Majoritatea oamenilor cred ca politica este “curva”, eu nu cred. Daca nu este transformata, ea nu este, nu are de ce sa fie. Politica este un instrument prin care comunitatea isi alege optiunile de administrare a spatiului comun si statul gestioneaza prin alegerile acestei comunitati felul in care se va face aceasta administrare. Intr-un cuvant, electoratul hotaraste CINE trebuie sa faca treaba pe o perioada agreata si legiferata, alesul comunitatii TREBUIE sa faca ceea ce a promis.
Aici intervin doua probleme dificile, care complica ipoteza enuntata mai sus. Prima problema ar fi legata de comunitate, care reprezentata prin electoratul ei nu stie ce vrea, sau poate vrea lucruri care nu sunt posibile intr-o realitate existenta. A doua problema ar fi ca cel ales (singular sau plural) nu este capabil sa administreze problemele comunitatii, sau a promis mai mult decat realitatea o permitea. In aceasta clipa s-a terminat teoria! De aici incepe practica.
Practica sustine ca STATUL trebuie sa previna aceasta situatie mincinoasa sau generata de incompetenta prin institutii care sa mentina echilibrul dintre promisiuni si respectarea lor. Un parlament trebuie sa aiba o opozitie care poate prelua guvernarea imbunatatind-o si o institutie de arbitraj, care tinand seama de lipsa de eficienta a celor alesi sa-le intrerupa mandatul pentru o noua guvernare sau sa propuna noi alegeri. In Romania aceasta institutie de arbitraj se numeste Presedintia.
Cand acest echilibru nu functioneaza eficient intr-o democratie liberala, lucrurile genereaza neincredere si indiferenta. Romania a devenit o democratie indiferenta. Mai mult decat atat, jocul politic a fost transformat intr-un disputa peste capetele electoratului si nu in folosul lui.
Din cauza democratiei indiferente, ascensiunea la treburile comunitatii a devenit o parodie silita, prin care competitorii genereaza false animozitati si false obiective, prin scenarii de manipulare a electoratului produse de asa zisi consilieri electorali. Din aceasta clipa politica se prostitueaza, consilierii fiind de fapt proxenetii acestei prostituari.
Consilierea politica, inclusiv cea electorala, este oriunde in lume o meserie legitima si onorabila daca tine cont de cateva reguli scrise si nescrise. In Statele Unite aceasta ocupatie a devenit necesara din aceleasi motive din care a devenit necesara si in Romania – democratia indiferenta si necesitatea de atentionare mediatica a electoratului in favoarea unor candidati. Singura diferenta este prestatia acestor consilieri. Acolo ei sunt meseriasi, aici ei sunt proxeneti. Finkelstein nu va lucra niciodata pentru stanga-liberala si Axelrod nu va lucra niciodata pentru dreapta-conservatoare. La noi “consultantii” migreaza cu caravana printre toate partidele, dependenti de fiecare nivel de prostituare a partidului respectiv.
Am avut posibilitatea de a analiza unele “sfaturi” date de unii dintre acesti consilieri autohtoni, opozitiei si coalitiei, in cateva cazuri recente. Singurul cuvant cu care pot sa caracterizez aceste “strategii” este – rudimentar sau daca doriti inadecvat unei realitati existente care i-a depasit pe guvernanti si pe opozitia guvernamentala impreuna.
