea mea este pentru ca nu raspunde nevoilor fiecarui copil in parte si pentru ca ISJ-ul, crede ca stie, ceea este mai bine decat parintele ce este mai bine pentru un anumit copil.

            Statul minimal in educatie, nu puteti spune ca nu functioneaza, pentru ca nu s-a incercat.

            In USA cel putin, se poate realiza o astfel de comparatie. Dupa 10 ani de la adoptarea legilor privind sistemul public de invatamant, nu s-a observat o imbunatatire a performantelor elevilor, nu a crescut numarul copiilor care mergeau la scoala si nu a crescut numarul profesorilor. In schimb a crescut numarul birocratilor iar suma cheltuita per elev a crescut (Milton Fredman “Free to Choose: A Personal Statement” cap. 6.).

            • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

              Daca v-ati facut timp sa-l studiati pe Milton Friedman, cred ca veti fi interesat si de cartea lui Naomi Klein – Doctrina socului. Nasterea capitalismului dezastrelor (e tradusa in româna, e destul de voluminoasa, dar merita citita). Asta asa, ca simpla asigurare ca nu cadeti nici intr-o extrema, nici in cealalta.

              Tot cu acelasi scop, daca aveti timp, cititi si ce spune Martin Carnoy, un economist de la Stanford despre efectele privatizarii educatiei din Chile ( http://www.rethinkingschools.org/special_reports/voucher_report/v_sosintl.shtml )

            • Paul_ spune:

              Multumesc pentru link-uri. O sa le citesc.

              M-am uitat putin pe rezultatele de la PISA a copiilor din Chile. Sunt mai mici decat cele din Romania, dar pe de alta parte sunt cele mai bune in America Centrala si de Sud. Pe de alta parte copii din Chile se simt mult mai bine la scoala decat cei din Romania (pentru mine acesta este un criteriu foarte important dupa care as alege o scoala inclusiv pentru copilul meu).

            • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

              Eu as cauta mai intai sa vad ce inseamna pentru un copil sa se simta bine la scoala. Cum a inteles PISA sa operationalizeze acest lucru. Si numai daca as considera ca PISA e Dumnezeu care le stie pe toate in materie de educatie as include acest criteriu intre cele dupa care as alege scoala propriului copil.

              Am spus-o de multe ori in acest forum: PISA se refera la sisteme de educatie, nu la scoli. In formula in care se prezinta astazi, PISA ofera indicatori doar pentru cei care decid in educatie, nu pentru parinti. Chiar cei care organizeaza PISA o spun. Am aratat intr-un alt articol ca se pregatesc testele PISA pentru scoli. Atunci da, am avea indicatori pentru parinti. Pana atunci nu, discutam doar la nivel de sistem de educatie.

            • Paul_ spune:

              Sunt de acord ca introducerea voucherelor va duce la o crestere a “inegalitatii” intre elevi. Dar nu pentru ca cei “defavorizati” vor avea mai putine oportunitati, ci pentru ca fiecare elev va avea ocazia sa i se ofere mai multe oportunitati. Cred ca toti vor avea de castigat (inclusiv ai caror parinti au mai putini bani).

              Este la fel ca in socialism vs capitalism. Putem fi toti la fel de saraci sau putem avea o societate cu bogati si saraci dar toti mai bogati decat in prima situatie.

              Cu toate ca experientele personale nu pot fi generalizate, totusi imi amintesc o situatie din clasa a VII-a cand 10 elevi din clasa, care invatam mai bine, am lipsit de la scoala vreo 3 saptamani. Cand ne-am intors reactia colegilor a fost: “Mai bine nu mai veneati”. Am inteles de ce, dupa ce d-na profesoara de matematica ne-a spus ca se apusera si ei de invatat. D-na profesoara a fost nevoita sa dea teme mai usoare iar colegii mei au reusit sa rezolve temele si sa simta bucuria de a raspunde la ore.

            • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

              Amestecati cam multe in comentariul dvs. : strategii didactice mai putin inspirate si “voucherele”. Mai discutam cand va veni vreun articol in materie de educatie. Intre timp, incercati sa mai faceti putina ordine.

            • Paul_ spune:

              Este vorba de a libertatea de a alege.

              In scolile noastre nu conteaza interesul elevului ci a profesorului. Fiecare profesor vrea sa aiba in clasa elevi cu care sa mearga la olimpiada eventual. Asa ca, cam pentru 60% dintre elevii unei clase sistemul actual (chiar si unul “reformat”) nu raspunde nevoilor lor de educatie.

              Daca parintii ar putea alege scoala, atunci ar putea pune conditii, iar directorii vor organiza clasele in functie de interesul elevilor in special.

              Nu stiu de ce atunci cand se pune problema voucherelor, cei care nu sunt de acord, dau ca exemplu Chile dar ignora tari ca: Belgia, Olanda, Hong-Kong, Suedia.

            • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

              N-ati inteles nici acum ca rationamente care se aplica la nivel individual nu pot fi transferate, fara adaptare, la nivel de sistem de educatie.

            • Paul_ spune:

              Inteleg ce spuneti.

              Dar cand vezi zeci de fosti colegi de gimnaziu si liceu nenorociti de actualul sistem si apoi sute de absolventi de liceu care nu sunt capabili sa realizeze rationamente simple (de tipul testelor PISA), imi dau seama ca actualul sistem nu poate fi “reformat”.

            • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

              Eu am convingerea ca poate fi reformat.

  11. Stefan spune:

    Mi-a placut ideea dumneavoastra cum ca Ponta este produsul lui Basescu. Da, unii oamenii se caracterizeaza nu numai prin prietenii pe care ii au ci si prin dusmanii pe care ii genereaza de-a lungul timpului. Dintre toti contra-candidatii in lupta cu Base, din cei 70%, Ponta a fost trimis in fata detasat si reuseste. La perspectiva aceasta a luptei politice nu m-am gandit.
    Cum alegem liderii politici de maine? Primul pas este europarlamentarele – pe liste, si voi vota lista cea mai decenta. Apoi presedintia – recunosc eu inca mai sper la un Andrei Plesu pe liste. La alegerile parlamentare am votat uninominalii din circumscriptie, cei mai decenti oameni pe care ii stiam. Mai mult de atat ce pot face? Sa nu uitam ca se voteaza uninominal pentru Parlament, fiecare in circumscriptia sa.

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Fireste ca Ponta este cel mai stralucit “produs” al lui Basescu si amândoi sunt produsele unei societati fara repere si idealuri, ale unei societati care pune valorile economice mai presus de cele morale.

      Continuu sa cred ca implicarea cuiva ca Andrei Plesu in alegeri, in calitate de candidat, nu doar de comentator, ar fi importanta. Faptul ca inca mai este ascultat cand se exprima public arata ca mai exista cel putin o parte a societatii românesti care vrea un alt tip de lider (decât unul care are drept ambitie personala sa fie votat de Elena Udrea ori unul care calca in picioare toate valorile liberalismului pentru a deveni presedinte).

      • Tio spune:

        Andrei Plesu e o persoan inteligenta dar si cineva care deja are ceva experienta politica (+ una care tine de perioada buna a soc. civile in Ro).
        Nu poate candida de unul sigur pe un mandat de ocazie ci doar pe un mandat care sa se reflecte in compozitia Parlamentului, un mandat care e garanta de un stat functional si un electoral alert si prezent si in perioada dintre alegeri.

        Ca sa nu mai vorbim ca Presedentia nu are puteri reale (sau are doar puteri de “scandal”).
        “Scandalul” lui T.Basescu e validat pozitiv in toate rinduri de SUA si UE si totusi el este cel mai hulit lider politic de pina acum… De ce?
        Fara schimbari mai profunde situatia s-ar repeta aproape identic cu A.Plesu

        • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

          Normal ca nu poate candida de unul singur, ci numai daca are sustinere politica. Dupa cât se pare insa, dreapta româneasca nu se simte reprezentata de cineva ca Andrei Plesu.

          Nu cred ca situatia ar fi identica daca A. Plesu ar deveni presedinte. Din punctul meu de vedere indeplineste doua conditii esentiale pentru viitorul presedinte al Romaniei:
          - are o varsta ce nu-i permite decat un singur mandat;
          - are capacitatea sa initieze si sa impuna un cadru de insanatosire a clasei politice românesti.

          De aceea, cred ca ar fi o oportunitate pentru a reusi sa facem pasul de la tranzitia prelungita la democratie. Acest lucru s-ar vedea abia dupa 5 ani, la alegerile urmatoare, când am avea o competitie de calitate pentru prezidentiale.

  12. Ela spune:

    Tout ça pour ça…?
    Cu alte cuvinte,toata aceasta analiza amanuntita pe care o faceti articolelor dlor Aligica si Cabuz,este ca sa ne transmiteti marele scoop(!):ca nu toti oamenii de buna credinta propun aceleasi solutii,timp in care,Ro duce lipsa de lideri politici responsabili?
    Diferentele de opinii sunt absolut normale,si ele au vocatie sa conduca,deseori,la veritabile idei salvatoare,cu conditia insa,sa fie tratate intr-un mod constructiv,punandu-se deci accent pe ceea ce le uneste,si nu pe ce le separa!
    Intr-o democratie,alesii seamana cu alegatorii lor,si Ro nu face exceptie! – mi se pare ca aceasta este realitatea,ca ne convine sau nu…
    Apoi,ca lucrurile se pot schimba,sunt convinsa,dar nu atata timp cat alegatorii insisi nu considera ca ar avea ceva de schimbat…Numai ei decid!