Au trecut 20 de ani in care am crezut ca traim intr-o democratie care-si face loc timid dar sigur si pana la urma ne vom obisnui noi cu ea si ea cu noi. Realitatea a fost mult prea diferita de ceea ce s-a intamplat, numai ca noi nu am perceput-o si din nefericire nici clasa politica mioritica nu a sezizat-o. Acum aproape un an scriam despre doua Romanii paralele. Ceea ce am scris atunci este si mai relevant, astazi. Traim intr-o Romanie in care in fiecare dimineata, cateva milioane de romani se trezesc si se duc sa-si castige painea. O parte dintre ei vor castiga una mai mare si mai alba, altii mai marunta si mai siluita. Toti se vor lupta cu greutatile mai mici sau mai mari ale vietii lor cotidiene. Paralel la aceasta Romanie traieste o alta in subteran. In aceasta Romanie traiesc alti oameni, complet diferiti. Ei traiesc langa lacuri sau in poieni imprejmuite cu garduri inalte in vile fastuoase. Acesti oameni traiesc din nelegiurile pe cale le planuiesc si pe care cateodata le si infaptuiesc. Romania subterana traieste fara lege si fara frica. Locuitorii ei se considera atat de puternici ca nici o lege si nici o institutie a statului nu-i poate scoate la suprafata, judeca si eventual pedepsi. Legile oamenilor obisnuiti nu-i pot ajunge, banii stransi prin inselaciune si santaj le stau ca pavaza si aparare. Ei pot cumpara libertatea si dreptatea, cateodata si a altora. Din cand in cand, ies la lumina zilei pentru a ne explica cum trebuie sa se desfasoare lucrurile si cum arata adevarul inchipuit de ei. Ei predica minciuna in templele neadevarului, care si ele la randul lor sunt proprietati agonisite de alti subterani prin inselaciune si talharie.
Puntea intre aceste doua Romanii o reprezinta acesti consilieri politici pe care i-am descris mai sus si i-am caracterizat justificat asa cum am facut-o. Daca cineva crede ca manifestatiile si miscarile sindicale de care am avut parte in ultima luna nu au fost “opera” unor consilieri greseste grav. Au fost! Si pentru ca au fost nu si-au gasit sprijinul popular necesar unor actiuni justificate si cu adevarat populare.
Poporul asta este suparat si are de ce sa fie suparat! Poporul asta traieste intr-un ibric plin cu apa pe care cineva l-a pus pe foc. Inca nu s-au hotarat daca va fi ceai sau caféa, deocamdata apa fierbe. Cei aproape de foc sufera; cel mai multi slabi, batrani sau nejutoratii societatii, cei care asteapta sa se dea ceva ca pe timpul raposatului. Sus – cei mai tineri, dotati cu sperante, reusesc sa se evaporeze, evadand din ibric. Am crezut in 2007 ca vom avea o soarta mai buna si ca in sfarsit cineva va face cafeaua, ca in sfarsit membrii Uniunii Europene vor stinge focul si ca in ibric vom gasi cafea pentru toata lumea. Am gresit. A fost nevoie si de o clasa politica care sa ne reprezinte si sa poata stinge focul de sub ibric. Am ajuns astazi sa fim mai mult decat siguri ca acesti oameni nu exista. Fiecare zi ne dezvaluie infamia si nemernicia acestor oameni care traiesc in Romania subterana. O clasa politica santajata si subjugata unor interese straine celor aflati in ibric, maini nevazute care manuiesc resurse gigantice in scopuri oculte, complet diferite necesitatilor publicului.
Romania este una din putinele tari din lume in care poti identifica cui ii “apartine” fiecare politician. Nu politic, lucru legitim, ci economic, lucru profund nelegitim! Veti putea transforma Romania dintr-o democratie indiferenta intr-una functionala numai daca nu veti juca pe mana lor si veti putea face ceea ce voi ganditi si nu ceea ce altii doresc sa ganditi.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Adică nu politica însăşi e de vină, nici profitorii care-o obligă să se prostitueze, ci noi ăştia care nu ne implicăm, deşi ne plângem de situaţie !
Cam lozincard-heirupist mesajul…
Lozincard-heirupist? Adica sa stam pe margine si sa asteptam in speranta ca cineva de undeva de mai sus (pronia cerereasca?) sa faca ceva. Sau poate Vadim, Hrebenciuc, Felix, Videanu, Nastase, Blaga, Iliescu, Boc etc sint brusc trazniti de o traire spirituala si se hotarasc sa faca complet altceva peste noapte? Nu prea inteleg avantajele statului pe loc si vaicaritului ca mod de lucru. Poate detaliezi un pic?
Salut Aha :)
Stimatul 0x0x0 este amic din „negura vremurilor” citeste mult intelege mai putin :)
Nu sunt deloc de acord cu tine! Articolul cel mult poate fi considerat un pic prea teoretic, citind-ul m-am intors un pic in primii ani de facultate cand citeam Platon sau Aristotel.
In rest, face foarte multa lumina daca mai era nevoie. Si concluzia este clara si concisa – inca nu suntem hotarati si nici uniti. Atunci cand ne vom simti toti satui de ceea ce se intampla vom actiona – poate vom iesi in strada sau poate vom alege altfel.
Eu de cateva scrutine ma tot intreb care dintre ei merita si niciodata nu am gasit unii mai buni.
Cred ca defapt aici e problema, lipsa alegerilor mai bune. Toti sunt la fel doar ca isi spun diferit si se declara de alta culoare politica.
Bravo autorului, din ce in ce mai la obiect articolele de pe contributors si asta imi place.
„… Este momentul să aruncăm o privire mai detaşată asupra posibilităţilor şi limitelor, ca şi asupra imposibilităţilor, proiectului democratic. Cu atît mai mult cu cît disputa dintre cele două mari laboratoare ale democraţiei, Occidentul şi lumea comunistă, s-a încheiat în beneficiul celui dintîi. Democraţia de tip occidental şi-a dovedit superioritatea, şi nu se mai vede la orizont vreun model alternativ care să-i ameninţe poziţiile oferind mai multă dreptate şi eficienţă. Nici un motiv aşadar să-i acordăm, din motive strict tactice, mai mult decît merită (oferind astfel, pe deasupra, un cec în alb celor care mimează democraţia, fără să-i respecte chiar întru totul normele).
Se pune şi o problemă de dinamică. Democraţia atît de imperfectă de la 1900 era în plină ofensivă. Democraţia actuală, sensibil mai avansată în mai multe privinţe, pare a se afla în defensivă, în faţa unor forţe adverse care au progresat la rîndul lor şi au învăţat să se adapteze discursului democratic. Avîntul lipseşte, ne mulţumim să păstrăm ce am cîştigat, faza eroică aparţine trecutului.
Se simte nevoia imperioasă de a aduce ceva nou. Lumea de astăzi nu mai este lumea care a inventat democraţia, într-o lume devenită alta, ea ar trebui să-şi revizuiască unele dintre obiective şi regulile jocului. Ne putem întreba dacă democraţia „masivă”, la scară naţională, nu şi-a epuizat deja o bună parte din posibilităţi. Cît despre globalizare, există aici o perplexitate democratică: încă nu s-a inventat democraţia planetară. Dimpotrivă, par să se deschidă perspective noi pentru o democraţie de „bază”, la nivelul „microcolectivităţilor” care vor fi poate mîine adevăratele celule ale unei lumi globalizate.
în orice caz, dezamăgiţii democraţiei ar proceda cu totul greşit dacă ar porni în căutarea altor utopii, presupunîndu-le mai performante, şi cu speranţa că acelea vor institui în sfîrşit dreptatea perfectă şi fericirea generală. Consumată cu moderaţie, utopia e un stimulent absolut necesar; fără o doză de gîndire utopică, lumea n-ar rămîne decît materie, teren de joc pentru instinctele primare. Dar abuzul de utopie e periculos: experimentul comunist trebuie privit sub acest aspect ca un avertisment. Capcana cea mai perfidă a istoriei este linia, din nefericire invizibilă, care separă realizabilul de irealizabil (sau, şi mai rău, de ma- terializările monstruoase). Este legitim să cerem mult democraţiei. Dar să nu-i cerem prea mult. ”
Lucian BOIA – „Mitul democratiei”
NO COMMENT!