  13. it_s__not_news spune:

    Draga doamna,

    Disolutia noastra ca popor e aproape. Eu nu vad decit doua solutii, si amindoua implica chestii deloc placute.

    1/ Revolta si maturarea acestor regimuri (hard to do, fiindca populatia activa e de aprox 3 milioane, restul sint pensionari, etc). Indiferent cum e facuta (iosiP vrea greva fiscala, eu ii vreau pe toti in strada, e mai eficient IMHO, etc).

    2/ In lipsa revoltei, se vor radicaliza grupuscule mici. Nu stiu daca se va ajunge la terorism indreptat impotriva claselor conducatoare, judecatorilor corupti, etc, dar …

    Alte solutii NU sint. Si domanii Cabuz si Aligica au fiecare dreptate. Problema este insa de timp. Timpul este exact ceea ce ne lipseste.

    Prin urmare, nu exclud in anii viitori bombe la A3, la parlament, in casa unui judecator. Fiindca acolo unde nu e justitie, cineva trebuie sa faca dreptate. Si se va intimpla, indiferent ce vor ei.

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Tudor Vianu spunea urmatoarele (bazându-se pe intelegerea societatii românesti de pâna in 1942, când a aparut cartea citata mai sus):

      “Forma institutiilor politice prezinta o mobilitate, care lasa neatinsa natura valorilor suportate de ele. Desigur, atunci când se schimba constitutia unei tari si, o data cu aceasta raportul si ierarhia puterilor in stat, avem impresia hotarâta ca prefacerea nu este numai formula. Când in raportul puterilor publice, ajung sa prepondereze fie puterile deliberative (legislativa si judecatoreasca), fie cele executive, ceea ce variaza cu adevarat este insasi conceptia omului, pe care reformatorul politic vrea sa-l indrumeze pe aceasta cale catre finalitati morale deosebite, catre ethosul libertatii sau al supunerii, al descatusarii sau al incadrarii si sacrificiului. In fondul oricarei reforme politice sta astfel o anumita conceptie normativa a omului, a tintelor morale pe care el se cuvine a le urmari.”

      Care sunt “tintele morale” pe care le-a conturat “epoca Basescu” ?
      Care sunt “tintele morale” pe care le au in vedere Ponta si Antonesca ce vor sa modifice acum Constitutia ?
      Nu cumva si intr-o parte si in cealalta gasim aceleasi conceptii normative despre om si cetatean care sunt atat de puternice incat ne dau sentimentul ca noi, ca popor suntem in “disolutie”, nu ei , ca politicieni incapabili sa se desprinda de tiparele comuniste de conducere si control a societatii ?

      • it_s__not_news spune:

        Rapunsul , pina acum, la aberatiile lui Basescu si Ponta a fost emigratia. Romania este amenintata cu adevarat.

    • iosiP spune:

      Dupa cum am mai explicat, retragerea masiva a banilor din banci (actiune perfect legala) ar duce la colapsul acestora si implicit la falimentarea statului, acesta fiind principalul debitor al bancilor.
      Iar BNR nu va putea da drumul la tiparnita: o devalorizare accentuata a leului ar scoate oamenii in strada mai sigur decat toate “elitele legitime” la un loc.

      Ar trebui sa intelegeti ca statul nu produce, el doar subzista (si prospera) pe baza a ceea ce produc altii, prin “taxare” si “impozitare” – doua eufemisme pentru jaful institutionalizat – iar fara acesti bani statul va disparea de la sine. Mai mult, o manifestatie de strada poate fi imprastiata prin violenta, in schimb refuzul de a plati birurile catre stat este mult mai greu de oprit.

  14. Kramer spune:

    Eu sunt ferm convins ca cheia problemei este la PSD. Atata timp cat acest partid va mai folosi dececeptiile si neajunsurile romanilor in folosul propriului buzunar nu putem avea decat reactii. Sistemele oricare ar fi ele sunt reactive iar sistemele politice sunt si ele o parte din sistem. O campanie mai mincinoasa ca cea din 2012 facuta de USL a devenit o provocare al unei opozitii politice care va izbugni odata din senin poate in forme ne-democratice. Nu vreau sa fac lunga lista a minciunilor USL cu care romanii au cazut in capcana. Ce vreau sa punctez este ca va fi imposibil in viitorul apropiat sa avem asteptari la un set de valori in lupta politica atata timp cat nu va exista pentru un timp si reactia la manipularile USL-ului. Altfel dreapta va fi un obiect de pret pus in vitrina politicii romanesti dar pentru mult timp impaiata. In sistemele cu entropie inversa se ajunge in puncte de bifurcatie din care orice este posibil. Or aceasta entropie inversa pe care USL-ul a reusit sa o transfere populatiei ei vazandu-si linistiti de furat nu poate fi contracarata printr-un sistem de valori. Uitati-va la criza economica: ea se trateaza prin taieri de cheltuieli bugetare sau prin inflatie. Deci brutal. Eu il consider pe Alex Carbuz ca fiind fie prea poet in analiza sa fie manjit de PSD. Sunt mult mai aproape de Aligica. Alex ar trebui sa citeasca mai mult despre sistemele cu instabilitate fiind o teorie care la fizica cel putin se aminteste de ea. Vrem nu vrem Basescu este singurul care poate intoarce ACUM mesajul cu care USL a manipulat romanii si deci are de ce sa fie scuzat. Ponta trebuie acum acuzat de toate relele: ca se drogheaza, ca este hot (vezi plagiatul), ca este pro-rus, ca vrea sa vanda Transilvania avnd un consilier pe Frundo, ca are amante, ca este alcoolic, ca cheltuie banii pensinarilor pe masini scumpe, ca isi duce copii la scoala cu helicopterul. Orice, dar absolut orice, facand prin ignoranta loc lui Antonescu. Claxonul Antonescu va avea de ales intre a tace, deci a fi de partea lui Base sau de a reactiona si a se delimita de Ponta. Oricare din aceste optiuni este benefica pentru viitorul Ro. Crapatura va deveni fisura iar fisura, poarta pe care apoi poate intra Mesia.

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Daca vrem sa fim pragmatici, da, Basescu e astazi printre putinii care pot intoarce mesajul USL.

      Problema e ca acest lucru nu ar insemna schimbare cu adevarat, ci doar amânare a schimbarii. E drept insa ca ramânem pe buza prapastiei si nu cadem in ea, cum se va intampla daca USL va fi validata electoral atat la alegerile parlamentare cat si la cele prezidentiale.

      • Paul_ spune:

        Mai de graba un candidat surpriza care nu a mai avut de a face cu politica pana acum.

        Sunt de acord cu dumneavoastra ca d. Andrei Plesu ar putea mobiliza electoratul de dreapta. Cred ca ar atrage si acel electorat care o duce bine financiar si care de obicei nu merge la alegeri.

        Din pacate nu vad un alt nume.

        • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

          Vreau si eu sa gasesc alt nume, dar nu prea reusesc. Azi l-am pierdut si pe MRU fata de care pana acum nu aveam nici pareri pro si nici contra. Daca ambitia lui personala este sa fie presedintele votat de Elena Udrea, pe mine m-a pierdut definitiv dintre sustinatori. Imi pot reevalua parerea doar daca afirmatia se va dovedi o intoxicare mediatica lansata de USL.

  15. Laurentiu spune:

    Tinand cont de faptul ca urmatoarele generatii politice sunt crescute pe acelasi calapod ca cele existente, cautarea unui anumit (alt) tip de lider politic, devine din start inutila, tendinta de a scoate in fata personalitati politice “nepatate” sau revopsite, va conduuce la aceeasi indiferenta si nemultumire a populatiei votante, la aceeasi stare de vesnica lehamite si indifenta comportamentala vis-a-vis de interesele politice ale tarii din parte majoritatii romanilor, sirul acesta neintrerupt de “pleaca ai nostrii, vin ai nostrii”, conducand in final spre schisma sociala, revolutie, dictatura, etc
    O solutie exista, torusi:
    In 10 aprilie 1866, o coalitie politica, a propus validarea (prin plebiscit) unui nou (tip de)conducator al Romaniei.
    Istoria ne-a dovedit ca asteptarile acelor indivizi, precum si a populatiei Romaniei (din cei prezenti la vot, 99.9% au fost de acord), au fost rasplatite cu aproape 100 de ani de progres in absolut toate domeniile vietii (national, politic, social, economic, tehnic), cu aparitia unor lideri cu o imagine interna-externa extraordinara – Ragina Maria, Regele Ferdinand, N. Titulescu.
    Acum, la aproape 150 de ani de la acea miscare politica extraordinara, avem prilejul de a schimba fundamentul politic al acetei Romanii si de inlatura clasa politica existenta
    Prin referendum, se poate obtine modificarea Constitutiei si alegerea unui rege (domn, domnitor, etc) in fruntea Romaniei si a clasei nostre politice, regalitatea pastrand o neutralitate politica destul de evidenta, atat in Romania ante si interbelica, precum si in statele monarhice astazi.

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Nu tine, nu suntem la adapost, nu putem sa ne dam pe mâna cuiva care nu a fost capabil sa-si asigure propria continuitate. Daca ar fi fost cu adevarat puternica, monarhia româneasca ar fi putut impiedica instalarea comunismului. Nu este cazul.