Pareristul salut,
In mare sunt de acord cu Boia (am si scris pe acest blog despre „democratia deficienta”. Problema nu este democratia in sine este slabiciunea sistemului care produce monstri. Nu democratia in sine este subiectul in articolul meu ci discursul fals care inseala electoratul printr-o democratie falsificata. Singur lucru pe care un electorat poate sa-l faca este felul in care mi-am incheiat articolul:
„Slabiciunea sistemului” de care vorbiti este slabiciunea FIECARUI ROMAN in parte! Lasitatile „sistemului” reprezinta SUMA LASITATILOR individuale.
Obisnuiti-va cu ideea ca „sistemul” nu este o entitate imuabila. El este format din OAMENI. Asa ca…ma incapatanez sa cred ca Romania este rezultatul a ceea ce romanii pot acum!
„Omul este masura tuturor lucrurilor”…spunea Protagoras! Cat ADEVAR! Da, sunt evidente monstruozitatile celor 21 de ani! Furturile, minciunile, circul generalizat, lipsa de coeziune sociala, etc…Dar SINCER, CAT SE POATE DE SINCER, cred ca cei care au condus Romania in acesti (aproape) 21 de ani….SUNT OGLINDA POPORULUI ROMAN.
Exceptiile confirma, ca de obicei, regula!
Cei care au condus Romania in acesti (aproape) 21 de ani…NU SUNT EXTRATERESTRI! Ei sunt romani, nascuti, crescuti, educati in Romania. N-o sa ma convinga nimeni ca toata clasa politica este formata din ticalosi si incompetenti…iar restul tarii din ingeri competenti! Dihotomia CLASA POLITICA – RESTUL ROMANIEI este nu numai o modealitate GRESITA de a pune problema, DAR SI O PARADIGMA DEFORMATA despre cum functioneaza o democratie.
Pana la urma, ceea ce sugerati dvs. in finalul articolului….este corect! „…Veti putea transforma Romania dintr-o democratie indiferenta intr-una functionala numai daca nu veti juca pe mana lor si veti putea face ceea ce voi ganditi si nu ceea ce altii doresc sa ganditi.”
Pana sa ajungem la momentul in care electoratul SA GANDEASCA SANATOS…SA FIE EXTREM DE EXIGENT, ATAT CU EL INSUSI CAT SI CU POLITICIENII PE CARE II ALEGE…va mai curge muuuuuuuuuuuuulta apa pe Dunare…Pe Dunarea de la Bazias la Sulina!
Parerea mea…de „parerist”
:)
Asa si … solutia … toti comentam nimeni nu are solutii.
Ce facem sa ii desteptam pe cei cu IQ mai redus sa voteze cum trebuie ? … accept si variante :P
Situatia in Romania e pecetluita: prea multi asistati sociali, prea multi gura casca la pomeni electorale, prea multi bugetari in plus.
Concluzia mea: Cel putin inca 20 de ani !
Hai mai bine sa ne apucam sa scriem ghiduri despre cum sa ne descurcam in situatia curenta decat cum sa o schimbam.
PS: de fapt sunt o persona idealista … dar chiar nu vad iesirea
Alex
Alex salut,
sunt solutii, dar boala este grea si tratamentul complicat. Chimoterapia poate trata cancerul prin distrugerea si a sistemului inclusiv a celor canceroase. Primo – institutiile statului, Secondo – nu exista oameni providentiali. Exista o comunitate. Cel mai importanta institutrie si cea mai bolnava dintre toate este JUSTITIA. De acolo trebuie inceput!