      • Victor Giosan spune:

        Nu sunt monarhist si consider ca o foarte improbabila revenire a monarhiei in Romania nu ar rezolva nimic. Dar afirmatia dumneavoastra: ” Daca ar fi fost cu adevarat puternica, monarhia româneasca ar fi putut impiedica instalarea comunismului. Nu este cazul.” este socanta si descalificanta pentru un intelectual, chiar profesor universitar si care are pretentia de a scrie articole pertinente despre elite si lideri politici. Dar ar fi trebuit sa-mi dea de gindit niste afirmatii anterioare referitoare la neoliberalism, Milton Friedman si Naomi Klein. Cu astfel de cunostiinte istorice chiar nu are sens sa va mai straduiti in a propune solutii politice la problemele Romaniei de azi. Trist.

        • Stefan spune:

          Pai daca Monarhia nu ar fi puternica in Stat, atunci de ce sa o mai aducem? Ori face ceva pentru tara (ceea ce s-a fi facut pentru Romania in secolele 19-20: independenta, unirea marea, scolarizarea, industrializarea) ori … ce folos?

    • it_s__not_news spune:

      Contra-exemplul meu favorit este Carol II, care, in mom in care ne invadeaza rusii sau nemtii, nu vrea sa traga un sg glont (da ordine armatei romane sa nu apere teritoriul national). Toate celelalte monarhii au luptat la instalarea comunismului (vezi soarta tragica a regelui bulgar sau sirb) dar H. nostri si-au pus coada pe spinare.

  16. silicon_v spune:

    Imi cer scuze pentru exprimarea frusta. Articolul e lung si nerealist.

    Ce ni se prezinta sunt de fapt non-solutii de genul “ii cautam si-i facem lideri politici pe cei capabili sa apere cel mai bine aceste valori, indiferent ca fac sau nu parte din elita”

    Nu, doamna, nu putem “cauta” lideri politici. E un non-sens. Ei ne cauta pe noi.

    “Categoria “basistilor politici” se identifica prin cel putin doua caracteristici principale. Prima e ca sunt facuti toti din acelasi aluat, adica doresc puterea politica in simplul scop al exercitiului acestei puteri.”

    Am alta veste proasta. Orice om politic adevarat cauta asta. E prima conditie ca sa fii om politic. Pe langa aceasta caracteristica primordiala (uitati, ma feresc sa ii spun calitate), e bine sa exista si ceva cinste, atentie la interesul public, experienta profesionala, etc Dar aia de inainte e prima conditie, oricata repulsie va provoaca. De asta Iliescu, Nastase sau Basescu au fost/sunt oameni politici, iar Daniel Daianu sau Stolojan, nu.

    Si nici nu e vreo mare filozofie. Cum ai putea sa reusesti intr-o profesie care de fapt nu te simti bine deloc? Caci e o profesie pana la urma. Trebuie sa te simti bine in postura aia: sa ai puterea, sa iei decizii, sa conduci oameni, sa faci sa sa dregi, sa te invarti printre tot felul de personaje mai mult sau mai putine placute sau cinstite, sa negociezi cu ei si sa faci N compromisuri zi de zi, etc etc etc. Daca nu iti place “jocul” asta, nu ai nicio sansa. Indiferent de cat de onest sau bun profesionist esti.

    Si inca ceva, relativ la tot felul de vise cu candidatul Plesu si altii asemenea. Sa nu fiu gresit inteles: tot respectul pentru domnul Plesu, este personalitatea mea favorita, cand o sa fiu mare, ca dansul o as vrea sa fiu! Si nu sunt ironic deloc.

    Merita sa iti innabusi aspiratiile si sa iti ignori calitatile doar pentru a servi “interesul cetatii”, desi nu ai chemare pentru asta? Esti sigur ca o sa reusesti in demersul asta?

    Uite cineva care stie mai bine decat noi ce spune. Este Sever Voinescu. Articol proaspat in evz: http://www.evz.ro/detalii/stiri/1076753.html

    Deci, sa redevenim mai realisti un pic. Nu exista un manual academic de ales lideri si nici lista pe puncte. Oricum votantii o sa ignore un astfel de manual si o sa voteze tot dupa cum ii taie capul. Liderii se impun, poporul ii valideaza. La asa popor, asa lideri, cum ar zice francezul. Si invers. La asa lideri, asa popor.

    Vreti sa schimbati ceva? Umblati la popor, dupa cat va tin puterile. Treaba grea si tare mancatoare de timp. Dar scurtaturi nu exista.

    Sau intrati in politica.

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Nu va inteleg critica atata vreme cat in articol nu am exprimat o optiune pentru o forma de putere ori alta.

      Ca sa ajungi om politic trebuie sa vrei. Trebuie charisma si machiavelism. La oamenii politici adevarati insa, atat charisma cât si machiavelismul sunt “disciplinate” de anumite ideologii si programe politice care asigura coerenta comportamentului lor ca politicieni. Pentru mine vor ramâne “basisti politici” toti cei care, ca Ponta, Antonescu si prea multi altii sunt si de dreapta, si de stanga si de centru si de ce da Dumnezeu, numai putere sa aiba.

      Articolul pe care-l citati exprima un punct de vedere care discrediteaza competenta in politica.

  17. Mariana spune:

    Eu vad viitorul intr-un film cu doua scenarii posibile: unul “pasnic” in care baronilor PSD sa li se dea spaga de catre americani cu conditia ca nu vor fi judecati iar ei nu vor mai candida. Ma bazez pe faptul, stiind din interior PSD-ul ca sunt ahtiati dupa bani si fac politica exclusiv in interes personal. A doua ar fi varianta ar fi mai brutala dar tot din partea americanilor. Si anume sa incrimineze in baza legii americane pe Antonescu si Ponta pentru defaimarea Americii si sa le cera extradarea prin inclulparea lor in state. Dupa modelul de “inventitivitate” diabolica a PSD-ului si americanii pot “descoperi” ca Ponta a vandut secrete militare chinezilor si rusilor. Mare intrebare este: ce ne facem cu cei cca 50.000 de hoti ai PSD-ului care consitue armata PSD si cu care iti trebuie arme sa te bati? DNA-ul nu ajunge. Aici trebuie si FBI-ul asa cum au facut americanii cu italienii. Oricum americanii au dovada spagii – autostrada Bechtel cu 50 km si 1.5 miliarde consumati. E de ajuns doar sa fie activata acest episod al spagii la PSD.

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Pe americani ii cam incurca UE. Si pe PSD. Aici e problema: daca-i multumesti pe unii, raman ceilalti nemultumiti si invers.

      • Forget spune:

        Mie mi se pare ca tocmai aici e problema: cu “incurcatura”.Pe noi toti ,si cam la gramada, ne “incurca” americanii ,ca si pe UE si PSD(USL).Pendulam intre unii si altii cam dupa fiecare ciclu electoral(din cele consumate pana acum)Iar in ultimul timp mai tragem cu ochiul si la o alta cale de PUTERE: chino-rusa (sau viceversa) tot mai vizibil dupa cate semne ni se cam arata. Asta ca tot vorbim despre …PUTERE. Tocmai pentru ca Romania nu este” O PUTERE” intoarcem privirile(si)spre alte puteri. In fine, factorul putere are si o componenta externa, iar expozeul dv. excude total acest reper ineludabil.Nu-mi imaginez , spre exemplu, cum ar putea Romania eluda “scutul antiracheta ” la Deveselu(grea problema pt PSD.PNL nu conteaza , ei au facultatea orientarii dupa cum bate vantul, mult mai…dezvolatata) Ce ziceti?

  18. RL7 spune:

    In nici un fel. Nu ne alegem liderii in nici un fel, ne sint impusi de marile puteri , noi doar semnam de primire dupa ce am fost manipulati mediatic. Iar acestia nu sint liderii nostri, sint doar interfatza prin intermediul careia adevaratii stapani incearca sa ne convinga ca “e legal” sau e legitim” ceea ce ni se intampla. Adica ne obtin acceptul, ne-reactia la jaf si exploatare.

    Alegato0rul, cetateanul, “poporul” , doreste coeziune si echitate sociala si un trai rezonabil pornind de la constientizarea valorii muncii sale si a resurselor nationale.

    Stapanii nu doresc nici coeziune -divide et impera- nici echitate – stapanii sint mai egali. Iar marile puteri submineaza statalitatea nationala si democratia deoarece acestea le pun in pericol statutul de stapani. Massele constiente se opun impartirii sociale in stapani si sclavi ,iar democratia si statalitatea nationala sint mijloacele prin care massele s-ar putea opune eficiernt. Stapanii nu sint niciodata de acord ca massele sa-si genereze proprii lideri conform cu propriile nevoi, aspiratii si capabilitati. De aici si teoria ca “massele e proaste , o turma inepta ce trebuie condusa, mulsa , jumulita si sacrificata pentru poftele liderului ,pentru ca lasata de capulei s-ar …..prabusi in prapastie”.

    Ca un amanunt minor, este desuet sa aduceti in discutie societatea multiculturala . E un esec global recunoscut universal, deci bateti un cal mort.

    Solutiile deriva din aspiratii , din problema. Identificati problema si aveti solutia . Abia dupa aceea discutam mijloacele. Nu vad nicaieri in articol identificata problema alegatorilor .
    Este fals sa pretindeti ca problema masselor ar fi ca n-au pe cine alege drept stapan.

    Problema masselor pare a fi scaderea calitatii vietii iarasta se intampla din trei cauze concurente: sporirea populatiilor, diminuarea resurselor si distribuirea disproportionata.