Chiar credeti ca ‘arbitrul’ nu putea face nimic din cauza ‘consultantilor’? Arbitrul putea, si poate, sa-si depuna mandatul in cazul in care a identificat problemele de functionalitate ale institutiilor statale, iar acestea il depasesc. Credeti-ma, toti presedintii nostri au realizat destul de repede, de la inceperea primului mandat chiar, ca Romania nu este condusa de institutiile statului ci de ‘castele’ formate din anumiti membrii ai personalului aferent acestor institutii. De ce nu au denuntat aceste caste prin actiunea de depunere a mandatului? Dreaq, Ion Iliescu putea sa o faca in ’92 imediat dupa depunerea juramantului, interimatul i-a fost mai mult decat suficient pentru a realiza in ce ape se scalda! Eu zic ca de frica. Si sunt putini cei care ar fi capabili sa faca un asemenea gest, oriunde in lume nu doar la noi. Eu unul nu as fi instare, dumneavoastra?
marius salut :)
vezi raspunsul meu de mai sus. La intrebare, DA! am si facut-o nu ca presedinte ci ca om care a hotarat sa nu-si incalce principiile si constiinta personala pentru o cariera mai banoasa!
Nici eu nu cred ca politica este „curva” prin definitie sau in sine cum ar spune filozoful. Doar ca la noi preacurvia politica intrece orice masura… Indiferent de culoarea politica, alesii nostri sunt preocupati numai de jupuirea statului de bugetul „donat” anual de cetateanul roman. Din pacate, contractele super banoase luate prin aranjamente murdare de la stat nu inseamna altceva decat furt pe la spate. Aceste contracte sunt hiper umflate, si de multe ori neonorate… De aia avem super bogati facuti in caiva ani… De aia n-avem autostrazi si spitale si scoli decente…
Si apropo, si de aia Romania nu se regaseste niciodata nici macar la mijlocul vreunei ierarhii ale tarilor. In ceea ce priveste competittivitatea bunaoara, anul acesta Romania se claseaza pe un acelasi loc 54 (din 58 de tari evaluate) conform unui studiu facut de IMD (vezi link http://www.imd.org/research/publications/wcy/upload/scoreboard.pdf)… Din 4 mari criterii luate in considerare de IMD, doua se refera la guvernare si infrastructura (celelalte doua sunt performanta economica si de afaceri). Eficienta guvernarii include:
– Public finance (finantele publice isi dau stimulente intr-un sistem de tip piramidal)
– Fiscal policy (inexistenta… Finantele publice se planifica in functie de interesele politicienilor si nu ale cetatenilor si cetatii…)
– Institutional framework (justitia corupta pana in maduva oaselor)
– Business legislation (schimbatoare ca zefirul…)
– Societal framework (criza a valorilor pronuntata)
Romania nu poate deveni competitiva economic (si ca atare prospera) pana cand problema guvernarii/institutiilor nu se imbunatateste…
Salut Clovis :)
Deocamdata stam „bine” cu coruptia in UE numai grecii si bulgari sunt mai corupti decat noi :( Vezi aici raportul!
Doar atat (scuze ca nu ating fondul problemei):
O precizare: politica E O CURVA. Bineinteles in sens eufemistic. Ea trebuie sa-i satisfaca, oarecum, pe TOTI clientii, nu? Si nu ma refer neaparat la spagi, smenuri, atentii, comisioane, aranjamente, potlogarii… Politica trebuie sa gaseasca un numitor comun pentru noi toti. E o curva, pentru ca trebuie sa ne satisfaca pe toti, tot timpul. Si daca nu poate (si de multe ori nu poate), atunci trebuie macar sa ne dea iluzia ca o face, macar pentru un timp, nu? :)
Finkelstein este si el una din acele curve care se ofera celui ce plateste, indiferent de orientarea politica:
„Finkelstein began assisting the National Liberal Party in Romania and the Romanian Prime Minister Calin Popescu-Tariceanu in 2007.”
Oare ce masuri economice a luat PNL in 2007-2008? De stanga sau de dreapta?
ca sa se respecte legea,trebuie sa fie arestati de urgenta procurorii si judecatorii care au incalcat legea cu buna stiinta,vedeti procese castigate la cedo,din ce cauza a pierdut statul roman,vina este a celor mai periculosi infractori ai societatii care sant procurorii si judecatorii,sa fie arestati.vili rupa din hunedoara.