    Primul front pe care vor ataca massele este echitatea sociala. Distribuirea. Contestarea oricarei forme si directie a leadership-ului . Massele doresc anarhie , deoarece anarhia este singura alternativa la dictatura. Massele au inceput deja sa refuze orice fel de leader , deoarece au inteles ca entitatile socio-politice numeroase nu pot fi decat scheme de exploatare unde cetatenii sint sclavi iar leaderii lor nu pot fi decat dictatori. De la 1000 de oameni in sus nu exista alta forma de organizare sociala decat dectatura , sclavagismul. Numai o societate sub 1000 de oameni poate fi democratica si echitabila si eficienta economic si lipsita de contradictii antagoniste.

    Veti avea ori anarhie-deci democratie- ori razboaie devastatoare care vor reinstaura dictaturi singeroase “pe fatza”. unde nu misca nimeni in front si unde populatyiile vor fi obligate cu arma la timpla sa-si accepte statutul de sclav .

  19. ion adrian spune:

    @Tuturor

    “Sa las cafeneaua politica si sa trec la esente dat fiind ca cutitul a ajuns la os si chiar dincolo.

    Voi trece direct la solutii care desigur ca nu pot fi decat radicale , ele plutesc in aer dar nimeni nu le-a sintetizat in cateva propozitii . O fac acum ajutat de un bloger caruia raspunzandu-i, dau si solutia pe care o consider necesara desigur daca nu vine UE peste noi sa ne declare iresponsabili si sa ordoneze cu fortele sale lucrurile scapandu-ne de responsabilitate, ceea ce nu prea cred ca se va intampla
    S-ar putea ca in viitiorsa nu mai postez pentru ca dupa cele ce le voi spune orice altceva spus de mine fara a fi direct intrebat si numai pe tema deschisa acum, devine lipsit de sens si un fel de decadere personala din pozitionarea pe care mi-o afirm acum, de renuntare la aceasta p[ozitionare, caci dupa cum spunea Cezar unor triburi gernmanice, cu dusmanul inarmat nu negociez.
    Evident acest text il voi posta pe unde mai intru schimband doar adresantul.
    Asadar:
    Repet un raspuns pentru un bloger cu nickul Ioan Se, , de fapt un raspuns unui titlu dat de dlui unei postari personale, dar mie titlul mi-a fost suficient ca sa spun esentialul din ce am de spus si de fapt dupa acestea cred ca nici nu prea mai am ce sa adaug, fiindca acesta este in rezumat tot programul meu politic si pe care-l recomand celor care au cojones:
    Spune (excelenta concluzie) Ioan Se:
    ROMANII NU MAI IES IN STRADA , FIINDCA IES DIN TARA
    Ce spui tu Ioan Se. confirma ce afirm de ceva timp si anume ca statul de pe acest teritoriu este in disolutie si atunci cei care tin in spate tara, dar nu vor sa plece, fiind azi minoritari , au dreptul sa uzeze de orice mijloace inclusiv cele violente, pentru a lua ei puterea, dar cu o conditie, sa stie ce sa faca cu ea.Caci puterea nu numai se cucereste, dar se si pastreaza si mai ales se exercita si cum am mai spus aceast exercitare este piatra de incercare. In 1989 am rasturnat o putere dar nu am stiut ce si cum sa facem, decat asa pe orbecaite,- nu acuz pe nimeni, dar asa a fost sa fie.
    Daca un partid de opozitie intelege asta, intelege ca nu poate ajunge la putere cu vot majoritar, caci majoritatea care exploateza o minoritate( exact ca in comunism si cine nu intelege acest “exact” sa intrebe ) oricat de prost ar trai nu-si va schimba votul , atunci acel partid(grupare, alianta etc)trebuie sa declare public ca dat fiind situatia din tara recurge la orice mijloc si atunci probabil ca solutia nonviolenta este ca cei care muncesc sa nu mai plateasca taxe si impozite pentru a pune statul corupt, adica cel denumit in Apocalipsa, foarte sugestiv, Marea Prostituata in incapacitate de plata si sa primeasca pasnic puterea, altfel tara mergand spre razboi civil, ceva ce Ceausescu sau camarila lui nu a vrut sa produca.
    Dar atunci cel care organizeaza asta si reuseste, daca o face tot pentru gasca lui sau nu stie ce si cum in continuare, tara se cufunda in razboi civil sau in alte nenorociri.
    Am spus si cine are urechi de auzit sa auda!

    PS Cand am scris textul introducand ref la Marea Prostituata nu citisem Apelul Andreei Pora in care si ea face referire la Apocalipsa. Asta ma confirma ca nu gresesc. “

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Sa o luam pe rând. Ca sa fie cât mai clar, voi folosi cifre pentru a ordona raspunsurile mele.

      1) “… daca nu vine UE peste noi sa ne declare iresponsabili si sa ordoneze cu fortele sale lucrurile scapandu-ne de responsabilitate, ceea ce nu prea cred ca se va intampla”

      Nu se va intâmpla niciodata. Nu este rostul UE sa faca ordine in vreo tara. Cel mult, daca nu suntem capabili sa ne gestionam singuri, UE ne poate spune sa ne despartim: simplu si fara regrete.

      2) “ROMANII NU MAI IES IN STRADA , FIINDCA IES DIN TARA”

      Este partial corect. Da, multi români emigreaza si vor sa emigreze, ceea ce nu inseamna ca se desprind total de Romania. In tara virtuala numita Romania sunt multi români care ar vrea din tot sufletul sa faca ceva pentru ca si tarii geografice numite Romania sa-i fie bine. Este nevoie ca cele doua parti ale aceluiasi intreg sa comunice mai bine.

      3) “puterea nu numai se cucereste, dar se si pastreaza”

      Intr-o democratie, puterea se cucereste, se pierde si se recucereste. Ea se mentine numai daca poporul vrea acest lucru in mod democratic. Intr-o dictatura insa, odata cucerita, puterea se tine cu dintii. Eu nu vreau sa ne intoarcem la dictatura.

      4) “In 1989 am rasturnat o putere dar nu am stiut ce si cum sa facem, decat asa pe orbecaite”

      Da, in 1989 am fost foarte entuziasti si am rasturnat o putere care se credea eterna. Intr-adevar nu am stiut ce sa facem si am orbecait. Daca acum suntem partizani de neconditionat ai democratiei stim ce sa facem: sa identificam si sa urmam acei lideri competenti, pe care sa-i urmam cu incredere. Sa fim mai putin cârtitori si mai increzatori odata ce am decis pentru unul ori pentru altul.

      5) “sa declare public ca dat fiind situatia din tara recurge la orice mijloc si atunci probabil ca solutia nonviolenta este ca cei care muncesc sa nu mai plateasca taxe si impozite pentru a pune statul corupt, adica cel denumit in Apocalipsa, foarte sugestiv, Marea Prostituata in incapacitate de plata si sa primeasca pasnic puterea, altfel tara mergand spre razboi civil, ceva ce Ceausescu sau camarila lui nu a vrut sa produca.”

      Daca ne e greu acum, nu trebuie sa renuntam la ceea ce am câstigat in 1989. Nu trebuie sa-i permitem niciunei puteri politice sa recurga la “orice mijloc”. Trebuie sa-i cerem clasei politice românesti cu mai multa fermitate sa identifice solutii si sa ni le explice intr-un mod transparent, iar daca nu e capabila, atunci trebuie s-o sanctionam prin vot.
      Nu e Apocalipsa. Dovada e insusi faptul ca USL nu s-a rupt, asa cum se anunta. Multi au vorbit despre partidul stat care s-a format in urma confirmarii recente a aliantei USL. Putini s-au gandit la faptul ca au facut acest lucru din FRICA. Desi teoretic au majoritatea, practic s-ar putea sa aiba semnale ca nu o mai detin. Le-a fost frica de faptul ca pierd puterea si de aceea nu s-au despartit. Noi, cu totii, actionând prin mijloace democratice, putem face in asa fel incat de ceea ce le e frica sa nu scape. De ce nu o miscare de protest cu un milion de oameni in strada ?

      • ion adrian spune:

        Multumesc pentru “lamuriri:” dar vad ca nimeni pe nicaieri nu se mira de afirmatia singura pentru care banuiam ca va trebui sa dau ceva explicatii. Probabil ca este de o claritate si evidenta maxima. :)
        Ma refer la faptul ca a spus ca regimul comunist a atins o apoteoza a exploatarii difuze in care o majoritate reuseste sa exploateze o minoritate.

      • ion adrian spune:

        Scuze : am uitat sa adaug la propozitia ce urmeaza ceva care apare acum bolduit:

        “Caci puterea nu numai se cucereste, dar se si pastreaza si mai ales se exercita , intr-o democratie cu mijloace democratice si cum am mai spus aceast exercitare este piatra de incercare. “

        • ion adrian spune:

          Adaug
          …. este piatra de incercare in sensul ca important este in interesul cui se exercita

          Am omis, caci acest precept l-am spus de atatea ori apartinandu-mi ca exprimare sintetica, ca nu l-am mai gasit undeva astfel spus, incat cand il repet nu mai sunt atent. :)



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Adriana Gorga


Adriana Gorga

Cercetător ştiinţific în domeniul dezvoltarii invatamantului superior la Universitatea din Lausanne, Elvetia, doctor in stiintele educatiei la Universitatea din Geneva (Elvetia... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)